close

Artă

ArtăPromovate

Asociația România Culturală și Muzeul Național Peleș organizează Expoziția de fotografie „REGINA SOLDAT”

102716281156103502

La 142 de ani de la nasterea Reginei Maria, Asociatia România Culturală si Muzeul National Peles vă invită duminică, 29 octombrie 2017, ora 12.30, la vernisajul expozitiei de fotografie „REGINA SOLDAT”.

Invitatii nostri speciali sunt 100 de elevi cu deficiente de auz si vedere de la Liceul Tehnologic Special nr. 3 si Școala pentru Deficienți de Vedere din Bucuresti, de la Scolile Gimnaziale nr. 195 si nr. 24 din Bucuresti precum si membri ai Asociatiei de caritate din Armata României ‘Camarazii’, participanti la atelierele educationale ‘Să ne cunoastem Regina’.

La vernisaj vor lua cuvântul dr. Mircea Hortopan, director al Muzeului National Peles si Anca Beatrice Todireanu, presedintele Asociatiei România Culturală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Expozitia de fotografie ‘Regina Soldat’ va fi expusă în Holul de Onoare al Castelului Pelisor, în perioada 29 octombrie — 29 noiembrie 2017.

În cele 45 de panouri fotografice, este înfătisată Suverana României, cea care a vrut să se identifice cu suferinta poporului român, cu un veac în urmă, în timpul Primului Război Mondial, implicându-se intens în serviciul sanitar, organizând spitale de campanie, cantine sociale, adăposturi pentru sărmani, depozite de alimente si nu numai. Este singura Regină care, în acele vremuri grele, nu a cunoscut frica de gloante, de bombe si nici măcar de epidemii, ea fiind văzută zilnic în spitalele de campanie pentru a-i alina pe cei suferinzi, a împărți medicamente, mâncare și pături soldaților răniți sau bolnavilor de tifos. Si nu s-a oprit aici! Îmbrăcată în nelipsita uniformă de soră medicală, Suverana noastră a mers chiar si pe front, coborând fără frică în ‘transeele mortii’ pentru a-si încuraja soldatii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război Mondial, generalul Prezan a decorat-o cu medalia de război — Virtutea Militară clasa I, iar contele de Saint Aulaire — Ministrul Frantei în România, i-a dăruit Medalia de aur a Epidemiilor si Crucea de Război (La Croix de Guerre). De atunci, Regina noastră a fost numită si REGINA SOLDAT!

Parteneri de proiect:
Statul Major General al Armatei, Administratia Fondului Cultural National, Muzeul Militar National ‘Ferdinand I’, Arhivele Nationale ale României, Societatea Natională de Cruce Rosie din România, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Natională a României, Arhiva Natională de Film, Muzeul Brăilei ‘Carol I’, Palatul Culturii din Iasi, Biblioteca Centrală Universitară ‘Mihai Eminescu’—Iasi, Muzeul Tării Oasului, Asociatia de Caritate din Armata României ‘Camarazii’, Scoala Gimnazială nr. 195, Scoala Gimnazială nr. 24, Școala pentru Deficienți de Vedere , Liceul Tehnologic Special nr. 3.

Date contact:
Asociatia România Culturală
Presedinte
Anca Beatrice Todireanu
Email: beatrice.todireanu@yahoo.com
asociatiaromaniaculturala@gmail.com
Site: www.asociatiaromaniaculturală.ro

mai mult
Artă

Secularizarea artei occidentale

Raphaels-Madonna-of-the-P-001

Renașterea a fost o reacție în fața pesimismului antropologic medieval. Petrarca, Mirandola și ceilalți umaniști au slăvit demnitatea omului deoarece cultura apuseană ajunsese ca de secole să subevalueze experiența raiului în această lume. Iar asta se întâmpla în pofida rădăcinilor sale înfipte adânc în optimismul antropologic al creștinătății tradiționale După ce am discutat despre acest fenomen în lumina ortodoxă, aș dori acum să-mi îndrept atenția către unul din cele mai importante fenomene ale Renașterii: arta.

În acest articol și în altele care vor urma, aș dori să mă concentrez în special pe pictura renascentistă. Pentru istoricii culturii, cum este Burckhardt, aceasta era expresia supremă a optimismului renăscut care a animat creștinătatea apuseană pentru secolele următoare.

Un tablou potrivit pentru a începe discuția noastră este „La Madonna dei Garofani” de Rafael (m.1520). Pictura ne oferă un exemplu concludent al noii tendințe din arta modernă, orientată spre o lume naturală, netransformată spiritual în vreun fel. Acesta este un exemplu de secularizare incipientă a creștinătății.

Arta creștinătății tradiționale înainte de Renaștere era liturgică. Adică a servit drept mijloc pentru scopul duhovnicesc al cultului. O pictură a Fecioarei cum este Icoana Maicii Domnului din Vladimir (ajunsă în Rusia din Bizanț, în secolul XII) a fost creată să îl aducă pe credincios, care se presupune că stă în fața operei de artă într-o biserică, într-o comuniune mai deplină cu Dumnezeu. Bazată pe taina tradițională a întrupării – că Dumnezeu s-a făcut om și a venit în lume – iconografia creștină l-a îndreptat pe om dincolo de lumea aceasta, spre poarta raiului. Și a făcut acest lucru susținând că împărăția lui Dumnezeu se simte în această lume pe care a transfigurat-o prin experiența divino-umană a închinării adevărate.

Cu Rafael, arta creștină își pierde busola. Începe să se ocupe doar de lumea aceasta, încetează să mai fie liturgică și devine doar religioasă. Iar de aici mai departe nu exista decât secularizarea.

Frumusețea lumească, naturală, a tabloului „La Madonna dei Garofani” de Rafael este splendidă luată ca atare. Și chiar prin constrast cu artele liturgice ale creștinătății tradiționale are de ce să ne surprindă. A dispărut întâlnirea liturgică cu Maica Domnului, care își prezintă Fiul credincioșilor. (În Icoana de la Vladimir și în altele din tradiția bizantină, de tipul „hodegetria”, Fecioara arată cu mâna spre Hristos, ca și cum ar spune „priviți la el, nu la mine”). Aceasta este o pictură a unei femei adorabile și încântătoare, prinsă într-un moment de jovialitate domestică. A dispărut și rochia modestă, și îmbrăcămintea de culoare închisă și voalul. A dispărut sau aproape a dispărut și aura ei.

Dar cea mai izbitoare este imaginea lui Hristos. Nu mai este Fiul întrupat al Tatălui, creatorul acestei lumi și atotputernicul ei mântuitor. Acum este un prunc drăguț, bun de pupat, dar în aparență doar un atribut lipsit de putere al mamei sale care îl adoră. Și este dezbrăcat. Nimic nu arată mai clar secularizarea creștinătății moderne decât acest dezbrăcat „prunc Isus” care apare în Madonnele lui Rafael și ale altor pictori din acele vremuri. Nu te poți ruga în fața unei asemenea imagini, cel puțin după criteriile tradiției creștine.

Arta liturgică, care te înălța dincolo de lumea aceasta spre o comuniune divină accesibilă aici, face loc acum unei arte seculare de dragul artei, reorientând privitorul spre o lume care funcționează autonom.

Pr. John Strickland

mai mult
ArtăPromovate

Dan Platon – Expoziție retrospectivă la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Afis expozitie Dan Platon 1

La Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” Ploiești are loc, în perioada octombrie – noiembrie 2017, vernisajul expoziţiei retrospective Dan Platon. Expoziția este dedicată memoriei artistului Dan Platon și cuprinde lucrări de pictură din patrimoniul Muzeului de Artă Ploiești, precum și lucrări de grafică din colecția particulară a MAV d’Art Gallery din Câmpina, a artistului plastic Alfred Dumitriu, inițiatorul acestui proiect.

Dan Platon s-a născut la 8 august 1931, la Bahna, Neamț, şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1966. Imediat după absolvire, Dan Platon a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A avut o carieră încununată de opt expoziții personale şi peste 30 de expoziții de grup, dintre care unele în străinătate – Magdeburg (Germania), Torun (Polonia), Bruxelles (Belgia), Chișinău (Republica Moldova) și Franța; a participat la tabere de creație naționale și internaționale. Lucrările sale se află în colecții particulare din țară și străinătate: Anglia, Belgia, Germania, Franța, Polonia, Grecia, Ungaria.

Există artiști pregnanți care marchează timpul și spațiul pe care îl ocupă, ca și pe cei ce au norocul să se găsească în preajma lor.

Dan Platon este un astfel de artist!

El a marcat categoric și pentru totdeauna, în primul rând arta prahoveană, dar și boema ei, ca și viețile noastre, ale tuturor celor care l-am cunoscut și care am viețuit o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, în preajma lui.

În artă, Filiala UAP Prahova se poate numi „bogată” pentru că a avut între membrii săi un pictor precum Dan Platon. Modern, expresiv, rafinat cromatic și riguros compozițional, el a fost un fel de „avangardă” în arta prahoveană, începând de pe la sfârșitul anilor ’60. Și aceasta într-o perioadă când cerințele și rigorile generale în artă erau realiste, figurative, „tematice” chiar. Dan și-a permis să fie altfel! El și-a permis să recreeze abstract și nonfigurativ realitatea, urmându-și cu asiduitate propriul drum și propria sensibilitate artistică.

Grupările artistice prahovene au fost și ele marcate de personalitatea lui Dan Platon. Pe la începutul anilor ’70 s-a format grupul Dan Platon – Doina Moisescu – Victor Munteanu, care a devenit în scurt timp de notorietate. După plecarea Doinei la București, lui Dan și lui Victor li s-a alăturat Valeriu Scărlătescu. În anii de după ’89, Dan s-a alăturat unor colegi din generația mai tânără, pentru a expune împreună cu ei: Valter Paraschivescu și Filip Kollo. Fiecare dintre aceste grupări a suscitat, la vremea ei, un viu interes în rândul criticii ploieștene și bucureștene, dar și în rândul colegilor de breaslă.

Ceea ce contează în primul rând la un artist este, desigur, creația și opera lui. Aceasta ține de partea spirituală și înaltă, de fărâma de divinitate a ființei umane. Este ceea ce rămâne, contează cu adevărat și definește un creator. Artistul, însă are și o latură mai telurica, mai umană, pământeană.

Există mari artiști care nu sunt neapărat și boemi sau foarte activi în viața boemă a unei comunități artistice. Există, de asemenea, artiști foarte boemi care, însă nu se evidențiază cu nimic în „plutonul” general al comunității artistice. Și există artiști care sunt și una și alta. Dan era unul dintre aceștia! Poveștile boemei prahovene ar fi mult sărăcite în absența întâmplărilor și „trăsnăilor” lui Dan Platon. Și este foarte bine că este așa! Marile personalități sunt complexe!

Toată lumea î-și amintește lucrările lui, sau momentul exact când s-au întâlnit pentru prima data cu ele, pentru că toată lumea i-a apreciat și i-a admirat pictura!

Toată lumea își amintește că până în ultima clipă, chiar și cu lucrarea pe simeză, Dan era tot cu pensula în mână și mai avea ceva de adăugat sau de corectat!

Toată lumea î-și amintește de „burzuluielile” lui vehemente și colțoase, care, însă, dispăreau la fel de repede pe cât izbucneau, dar și de timiditatea și candoarea lui, de zâmbetul cald și jucăuș, uneori hâtru sau ironic și de prietenia lui!

Toată lumea își amintește de interminabilele discuții despre artă avute cu Dan, dar și de cel puțin una, dacă nu mai multe, întâmplări mai mult sau mai puțin hazlii, dar în orice caz, cu „sare și piper”, al căror protagonist era el!

Adică de făcutele și nefăcutele lui Dan Platon! Iar aceasta, cum spuneam, este un lucru bun pentru că Dan a fost un artist complex și o personalitate complexă.

Pentru viața artistică prahoveană si românească, pictura lui Dan Platon va rămâne, categoric, un reper!

Pentru comunitatea artistică ce i-a fost într-un fel sau altul contemporană și pentru noi toți, cei care l-am cunoscut, Dan va rămâne un maestru, un prieten si o „figură” pe care nu o putem uita și care ne aduce zâmbetul pe buze de câte ori îl evocăm!

A.N.

mai mult
Artă

Un tablou de Leonardo da Vinci, estimat la 100 de milioane de dolari, scos la licitație în noiembrie

Leonardo_da_Vinci

Ultimul tablou semnat de artistul italian Leonardo da Vinci, aflat în posesia unui colecționar privat va fi pus în vânzare la New York pe 15 noiembrie în cadrul unei licitații organizate de casa Christie’s, ai cărei reprezentanți au estimat această operă de artă la prețul de 100 de milioane de dolari americani, informează AFP.

„Salvator Mundi”, un tablou de o extremă finețe, care reprezintă un portret al lui Iisus Hristos, a fost multă vreme considerat o copie, înainte ca experții să îi certifice autenticitatea.

Mai puțin de 20 de tablouri semnate de Leonardo da Vinci, ale cărui opere erau deja extrem de apreciate încă din timpul vieții sale, au rezistat până în zilele noastre, potrivit casei Christie’s. În afară de „Salvator Mundi”, toate celelalte se află în proprietatea unor muzee și instituții.

În general, imensa majoritate a tablourilor ce datează dinainte de secolul al XIX-lea se află în prezent în domeniul public și se întâmplă foarte rar ca astfel de opere de artă să fie scoase la licitație.

„Pentru specialiștii în licitații, acesta este Sfântul Graal”, a declarat, cu ocazia prezentării pentru presă a tabloului, Loic Gouzer, copreședinte al departamentelor de artă postbelică și contemporană pentru cele două Americi din cadrul casei Christie’s. „Nu am putea să facem mai bine de atât”, a adăugat același expert.

Un terț a oferit o garanție pentru tablou, ceea ce înseamnă că acesta va fi vândut, indiferent de ceea ce se va întâmpla la licitație de pe 15 noiembrie, în jurul prețului de 100 de milioane de dolari, a explicat pentru AFP Francois de Poortere, directorul departamentului de pictură veche din cadrul filialei din New York a casei Christie’s.

Înainte de licitație, tabloul va călători la Hong Kong, San Francisco și Londra, unde va fi expus pentru public, înainte de a fi adus la New York cu câteva zile înainte de această licitație.

Francois de Poortere a explicat că acest tablou cu dimensiuni modeste (65 centimetri x 45 centimetri), care a făcut obiectul unei restaurări, a fost vândut pentru ultima dată unui colecționar european, a cărui identitate rămâne secretă, după o expoziție istorică dedicată lui Leonardo da Vinci, organizată la National Gallery din Londra în perioada 2011-2012.

Tabloul „Sixty Last Suppers”, realizat de artistul american Andy Warhol, care reproduce de 60 de ori celebrul tabloul „Cina cea de taină” al lui Leonardo da Vinci, va fi pus în vânzare la aceeași licitație de pe 15 noiembrie. Prețul său a fost estimat la 50 de milioane de dolari.

F.B. 

mai mult
Artă

Amintiri… prezente

mihnea

Au trebuit să treacă 24 de ani ca să avem și noi o poză împreună. Ani la rându’, io și cu Alecu, ne-am cam spart capetele pe la „Nașu”, bufetul de la etajul doi, corpul din dreapta al Casei Scânteii – cum te uiți la ea, da’ niciunul din bravii fotografi ai EVZ de pe atunci nu ne-au imortalizat, pentru posteritate. Deh, erau ore mici și li se mai rupea filmu’, la propriu. Ulterior, mi-a fost și șef, ca să-mi devină, cumva, din nou, coleg. Sic transit gloria mundi!
Acum un sfert de veac Alecu încă se pieptăna 🙂
Credit foto: Maestrul fotograf Răzvan Vălcăneanțu

Mihnea-Petru Pârvu
mai mult
Artă

Stătui la o şuetă cu Nasty

nasty

Acu’ 38 de ani săream gardul Arenei Progresul – azi BNR – să-l văd jucând cu Borg. Acum 24 de ani l-am cunoscut în fosta cârciumă de fiţe a acelor ani, „La Premiera” – din spatele TNB. – şi alaltăieri am luat prânzul împreună. Ieri am scris şi azi a apărut pălăvrăgeala noastră în EVZ. Ca să mă citez: 🙂
„Până să apară Nadia şi, mai târziu, Hagi, branduri de ţară româneşti mai erau doar Dracula, Ceauşescu şi Gerovitalul. Şi încă cineva. Când apărea la televizor se pustiau străzile. Numele său era la fel de cunoscut în străinătate ca la noi acasă. Acum are 71 de ani, dar şi-a păstrat acelaşi spirit ludic şi limbaj colocvial, ca în urmă cu jumătate de secol. Din gura sa, cuvintele şi expresiile licenţioase chiar au farmec. E spontan, guraliv, şturlubatic şi haios. Pe cei cu simţul umorului îi distrează şi pe ăilalţi – <<politically correct>> – îi indignează. A avut lumea la picioare de tânăr. A câştigat o grămadă de bani şi a avut cele mai frumoase femei din lume. Nu câteva, ci sute. A trăit în “highlife” şi are prieteni capete încoronate, artişti celebri şi şefi de stat. Îl cheamă, simplu: Ilie. Ilie Năstase. E Nasty al nostru”. Enjoy!
http://evz.ro/confesiunile-ilie-nastase-ceausescu-trump.html

Fotografia postată de Mihnea-Petru Parvu.
Fotografia postată de Mihnea-Petru Parvu.
Mihnea Petru Pârvu
mai mult
ArtăPromovate

Festivalul de fotografie la Palatul Culturii Ploiești – Secvențe 2017

festiv

Zilele toamnei culminează la Ploiești cu a 5-a ediție a Festivalului de fotografie //SECVENȚE. Clubul de Turism și Arte Escamonde Ploiești, împreună cu Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului – Apdt Prahova – și Muzeul de Științele Naturii Prahova, are plăcerea de a vă invita să redescoperiți fotografia, prin expoziții, conferințe și ateliere tematice.
Pentru 2017 am ales ca subiect principal al festivalului „Viața orașului”, cu ale lui infinit de multe secvențe. Fotografi de pe tot mapamondul și-au luat angajamentul în a vă surprinde și impresiona prin forme, culori și mai ales momente. În sprijinul lor vin alți artiști care vor contribui cu fotografii de peisaj, natură, portrete precum și imagini comerciale și industriale.
Palatul Culturii, veche cetate a științei și a artelor, o să fie plin de evenimente artistice. Ne vom întâmpina vizitatorii cu „Strada Artelor”, un eveniment cultural care va inunda treptele palatului cu scurte reprezentații artistice, cu mici meșteri artizanali, cu expoziții, culoare și sunet. Sala Pașilor Pierduți va găzdui și în acest an principalele expoziții ale festivalului, iar printre înaltele ei coloane vom avea multe curiozități dedicate celor care își vor aloca suficient timp pentru explorare și cunoaștere. Conferințele vor avea loc în sălile aceluiași palat, dar orașul Ploiești cu totul va găzdui ateliere de fotografie și expoziții foto în centrele sale culturale și comerciale.
Când emoțiile și lumina zilei se vor tempera, muzica va prelua tonul artistic al evenimentului. Vă invităm să asistați la un concert de jazz susținut de protagoniști celebri.
În seara de sâmbătă vom lansa micile noastre dorințe spre cer. Lampioanele vor lumina iarăși cerul orașului.

F.B.

mai mult
Artă

Curajul de a fi altfel

curajul

Ştiam lucrările Mariei Dermengiu dinainte de a o cunoaşte: picturile sale spectaculoase, vii, ca o poartă către emoţiile din tine, şi ritmurile complexe ale umitoarelor ei mandale, satisfăcând, delicat şi sensibil, deschiderea noastră către armonía vizuală.

Ştiam că pasiunea ei sunt călătoriile, care îi satisfac curiozitatea, şi că şcoala primară a facut-o undeva la Antipozi, prin Australia, că are doi copii, un băiat şi o fetiţă, micile sale minuni cum le spune, că pictează cel mai bine pe muzica lui Einaudi şi că despre sine declară mereu, modestă, că este: „un artist vizual“. Cam atât, adică foarte puţin.

Am descoperit apoi, în spatele şevaletului pictoriţei de succes, o femeie care îşi pune tot sufletul în munca ei, dezvoltând, perseverent şi delicat, toate planurile vieţii sale.

Personalitatea creatoarei se dezvăluie pas cu pas, vorbă cu vorbă, ca un lucru preţios, o artisticărie sofisticată menită uimirii. Bloggeriţă de succes, mamă dedicată şi, mai mult ca orice, unul dintre cei mai în vogă şi aureolaţi de recunoaşteri designeri vestimentari şi de obiect din ţară. Este acolo o fire sensibilă, curioasă, cu o aplecare definită către analiză şi către lucrurile perfect duse până la capăt, de o energie pe care doar Dumnezeu ştie cum reuşeşte să o împartă zilnic între creaţie, afaceri, expoziţii, gătit, şcoala micuţilor, iubire, invitaţii, expuneri, scris şi câte altele.

„Sunt una dintre sutele de femei care au ales să-și schimbe meseria «serioasă» cu una nu mai puțin serioasă, dar văzută ca un hobby. O întoarcere necesară care m-a așezat însă în poziția începătorului, a novicelui care descoperă că trebuie să învețe de la zero o altă meserie“.

Râde larg, frumos, sincer: „Autodidact în formă pură. Sunt artist vizual – pictoriță și designer de obiect. Acum cinci ani, mi-am propus să fac din pictură nu un hobby, ci un «jobby», renunțând la meseria de avocat. Am fost admisă la University of Arts London, dar destinul a făcut ca eu să rămân în țară și să încerc pe cont propriu să îmi realizez menirea. Să învăț să pictez, să învăț să comunic, să mă exprim și ceea ce exprim să aibă constanță; și nu în ultimul rând să mă expun – cel mai dificil lucru pentru mine.

Înclinația pentru forme și design am avut-o din fragedă copilărie deoarece am călătorit mult și am avut ocazia să văd o mulțime de locuri încărcate de cultură și istorie. Pasiunea pentru artă s-a născut firesc din nevoia ca lumea din jurul meu să capete sens, să fie armonioasă și să exprime ceea ce simt adesea în labirintul meu interior“.

Din dorinţa de a fi cât mai aproape de iubitorii de artă, Maria a creat „Marie Nouvelle“, acum un an şi jumătate, un proiect ce promovează arta în diverse forme de manifestare, replicată printr-o serie de produse, precum eșarfe, rochii și bluze, care prind contur pe materiale din mătase naturală. O afacere pe care a pus-o pe roate cu doar 1500 de euro, la care a adăgat o cantitate uriaşă de muncă proprie.

„Marie Nouvelle este un brand de lux accesibil, care își propune să reconecteze privitorul modern cu arta, iar imaginile imprimate pe haine și accesorii sunt reinterpretarea unor colecții de tablouri.“

Cu proiectul său de design vestimentar a fost invitată la Pure London, unul dintre cele mai cunoscute târguri de modă din Europa, unde a făcut senzaţie expunând cea mai nouă colecție de eșarfe din mătase naturală, supradimensionate, imprimate picturile sale, denumită „Exquisite“. „Am gândit Marie Nouvelle ca pe un proiect ce încorporează arta în ritmul cotidian al vieții de zi cu zi şi am dezvoltat, până în prezent, două direcții – linia de accesorii (eșarfe de mătase, bluze și rochii din mătase) și linia de Home Deco (ceramică imprimată, abajururi și tapet).

Noua colecție pe care am prezentat-o la Pure London, este produsă exclusiv în Marea Britanie şi este vârful de gamă al colecțiilor mele. Este inspirată de stilul Bobo (Bohemian Bourgeois), relaxat și rafinat în același timp“, explică creatoarea.

Ideea creaţiei de accesorii vestimentare de artă o avea în minte de ceva vreme, spune Maria, din călătoriile la Paris şi Londra, când a remarcat acest curent, numit „surface design“, în care artiştii își transpun lucrările pe diverse suprafețe, personalizându-le în acest mod. Spune, însă, că nu creează „artă pe bandă rulantă“, căci nu foloseşte grafică generată pe computer, vectori sau alte forme digitale.

Surprinzător, produsele personalizate au preţuri rezonabile şi asta fiindcă Maria consideră că munca ei, creaţia, designul şi inspiraţia ce stau în spatele fiecărui produs sunt un dar făcut frumuseţii feminine şi nu vrea ca acestea să adauge nimic în plus preţului de producţie. Chiar dacă este considerată printre cei mai buni designeri actuali, succesul nu a schimbat nimic în firea ei.

Spune că a rămas o femeie ca toate celelalte, cu visuri şi greutăţi, cu reuşite şi pierderi şi dorinţe tăinuite, cu lacrimi, cu bucurii pe măsura gustului pe care ştie să îl dea vieţii sale. Şi mai ales cu proiecte. Multe proiecte şi planuri de anvergură, care luminează curajul de a fi altfel al unei creatoare de frumos, destinat sufletului feminin.

Adrian Cîlțan

mai mult
Artă

Tablouri de Theodor Pallady din colecţia Ninette Schapira & Gheorghe Răut, adjudecate pentru 108.000 de euro

lectura

Tablouri semnate de Theodor Pallady din colecţia Ninette Schapira & Gheorghe Răut au fost adjudecate pentru 108.000 de euro la licitaţia organizată miercuri de Artmark.

„Lectură (Yvonne Cousin în atelierul din Place Dauphine)” a fost adjudecat cu suma de 19.000 de euro. Tabloul se plasează în a doua perioadă de creaţie din întreg corpul plastic al lui Pallady, mai exact a doua jumătate a anilor 1930, momente ce marcau totodată şi ultimii ani petrecuţi de pictor în Paris. Modelul este chiar Yvonne Cousin, cea mai apropiată persoană din viaţa lui Pallady, partenera acestuia între 1924 şi 1939.

Licitaţia pentru lucrarea „Natură statică cu flori şi struguri” s-a oprit la 14.000 de euro, iar „După baie”, ulei pe carton, a fost cumpărat la Artmark pentru suma de 9.000 de euro.

Studii de nud au fost vândute între 500 şi 3.000 de euro.

La începutul anilor 1920, la Paris, cei doi prieteni Gheorghe Răut, directorul filialei din capitala Franţei a Băncii Marmorosch Blank, şi Theodor Pallady, deja pictor recunoscut în ţară şi în boema pariziană, locuiau în Place Dauphine la nr. 12.

În anul 1940, Pallady a pleacat la Bucureşti pentru deschiderea unei expoziţii, dar nu a mai putea părăsi ţara. În 1968, Răut a oferit statului român o parte din colecţia sa de artă alcătuită din pictură, mobilier şi artă decorativă europeană, ceramică şi artă orientală. La aceasta s-au adăugat o serie de picturi şi numeroasele desene, acuarele şi gravuri ale lui Th. Pallady rămase în grija lui Răut în atelierul din Paris.

Licitaţia Colecţiei Ninette Schapira & Gheorghe Răut a reunit o parte din lucrările păstrate de Răut pentru sine la Paris, precum şi o parte din colecţia sa ulterioară donaţiei.

mai mult
1 2 3 4
Page 3 of 4