close
Șerbetul de sâmbătă după-amiază

Almete şi Zenovia. Despre copii

-Auzi tu, făi Zenovie, noi dacă tot ne-am luat, aşa că ne-am iubit ca proştii, zic eu, şi dacă tot stăm aşa, ca ăia fără nimic, n-ar trebui fă să facem şi noi ceva?
-Ce să facem, măi Almete? Ce să facem? C-am ce-ai vrea tu să facem că ştii că eşti cam zbanghiu, Doamne iartă-mă!
-Zbanghiu, zbanghiu, da’ gândesc. Nu ca tine! Ei bine, fă, io mă gândesc aşa, cu gândul meu cel mare şi bun, c-ar trebui să facem un copil. Al nostru. Ai văzut ce bărbat sunt, ai văzut ce forţă mintală am, le-ai văzut cam pe toate, ce zici?
-Ai înnebunit, Almete? Cu tine să fac copil ? Tu eşti cam zurliu şi să rămân gravidă nu-mi vine…
-Atunci du-te, fă, şi fă cu altu’! Ascultă aici, îţi vine, nu-ţi vine, mă ştii ce puternic sunt, te-apuci să faci. Şi tăticu’, fă, mi-a zis că viaţa fără copii, nu există, nu are rost, ce mai.. Şi-apoi te las să-ţi baţi joc de trupul meu, când vrei şi când vreau, asta nu se există, Zenovie dragă?
-Există, nu există, eu nu fac copii cu tine, Almete! Te iubesc, dar nu fac, eşti prea tâmpit. Rău! Şi periculos! Rău! Şi tac-tu… alt dobitoc. Tot rău!
-Cum vorbeşti, fă, aşa de mine şi de tăticu’? Oi fi eu rău, periculos, dar tâmpit nu sunt! Sunt un om ca orice om, curva dracului! Eşti cumva cretină, dobitoaco?
-Sunt, Almete, cum vrei tu, da io copil nu-ţi fac. Na !
-Bine, te împotriveşti la sinceritatea mea… Bine, bine nu are să fie! Bine, mă duc la Roşioara, aia lu’ Zâmbrea, că aia de-abia mă aşteaptă, necredincioaso.
-Du-te Almete, du-te unde a dus-o mutul pe iapă, da’ cu aia nu eşti luat. Cu mine eşti, afurisitule. Aia nu e ca mine, Alemete, aia e curvă! Nenorocită care vrea să despartă o căsătorie, curvar afurisit!
-Auzi tu, Zenovie, nu vrei să asculţi şi tu un glas de copil ? Io am 32 de ani, tu, 28, ce dracu’ nu crezi că e nevoie ? Ne iubim, ne respectăm, muncim, pe urmă iar ne iubim, ce dracu’ fă, nu simţi şi tu ?
-Simt, Almete, toate le simt, da’ tu nu prea eşti om serios, azi mă baţi, mâine mă scuipi, poimâine faci ce-ţi trece prin cap. Eu te iubesc, Almete, şi te vreau, dar nu prea pot nici eu. Eşti nebun!
-Nebun, fă, da-ţi aduc bani în casă. Tu altă treabă n-ai decât de mine… Eu mă duc la muncă şi nu te las să plângi după ceva. Aşa nebun cum sunt ai de toate câte se poate. Aşa şantierist ca mine, mai rar, mai mă duc şi la muncă pe-aici prin sat, ne-ajungem, fă, faţă de alţii care stau numai la cârciumă şi bea banii. Şi da, sunt nebun când te văd că te uiţi la ăla lu’ Lică, la ăla lu’ Doru, mor când te văd. Ce-ai vrea să fac?
-Să mori, Almete, să mori, că tu mă ştii credincioasă.
-Şi eu sunt credincios, femeie, şi te iubesc. Şi pe colo şi pă dincolo…
-Dacă m-ai iubi, nu m-ai mai certa….
-Nu te cert femeie, te drăgălăşesc şi te dojenesc ca să nu fii proastă.
-Nu sunt Almete. Am avut şi io părinţi…
-Ba eşti, fă! Eşti! Cu părinţi cu toţi! Eşti şi proastă rău şi tâmpită şi nici nu ştiu cum o ieşi copilu’ ăla al nostru. Femeie fără minte şi suflet!
-Păi, nu l-am făcut, Almete, Doamne ajută!
-Nu-i nimic, o să-l facem Zenovia, o să-l facem, chiar dacă va trebui să te bat. În seara asta o să-l facem, că aşa vreau io! Acuma, Zenovia, acuma, mă-ta ta de curvă. Ai să mă iubeşti şi îl vom face, nefericito!
-Că bine zici nefericită, dar te rog, Almete, nu…
-Acuma am zis, că mă ştii că-s ţâfnos, că mi-a zis mie tăticu’…
-Lasă-l, nu acum, Almete, nu acum…
-Ba da, chiar acum!
-Almete, te rog, nu…nu face asta!
-Nu mai pot, Zenovie, stau aşa bine pe tine şi acum îmi vine. Doamne, ce bine e cu tine, Zenovie!
-Almete, te rog, ajunge…
-Ce să ajungă dragă, ce să ajungă, nimic nu ajunge, lasă să simtă şi copilul nostru că are un tată!

Dan Minoiu

Tags : basmepovestiri populareproza

Leave a Response