close

Artă

Artă

Marele Vernisaj de Primăvară al MNAC se deschide publicului în 26 aprilie cu patru expoziţii

coloana

Muzeul Național de Artă Contemporană lansează, joi, expoziţii care vor continua direcţia marilor recuperări şi alinierea MNAC cu scena internaţională. Muzeul aduce în atenţia publică activitatea artiştilor Constantin Brâncuşi, Dan Er. Grigorescu, Iosif Kiraly, Octav Grigorescu, Georgeta Năpăruş şi Yael Efrati (Israel). În plus, rămâne deschisă expoziţia „Prizonierii avangardei. O retrospectivă Ion Bitzan”.
MONUMENTE AMANATE
Artişti: Constantin Brâncuşi, Dan Er. Grigorescu
Curator: Călin Dan
Asistent curator: Sandra Demetrescu
Design expoziţie: skaarchitects
Cu sprijinul: Galerie Negropontes Paris / Ariana & Sophie Negropontes, Sorana Georgescu-Gorjan
Sponsori: Crama Oprişor, Policolor, Grup Transilvae
Durata: 26.04.2018 – 30.09.2018
Localizare: Parter
În 1982, Constantin Brâncuşi a participat la Bienala de la Veneţia într-o secţiune a pavilionului internaţional, curatoriată de Dan Hăulică, preşedinte AICA. Sculpturile erau grupate în jurul unei instalaţii fotografice monumentale menite să funcţioneze ca reconstituire a ansamblului realizat de Brâncuşi la Târgu Jiu. Imaginile erau realizate de Dan Er. Grigorescu, artist care a impus în România anilor ’70 o viziune originală asupra modului de a fotografia opera lui Brâncuşi.
Dan Er. Grigorescu este fiul generalului Eremia Grigorescu, care l-a învins în celebra bătălie de la Mărăşeşti pe generalul von Mackensen, întorcând astfel soarta primului război mondial în favoarea României. Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, inaugurat în 1936, este dedicat memoriei trupelor române care au luptat în primul război mondial în jurul oraşului şi pe Jiu împotriva inamicului german. MNAC prezintă o reconstituire a reconstituirii de la Veneţia, într-o instalaţie menită să celebreze atât monumentul cât şi pe fotograful care a imaginat varianta sa nomadă.
UŞI ÎNCHISE, PLICURI DESCHISE. IOSIF KIRÁLY – LUCRĂRI TIMPURII, 1975 – 2000
Artist: Iosif Kiraly
Curator: Ruxandra Demetrescu
Coordonator MNAC: Alexandru Oberlander-Târnoveanu
Design expoziţie: atelier ad hoc
Sponsori: Crama Oprişor, Policolor, Grup Transilvae
Durata: 26.04.2018 – 30.09.2018
Localizare: Etajul 2
Expoziţia „Uşi Închise, Plicuri Deschise. Iosif Kiraly – Lucrări timpurii, 1975 – 2000” propune prezentarea activităţii artistice a lui Iosif Kiraly sub semnul recuperării şi al unei revizitări critice. Conform mărturiei artistului, titlul face trimitere la faptul că majoritatea acţiunilor şi lucrărilor prezentate în această expoziţie s-au realizat nu în spaţii publice, ci în spaţii private, cu uşile închise sau, în orice caz, fără spectatori. Marea majoritate a lucrărilor nu a fost expusă la vremea respectivă, ele fiind asumate şi destinate încă de atunci unui public din alt loc sau din alt timp. Plicurile însă – mărturie tangibilă a mail-art-ului – constituiau o deschidere spre lumea „adevărată”, pe care artistul doar şi-o putea imagina şi o cunoştea indirect. În acelaşi timp, spre sfârşitul anilor ’80, plicurile au început să fie urmărite de Securitate, deschise şi/sau oprite din drumul lor.
Iată de ce mail-art constituie un reper semnificativ, un pol important al expoziţiei, prezentat într-un spaţiu distinct. Sunt expuse fotografii, desene şi obiecte realizate într-un interval cronologic ce se încadrează în istoria recentă: anii 1970 şi 1980 (cu câteva prelungiri semnificative în ultimul deceniu din secolul trecut). Din perspectiva de acum, anii de după 1990 constituie o prelungire şi încheiere a paradigmei începute în 1975, fiind în acelaşi timp anii de deschidere şi pătrundere reală în contextul artistic internaţional şi orientarea spre teme care aveau să domine creaţia lui Kiraly până astăzi (timpul, memoria, arhiva etc.) sau spre activităţi de educator şi iniţiator de proiecte.
CONTRAPUNCT. O RETROSPECTIVĂ OCTAV GRIGORESCU – GEORGETA NĂPĂRUŞ
Curatoare: Ioana Vlasiu, Magda Predescu
Design expoziţie: skaarchitects
Cu sprijinul: Ion, Olguţa şi Ilie Grigorescu, Fundaţia Plan B Cluj
Parteneri: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Judeţean Satu Mare, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Colecţia Galeriei Ravagnan (Italia), Colecţia Dr. Melita Mucha (Germania), Colecţia Romana şi Hans-Ulrich Hofer (Germania), Colecţia Fundaţiei Plan B (Cluj), Colecţia Alexandra Titu şi Constatin Prut (Bucureşti), Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”
Sponsori: Crama Oprişor, Policolor, Grup Transilvae
Durata: 26.04. 2018 – 30.09.2018
Localizare: Etajul 3
Miza acestei expoziţii este prezentarea unui cuplu de artişti, Octav Grigorescu şi Georgeta Năpăruş, personalităţi puternice, cu profil artistic distinct, a căror operă s-a aflat în prim planul artei româneşti din deceniile 7-9 ale secolului trecut. Expoziţia delimitează etapele construirii unor universuri artistice originale, care, deşi diferite în esenţa lor, au cunoscut momente de întâlnire şi convergenţă. Simultan cu readucerea în actualitate a celor doi artişti, expoziţia relevă tensiunile şi contradicţiile unei epoci, tematizând relaţia dintre libertate şi constrângere, care a marcat atâtea destine. Selecţia a avut în vedere opere reprezentative din muzeele româneşti şi din colecţia familiei, la care se adaugă un ansamblu consistent de lucrări din colecţii particulare din Italia şi Germania, expuse în premieră publicului românesc.
EVA ŞI EMERICK
Artist: Yael Efrati (Israel)
Curator: Nicola Trezzi
Coordonator MNAC: Ioana Mandeal
Parteneri: Ambasada Israelului în România / The Embassy of Israel in Romania
Cu sprijinul: Mifal HaPais Council for the Culture and Arts, The Artis Grant Program
Mulţumiri speciale: Colecţia Grecu, IL Collection
Sponsori: Crama Oprişor, Policolor, Grup Transilvae
Durata: 26.04.2018-24.06.2018
Localizare: Etajul 4
Yael Efrati este una dintre cele mai interesante voci din peisajul artei contemporane israeliene. Definite de către artistă drept „sculpturi documentare”, lucrările sale utilizează coduri tridimensionale şi – în acelaşi timp – fac trimiteri conceptuale la imaginea fotografică şi întotdeauna derivă din aceasta. Ca atare, toate lucrările îşi au originea în realitate, în existent; nu sunt nici ficţionale, nici expresia personală a unei voci artistice interioare.
Eva şi Emerick reprezintă cea mai cuprinzătoare expoziţie personală a artistei până în acest moment şi include atât lucrări existente cât şi noi producţii realizate special pentru această ocazie. Continuând interesul său pentru timp şi memorie, noile piese sunt strâns legate de lucrări anterioare într-o încercare de a redefini contextul specific şi general în care au fost create. Nucleul principal al prezentării provine din Eye of the Sea, o instalaţie formată din cinci elemente axate pe caracteristicile arhitecturale ale apartamentului bunicilor artistei din Haifa (Israel). Întrucât aceştia au crescut şi s-au cunoscut în Bucureşti, unele dintre lucrările expoziţiei se raportează de asemenea la acest oraş, extinzând naraţiunea către arhitectură şi mediul urban.
Accesul cu automobilul se face pe poarta A1 (intrarea de la Senat), iar ieşirea se face pe la fosta intrare la muzeu. Accesul pietonal rămâne neschimbat.

mai mult
Artă

Preţul moral al artei supraevaluate

arta-carte

Luna trecută, la New York, Casa de Licitaţii Christie’s a vîndut obiecte de artă, datînd din perioadele postbelică şi contemporană, în valoare de 745 de milioane de dolari, atingînd astfel recordul absolut al sumelor tranzacţionate la o singură licitaţie. Printre lucrările cele mai scumpe ale licitaţiei s-au numărat lucrări semnate de Barnett Newman, Francis Bacon, Mark Rothko şi Andy Warhol, fiecare dintre tablouri fiind vîndute cu peste 60 de milioane de dolari. Potrivit New York Times, colecţionarii asiatici au jucat un rol important în mărirea preţurilor de licitaţie.

Fără îndoială că unii cumpărători privesc operele de artă ca pe nişte investiţii, cum ar fi şi acţiunile bancare, bunurile imobiliare sau chiar lingourile de aur. În cazul acesta, preţul plătit devine excesiv de mare sau de-a dreptul modest, în funcţie de valoarea pe care o va avea în viitor obiectul cumpărat.

Dar, dacă nu urmăreşti profitul, ce te face să plăteşti milioane de dolari pe o lucrare de artă, care nu e nici frumoasă, nu dovedeşte nici prea mare îndemînare artistică şi nici măcar nu este distinctă între celelalte opere ale artistului respectiv? Căutaţi, de exemplu, pe Internet imagini cu numele „Barnett Newman“ şi veţi găsi multe picturi cu dungi verticale, traversate, de cele mai multe ori, de cîte o linie orizontală. Pare că odată ce i-a venit această idee, Newman a vrut să picteze mai multe variaţiuni pe aceeaşi temă.

Luna trecută, cineva a cumpărat o asemenea „variaţiune“ pentru suma de 84 de milioane de dolari. De asemenea, un tablou mic, reprezentînd-o pe Marilyn Monroe, semnat de Andy Warhol – care are multe asemenea tablouri – a fost vîndut cu 41 de milioane de dolari.

În urmă cu zece ani, Muzeul Metropolitan de Artă din New York a plătit 45 de milioane de dolari pentru Madonna şi Pruncul, lucrare semnată de Duccio. Ulterior, am scris, în „The Life You Can Save“, că există lucruri mai importante pentru care să dai bani.

Nu m-am răzgîndit, dar, bineînţeles, Madonna şi Pruncul este indiscutabil o operă de artă extraordinară, o lucrare veche de 700 de ani, Duccio fiind o figură marcantă a perioadei-cheie de tranziţie a artei occidentale, doar cîteva dintre tablourile sale supravieţuind.

Ceea ce nu se poate spune despre Newman sau Warhol.

Probabil că, totuşi, importanţa artei postbelice constă în capacitatea sa de a contesta ideile noastre. Acest punct de vedere a fost exprimat cu fermitate de Jeff Koons, unul dintre artiştii ale căror lucrări au fost vîndute la Casa de licitaţii Christie’s. Într-un interviu din 1987 cu un grup de critici de artă, Koons a vorbit despre una dintre acele lucrări, pe care a numit-o „opera Jim Beam“ (Jim Beam fiind o marcă de whisky). Koons a expus această piesă – un trenuleţ de jucărie supradimensionat, umplut cu whisky – într-o expoziţie numită „Lux şi degradare“, operă care, potrivit New York Times, a dat dovadă de „superficialitatea, excesul şi periculosul lux al euforicilor ani ’80“.

Tot în acel interviu, Koons a spus că „lucrarea Jim Beam“ foloseşte metafora luxului pentru a defini structura claselor sociale. Criticul de artă Helena Kontova l-a întrebat cum se raportează „intenţiile sale socio-politice“ la politica preşedintelui SUA de atunci, Ronald Reagan. Koons a răspuns: „Cu regimul Regan, mobilitatea socială a intrat în colaps şi, în locul unei pături sociale compuse din venituri mici, medii şi mari, azi avem doar venituri mici şi mari… Lucrarea mea vine ca un protest la acest curent.“

Arta văzută, aşadar, ca o critică a luxului şi a excesului! Arta ca opoziţie la decalajul tot mai mare dintre bogaţi şi săraci! Cît de nobil, cît de curajos!

Cu toate acestea, piaţa de artă are o abilitate extraordinară în a recepta revendicările radicale pe care o operă de artă le ridică şi de a le transforma într-un obiect de consum pentru cei bogaţi. Cînd Casa de licitaţii Christie’s a scos opera lui Koon la licitaţie, trenuleţul de jucărie plin cu whisky s-a vîndut cu 33 de milioane de dolari.

Dacă, într-adevăr, artiştii, criticii de artă şi cumpărătorii de obiecte de artă ar avea vreun interes în a micşora prăpastia dintre bogaţi şi săraci, şi-ar petrece atunci timpul în ţările sărace, alături de artişti locali, în locuri unde, dacă plăteşti doar cîteva mii de dolari pe o operă de artă, aduci bunăstarea pentru sate întregi.

Nu sînt contra importanţei artei creative. Pictura, desenul, sculptura, muzica şi arta de a cînta la instrumente muzicale – toate sînt forme semnificative a exprimării sinelui, iar viaţa noastră ar fi săracă fără ele. În toate culturile – şi în toate situaţiile – oamenii produc artă, chiar şi atunci cînd nu au cu ce să trăiască.

Dar nu este nevoie de cumpărători care plătesc milioane de dolari ca să încurajeze oamenii să facă artă. De fapt, nici nu e greu de argumentat faptul că preţurile exorbitante vehiculate în acest domeniu au o influenţă coruptibilă în ceea ce priveşte expresia artistică.

Cît despre cumpărătorii care plătesc sume revoltător de mari, părerea mea este că o fac crezînd că, achiziţionînd opere ale unor artişti cunoscuţi, îşi vor consolida statutul personal. Dacă este aşa, ar putea să-şi regîndească poziţia, redefinindu-şi statutul în direcţia unor principii morale.

Într-o lume care s-ar ghida după legi etice, a cheltui milioane de dolari pentru opere de artă ar fi blamat, nu aplaudat. Asemenea fapte i-ar face pe oameni să spună: „Într-o lume în care mai mult de şase milioane de copii mor anual de foame sau de sete, sau pentru că n-au parte de minimum de îngrijiri medicale, murind de pojar sau de muşcături de ţînţari, n-ai găsit ceva mai bun de făcut cu banii tăi?“

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor emerit la Universitatea din Melbourne. Printre cărţile sale se numără Animal Liberation, Practical Ethics, The Life You Can Save şi, cea mai recentă – The Point of View of the Universe (coautor alături de Katarzyna de Lazari-Radek). 

www.project-syndicate.org 

mai mult
Artă

Iuliana Sava vă invită să cunoașteți opera sa

sava

Expozițiile organizate Galeria Elite Prof Art reprezintă un permanent prilej de descoperire a artiștilor de valoare.

Una dintre marile bucurii întâlnire aici este seria de tablouri semnată Iuliana Sava, din Ploiești.

d

Iuliana Sava vă invită să cunoașteți opera sa …

Iuliana Sava a răspuns cu amabilitate întrebărilor adresate de agenția noastră de presă…

Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați

M-am născut la 7 luni pe o zi geroasă de 22 noiembrie 1973, Ploiești, Prahova, dintr-o familie intelectuală de medici și ingineri.

d

Lucrare de Iuliana Sava.

Am avut o limitare în domeniile profesionale, deoarece am o afecțiune numită hipoacuzie de percepție bilaterală, din cauza unei intervenții medicale radicale la naștere. S-a aplicat forcepsul… Trebuia să găsesc meserii care să răspundă nevoilor mele, și anume cele în care se folosesc cel mai mult triada creier – mana – ochi  – Artele vizuale. Asta nu înseamnă că a fost un impediment pentru mine, ci, mai degrabă, o provocare creând o motivația de a reuși, de a depăși limitele …Meritul a fost al părinților mei care au realizat că aceasta este calea cea mai bună și cea mai sigură pentru mine. Pe la 11 ani m-au dat pe mana unui profesor pictor Ovidiu Paștina din Ploiești unde am fost  îndrumată pas cu pas …apoi, am avut o pauză destul de lungă de la pictat. Din 1988 reîncep să desenez iar și iar până am ajuns în prezent. De asemenea am mai făcut și grafica cu domnul grafician Ioan Delamare Atanasiu…. Pot spune ca sunt un om împlinit prin forțele mele …Azi fiind profesor de desen la Clubul copiilor din Băicoi.

d

Lucrare de Iuliana Sava

Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?

Am ales pictura, artele vizuale, deoarece m-am născut cu reale talente în acest domeniu, unde pot pipăi cu bastonașele din ochi culorile. Pot executa multe tonuri de culoare  și tente de lumina și umbra.

d

Lucrare de Iuliana Sava

Care tehnici  sunt preferatele dumneavoastră ?

N-am o tehnică anume preferată.  Mă folosesc de toate în funcție de starea de spirit în care mă aflu un moment dat. Dar, ca accesibilitate, mă folosesc mai mult de tehnica acuarelei. Îmi place să mă joc cu culorile de apă pentru că sunt cele mai greu de manipulat. Aici picturile fiind mai transparente, luminoase, se execută mai rapid și oferă o anumită delicatețe. De asemenea folosesc metode ‘’ud pe ud’,’’ ud pe uscat ‘’, ‘’uscat pe uscat’’ .

d

Lucrare de Iuliana Sava

Mai am o afinitate deosebita pentru grafică, deoarece este o muncă a detaliului și a învățării răbdării, de liniștire a sufletului …în special tehnica în tuș, sepia..pentru surprinde o fărâmă din trecut …cu mirosul acela de vechi….

d

Lucrare de Iuliana Sava

Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?

Folosesc mai multe dimensiuni și sunt în funcție de temă, compoziție, complexitate .

d

Lucrare de Iuliana Sava

Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de pictură ?

Viața mea dincolo de pictură, este într-o continuă transformare, învățare … Nimic nu rămâne aceeași, mereu apare ceva nou și dacă vreau sau nu, va trebui să asimilez sau le transform pe măsura aptitudinilor mele.

Unde vă vedeți peste un deceniu?

Aici nu pot da un răspuns cu certitudine. Dar, sper cu ajutorul Divinității voi fi bine .Trebuie doar să fiu omul potrivit la locul potrivit pentru cine cere ajutor și schimbare. Am foarte multe de oferit oamenilor .

d

Lucrare de Iuliana Sava

Doriți să răspundeți la o întrebare care nu a fost pusă de mine ?

Ma întreb : Lumea știe ce e pictura, sculptura sau altă ramură a artei????

Știți, pictura ca și alte domenii, pentru mine este ca o terapie a sufletului când se afla într-un impas. Ea oferă alinare și șanse de vindecare spirituala. Este cea mai eficientă terapie  în raport cu cea medicală. De asemenea poate fi ca o radiografie a propriului destin al fiecăruia dintre noi. Pictura, prin culorile ei cu efecte miraculoase, te face sa uiți de problemele vieții, sa te simți fericit, să-i faci fericiți pe cei din jur care au nevoie de acest lucru.

d

Lucrare de Iuliana Sava

d

Lucrare de Iuliana Sava

Ce frumos !  Aici se termină cuvintele și încep urările noastre: Sănătate din toată inima, determinare și pe mai departe, să întâlniți mereu oameni care știu să vă aprecieze la justa voalare numeroasele dumneavoastră calități.

Semnează mai jos unul dintre ei…

Aristotel Bunescu, președinte al Departamentului Critică și Istoria Artei al Uniunii Artiștilor Plastici UAP www.uniuneaartistilorplastici.ro

f

Lucrare de Iuliana Sava

Studii:

– Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Titu Maiorescu – București- 2011

– Coala Postliceala Carol Davila – Bucuresti – 1997

– Facultatea Teologie – Arta Sacra din cadrul Universitatii de Stat – Pitesti, in curs…

– Scoala de iconografie din cadrul BOR – 2014

– Scoala de arte si meserii din cadrul Palatului Culturii – Ploiesti  – 1983

Studii particulare cu pictorii Ovidiu Paștina – Ploiesti , Ioan Delamare Atanasiu- București  și  prof. Vasile Rizeanu – Pitești, pictor iconograf Cătălin Băluța.- BOR

Auto dictata în multe domenii cum ar fi: design peisagist, mozaic artistic, vitralii, hand – made,restaurare mobilier …

Profesii actuale:  Profesor de pictura din cadrul Clubului Copiilor – Băicoi , artist plastic, iconar autorizat ,ilustrator cărți copii, peisagist, decorator ambiental ,decorator floral…pot face mai multe simultan, depinde de cereri …

Activitate artistica

2008 – expoziție personala de Zilele Piteștiului

2009 – expoziție personala la Simfonia lalelelor – Pitești

2010 – expoziție Primăria Pitești

2011 – expoziția la Consiliul județean Argeș

2015 – expoziție personala – Spiritul Sărbătorilor de Iarna – Consiliul județean Prahova

2016 – expoziție – Puncte de cotitura – momente care schimba vieți – Consiliul județean Prahova

2018 – expoziție de grup – PARADOX – București

Tabăra de  creație pentru copii Ștefănești , Argeș – vila Florica, Centrul de cultura  Brătianu

Tabăra de creație în cadrul Bricostore Pitești

Lucrări personale în Franța, Italia, Irlanda, România

Tehnicile folosite de mine sunt cele cu acuarela, tempera, acrilic, tuș, creioane color sau mono – grafica, vitralii.

Adresa de e-mail                          –              sviuliana@gmail.com

 

mai mult
Artă

Fotografii din România au sărbătorit Ziua Femeii cu imagini în care au surprins bucuria, feminitatea și frumusețea femeilor

mama-pui

Ziua de 8 martie are o semnificație aparte pentru fiecare dintre noi. Unii vor să-și aducă aminte și să-și sărbătorească mamele, cele mai importante persoane din viața fiecăruia. Alții vor să se bucure și să celebreze Ziua Internațională a Femeii. Sunt și oameni care vor ține cont de ambele evenimente și le vor împărtăși cu persoanele dragi din viața lor, atât mame, cât și femei – iubite, soții, prietene, colege și nu numai. Pentru toți aceștia, agenția Caracteristic a pregătit un cadou: o colecție de fotografii de la oameni care urmăresc fâșii de viață și le surprind în cadre excepționale.

Fotografii care au contribuit cu imagini sunt Vlad Eftenie, Andrei Cucu, Gina Buliga, Sorin Onișor și Ana Măreșescu.

Vlad Eftenie a spus că atunci când fotografiază simte cum se apropie de un secret împărtășit, tainic, magic. Simte să aibă grijă și să nu deranjeze. Și acest sentiment este transmis și de cadrele sale. Despre legătura mamă – copil, acesta a declarat că este una sacră, inalienabilă, ceva ce nu poate fi “desfăcut”. “Mama și copilul constituie un binom esențial, cu o legătură care subzistă trecerii timpului și chiar însăși vieții. Mama este reperul, este mentorul, deschizătorul de drum, ea conține însăși esența vieții”.

Andrei Cucu a spus despre momentele când fotografiază o mamă împreună cu copilul ei că sunt greu de descris, dar sunt încărcate de-o emoție pe care o resimte de fiecare dată. “De cele mai multe ori, las aparatul din mână și mă bucur de acel moment, pentru că este unic. E o avalanșă de stări pozitive, pe care doresc să le transmit și prin imaginea surprinsă. Pentru mine, toate fotografiile care au în prim plan mama și copilul au ceva special. Fiecare are propria poveste și emoție. Sunt unice prin bucuria și emoția suprinse”, a spus acesta.

Dintre cei mai dedicați fotografi din România surprinderii magiei fotografice și feminității, Gina Buliga se remarcă extrem de ușor. Cadrele sale surprind bucuria, tristețea, împlinirea sau resemnarea – sentimente prin care toți trecem și care ne fac să fim oameni. “Pentru mine, magia există în momentul în care ești în preajma unei mame. Am o bucurie imensă să fotografiez de la o gravidă până la o familie întreagă fericită. Este un mod al meu de a mă exprima cât de minunată este familia! Mă bucur cu tot sufletul la fiecare ședință foto și de fiecare moment petrecut alături de ei.”

Despre iubire, aceasta a spus că găsește minunat sentimentul de-a fi mamă. “Ai parte de iubire necondiționată, este o iubire atât de blândă, o iubire atât de pură, o porți cu tine toată viața, în orice moment”, a adăugat aceasta.

Sorin Onișor, ar putea spune oricine i-a văzut cadrele de peisaj, duce o viață extraordinară. Se poate trezi în orice dimineață și în fața lui să fie un nou tablou al naturii. El nu este însă doar un fotograf al munților, răsăriturilor sau apusurilor, al dealurilor cuceritoare din Bucovina, ci este și un atent observator al oamenilor. În cadrele sale a surprins numeroase femei în nenumărate momente ale vieții și vârstei lor. Fiecare dintre ele este însă mereu imortalizată cu o delicatețe aparte.

Cele mai emoționante momente rămân cele legate de cei doi copii ai săi.

Ana Măreșescu este o altă prezență radioasă printre fotografii din România care încearcă să surprindă viața așa cum se desfășoară ea. “De 10 luni port și eu numele de mamă. Cred că este cel mai frumos nume pe care îl poate avea o femeie. Cu atât mai mult, în ședințele foto pe care le-am făcut în ultima vreme, simt cel mai puternic sentimentul de bucurie. Bucuria de a fi acolo, alături de ei și de a surprinde fericirea din ochi, din zâmbet și din fiecare îmbrățișare. Ședințele foto sunt ca o terapie pentru mine.”

Le mulțumim tuturor acestor oameni pentru cadrele și cuvintele lor. Ziua Femeii este un moment excepțional să ne gândim cu bucurie la realizări de peste an, la idealuri și la ce vrem să reușim. Sperăm ca aceste scurte gânduri și cadre bogate să fie o inspirație.

mai mult
Artă

Ploieșteanca Andra Dancovici între artă plastică și poezie

andra01

Recent, într-o sală a casei din Turmstrasse în Lörrach, Germania, a avut loc deschiderea oficială a unei galerii de artă, unde Andra Dancovici și Philippe Bordonnet au prezentat picturile acrilice, picturi care pot fi vizionate la Galeria Turmstraße, în următoarele două luni.

 

Potrivit avocatului Thomas Schwind, proprietarul galeriei Turmstraße 14, timp de patru luni galeria din Germania, aflată în mijlocul zonei pietonale, va fi o atracție pentru publicul iubitor de artă. În luna februarie a avut loc o dublă expoziție a lui Philippe Bordonnet și Andra Dancovici.

Andra Dancovici is an international artist – poetess and painter – borned in Ploiești, Romania who studied at Faculty of Bucharest and graduated Philosophy (2013). In order to pay her education, Andra used to be a fashion model (2008 – 2012) for several famous magazines like TABU & Story magazin. She learned how to paint from her mother, Mara. Her father is an artist too, he sings. She allready exposed her art work in Germany and Switzerland. The French publisher (Belladone editions) Grégory Huck said about her poetry: “It is a very original poetry, symbolist and very personal, personal but open to the universal mind, it’s a surprising writing that challenges the reality”.

 

Ultimul său volum, intitulat „Dintre timp”, va apărea în curând la o editură din Franța. 

Până atunci, redăm mai jos, din ultimele poeme ale Andrei Dancovici:

Negoț
Mi-am vândut durerea pe note muzicale:
Pollini, Albinoni, Grieg… Rachmaninov
Mi-am înghițit lacrimile cu vreo trei pastile mici și mov…
am vorbit cu flori de allium,
am pictat pe nori de valium…
și tare mi-a plăcut!
Aaaaaaaaaaa…
Cică azi e Dragobete!
m-am decis să port pandantul filosofic 
(făcut din infernul provizoriu)
și să beau apoteotic
pentru tot ce am stricat în mine, 
pentru fete!
Mi-am vândut durerea pe note muzicale:
Joy Division, Marlyn Manson… Porcelain Black 
…ceva pe care pot să mă dezbrac
(de sentimente)
Și am dansat așa lasciv… ca pentru tine
Ca să uit că am un trup frumos și inutil,
dar n-am uitat, căci sunt femeie…
Și vreeeaaauu!
Vreau dublura ta de cheie!
(aia care deschide poarta căderii în timp)
…nu mai pot să stau!!!
prea mult…
pe-aici!

C.L.

mai mult
ArtăPromovate

Expoziție cu vânzare: „Grafică, pictură, instalație”

expo

În urmă cu 7 ani, Excelenta Sa Sorin Ducaru, Ambasadorul României la NATO, ţinea cuvântul de deschidere a expoziţiei găzduite de Sediul Central din Bruxelles. Deci, îmi permit (virtual) să vă mai trag oleacă de mânecă. Și, dacă măcar câteva dintre modestele mele artefacte vă sunt pe plac, nu mă asaltaţi cu laude sterile sau tânguiri retorice, ci mai degrabă achiziționaţi-le, oameni buni! „Iar dacă nu, nu!”, cum ar fi spus Nichita.
De încurajări, elogii gonflate şi bătăi pe umăr am podul plin. Vă pupă Tzetze-cel neserios mâzgălitoriu di vise colorate şi îndelung scârţăietoriu di muzicuţâ!.

Ah, şi nu uitaţi să zâmbiţi! Viaţa este incredibil de frumoasă, dar voi ştiaţi cu toţii asta, deja… Vizitaţi-mi paginile, vă poftesc: Ceasul care îți dă timpul înapoi-Wise.counter.Clock , Catalin Tzetze RadulescuArtistic skullBlue Monday Ministers șArt Addict.

Cătălin Tzetze Rădulescu

 

mai mult
Artă

CONCURS DE CREATIE SI CULTURA GENERALA „BRÂNCUSI-APROAPE DE INFINIT”

brancusi-1

Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti a organizat luni, 19 februarie 2018, cu ocazia împlinirii a 142 de ani de la naşterea marelui sculptor român Constantin Brâncuşi, cea de-a III-a ediţie a Concursului de creaţie şi cultură generală „Brâncuşi – aproape de infinit”. Evenimentul a avut loc la Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” Ploieşti, începând cu ora 11.00. Concursul a fost organizat pe două secţiuni: creaţie şi cultură generală. La Secţiunea Creaţie, au participat 33 de elevi de la clasele a V-a şi a VII-a. Câştigătorii acestei secţiuni sunt: Premiul I:  Vişan Mihai Eugeniu – clasa a V-a; Butaru Denisa – clasa a V-a; Premiul II:  Fuerea Cosmin – clasa a V-a; Premiul III: Chivu Andreea clasa a VII-a; Menţiune: Nicolaescu Dănuţ clasa a V-a; Buderleanu Enya clasa a VII-a; Radu Sara clasa a V-a; Bratosen Melisa clasa a VII-a; Chirchiboi Daria clasa a VII-a. Cele mai bune trei lucrări vor fi publicate în revista „Atitudini”, editată de Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti. La Secţiunea Cultură generală, elevii clasei a VII-a B au fost împărţiţi în echipe a câte cinci membri şi au primit chestionare cu întrebări referitoare la viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi. Echipa câştigătoare a fost “Cele cinci umbre ale lui Rodin”, formată din elevii: Hărăboiu Alexandra, Niţă Alexandra, Debu Daria, Cîmpean Eduard şi Victoria Alexandru. Premiile au constat în cărţi şi materiale de artă plastică.   Artistul plastic Valter Paraschivescu a susţinut şi o prelegere despre sculptura modernă românească. Coordonatorii proiectului au fost Luminiţa Avram, din partea Casei de Cultură “Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti  şi prof. Irina Săvuţă, din partea  Colegiului Naţional “Al.I.Cuza” Ploieşti.

mai mult
Artă

Brâncuși – Duchamp – Marthe, în intimitatea atelierului din Impasse Ronsin

afis-brancusi-lansare-1

Institutul Cultural Român organizează luni, 19 februarie 2018, de la ora 18.00, evenimentul „Brâncuși – Duchamp – Marthe, în intimitatea atelierului din Impasse Ronsin“, în Sala Mare din Aleea Alexandru nr. 38, București, în cadrul căruia va avea loc lansarea albumelor Brancusi et Marthe – ou l’histoire d’amour entre Tantan et Tonton și Correspondance Brancusi – Duchamp, urmată de o dezbatere între Doina Lemny, editoarea volumelor și  Cristian Robert Velescu, istoric de artă. În încheiere, ansamblul Imago Mundi va susține concertul Isvor – Brancuși.

Doina Lemny reunește în volumul Brancusi et Marthe – ou l’histoire d’amour entre Tantan et Tontoncorespondenţa dintre Brâncuşi și dansatoarea elvețiană Marthe Lebherz, una din marile iubiri ale artistului. Scrisorile trimise în 1926 de la New York tinerei dansatoare, transformată în secretară la atelier, sunt presărate cu desene pe tema Sărutului. Brâncusi le-a reunit și le-a numerotat având intenția să le publice sub forma unui roman de dragoste.

Cartea Correspondance Brancusi – Duchamp dezvăluie prietenia dintre cei doi mari artisti ai secolului XX: Brâncuși și Marcel Duchamp.Doina Lemny prezintă integralitatea corespondenței lor, din care reiese atât relația „profesională” dintre ei – Duchmap, din admirație pentru creația artistului roman, i-a deschis drumul spre piața americana – , cât si prietenia profunda care i-a reunit. Adnotația reactualizată îmbogățește cunoașterea parcursului celor mai importante opere brâncușiene. Textul de introducere, Correspondance – Brancusi. Histoire d’une amitié relatează despre această prietenie, rămasă mult timp necunoscută.

Evenimentul este prilejuit de celebrarea celor 142 ani de la nașterea sculptorului român Constantin Brancuși, în contextul aniversării Centenarului României moderne, dar și a Sezonului România-Franța 2019, a cărui desfășurare coincide cu Președinția României la Consiliul Uniunii Europene.

Doina Lemny

Doïna Lemny, doctor în istoria artei, este muzeograf-cercetator la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou Paris, specialistă în sculptura din prima jumătate a secolului XX.

Ccuratoare a celor sapte expozitii tematice la Atelierul Brancusi din 1998 în 2002, a fost și fost curatoarea expozitiei « Antoine Pevsner în colectiile Centrului Pompidou » (2001), « Datiunea Brancusi » (2003), « Henri Gaudier-Brzeska în colectiile Centrului Pompidou » (2009). A coordonat cataloagele publicate cu ocazia organizării expozițiilor.

Este autoare a mai multor volume: Brâncuşi inedit – însemnări şi corespondenţă românească(coeditor cu Cristian-Robert Velescu, Bucureşti, Humanitas, 2004 ),Brancusi, Paris, Oxus, 2005, Brancusi & Gaudier-Brzeska : points de convergence et Henri Gaudier-Brzeska : Notes sur Liabeuf et Tolstoï, Paris, L’Échoppe, 2009, Lizica Codréano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, Lyon, Fage, 2011, Brancusi, au-delà de toutes les frontières, Lyon, Fage, 2012, Brancusi, coll. « Monographies », Paris, éditions du Centre Pompidou, 2012, Henri Gaudier-Brzeska, un sculpteur « mort pour la France », Lyon, Fage, 2015 ; Brancusi, an Artist without Frontiers, Bucharest, NoiMediaPrint, 2016 ; Correspondance Brancusi &Duchamp, Paris, Dilecta, 2017, Brancusi & Marthe ou l’histoire d’amour entre Tanta et Tonton, Lyon, Fage, 2017.

Cristian-Robert Velescu

Cristian-Robert Velescu este critic şi istoric de artă, scriitor și profesor de istoria artei la Universitatea Naţională de Arte din București. A publicat lucrări dedicate modernităţii româneşti şi europene, dar şi avangardei istorice: Brâncuşi iniţiatul (Editura Editis, Bucureşti, 1994); Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuşi(Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999), Formă şi semnificaţie în arta românească modernă – exemplul lui Brâncuşi (Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002), Brâncuşi inedit – însemnări şi corespondenţă românească(coeditor cu Doina Lemny, Humanitas, Bucureşti, 2004 ); Victor Brauner d’après Duchamp sau drumul pictorului către un suprarealism „bine temperat”(Institutul Cultural Român, 2007), Avant-gardes et modernités – Brancusi, Duchamp, Brauner, Voronca, Tzara & comp. (Institutul Cultural Român, 2013). Este autor al unor cataloage de expoziţii, al căror curator a fost: Ion Ţuculescu (catalog al expoziţiei retrospective), Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă / Muzeul Colecţiilor de Artă, 1999; Lili Pancu 1908-2006 – Pictură – grafică (catalog al expoziţiei retrospective), Bucureşti, Muzeul oraşului Bucureşti, 2010. Autor a numeroase studii și texte critice, publicate în albume, reviste şi cataloage, din țară și din străinătate.

Imago Mundi

Ansamblul Imago Mundi promovează o nouă viziune asupra muzicii vechi și tradiționale românești, un repertoriu foarte rar abordat de către muzicieni de factura clasică. Cel mai cunoscut program al lui, seria „Isvor“, a debutat cu un proiect dedicat lui Dimitrie Cantemir, urmat de George Enescu, iar mai apoi Constantin Brâncuși. Imago Mundi se adresează unui public dinamic, care caută alternative la muzica de consum, perspectiva din care este construit discursul muzical este aceea a omului contemporan care nu expune piese de muzeu, ci cântă o muzică vie.

Concertul pe care îl va susține ansamblul va fi însoțit de video proiecții tematice.

mai mult
Artă

„Expozitia de grafică” la Ploiești

graf

Filiala Ploiești a Uniunea Artiștilor Plastici din România (preşedinte al filialei Marcel Bejgu) a deschis în luna februarie 2018 “Expozitia de grafică”, cu lucrări pe simeze semnate de membrii Filialei prahovene & Uap România Filiala Ploiești.

Expozitia este găzduită de Galeria de Artă din Ploiesti, situată în Piata Victoriei nr. 4, și se poate vizita pe tot parcursul lunii februarie 2018.

mai mult
Artă

Artistei Geta Brătescu i s-a înmânat Ordinul Național „Steaua României”

geta-bratescu

Pe  10 ianuarie 2018,  Geta Brătescu, marea doamnă a artei conceptuale din România, a primit, în atelierul său de lucru, distincția oferită de Excelența Sa, Domnul Klaus Werner Iohannis, Președintele României. Distincția a fost înmânată de consilierul prezidențial pentru Cultură, Culte și Centenar, domnul Sergiu Nistor, și de doamna Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, în luna septembrie 2017, decretul de decorare a artistei Georgeta Brătescu cu Ordinul Naţional „Steaua României” . În semn de înaltă apreciere pentru contribuţia personală la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi universal, pentru remarcabila sa implicare în promovarea artei conceptuale româneşti, împletind cu o măiestrie profundă arta vizuală cu cea literară, Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer doamnei Georgeta Brătescu, artist vizual, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Artista Geta Brătescu, una dintre figurile centrale ale artei postbelice est-europene, a fost decorată cu Ordinul „Steaua României”, la propunerea președintelui ICR, doamna Liliana Țuroiu.

Ordinul „Steaua României” este cea mai înaltă distincție oferită de statul român.

Cu o carieră impresionantă, de peste 60 de ani, Geta Brătescu se bucură de apreciere în rândul publicului și al specialiștilor din domeniul artelor, în întreaga lume.

Pavilionul României la Bienala Internațională de Artă de la Veneția, care a găzduit în 2017 proiectul „Apariții” al artistei Geta Brătescu, a fost unul dintre mai admirate și s-a bucurat de articole elogioase în mass-media internațională.

În semn de apreciere pentru toată activitatea sa, pentru contribuția la patrimoniul cultural românesc și la promovarea imaginii României în lume, președintele ICR, doamna Liliana Țuroiu, a propus, în 2017, decorarea doamnei Geta Brătescu. Totodată, ICR a susținut prezența unei expoziții a marii noastre artiste și la Muzeul de Arte Frumoase din Gent. Astfel, din toamna lui 2017 și până la jumătatea lunii ianuarie 2018, acesta găzduiește prima retrospectivă din Belgia consacrată Getei Brătescu. An Atelier of One’s Own este prima expoziție majoră a unui artist român găzduită de celebrul spațiu expozițional belgian.

„Am susținut cu toată convingerea ca doamna Geta Brătescu să fie decorată cu această distincție. Domnia sa este o adevărată emblemă pentru cultura românească, iar noi trebuie să ne apreciem valorile, prin toate căile posibile. De aceea, având în vedere cât de bine sunt primite lucrările domniei sale de publicul european, anul trecut am făcut demersuri, împreună cu reprezentanța noastră în Spania, pentru o expoziție Geta Brătescu și la Madrid”, a declarat președintele Institutului Cultural Român.

mai mult
1 2 3 4
Page 1 of 4