close

Artă

ArtăPromovate

Georges Seurat

Seurat

Georges Seurat (n. ,  Paris, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator și teoretician – împreună cu Paul Signac – al tehnicii divizioniste în pictură.

Geurges Seurat se ivește atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei noi revoluții plastice. Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns pentru a-i asigura un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului.

Viața și opera

Georges Seurat s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă din copilărie, unchiul său – ei însuși pictor amator – îl încurajează să picteze. La vârsta de 17 ani, Seurat se înscrie la Școala de sculptură și pictură, iar în 1878 își începe studiile la Académie des Beaux-Arts din Paris. În perioada studiilor, petrece mult timp în biblioteci și muzee. Studiază temeinic operele vechilor maeștri. În 1879, la a patra expoziție a impresioniștilor, Seurat – după cum spunea unul din prietenii săi – a suferit „un șoc profund și neașteptat”. Se îndepărtează de pictura academică și închiriază un atelier. Dorește să-și însușească acea revoluție plastică pe care au reușit să o impună predecesorii lui. Ajunge însă să se confrunte cu o problemă pe care nu o poate ocoli: cum să intre în rândurile celor care continuă cuceririle impresionismului, fără a fi un simplu epigon al acestora.

Citește volumele „Gramatica artei plastice” și „Istoria pictorilor tuturor școlilor” ale lui Charles Blanc, dar înainte de toate, lucrarea chimistului Eugène Chevreul cu titlul „Legea contrastului simultan al culorilor”. Pornind de la aceste izvoare, își construiește propria teorie despre „contopirea optică a culorilor”, care va sta la baza celor mai importante inovații plastice ale sale. În 1883, începe să lucreze la prima sa operă importantă, pictura „La scăldat, Asnières”. Tabloul nu este acceptat de comitetul de selecție al Salonului oficial din 1884, de aceea Seurat îl expune la „Expoziția Pictorilor Independenți”, trezind interesul câtorva critici și admirația lui Paul Signac. Această operă marchează o perioadă bine definită în activitatea lui Seurat. Tabloul se evidențiază înainte de toate prin formatul său, este prima pictură din seria pânzelor vaste. Seurat dorește aici să facă legătura dintre descoperirile predecesorilor săi cu o pictură ale cărei tradiții sunt deja altele, străine întru totul de impresioniști. El se referă la frescele vaste renascentiste, cum sunt picturile lui Piero della Francesca, ceea ce îl obligă – după studii făcute în aer liber – să realizeze forma finală în atelier.

Debutul divizionismului

În 1885, Seurat își petrece vara într-un mic port, la Grandcamp și începe să experimenteze o nouă tehnică, pe care o numește divizionism, a cărei esență constă în a picta pete de culoare regulate, din ce în ce mai mici, până la un punct realizat cu vârful pensulei. Toamna, se întâlnește cu Pissarro, care își însușește imediat această tehnică. Apoi, în mai-iunie 1886, Seurat își prezintă tabloul intitulat „O duminică de vară pe insula Grande Jatte” la a opta și ultima expoziție a impresioniștilor, într-o sală separată, alături de creațiile lui Pissarro și Paul Signac. Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind șocați de mulțimea și roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l pointillism (fr.: point = punct), dar – și de data asta – „porecla s-a transformat în renume”. La puțin timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a „Societății Artiștilor Independenți” precum și la Bruxelles în 1887. În acest tablou totul este surprinzător: formatul uriaș (207×308 cm), legarea unei teme – scenă în aer liber – atât de importante pentru impresionism cu imobilitatea figurilor și, înainte de toate, tehnica deosebită. Pentru a obține un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă. ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care – privite de la distanță – se contopesc, oferind tabloului o luminozitate vibrândă.

Neoimpresionismul 

Termenul de „metodă neoimpresionistă” a fost folosit pentru prima dată de în septembrie 1886 de criticul de artă Félix Fénéon, susținător al picturii lui Seurat, implicând faptul că noul curent astfel inițiat provine, fără îndoială, din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul lui Seurat se grupează pictori care gândesc asemenea lui: Paul Signac, Camille Pissarro, Maximilian Luce. În această perioadă, Seurat descoperă lucrarea lui Charles Henry despre expresivitatea culorilor, purtând titlul „Introducere în estetica științifică”, care îl ajută să abordeze problemele teoretice ale cromaticei și facilitează aplicarea practică a acestora în pictură. Cu timpul adaptează tot mai mult noua tehnică la scenele de interior. Astfel începe să lucreze la tablourile intitulate „Modelele” (1888) și „Le chahut” (1889-1890).

Ultimii ani 

Ultima operă a lui Seurat este „Circul” (1890-1891), expus la expoziția pictorilor independenți pe data de 20 martie 1891. Legătura cu „Le chahut” este evidentă, mișcarea care însuflețește personajele pare la fel de mecanică, artiștii circului dau impresia unor marionete. La fel ca în multe alte tablouri ale lui Seurat, și chenarul tabloului este pictat din puncte: chenarul albastru închis contrastează cu tonul colorat al tabloului, ceea ce face posibilă accentuarea efectului și evidențierea compoziției.

În 1885, Seurat o cunoaște pe Madeleine Knoblock, care îi va deveni model (Vezi tabloul: „Tânără pudrându-se”) și cu care își va împărți viața. Pictorul va avea un fiu cu ea, copilul se naște pe 16 februarie 1890. Relația lor o tăinuiesc în totalitate, iar prietenii află despre existența fiului lui Seurat abia după moartea pictorului.

Pe 26 mai 1891, Seurat se îmbolnăvește de difterie și moare peste trei zile, în vârstă de 31 de ani. A doua zi, Signac transmite „vestea îngrozitoare”, potrivit căreia pictorul decedat „a lăsat în urmă o văduvă nefericită și…un copilaș minunat de treisprezece luni”. Două săptămâni mai târziu, copilul moare de aceeași boală ca și tatăl său.

(Wikipedia)

mai mult
Artă

OTTO BARABAS-TELEAJEN, 1908 – 1993

fotodd

ARTIST PLASTIC care trebuie să rămână în istoria petrolului românesc și în memoria culturală a PRAHOVEI.

În colecţia pictorului şi graficianului Otto Barabas-Teleajen se află lucrări care prezintă o incursiune în istoria trecută şi prezentă a petrolului românesc.

În fotografii: Afișul expoziției de la Muzeul Petrolului, Hecana cu cal- precursoarea sondelor petrolifere de azi

(ddrăguș)

mai mult
Artă

Palatul de la Versailles oferă o magnifică vizită virtuală gratuită

versailles_palat

Secole de extinderi, remodelări şi înfrumuseţări au făcut din Palatul de la Versailles una dintre cele mai somptuoase construcţii din lume.

Fosta fortăreaţă a Regelui Soarelui este un mix fabulos de extravaganţă, fiind poziţionată la aproximativ 20 de kilometri distanţă de Paris.  Iar vestea bună este că în loc să se închidă definitiv pe perioada pandemiei de coronavirus, s-a luat decizia ca magnificul castel să-şi deschide practic spaţiile şi colecţiile permanente pentru absolut toată lumea.

Se oferă astfel o oportunitate unică şi de neratat de a rătăci prin parcul care se întinde pe mai bine de 800 de hectare de peluze, grădini franţuzeşti, lacuri, statui neoclasice şi fântâni sofisticate; dar şi, mai ales, de a intra în cele 2.300 de camere ce găzduiesc colosala artă baroc de sânge regal, cea mai spectaculoasă dintre ele fiind, fără îndoială, celebra Sală a Oglinzilor – proiectată de arhitectul Jules Hardouin-Mansart pentru Ludovic al XIV-lea în 1678 -, cu frunzuliţe de aur şi 357 de oglinzi desfăşurate mai bine de 73 de metri lungime.

Vorbim despre unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din lume. Simbolul  monarhiei şi puterii absolute, Palatul Versailles se remarcă nu doar prin frumuseţe şi luxul care te lasă fără cuvinte, ci şi prin importanţa sa istorică. Să ne amintim doar că în 1919, în celebra Sală a Oglinzilor, a fost semnat actul care a marcat sfârşitul Primului Război Mondial – Tratatul de la Versailles.

Istoria palatului începe însă în anul 1623. Ludovic al XIII-lea a fost cel care şi-a dorit un pavilion construit în zonă, atras de frumuseţe împrejurimilor şi de pădurile bogate în vânat. Câţiva ani mai târziu, construcţia avea să devină cel mai spectaculos palat din acea perioadă, graţie urmaşului său, Ludovic al XIV-lea, care l-a şi transformat ulterior în locuinţă oficială. De altfel, Regele Soare, tatăl „etichetei” franceze, a impus o serie de reguli de convieţuire, iar stilul său de viaţă a devenit un etalon al epocii.  Ludovic al-XV-lea avea să construiască Micul Trianon.

Lucrurile au degenerat în moment în care Regina Maria Antoaneta a comandat construcţia unui sat într-o perioadă în care poporul flămânzea, iar dinastia Bourbon-ilor avea să se prăbuşească la puţin timp, în 1789, culminând câţiva ani mai târziu cu decapitarea Regelui Ludovic al XVI-lea. A urmat Revoluţia Franceză, iar din 1837 palatul a fost transformat în primul muzeu de istorie al Franţei. Şi astăzi Palatul Versailles păstrează încă bogăţia decoraţiunilor şi frumuseţea de odinioară. Poate fi vizitat fără ghid. Are nu mai puţin de 2.100 de ferestre, 1.250 de şeminee, 67 de scări interioare şi nenumărate obiecte de artă: decoraţiuni exuberante, ceasuri, tablouri, obiecte din aur, paturi de vis împodobite cu mătase, columne şi sculpturi din marmură, tablouri pictate de o frumuseţe orbitoare.

Graţie unui parteneriat cu Google Arts & Culture, se oferă acum un acces nelimitat la expoziţiile şi colecţiile castelului: peste 22.000 de opere de artă care vă stau la dispoziţie, cu comentariile de rigoare. Este o oportunitate ideală pentru a retrăi faimoasa încoronare a lui Napoleon sau pentru a descoperi superba mobilă a Mariei Leszczynska.

Vizită virtuală poate fi făcută la adresa: http://www.chateauversailles.fr/decouvrir

(turismistoric.ro)

mai mult
Artă

Teatrul Național București: Spectacole on-line cu acces gratuit din acest week-end

tnb_3

Așteptată și solicitată de cei mai mulți dintre iubitorii de teatru, difuzarea online a unor spectacolelor de teatru din repertoriul TNB debutează începând cu data de vineri, 24 aprilie 2020. Timp de trei zile, în fiecare week-end de aici încolo, nu doar spectatorii din București, ci și cei din întreaga țară, precum  și cei de peste hotare vor putea urmări câte un spectacol de referință din repertoriul TNB, anunță un comunicat al instituției.

Lista titlurilor propuse spre difuzare online include atât spectacole care au ținut afișul cu mare succes în stagiunile trecute, fiind în prezent scoase din repertoriu, cât și unele piese care se vor juca în continuare odată cu redeschiderea sălilor de teatru.

De vineri până duminică, timp de 3 zile la rând, se va difuza același spectacol, cu câte o singură reprezentație pe zi: vineri de la ora 16.00, sâmbătă de la ora 18.00 și duminica de la ora 18.00.

Difuzarea spectacolelor va fi asigurată online pe canalul Youtube și de pe pagina de Facebook a TNB.

Spectacolele vor putea fi vizionate doar live, în datele și la orele anunțate.

Difuzarea online a spectacolelor va include titluri ca: Furtuna, după William Shakespeare și Vizita bătrânei Doamne de Friedrich Dürenmatt, ambele în regia lui Alexander Morfov, Două loturi, adaptarea după I.L. Caragiale și regia semnată de Alexandru Dabija, Allegro, ma non troppo… de Ion Minulescu, regia Răzvan Popa, Dumnezeu se îmbracă de la second-hand de Iulian Margu, regia Ion Caramitru, Năpasta de I.L. Caragiale, regia Radu Afrim, Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța și spectacole din cadrul Programului 9G.

Primul dintre acestea, care se va difuza chiar în acest week-end (24,25 și 26 aprilie), este Furtuna, după William Shakespeare, în viziunea regizorului bulgar Alexander Morfov. În rolul Prospero, îl veți vedea, într-o creație memorabilă, pe Ion Caramitru (desemnat de Ambasada Britanică și Consiliul Britanic din București drept ”Ambasador Shakespeare” al anului 2016 – Anul Shakespeare). Din distribuție mai fac parte Mihai Călin, recompensat cu un premiu UNITER pentru interpretarea lui Caliban, Istvan Teglas (Ariel), Alexandra Sălceanu (Miranda), Ciprian Nicula (Ferdinand).

(Serban Georgescu – rfi.ro)

mai mult
ArtăPromovate

Masterpis

pic53523

Ia uite ce masterpis am desenat eu aici! Masterpis pentru nivelul meu, evident.

De fapt, așa am zis despre fiecare desen la vremea lui, dar există un top. Pâna acum am aliniat desene care m-au bucurat enorm în timp ce le alcătuiam. Mai puțin primul desen, un pastel cu oraș ploios. Pe ăla l-am desenat șovaielnic, cu teamă, credeam că n-o să pot. Desenul de azi m-a bucurat, dar m-a si secat de energie. Deși mi-a luat trei zile să-l termin, parcă azi sunt mai deșteaptă că ieri și fixația mea pentru uși și porți mă face să mă apuc de un alt desen pe aceeasi temă.

Hai, muțati-vă puțin gândul de la orori si încercați si voi să vă cufundați în ceva creativ.
Să fim bine!

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
ArtăPromovate

Căutarea direcției

pict2214

V-am spus că sunt în căutarea direcției? V-am spus.

Cam de aici începe drumul. Încă n-a venit coletul cu ustensilele corespunzătoare, dar am lucrat cu stiloul și acuarela și cam asta e calea.

Să fiți bine!

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
Artă

Lungul drum al schiței către „gata”

arh1

Eu m-am gândit la blocul de peste drum de Cercul Militar, cu vedere dinspre vizavi, soțul meu zice ca e gangul de la Ministerul de Interne. Acu’…

Bucurie să fie, să stea lumea la mese si să se veselească.


Ramânem bine, da?

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
Artă

Tehnici

pl2

Durează din ce în ce mai mult să termin o lucrare.

Mai ales dacă mă pocnește și migrena. Dar! Pot să vă mai arat și alte chestii în afară de desene și picturi.

Cam așa e piesa asta ( încă nu mi-e clar dacă o să devină consolă, decorațiune de perete sau altceva). E o bucată de placaj pe care am găsit-o în ambalajul noii noastre centrale termice și am păstrat-o. Am dat pe ea cu acrilic și diverse mediumuri, cu lut și cu tot ce mi-a trecut prin cap. În general, tehnici de învechire sau antichizare, că astea mă bântuie grav.

Să fim bine!

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
ArtăPromovate

Pentru cei mai stricți

pic634436

Ca tot am aflat ce presupune noua ordonanta, va las aici un acrilic de 50×70.

Numai in ape limpezi nu facem noi plimbari zilele astea, dar pentru cei mai stricti, considerati ca barca e in aer.

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
1 2 3 7
Page 1 of 7