close
Personalități

15 ani de la moartea părintelui Constantin Galeriu

Preot şi profesor de teologie, Constantin Galeriu s-a născut în 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătau, judeţul Bacău.
A absolvit Seminarul Sf. Gheorghe din Roman (1930-1938) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1938-1942). A urmat cursuri de doctorat, specialitate dogmatică, la Institutul Teologic Universitar Bucureşti (1957-1960), finalizate în 1973.
După absolvirea Facultăţii de Teologie, s-a căsătorit şi a fost hirotonit preot în localitatea Podu Văleni, judeţul Prahova, unde a slujit între anii 1943-1947, apoi, între anii 1947-1973, a fost preot la parohia Sfântul Vasile cel Mare, în Ploieşti. A rămas însă cunoscut ca preotul de la Biserica Sfântul Silvestru, din Bucureşti, unde a slujit din 1974 până la plecarea din această lume.
Începând cu 1 ianuarie 1990, a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În urma examenului de doctorat, preotul Constantin Galeriu a fost transferat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a îndeplinit mai multe activităţi. A fost duhovnic (1973-1974), lector la catedra de Teologie Fundamentală şi Istoria religiilor (1974-1977), profesor titular la catedra de Omiletică şi Catehetică (1977-1991) şi îndrumător de doctorat (începând cu anul 1992).
A fost deţinut politic între 7 august şi 7 septembrie 1950 şi între l6 august 1952 – 26 octombrie 1953, fiind purtat prin mai multe penitenciare şi în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
A fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei medical-creştine Christiana, preşedinte al Editurii Harisma, preşedinte al Asociaţiei Sfântul Stelian – copiii străzii, a Fundaţiei Elena Doamna, membru de onoare al Fundaţiei Memoria şi preşedinte executiv al Frăţiei Ortodoxe Române.

Este autor al lucrărilor: „Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă” (1959); „Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog” (1960); „Rabindranath Tagore, poet şi filosof indian” (1961); „Mahatma Gandhi – spiritualitatea creştină şi problemele vremii” (1962); „Sensul creştin al pocăinţei” (1967); „Jertfă şi răscumpărare” – teză de doctorat (1973); „Problemele actuale în religiile creştine” (1975); „Jertfă şi răscumpărare”, Editura Harisma, Bucureşti (1991); „Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu” (1991); „Dialoguri de seară – Părintele Galeriu în dialog cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Sorin Dumitrescu”, Editura Harisma (1991); „Tâlcuiri la mari praznice de peste an”, Editura Anastasia (2001); „Tatăl Nostru”, Editura Harisma (2002); „Cu Părintele Galeriu între Geneză şi Apocalipsă” (2002); „Cartea celor nouă Fericiri”, Editura Harisma (2004); „Astăzi”, Editura Harisma (2004).
De asemenea, o seamă de articole i-au fost publicate în periodice din ţară şi străinătate.
A primit o seamă de premii şi distincţii: Premiul Senatului Universităţii din Bucureşti (1942); Distincţia bisericească „Sachelar”, acordată de patriarhul Nicodim (1947); Distincţia bisericească „Iconom Stavrofor”, acordată de patriarhul Iustinian (1976); Premiul revistei Flacăra (1990); Titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti (1992); Diploma de Onoare a Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1993); Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de ofiţer (l decembrie 2000); Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române pe anul 2001, decernat post-mortem.
A trecut la cele veşnice în 10 august 2003, în Bucureşti, şi a fost înmormântat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru. (surse: Dicţionarul Teologilor Români, pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, 1996; www.crestinortodox.rohttp://parintelegaleriu.ro/)

Tags : Arhiepiscopia BucureştilorLiga Culturale a Românilor de Pretutindenipreotul Constantin GaleriuUNESCO

Leave a Response