close

Creștinătate

Creștinătate

PRIMA SAPTAMANA DIN POST LA SF MUNTE ATHOS 6

C.Rusu

GANDURI LA CAPUL SF. APOSTOL ANDREI

Capul Sfantului Apostol Andrei reprezinta una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii Ortodoxe. Fruntea sfantului se pastreaza, cu mare evlavie, in Schitul Sfantul Apostol Andrei, din Sfantul Munte Athos.

M-am atins de aceasta frunte cu nevrednicie si cu multa rusine. Mi-au venit in minte niste versete:

36. Alții au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare;
37. Au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului. Evrei 11: 36-38

Ma gandeam cata suferinta au indurat Apostolii si Sfintii ca sa propovaduiasca pe Hristos. Ce moarte cumplita a suferit Sf. Apostol Andrei ca sa ne aduca noua romanilor, evanghelia.

Si la ce am ajuns dupa aceste sacrificii, mucenicie si asceza?
Ne entuziasmam de yoga. EU sunt unul dintre cei care a facut yoga. Vai de capul meu!

Suntem preocupati de confort, bani, sex, etc.

Am ajuns sa ne mandrim cu mancarea din farfurie. Postam poze cu mancarea si cu cafeaua. Facem poante despre Biserica incercand sa parem nonconformisti. Il judecam noi pe Hristos cum ca de ce se intampla diverse lucruri in lume. Am ajuns noi, cei crestinati de Sf. Andrei sa manifestam impotriva ridicarii lacaselor de cult.

Asta in timp ce TIHON despre care am vorbit si alte mii de monahi se bat ceas de ceas, noapte de noapte cu dracii. La propriu. I-am vazut cu ochii mei pe monahii din Sf.Munte luptand si am simtit pe pielea noastra ispitele in timpul privegherilor de noapte.

Cum voi sta eu langa Sf Andrei si toti sfintii de care lumea nu este vrednica la Judecata?

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

PRIMA SAPTAMANA DIN POST LA SF MUNTE ATHOS 5

Karulia

MONAHUL TIHON DIN KARULIA

In timp ce ne deplasam pe mare cu salupa de la Dionosiu catre Sf. Pavel, m-am asezat langa un calugar.

Nu cred ca implinise 30 ani. Avea cam 1.85 si era blond roscat cu ochi albastrii. Mi-a trecut prin cap un gand ff pacatos si ma gandeam ce succes la fete ar putea sa aiba. Dupa ce mi-am scuipat in san si am zis „piei satano!”, m-am uitat atent la el si am observat ce haine jerpelite are pe el. Fata lui trada o aspra nevointa. Am zis in sinea mea: „precis e din Karulia”. Pentru cine nu stie, Karulia este pustia Sf Munte unde exista niste conditii inumane de trai.


Sursa: youtube

Avea o punga cu el in care erau 2 paini. Manca din una din ele. Mi s-a facut mila de el si i-am intins la inceput un pachet de grisine. M-a privit in ochi cu o recunostinta si dragoste pe care am simtit-o direct in inima. Si-a dus mana la inima si a zis „spasiva”. Hopa zic! E rus. Am prins curaj si i-am intins si un pachet de rahat pe care il luasem din Uranopolis. S-a intamplat la fel. Apoi m-a intrebat in engleza cum ma cheama. I-am zis. El a pus mana pe el si a zis TIHON. Karulia? am intrebat eu. Da, a zis el. In rusa e tot da.

I-am cerut un cuvant de folos.
S-a uitat fix in ochii mei si am avut senzatia ca vede totul in mine ca un RMN. Dupa o pauza mica a spus „PRACTICE LOVE” (practica dragostea).

Asta a fost tot. M-am gandit mai apoi de ce mi-a zis asta si mi-au venit in minte cele 2 PORUNCI (nu chestii psihologice) ale lui Hristos:

37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Matei 22 : 37 -39

Apoi mi-a venit in minte un intreg capitol al Sf.Pavel 1 Corinteni 13 care explica pe indelete ce este dragostea adevrata. Mare diferenta fata de prostelile psihologice care ni se livreaza zilnic la TV.

Am inteles ca dragostea lui pentru Hristos e una ingereasca din moment ce poate trai in Karulia. Cred ca numai Harul Lui Dumnezeu ii tine in viata pe cei care s-au lasat in Grija Lui acolo.

Apoi m-am uitat in jos la mine, care fac nazuri la orice lipsa de confort, care sunt egoist si multe altele si mi-a venit in cap gandul: „Vai de capul tau, prapaditule! Cum o sa stai tu la judecata langa Tihon?”

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

PRIMA SAPTAMANA DIN POST LA SF MUNTE ATHOS 4

Duminica

MAICA DOMNULUI HODIGHITRIA – ARATATOAREA CAII

Minunata icoana! Aratatoarea caii sau Indrumatoarea. Simplu de tinut minte pentru toata lumea. Dar ce cale vrea sa ne arate? Catre ce ne indruma?

Maica Domnului este un MUNTE DE SMERENIE si CREDINTA. Nu a rostit multe cuvinte care sa ramana consemnate, dar prin aceste 2 harisme a reusit sa intrupeze pe Hristos – Dumnezeu la propriu.

EA era insarcinata fara sa fi stiut de barbat si fara casatorie. Mai apoi i s-a vestit lui Iosif sa o ia de sotie. Pe vremea aia asta putea sa insemne omorarea cu pietre. A intrat cumva in panica? Nicidecum.

Iata reactia EI :

46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Luca 1 : 46 -48

Adica? Oricat e disperata ar fi situatia sa dam slava lui Dumnezeu pentru ca El stie mai bine ce ne este de folos pentru mantuire.

Pentru SMERENIA cu care a primit voia Lui Dumnezeu (fara sa sa ia dupa mintea EI) si pentru CREDINTA ca Dumnezeu stie mai bine ce ne trebuie fiecaruia din noi, a fost fericita de catre toate neamurile.

ASTA este calea pe care ne indruma si anume sa nastem in noi pe Hristos care sta la inima fiecaruia si bate si atunci vom fi fericiti de catre toate neamurile. Cum adica?

Uitati-va la toti sfintii care l-au primit pe Hristos si L-au nascut in inima lor – ei sunt iubiti de catre toate neamurile.

Cine nu stie cine a fost Sf. Gheorghe, sau Sf. Dimitrie? Toate neamurile ii fericesc si aici pe pamant si in vesnicie.

Langa icoana ma gandeam ce mandru si putin credincios sunt.

Maica Domnului, cu rugaciunile tale ajuta-ma sa stau pe cale!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

PRIMA SAPTAMANA DIN POST LA SF MUNTE ATHOS 3

Rugaciune

La slujba Utreniei din prima zi a Postului Mare se cântă un tropar ce rezumă întreaga conştiinţă a creştinilor de locuitori vremelnici ai acestui pământ, cu năzuinţa către Împărăţia lui Dumnezeu: „În Biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească; deschide-ne nouă uşile milei tale”

Poza asta imi arata adevarul acestui tropar. Deasupra mea este un mozaic care ne arata ca imparatia cerurilor este si aici pe pamant si anume IN BISERICA. De ce in Biserica?

Dupa inaltarea la cer Hristos a lasat TOATE atributele sale Bisericii prin cele 7 Taine. Toata puterea LUI este acum in slujbele Bisericii. De aia este necesara prezenta noastra aici – ca sa ne conectam la aceasta PUTERE. Si zic Putere pentru ca Duhul Sfant este AENERGETIC – nu poate fi masurat sau cuprins de catre noi care suntem creati. Ca sa ne incarcam cu putere trebuie sa ne conectam la Biserica – adica la puterea Lui Dumnezeu.

Suntem ca un aparat de radio cu acumulatori care acumulatori se incarca la aceasta sursa.
Un aparat de radio are nevoie de 3 lucruri ca sa functioneze:
– Putere
– Sa capteze undele
– Sa fie acordat pe frecventa care trebuie ca sa poata reda ce vine prin unde.

„Undele” ïn cazul crestinului vin din 3 surse:
1. Citirea Bibliei si a Sf. Parinti deoarece „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Luca 21 : 33
2. Din numele Lui Iisus Hristos care are puterea de a face orice. Hristos zice ca in Numele sau vom putea face orice minuni a facut si EL. Practic trebuie sa spune rugaciunea „Doamne IIsuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”.
3. Sf. Liturghie care este impreuna slujire cu ingerii.

Ziceam ca mai trebuie sa fim acordati la frecventa. Aici este treaba duhovnicului nostru care trebuie sa regleze butoanele noastre ca sa nu mai avem paraziti.

Cine crede ca poate sa-L cunoasca pe Hristos de unul singur este ca un aparat de radio care crede ca se poate conecta la putere, la unde si apoi sa se acordeze la frecventa fara a avea acces la ele.

Revenind la poza, eu vreau sa ma conectez la ce e deasupra mea, sa prind „undele” si sa fiu acordat de catre duhovnicul meu, astfel incat sa mi se deschida usile milei Lui Hristos prin Harul si puterea Duhului Sfant si prin puterea rugaciunilor Maicii Domnului.

Doamne ajuta-ne!

(Catalin Rusu)

mai mult
Creștinătate

PRIMA SAPTAMANA DIN POST LA SF MUNTE ATHOS 2

Duminica

Orice drum catre Sf. Munte trece prin Tesalonic. Biserica Sf. Dimitrie izvoratorul de mir este o oprire „obligatorie”.
Sf.Mare Mucenic Dimitrie nu a facut altceva decat sa-L marturiseasca pe Hristos asa cum i-a indemnat Sf. Ap. Pavel pe Tesaloniceni in epistolele catre ei.

La alt aspect ma gandeam cand am facut aceasta poza si anume la cuvintele Sf Pavel catre tesaloniceni 1 Tes. 5: 16-18:
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Cum a fost asta posibil in cazul Sf Dimitrie? Cum sa fii bucuros si sa multumesti cand te omoara?

Toti sfintii recomanda aducerea de multumire Lui Dumnezeu pentru ORICE vine asupra noastra. Si orice ar veni sa fim bucurosi.

De ce? Pentru ca abia atunci devenim ucenici a Lui Hristos care s-a coborat in cele mai e jos ale iadului ca mai apoi sa se inalte la cer.

Asta se poate face NUMAI daca ne smerim atat de mult incat sa primim ajutorul lui Dumnezeu.

Smerenia aplicata doar la nivel psihologic este ceva ce tine doar de etica.

Eu nici macar etic nu ma smeresc, iar cand dau de greu ma rog sa treaca in loc sa ma bucur si sa multumesc.

Mi-a fost rusine de mine cand m-am atins de racla Sf Dimitrie.

(Mihail Urdea)

mai mult
CreștinătatePromovate

Persecuțiile împotriva creștinilor din Nigeria

Nigeria

În Nigeria, militanții Fulani par să fie hotărâți să continue atacurile devastatoare împotriva creștinilor din nordul și centrul țării. Doar în primele șase luni ale anului 2018 ei au ucis până la 6000 de persoane și au izgonit alte 50.000 de persoane din casele lor.

„Când vorbim despre Nigeria, toată lumea știe de Boko Haram, dar se spun foarte puține despre militanții Fulani, păstori musulmani, care se înarmează și atacă satele creștinilor din nordul țării, iar tacticile pe care le practică par să fie foarte bine coordonate și planificate”, a subliniat Andrew Boyd, purtătorul de cuvânt al Release International pentru Fox News, adăugând faptul că aceștia sunt „o amenințare cu mult mai serioasă decât Boko Haram”.

Spre exemplu, „păstorii Fulani trag focuri de armă noaptea și îi pândesc cu macetele pe acești oameni – bărbați, femei, copii – avem de-a face cu mulți orfani, unii dintre ei răniți grav, iar Guvernul pare să facă foarte puține în acest sens.”

Sursa: foxnews.com

mai mult
Creștinătate

Cum a apărut coliva și ce legătură are ea cu prima sâmbătă din Postul Paștilor?

Coliva

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. Prima zi de sâmbătă din Postul Mare poartă numele de „sâmbăta Sfântului Teodor Tiron” sau „sâmbăta colivelor” și este legată nu de pomenirea lui propriu-zisă, ci de o minune pe care a săvârșit-o la 50 de ani după trecerea sa la Domnul.

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin. El s-a născut în Siria şi a fost ostaş al armatei romane, în legiunea Tironilor. Aceasta era formată din ostaşi tineri, care se aflau sub conducerea generalului Vringa. Numele de Tiron pe care îl poartă Sfântul Mucenic Teodor vine din limba latină, tiro însemnând recrut sau începător.

Conform informațiilor din Sinaxar, în toamna anului 304, legiunea pe care o conducea Sfântul Teodor a fost mutată din Siria în Amasia, capitala Pontului, oraş care se afla la 85 de kilometri de Marea Neagră. După puțin timp de la aşezarea în Amasia, legiunea a primit ordin ca toţi ostaşii să aducă jertfă zeiţei Cibela în ziua unei mari sărbători păgâne. În acea zi, Sfântului Teodor a refuzat să iasă din cort ca să aducă jertfe, precum ceilalți. Atunci, conducătorul oștii l-a întrebat de ce nu se supune, iar Sfântul Teodor și-a mărturisit credința în Dumnezeu. A rămas statornic în credinţa lui şi, de aceea, a fost ars. După trecerea sa la Domnul, a fost cinstit din ce în ce mai mult prin numeroasele minuni care au avut loc la mormântul său şi prin bisericile construite în numele lui.

Una dintre cele mai cunoscute minuni ale Sfântului Teodor Tiron este cea săvârșită la 50 de ani după trecerea sa la cele veșnice. Atunci, împăratul Iulian Apostatul (361-363), amintindu-și că în prima săptămână a Postului Mare creştinii țin post aspru, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce cu toții grâu fiert cu miere (coliva de astăzi).

În amintirea acestei minuni, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește în fiecare an pe Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă din Postul Mare, cunoscută și sub numele de sâmbăta Sfantului Teodor sau a colivelor.

Coliva (în limba greacă, Κόλλυβα sau кољиво în sârbă) făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, simbolizează trupul celui adormit, având în vedere că hrana principală a fiecărui om, în timpul vieții, este grâul sau pâinea. Părintele Ene Braniște arată că ea este, în egală măsură, o expresie materială a credinţei noastre în Înviere, fiind preparată din boabe de grâu pe care Însuși Mântuitorul le-a oferit ca exemple atunci cand vorbea despre învierea trupurilor„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12, 24). Mierea sau zahărul, alături de celelalte ingrediente care alcătuiesc coliva, reprezintă virtuțile sfinţilor sau ale celor pe care îi pomenim și, de asemenea, dulceaţa vieţii veşnice, pe care nădăjduim că au dobândit-o cei adormiți. Mai demult, existau rugăciuni sau chiar rânduieli speciale pentru binecuvântarea colivei care se folosea în cadrul slujbelor de pomenire.

Cinstirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare, pe lângă martiriul lui din 17 februarie, este o adevărată încununare a acestei zile. Pomenirile pentru cei adormiţi se vor face, începând cu această zi, în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase. De asemenea, la sate există până astăzi tradiția unei mese de pomenire la care sunt chemaţi preotul, rudele, vecinii şi, mai cu seamă, cei sărmani şi neajutoraţi.

Sursa: Cătălin Acasandrei – Doxologia.ro

mai mult
ActualitateCreștinătate

Înțelepciunea Părinților Pustiei. Răbdarea

PatericulMare

Un frate l-a întrebat pe ava Isaia, zicând: Ce trebuie să facă cel ce caută liniștirea? Și el a zis: Cel ce caută liniștirea are nevoie de aceste trei lucruri: frică de Dumnezeu neîncetat, de asemenea, să ceară cu răbdare și să nu slobozească inima lui de la pomenirea lui Dumnezeu.

Patericul Mare. Apoftegmele părinților pustiei, Ed. Bizantină, 2015

mai mult
CreștinătatePromovate

Postul Mare – multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile

biserica

Multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile, continuându-şi viaţa monotonă de fiecare zi. Omul se plânge că viaţa îl oboseşte, totuşi nu face nici un pas spre o schimbare esenţială. Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică.

Omul de azi nu vrea să dea şi el ceva, vrea doar să primească, fără osteneală şi fără nici o jertfă personală. Se teme să se privească pe sine în ochi. Sistematic fuge de sine însuşi. Se zbate în golul său lăuntric.

Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.

Duhul consumului, al traiului uşor, al cugetului nesmerit nu îl lasă pe om să se elibereze de multe lucruri inutile care i-au umplut viaţa. Postul Mare este un popas în goana obişnuită a vieţii şi un prilej de transfigurare. Rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul, care în toată această perioadă se spune de sute de ori la sfintele slujbe, ne îndeamnă să părăsim duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert şi să dobândim curăţie, gând smerit, răbdare şi dragoste.  Această rugăciune frumoasă şi plină de înţeles se încheie cerând de la Dumnezeu: „dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile şi să nu osândesc pe fratele meu”. Să lăsăm, adică, bârfa, judecata celuilalt, critică aspră care neîncetat ne urmăreşte şi să ne îndreptăm asupra noastră înşine, corectându-ne greşelile.

Postul Mare urmăreşte să ne întoarcem către propriul sine şi contribuie la tămăduirea noastră de bolile duhovniceşti care ne întunecă mintea, ne îngreuiază şi ne amărăsc viaţa.

Dacă vom reuşi să ajungem la o anume măsură de autocunoaştere şi de pocăinţă, atunci Postul Mare nu va fi pentru noi o perioadă posomorâtă şi neroditoare, nu va fi un simplu răstimp plin de îndatoriri morale, ci un prilej de înmuiere a inimii noastre împietrite, care ne va duce la iubire de oameni şi de Dumnezeu.

Excesul de raţionalism al vremurilor grele pe care le trăim vrea să ne ţină departe de tot ce este mistic, isihast, de tot ce este sfântă Taină de negrăit şi mai presus de fire. Rezultatele acestei îndepărtări au ieşit la iveală. Pretutindeni stăpâneşte melancolia şi deznădejdea, care pe mulţi îi rănesc. A venit vremea să recunoaştem în adâncul inimii noastre că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, s-a copt vremea pentru o întoarcere la leagănul dragostei răstignite.

În timpul Postului Mare adesea apar ispite, încercări, scandaluri şi căderi. Acestea ne vin ca să ne maturizăm mai mult, ca să ne echilibreze şi să ne cuminţească. Viaţa creştinilor, să nu uităm niciodată acest lucru!, este una a Crucii. Fără răstignire nu vine Învierea.

Postul Mare este o frumoasă şi bună pregătire, un coridor semiîntunecat care conduce către cămara cea plină de lumină. Picioarele pe care umblă Postul Mare sunt rugăciunea şi postul. Însă rugăciunea şi postul fără smerenie şi dragoste nu aduc nici un rod. Postul şi rugăciunea ţintesc să tempereze egoismul nostru.

Haideţi să nu pierdem prilejul pe care ni-l oferă, încă o dată, Postul Mare, de vreme ce, încet-încet, se apropie şi încheierea acestuia. În Biserică, problemele noastre îşi găsesc rezolvare. Iarna cea rece este urmată de primăvara. Triodul este urmat de Penticostar. Ştiut este că vremea înnorată niciodată nu este definitivă. După nor, e mai frumoasă vremea însorită. Acum însă, după cum spune un minunat tropar, este „vremea pocăinţei şi ceasul rugăciunii”.

Monahul Moise Aghioritul

Sursa:pemptousia.ro

mai mult
CreștinătatePromovate

Ziua Femeii si Monahiile

church

Lãsãm la o parte originea acestei «sãrbãtori».

Lãsãm la o parte faptul cã 8 Martie nu este atât o zi a «femeii în sine», a «pãrtii femeiesti», cât mai ales o zi a «femeii în raport cu» (copilul cãtre mamã, sotul cãtre sotie, în genere bãrbatii cãtre femei, însã niciodatã femeile cãtre femei).

Problema acestui eseu, teologic, este, finalmente, raportarea monahiilor, a cãlugãritelor, la ziua de 8 Martie, Ziua Femeii.

1.
Monahiile au pornit si ele pe calea „poruncii cuprinzãtoare”, cum spune Marcu Ascetul: „Este o poruncã restrânsã si este alta cuprinzãtoare. Prin cea dintâi, se porunceste sã dãm o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepãdarea de toate avutiile” (Despre cei ce-si închipuie cã se îndrepteazã din fapte, §.27). Acest principiu, enuntat de Sfântul Marcu Ascetul în legãturã cu sãrãcia sau neaverea, se aplicã întocmai si pentru celelalte aspecte ale vietii ascetic-mistice, ca fecioria sau întreaga-întelepciune etc.

2.
Principiul acesta s-ar mai putea numi si principiul maximalismului evanghelic, si, pentru problema tratatã aici, îsi gãseste o aplicare imediatã în cuvintele Apostolului Pavel adresate galatenilor: „câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrãcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bãrbãteascã si nici parte femeiascã, pentru cã voi toti una sunteti în Hristos Iisus” (Galateni 3, 27-28).

3.
Legãtura de esentã dintre maximalismul epocii apostolice si al celei post-apostolice este fundamentalã, iar dezvoltarea mãrturisirii crestine (maximale) s-a derulat cu o precizie uimitoare:

  1. „mai întâi, prin forta minunii, ca învierea unui mort, ca manifestare a însãsi puterii lui Dumnezeu, superioarã mortii si firii omenesti;
  2. „apoi, prin forta muceniciei, adicã acceptarea cu bucurie si satisfactie a mortii, pentru a primi o putere de viatã vesnicã lucrãtoare în firea omeneascã, ca o fortã capabilã sã o ridice, într-o clipã, mai presus de ea însãsi, într-un elan de credintã incomparabilã, pentru a face fatã mortii si a o învinge cu curaj;
  3. „si, în al treilea rând, prin monahism, care este faza a treia a mãrturisirii pentru Hristos, Evanghelie si viatã vesnicã, fatã de lume, prin primirea unei puteri dumnezeiesti datã de Duhul Sfânt pentru a pãrãsi lumea atât în plan fizic cât si interior”

(Matta el-Maskine, Saint Antoine, ascete selon l’Evangile, Abbaye de Bellefontaine, SO 57, 1993, p.47)

Nu putem intra aici în adâncul acestei observatii. Ceea ce reiese însã cu claritate este cã astfel cuvântul Apostolului Pavel cãtre Galateni devine o mostenire directã si pentru lumea monahismului.

4.
Textul Sfântului Pavel rezumã în fapt calea mântuirii si îndumnezeirii omului, calea iesirii din toate împãrtirile si despãrtirile cosmosului ca urmare a pãcatului:

„Primul om era chemat, dupã Sfântul Maxim, sã adune în fiinta lui toatã fiinta creatã, el trebuia în acelasi timp sã atingã unirea desãvârsitã cu Dumnezeu si astfel sã confere întregii creatii starea îndumnezeitã. El trebuia, mai întâi, sã desfiinteze în propria lui naturã împãrtirea în douã sexe, printr-o viatã fãrã de patimã dusã dupã modelul arhetipului dumnezeiesc” (si celelalte încã patru uniri sau sinteze succesive: vezi Vladimir Losski, Teologia misticã a Bisericii de Rãsãrit, Ed. Anastasia, f.a., p.136). Cum omul nu a fãcut aceasta, a venit Hristos si, nãscându-Se din Fecioarã, El desfiinteazã prin nasterea Sa despãrtirea naturii umane în bãrbati si femei (Ibidem, p.167), si celelalte, dând si omului puterea de a face aceasta în Duhul. Aceastã depãsire a împãrtirii în sexe, în parte bãrbãteascã si parte femeiascã se va face în crestinism în Taina Cãsãtoriei (corespunzând „poruncii restrânse”) si în taina monahismului (corespunzând „poruncii cuprinzãtoare”).

5.
Acum, sigur cã aceastã depãsire a împãrtirii în sexe, nu poate însemna desfiintarea firii femeiesti sau a celei bãrbãtesti. Amma (Maica) Sara lãmureste aceasta cu cei doi pustnici bãtrâni care au venit la ea ca sã o smereascã. Ea rãspunde insinuãrii celor doi („Vezi sã nu se înalte cugetul tãu si sã zici: « Iatã, pustnicii vin la mine, care sunt o femeie ».”) cu urmãtoarele cuvinte, antologice: „Cu firea femeie sunt, dar nu si cu mintea” (Patericul, Alba Iulia, 1990, Sara 4, p.224). Amma Sara era bãrbatã cu mintea. Bãrbãtia este o virtute. Bãrbãtia duhovniceascã nu tine de fire. Ea este o virtute a luptãtorilor, a nevoitorilor, a ostenitorilor (monahii prin excelentã – Avva Ioan Colov 37), bãrbati si femei. Ba poate cã, dimpotrivã, adevãrata bãrbãtie, cea duhovniceascã, e mai bine pusã în evidentã la luptãtoarele maici. La ele bãrbãtia se prezintã în toatã puritatea si esentialitatea ei, tocmai pentru cã maicile sunt fiinte feminine (aspirante, desigur, la transfigurarea firii lor în Hristos). La cãlugãri existã permanent pericolul ca virtutea bãrbãtiei duhovnicesti sã se amestece cu sentimente si porniri specifice doar firii bãrbãtesti, si care deci nu pot avea nici cu adevãrata bãrbãtie, cea duhovniceascã.
Acest eseu nu are nevoie de o concluzie, ci de o urare de 8 Martie: „Cuvioase si Prea Cuvioase Maici, de Ziua Femeii fiti bãrbate!”

Iulian Nistea

mai mult
Creștinătate

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului

Sf.Efrem2

În marea persecuţie a lui Diocleţian din anii 304-305, fericitul episcop Efrem a fost prins, întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu şi a se închina idolilor. Însă, mărturisind că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304 şi i se face pomenirea la 7 martie.

Viața Sfântului Sfinţit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului

Al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de păstor al Daciei Pontice, după atestarea sinaxarelor greceşti şi latine, a fost Sfântul Mucenic Efrem. El s-a născut în sudul Dunării din părinţi creştini, care l-au crescut de mic în frică de Dumnezeu. Mergând să se închine la Sfintele Locuri, a rămas aici şi a fost făcut preot şi slujitor la una din biserici. La vremea aceea în Imperiul Roman se slujea în limbile greacă, latină, siriană, şi tracă (besă).

Ajungând apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314), a fost pregătit din tinereţe să propovăduiască Evanghelia lui Hristos la popoarele „barbare” de la Gurile Dunării şi din jurul Pontului Euxin (Mării Negre). La începutul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon să păstorească pe credincioşii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la creştinism numeroşi daci, romani, goţi şi sciţi şi răscumpărând de la moarte mulţi sclavi, pe care apoi îi creştina.

În timpul păstoriei acestui fericit episcop, au fost martirizaţi pentru credinţa în Hristos zeci de creştini daco-romani, sciţi, besi, traci, greci şi capadocieni surghiuniţi în Dacia Pontică, ale căror sfinte moaşte episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa în locuri tăinuite, înălţa biserici de lemn sau de piatră peste ele şi rânduia preoţi să slujească noaptea Sfânta Liturghie.

În marea persecuţie a lui Diocleţian din anii 304-305, fericitul episcop Efrem a fost prins, întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu şi a se închina idolilor. Însă, mărturisind că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304 şi i se face pomenirea la 7 martie.

În „Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae”, col. 517, la 7 martie, când se sărbătoreşte Sfântul Mucenic şi episcop Efrem, se spun următoarele: „7 martie, în timpul împărăţiei lui Diocleţian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi în Scythia pe Efrem, iar la Chersones pe Vasile”. Deşi sunt păreri că Efrem ar fi fost episcop în Sciţia Mare, ele nu sunt întemeiate, căci în Viaţa Sfinţilor Epictet şi Astion, se menţionează la Tomis, în Sciţia Mică, un episcop Efrem.

mai mult
Creștinătate

Citește azi Rugăciunea către Sfântul Efrem Episcopul pentru împlinirea dorințelor

rugaciune-efrem

Întreaga creștinătate cinstește azi, 7 martie, pe Sfântul Efrem Episcopul. Azi trebuie să fim mai buni, să nu ne gândim la lucruri rele și să rostim totodată o rugăciune specială.

Iată mai jos și textul rugăciunii pentru implinirea dorintelor!

” Sfinte Efrem, patron al zilei de Joi, mă îndrept către tine, plin de încredere, și îți cer ajutorul. Cred cu tarie ca ma vei ajuta si ma vei sprijini la greu. Spre a-ti arata recunostinta mea, îți fagaduiesc sa fac cunoscuta si altora aceasta rugaciune.

Te rog cu umilinta sa imi aduci alinare in suferintele si necazurile mele. In numele negraitei bucurii care ti-a cuprins inima alaturi de Dumnezeu, te implor roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi si familia mea ca sa-l pastram pe Domnul in inimi, astfel incat sa ne invrednicim a primi ajutor in nevoile noastre, mai ales in durerea care ma copleseste acum……(aici îți rostești dorința).

Te implor Sfinte Efrem, cel care ai puterea sa ajuti pe cei aflati in suferinta, infrange orice greutate precum ai infrant orice nedreptate la care ai fost supus.

Acum si pururea si-n vecii vecilor,

Amin.”

(news-white.com)

mai mult
Creștinătate

Manastirea Optina

Optina

Manastirea Optina – Sihastria sau Pustia Optina, Оптина пустынь, Svyato Vvedenskaya Optinakaya Pustyn, Optina Pusty – este una dintre cele mai mari si induhovnicite manastiri de calugari din intreg Rasaritului Ortodox. Manastirea Optina se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 80 de mile de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ruse, in secolul al XIX-lea.

Sfintii Parinti din PustiaOptina au facut din acest loc pustiu si uitat de lume un focar si un izvor de spiritualitate isihasta, pentru intreaga Rusie, dar nu numai, incepand cu primele decenii din secolul al XIX-lea si continuand pana in plina perioada ateista – secolul XX. Spiritualitatea de la Optina este general recunoscuta in lumea crestin-ortodoxa, ca una ce a continuat isihasmul marilor parinti si nevointele spre desavarsire.

Manastirea era faimoasa pentru miscarea de reinnoire monahala din Rusia, bazata pe traditia isihasta care, in majoritatea teritoriilor rusesti, se pierduse in secolul al XVIII-lea. Sfantul Paisie de la Neamt – Velicikovski, praznuim la 15 noiembrie, este unul dintre principalele izvoare ale renasterii isihasmului, aproape pierdut la acea vreme, in intreaga Rusie. El a adus aici isihasmul autentic al crestinismului, in secolul al XVIII-lea, cand ucenicii sai au ales drept loc de nevointa Manastirea Optina.

Parintii de la Optina sunt cunoscuti in toata lumea, prin cuvintele lor duhovnicesti si prin inalta lor vietuire. Printre cei mai cunoscuti dintre ei se numare: arhimandritul Moise de la Optina, egumenul Antonie de la Optina, ieroschimonahul Leonid de la Optina, ieroschimonahul Macarie de la Optina, ieroschimonahul Ilarion de la Optina, ieroschimonahul Ambrozie de la Optina si ieroschimonahul Anatolie Zertsalov.

Manastirea Optina – scurt istoric

Inceputurile manastirii din Pustia Optina se pierd in negura vremii. Nu se stie inca data exacta a intemeierii actualei manastiri isihaste. Ca manastire, pustia luand nastere cu ceva vreme in urma, Optina exista cel putin din secolul al XVI-lea. Numele locului deriva din cuvantul rusesc ce inseamna „traind impreuna”, lucru ce ne da de gandit ca se refera la faptul ca maicilor li s-a dat voie sa vietuiasca in manastire, alaturi de calugari, mai inainte de anul 1504.

Manastirea din Pustia Optina a inceput a nu mai fi ingrijita incepand cu secolul al XVIII-lea, datorita politicii anti-monahale a lui Petru I si a Ecaterinei a II-a. Abia in anul 1790, mitropolitul Platon al Moscovei a inceput a se ingriji de vechea vatra isihasta. Cea mai mare parte a cladirilor ansamblului monahal de la Optina au fost ridicate in perioada secolelor XVIII-XIX, cand manastirea era privita ca un centru rusesc al staretilor imbunatatiti.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, spiritualitatea monahala rusa va incepe sa renasca, din mila lui Dumnezeu, prin ucenicii Sfantului Paisie Velicikovski de la Neamt, ale caror scrieri sunt calauzitoare pana astazi. La Manastirea Optina, scrierile sale au dat nastere la un numar insemnat de stareti imbunatatiti, care, mai apoi, s-au imprastiat in intreaga Rusie.

In anul 1821, o sihastrie a staretilor a fost intemeiata la o distanta de 400 de metri de manastire. Intemeierea acestui loc, unde batranii erau grupati in jurul aceleiasi bisericute, toti purtand in inima rugaciunea lui Iisus, a dus la venirea aici a multimi nenumarate de pelerini; ei veneau pana la Kozelsk, iar de acolo, pe jos pana la manastire.

Multimile de credinciosi bateau drumul Optinei in mod regulat, indrumarile staretilor de aici fiind adevarate izvoare cu apa vie. Printre cei ce si-au gasit odihna in aceasta Pustie se numara si personalitati precum: Nicolai Gogol, Ivan Turgheniev, Feodor Dostoievski, Vasile Zhukovsky si Vasile Rozanov.

La initiativa Parintelui Macarie de la Optina, manastirea a inceput o ampla lucrare misionara in Biserica Ortodoxa Rusa: s-a inceput publicarea de scrieri patristice, activitate ce fusese impiedicata simtitor de reformele lui Petru I. Bunul ieroschimonah Macarie a inceput sa editeze manuscrisele traduse de Paisie Velicicovski si de catre ucenicii sai, dupa texte patristice din limba greaca. Rezultatul acestei munci a fost odihnitor de suflete: s-a reusit publicarea a mai bine de 125 de carti, in peste 225.000 de copii, ale lucrarilor Sfantului Isaac Sirul, ale Sfantului Simeon Noul Teolog, ale Sfantul Nil din Sora si ale altora.

Manastirea Optina detine o impresionanta biblioteca, multe dintre cartile acesteia fiind stranse cu ajutorul fratilor slavofile Kireyevsky, ambii fiind inmormantati in interiorul zidurilor manastirii. Filosoful Constantin Leontyev a vietuit in aceasta manastire mai bine de patru ani. Sfantul Ambrozie de la Optina se crede ca a fost luat drept model pentru conturarea Staretului Zosima, din romanul lui Dostoievski, „Fratii Karamazov”.

Incepand cu anul 1917, odata cu simtirea urmarilor aduse de Revolutia Bolsevica, calugarii din Optina nu au mai reusit sa tina pasul cu inaintasii lor, in cele ale tiparitului de carte. Manastirea este inchisa si calugarii sunt alungati. O mana de calugari vor reusi sa mai ajute si de acum inainte manastirea, lucrand ca agricultori. Insa nici acest ajutor nu a rezistat mult, caci, in scurt timp, toti au fost imprastiati, murind in exil, in inchisori si in lagare de munca. Mai toate cladirile manastirii au inceput sa se ruineze, multe fiind chiar demolate.

Dupa Revolutia Rusa, ultimii stareti au fost scosi din manastire si exilati, manastirea insasi fiind transformata in lagar de concentrare a detinutilor. Ieromonahul Isaac cel Tanar, ultimul egumen al manastirii din Pustia Optina, a fost martirizat in Tula, la data de 27 decembrie 1938. Manastirea a fost preluata de NKVD si incadrata in sistemul Gulag. Putin mai tarziu, unele dintre cladirile manastirii au fost daramate, in timp ce catedrala centrala a fost transformata in muzeu al literaturii.

In anul 1987, odata cu inceputurile Perestroika si legea politicilor ateiste a Guvernului Sovietic referitoare la Biserica Rusiei, oaza de traire isihasta din Optina va renaste. Manastirea Optina a fost printre primele sfinte locasuri de rugaciune inapoiate Bisericii Ortodoxe Ruse. In anii 1990 cei mai minunati stareti din Optina, martiri si mari nevoitori, au fost canonizati drept sfinti, de catre Sinodul Bisericii Ruse din afara granitelor. Hotararea acestuia va fi intarita si de catre Patriarhia Moscovei, in anul 1996. Soborul Sfintilor de la Optina este cinstit, de catre Biserica Ortodoxa, in data de 11 octombrie.

Cei trei noi martiri de la Manastirea Optina – 16 aprilie 1993

In anul 1993, trei vietuitori ai Manastirii Optina au fost omorati in mod brutal, chiar in noaptea de Inviere a Sfintelor Pasti. Acesti trei marturisitori – ieromonahul Vasile Roslyakov, calugarul Ferapont Pushkarev si calugarul Trofin Tatarinov – sunt cunoscuti sub numele colectiv de „Martirii noi de la Optina”.

In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi.

In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta cartre portile care deschid drumul catre Schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 de centimetri si pe care gravase numerele 666 si inscriptia „satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe calea monahala!

Inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, toti cei trei calugari, ieromonahul Vasile, Trofin si Ferapont, si-au dat lucurile dragi fratilor din manastire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora (cruci, icoane, carti), cea ce ulterior a facut dovada faptului ca fiecare dintre cei trei stia si isi acceptase deja jertfa mantuirii sale.

Calugarii frati marturiseau: „Dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza… In ziua inmormantarii a inceput dintr-o data sa ninga. Ningea cu fulgi mari, plini de apa.. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care multi cu copii.. Cand sicriele au fost scoase din biserica, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit si a iesit soarele.. Inmormantarea s-a savarsit dupa randuiala pascala. Tocmai de aceea sicriele au fost captusite cu material rosu.. Clopotele au rasunat, vestind bucuria Invierii.. Am pierdut oameni, dar am dobandit ingeri in Cer.. am pierdut calugari, am pierdut parinti slujitori, insa am dobandit noi mucenici in Cer.. Rugaciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastra, vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curatia vietii si sfinteniei.”

Ieromonahul Vasile – Igor Ivanovici Rosliakov – s-a nascut pe 23 decembrie 1960, intr-o familie simpla din Moscova. Foarte importante sunt ultimele doua insemnari din jurnalul sau: „Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin, plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in sfarsit, vazand-o pe ea in mine.”

Parintii de la Optina marturisesc cu o adanca tacere: „In anul 1993, in noaptea de Pasti, Manastirea Optina ii aduce lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist.” Mucenicia este vesnic acutala, iar cei ce nu dau sangele trupului, vor trebui sa dea sangele duhului: „Nu toti suntem chemati la mucenicia sangeroasa, dar toti suntem chemati la mucenicia nesangeroasa, care are loc prin purtarea crucii pe care Dumnezeu ne-a trimis-o spre mantuire.”

Manastirea din Pustia Optina – adresa si date de contact

Kaluzhskaya oblast, 249723 Kozelsk, Rusia
Tel/fax: +7(48442)5-01-10

(crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-optina-88123.html)

mai mult
Creștinătate

Rugăciunea de dimineață a ultimilor Stareți de la Optina

Candela

Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povățuiește-mă și ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi și mi se vor întâmpla în această zi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele și faptele mele călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învață-mă să mă port cu dreptate și înțelepciune cu toți frații mei, să nu tulbur și să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei și toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzește-mi voia mea și învață-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc. Amin.

(urcusspreinviere.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Despre Puterile cerești. Care sunt cele 9 cete îngerești și ce misiune au ele?

Judecata-Particulara-Voronet

„Marele Prooroc Isaia spune că Serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sînt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască „Serafim” se tălmăceşte „cel ce aprinde” sau „încălzeşte”.

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decît alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu.Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adîncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de „Heruvim”, în aceeaşi limbă evreiască, se tîlcuieşte „multă înţelegere” sau „revărsare de înţelepciune„. Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dînşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gînditor, precum scrie Sfîntul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceataDomniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sînt sub dînşii. Ei „fiind liberi şi lepădînd toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului„.Ei revarsă oamenilor, care sînt puşi de Dumnezeu ca stăpînitori, puterea stăpînirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpînească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rînduială, supunînd pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpîneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpîniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpînire peste diavoli. Ei risipesc stăpînirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osînda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpînesc pe îngerii care sînt sub ascultarea lor, făcîndu-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhangheliiau misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfîntul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: „Aceştia sînt cei care înmulţesc sfînta credinţă între oameni luminînd înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte„.

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni esteceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului.Îngerii sînt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sînt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.”

Articol relatat de portalul Cor Ortodox

mai mult
1 2 3 15
Page 1 of 15