close

Creștinătate

Creștinătate

Calendarul Creștin Ortodox al anului 2018. Tot ce trebuie să știi!

calendar-crestin-ortodox-2018

Anul acesta, Paștele catolic și cel ortodox s-au săbătorit în aceeași zi, însă în anul 2018 paștele catolic și cel ortodox cad la o săptămână distanță.

Calcularea datei, la care creștinii sărbătoresc Paștele, ține de două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocțiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare – luna plină. Acesta din urmă face ca data Paștelui să varieze în fiecare an.

Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează evenimentele astronomice după calendarul iulian, pe stil vechi.

Paştele ortodox

– 2017 – duminică 16 aprilie

– 2018 – duminică 8 aprilie

– 2019 – duminică 28 aprilie

– 2020 – duminică 19 aprilie

Paştele Catolic:

– 2017 – duminică 16 aprile

– 2018 – duminică 1 aprile

– 2019 – duminică 21 aprile

– 2020 – duminică 12 aprilie

Nu se fac nunți în 2018, în următoarele zile:

În toate zilele de post și posturile de peste an.

În ajunul și zilele Praznicelor Împărătești:

  • 1 – 2 februarie
  • 16 -17 si 26 – 28 mai
  • 15 august
  • 13 – 14 septembrie

De luni dupa lăsatului secului de carne, pentru Postul Sfintelor Paști și până la Duminica Tomei (12 februarie – 15 aprilie);

În perioada postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel (4 – 29 iunie);

În postul Adormirii Maicii Domnului (1 – 14 august);

În postul Nașterii Domnului (14 noiembrie – 24 decembrie);

În perioada de la Crăciun și până la Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie).

mai mult
Creștinătate

Biserica se roagă pentru odihna sufletului Regelui Mihai I al României

patriarhul_daniel

Am aflat cu tristeţe despre trecerea din această viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, veste care a îndoliat şi îndurerat pe toţi românii din ţară şi străinătate.

Personalitate remarcabilă în plan naţional şi internaţional, Regele Mihai I al României rămâne în istorie ca simbol al unităţii şi demnităţii poporului român de pretutindeni şi exemplu de curaj, înțelepciune şi devotament în slujirea patriei şi a neamului românesc în vremurile dificile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada de început a regimului comunist din România.

De-a lungul întregii sale vieți în care a reprezentat cu demnitate poporul român, Majestatea Sa a fost un susţinător permanent al Bisericii Ortodoxe Române, participând adesea la slujbele din Catedrala Patriarhală, precum şi la sfinţirea Catedralei mitropolitane din Timişoara, în anul 1946, împreună cu Patriarhul Nicodim.

În aceste momente de întristare, în numele Sfântului Sinod, al clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, adresăm sincere condoleanţe Casei Regale a României şi ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să aşeze sufletul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi şi să dăruiască alinare sufletească tuturor celor îndureraţi de trecerea sa din această viaţă.

În toate bisericile din Patriarhia Română se vor înălța rugăciuni pentru odihna sufletului Regelui Mihai.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru membrii Casei Regale şi pentru toţi cei îndoliaţi,

 † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

mai mult
CreștinătatePromovate

Ziua Sfântului Andrei sau Ziua Lupului. La Mulți Ani celor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei!

Sf-Andrei

Creștinii îl sărbătoresc, astăzi, pe Sfântul Apostol Andrei, considerat ocrotitorul spiritual al României. Potrivit tradiției, Sfântul Andrei este singurul apostol care a ajuns pe teritoriul țării noastre, în Dobrogea, unde a intemeiat primele comunități creștine.
Andrei era pescar, frate cu Petru și ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia scrie că, atunci când l-a întâlnit pe Iisus, a răspuns fără șovăire chemării de a fi propovăduitor al mesajului creștin.
După înălțarea lui Isus la cer și coborârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți teritoriile pentru misiune. Sfântului Andrei i-a revenit Pontul, adică teritoriile din jurul Mării Negre. De aici, concluzia că Sfântul Andrei a ajuns și pe teritoriul Dobrogei de astăzi, unde a hirotonit preoți și episcopi.

Apostolul s-a adăpostit într-o peșteră din județul Constanța, care este vizitată, în fiecare an, de zeci de mii de pelerini.
De aceea, Sfântul Andrei este considerat Apostolul străromânilor și ocrotitorul spiritual al României.
Sfântul Andrei a murit ca martir în orasul Patras din Grecia, răstignit pe cruce.

LA MULȚI ANI PLINI DE BUCURII tuturor celor care poartă numele Sf. Andrei sau a derivatelor sale: Andreea, Andra, Andrea, Andreia, Andruţa, Andruşa, Andras, Endre, Andreeas, Andreas, Andreiu, Andries, Andrus, Andruţ sau Andu.
Românii îl sărbãtoresc, astăzi, cu bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit “Cel dintâi chemat”, fiind primul care a răspuns chemării lui Hristos la apostolate.

Supranumită şi Ziua Lupului, ziua de Sfântul Andrei este marcată de o serie de credinţe şi superstiţii, printre care şi acelea legate de viitor sau soartă. Una dintre taradiţiile de Sfântul Andrei este pusul grâului la încolţit, în ghivece. Tradiţia spune că fiecare membru al familiei trebuie să aibă ghiveciul său cu grâu. Ghiveciul trebuie pus la fereastră, pentru ca grâul proaspăt încolţit să beneficieze de lumină suficientă. Tradiţia spune că grâul pus la încolţit de Sfântul Andrei indică viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grâul aşa va fi şi sănătatea celui care l-a plantat în noul an.

Peste 700.000 de romani isi sarbatoresc, miercuri, ziua numelui.

mai mult
Creștinătate

„Harul lui Dumnezeu m-a făcut creştin, iar sufletul meu cânta o nouă cântare de iubire, care a luat de pe mine povara trecutului”

credinta-ruga

Omului îndrăgostit de Hristos nu-i place să filozofeze. Vrea numai un singur lucru – să iubească pe veci. Vreţi să înţelegeţi? Vreţi să experiaţi harul lui Hristos? Atunci căutaţi acest har de la Cel care vi-l poate dărui. Dacă ţi se pare că nu este pentru tine, întrucât nu poţi crede, sfatul meu este să-ţi propui în inima ta să crezi şi vei fi în stare să crezi. Prin credinţă ajungi la credinţă. Stăruie în sporirea credinţei şi îţi va fi dăruită!

Duhul odihneşte înăuntrul adevăratului creştin şi îl învăluie de jur împrejur. Şi toate acestea se întâmplă prin credinţa în Hristos. Acesta este procesul: credinţa atrage pe Duhul Sfânt, în timp ce Duhul Sfânt întăreşte credinţa, poartă de grijă de noi, ne susţine, încurajează dorinţa noastră arzătoare după Împărăţia lui Dumnezeu…

Celor care n-au gustat încă adevăratul har, cuvintele mele le vor părea lipsite de înţeles. Procesul adevăratei convertiri nu poate fi descris sau explicat: e un lucru pe care ochiul nu-l poate vedea şi pe care urechea nu-l poate auzi. Plin de sentimente creştineşti, am auzit sufletul vorbind înăuntru meu, povestindu-mi despre noua mea naştere în Hristos; dar el vorbea pe limba tăcerii, pentru care nu pot găsi cuvinte potrivite. Ştiu însă că sufletul meu cânta o cântare nouă, o dulce cântare de iubire, care a luat de pe mine povara trecutului. Şi această cântare m-a transfigurat şi a dat naştere în mine unei noi voinţe, unor noi simţăminte. Acum sunt îndrăgostit de Hristos şi, după cum cunoaşteţi, omului îndrăgostit de Hristos nu-i place să filozofeze. Vrea numai un singur lucru – să iubească pe veci. Vreţi să înţelegeţi? Vreţi să experiaţi harul lui Hristos? Atunci căutaţi acest har de la Cel care vi-l poate dărui. Dacă ţi se pare că nu este pentru tine, întrucât nu poţi crede, sfatul meu este să-ţi propui în inima ta să crezi şi vei fi în stare să crezi. Prin credinţă ajungi la credinţă. Stăruie în sporirea credinţei şi îţi va fi dăruită! Când eram un evreu, şi eu Îl aveam pe Dumnezeu şi o ştiam. Dar era un Dumnezeu a Cărui atitudine se schimba după purtarea omului. Dar prin Hristos, prin Sfântul Mesia şi Fiu al lui Dumnezeu, am fost condus în tărâmul Iubirii dumnezeieşti necondiţionate şi statornice. Acest lucru poate fi înţeles numai dacă trăieşti deja în har. Creştinismul este cel mai bogat în toate comorile, în stare să mulţumească orice suflet. „În Hristos este Adevărul de care dă mărturie Duhul Sfânt. Şi toţi cei ce cred ascultă mărturia Lui” – am citat acest strigăt de triumf al unui suflet care L-a găsit pe Hristos-Dumnezeu pentru că, deşi mulţi au avut o experienţă asemănătoare, puţini găsesc cuvintele pentru a exprima inexprimabilul.

(Părintele Sofronie SaharovRugăciunea – experiența vieții veșnice, traducător diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, pp. 62-64)

mai mult
Creștinătate

A fost oficiată prima Liturghie în Catedrala Ortodoxă românească din Madrid

Prima-liturghie-in-noua-catedrala-din-Spania-24
Comunitatea românească din Spania se poate mândri cu o impresionantă Catedrală ortodoxă.
A fost sfințită prima catedrală românească din Madrid. Soborul de ierarhi a fost format din IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, IPS Policarp, Mitropolitul grec al Spaniei și Portugaliei și Exarh al Mării Mediterane, PS Ignatie, Episcopul Hușilor, PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, PS Marc Nemțeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.
În cuvântul rostit numeroșilor credincioși prezenți care s-au aflat în rugăciune sâmbătă, Mitropolitul Iosif le-a explicat valoarea unui lăcaș de cult în viața comunității.
Pentru început, Înaltpreasfinția Sa a apreciat că lucrările la Catedrala episcopală din Madrid s-au finalizat până la stadiul de pictură, iar începând din această săptămână Sfânta Liturghie va fi oficiată în fiecare duminică.
Piatra de temelie pentru noua catedrală episcopală a fost așezată de Patriarhul Daniel în 18 aprilie 2010, după cum informează Basilica.
mai mult
Creștinătate

Punerea pietrei de temelie pentru biserica Mănăstirii Cenicientos

teme

Duminică, 19 noiembrie 2017, a fost zi de aleasă bucurie și binecuvântare pentru obștea monahală de la mănăstirea ortodoxă română cu hramurile Nașterea Domnului și Soborul Maicii Domnului, localitatea Cenicientos, Spania. Bucuria a fost prilejuită de sfințirea (punerea) pietrei de temelie pentru construirea bisericii mănăstirii. După slujba de punere a pietrei de temelie a urmat Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Timotei, al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, și Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, având alături un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Marc a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii. Trebuie să ne cultivăm bogăția sufletească față de aproapele prin fapte bune pentru ca să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. Să fim atenți și foarte lucizi ca să nu ne pierdem bogăția interioară și să nu ne lepădăm de Dumnezeu. Să ne grăbim înspre Dumnezeu și să-I cerem iertare ca astfel să fim buni chivernisitori sufletești și mergători pe calea vieții înspre Împărăția cerurilor.

La finalul slujbei Preasfințitul Timotei a adresat credincioșilor prezenți îndemnul de a-și păstra vie credința rămânând mereu aproape de Biserică, deoarece așa vor fi mereu aproape de Dumnezeu. În încheiere Preasfinția Sa a mulțumit maicii starețe Serafima Beko și obștii monahale a mănăstirii, preoților slujitori și credincioșilor veniți din împrejurimi pentru acest eveniment deosebit de important pentru mănăstirea Cenicientos.

Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

mai mult
Creștinătate

21 noiembrie – Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Vovidenia) – Tradiții și obiceiuri

intr

Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de crestinii ortodocsi, cît si romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, si marchează un moment important din viata copilei de trei ani, cea care avea să devină mama Mîntuitorului Iisus Hristos si anume ziua în care părintii ei, dreptii Ioachim si Ana, au adus-o la Templul din Ierusalim, după făgăduintă.

Sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Este sarbatoarea in  amintirea zilei in  care,  potrivit traditiei, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Ea va ramane la templu pana la varsta de 15 ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre pa­rintii ei.

Nasterea si copilaria Fecioarei Maria nu sunt prezentate in Evanghelii sau in alte carti ale Noului Testament. Amanunte despre aceste etape ale vietii sale sunt consemnate intr-o apocrifa din sec. al II-lea, cunoscuta sub numele de „Evanghelia dupa Iacov” sau „Protoevanghelia”.

Sfintele carti bisericiesti istorisesc ca Ana, cea pururea pomenita, care mai toata viata ei a fost stearpa, luand indemn din Cartea Sfanta la cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa – maica Prorocului Samuel, il ruga impreuna cu barbatul ei Ioachim, pe Stapanul firii sa le daruiasca lor un prunc. Ei fagaduiau ca daca le va implini cererea, il vor inchina lui Dumnezeu. Si asa a nascut Sfanta Ana pe ceea ce s-a facut pricina mantuirii neamului omenesc – pe Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. Iar cand ea a implinit trei ani, a fost luata de catre parintii ei, dusa la templu si incredintata preotilor. Astfel,  arhiereul Zaharia, a dus-o in Sfanta Sfintelor, locul  unde  o data pe an intra doar el. Fecioara Maria a ramas acolo timp de doisprezece ani.

Sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica a existat inainte de sec. al VI-lea

Exista o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim. In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o petru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.

Obiceiuri de sarbatoarea  Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Numele de Vovidenie provine din slavona si inseamna „ceea ce se face vazuta”. Traditia populara spune ca, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele incep sa vorbeasca. In aceasta zi se aprind lumanari, mai ales pentru cei adormiti si se impart pomeni. Este bine ca lumanarile si focul sa arda toata noaptea. Seara e buna si pentru previziuni meteorologice. Daca in noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar daca ninge, va fi o iarna bogata in zapada. Tot in popor, aceasta sarbatoare este asociata metaforei luminii, prezenta in diferite legende si superstitii. Astfel, sarbatoarea este cinstita pentru a avea o vedere buna si a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumanarea, soarele, focul. Tot in ziua de Vovidenie, copiii pun in vase cu apa crengi de mar. Tinute la lumina si caldura, ele inmuguresc si infloresc, fiind folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? De ce tocmai măr, de ce tocmai flori? Pentru ca batranii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta va inflori pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta flori dalbe.

Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in Calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, in Bucovina, se credea ca in aceasta zi s-ar fi nascut Domnul Hristos. Sarbatoarea de Ovidenie impreuna cu Filipii de Toamna, Noaptea Strigoilor, Santandrei si Sannicoara (Mos Nicolae) formeaza, in perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritual de innoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. In noaptea de Ovidenie, cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari incolacite o strachina cu apa de leac. Tot atunci se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se efectuau observatii si previziuni meteorologice. Pentru copiii morti nebotezati si pentru oamenii inecati si morti fara lumanare li se faceau in aceasta zi praznice si li se imparteau pomeni. Intrucat se credea ca in noaptea de Ovidenie strigoii circulau fara opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, vatra si cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii si pieilor de animale. De la Ovidenie pana la Sangiorz, femeilor le era interzis sa mai spele rufele la râu.

Creștin-Ortodox

mai mult
Creștinătate

153 de ani de la infiintarea Eparhiei Dunării de Jos

sigla_arhiep_dunarii_de_jos

Înfiinţarea Eparhiei Dunării de Jos a fost determinată de cerinţele istorice ale vremii, în urma Unirii Principatelor Române. Eparhia Dunării de Jos a fost înfiinţată la 1864, prin Decretul nr. 1617 din 17 noiembrie, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în condiţiile în care, după înfăptuirea istoricului act al Unirii Principatelor Române, la 1859, se impunea şi în plan bisericesc o mai bună organizare administrativă.

Această eparhie a devenit astfel „simbolul unităţii religioase şi naţionale a românilor“, prin îngemănarea „ca într-o singură za“ a judeţelor basarabene – Ismail, Cahul şi Bolgrad – cu unul moldovean – Covurlui (azi Galaţi) – şi unul muntean – Brăila.

Episcopul care a ctitorit Eparhia Dunării de Jos cu numele ei de astăzi este ilustrul şi învăţatul Episcop Melchisedec Ştefănescu, care vine la cârma Dunării de Jos în 1864, mai întâi ca locţiilor, apoi ca episcop titular.

Eparhia cuprindea atunci judeţele Covurlui, Brăila, Ismail şi Bolgrad, iar după încheierea Războiului de Independenţă, la 1878, judeţele din sudul Basarabiei vor intra în componenţa Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galaţi.

Un an mai târziu, în 1879, eparhia primea, în schimb, judeţele Tulcea şi Constanţa. Pentru o scurtă perioadă de timp, Episcopia Dunării de Jos va administra şi judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater.

Din 1990, episcopia cuprinde judeţele Galaţi şi Brăila, iar 2009, la data de 27 septembrie, prin hotărârea Sfântului Sinod, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Eparhia Dunării de Jos a fost ridicată la rang de arhiepiscopie.

De asemenea, este demn de amintit faptul că cel dintâi episcop al Dunării de Jos, ilustrul cărturar şi marele patriot Melchisedec Ştefănescu, între anii 1857-1859, pe când era arhimandrit, a stăruit cu timp şi fără timp la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune atât catedra, cât şi amvonul. El lua ca temelie a unirii românilor cuvintele despre unitate ale Mântuitorului din Evanghelia după Ioan 17, 21; el dovedea, prin cuvânt şi faptă, că unirea fraţilor români, de acelaşi neam şi limbă, de aceeaşi credinţă şi trăire creştină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unităţii treimi-ce şi al sfinţilor din ceruri. Unitatea românilor, spunea el, va duce nu numai la întărirea naţională şi la risipirea vrajbei dintre fraţi, dar, în aceeaşi măsură, şi la întărirea Ortodoxiei româneşti.

Numeroasele mărturii arheologice, dintre care se remarcă crucea de sidef şi fibula de aur cu inscripţia Innocens, descoperite la Bărboşi, aproape de Galaţi, într-un mormânt creştin datat din secolul al III-lea, cimitirele creştine din perioada secolelor VII-XI, precum şi toponimele şi hidronimele păstrate în documentele de epocă atestă continuitatea aşezărilor şi tradiţiilor creştine până la întemeierea statelor feudale româneşti.

V.M.

mai mult
Creștinătate

Postul Nașterii Domnului (Postul Crăciunului)

craciun

Postul Nasterii Mantuitorului sau Postul Craciunului, asa cum este cunoscut de catre toti credinciosii este tinut cu strictete de credinciosii in intreaga lume. Prin intermediul acestui post Dumnezeu ne da putinta curatarii trupesti si sufletesti.

Acesta inchipuie ajunarea timp de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, dar si postul patriarhilor din Vechiul Testament. La fel precum cei de atunci asteptau venirea Mantuitorului pe Pamant cu post si rugaciune, asa se cuvine ca toti credinciosii sa astepte si sa intampine prin ajunare Mielul lui Dumnezeu nascut din Fecioara Maria.

 

Acest post tine 40 de zile, incepand cu data de 15 noiembrie si sfarsind la 25 decembrie, lasand sec in seara Sfantului Filip, pe 14 noiembrie. Totusi, daca aceasta zi cade fie miercurea, fie vinerea, postul incepe inca din seara zilei de 14 noiembrie. In acest post credinciosii ar trebui sa consume mancaruri de post (in lipsa de idei, puteti vedea aici o colectie de retete pentru post).

In acest post se obisnuieste ca toti credinciosii sa posteasca de carne, branza si oua, in timp ce lunea miercurea si vinerea se consuma mancare fara ulei (de exemplu, cartofii fondanti) si fara vin. In zilele de marti si joi se face dezlegare la untdelemn si vin. Mai mult, sambetele si duminicile, pana pe 20 decembrie inclusiv se dezleaga de untdelemn, peste si vin.

Daca in zilele de luni, miercuri si vineri Biserica Ortodoxa praznuieste vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra, crestinii pot consuma untdelemn si vin; iar daca hramul bisericii sau vreo sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie rosie atunci se face dezlegarea si la peste. In zilele de marti si joi credinciosii pot consuma peste, vin sau untdelemn.

In ziua de Ajun se mananca abia seara si doar: grau fiert indulcit cu miere, covrig, turte din faina si poame deoarece cu seminte a ajunat si Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilor, care au prevestit si asteptat Nasterea Mantuitorului. De Craciun, indiferent de ziua in care cade se mananca de dulce.

Se mananca untdelemn si se face dezlegare la vin in datele de 16, 22, 23, 24, 25 si 30 noiembrie, dar si pe 4,5,6,7,9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad lunea, miercurea sau vinerea, deoarece in aceste zile Biserica praznuieste Sfintii mai importanti.

Se face dezlegarea la peste pe cand Biserica Ortodoxa praznuieste Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, indiferent daca aceasta sarbatoare va cadea miercurea sau vinerea.  Daca doriti cateva sugestii de retete cu peste avem o colectie din care puteti alege ceea ce vi se potriveste.

De asemenea, credinciosii pot manca peste in zilele de luni, miercuri si vineri ale acestui post, doar daca in aceste zile cade hranul bisericii din enoria noastra.

Nu in ultimul rand, se face dezlegare la peste in zilele cu sfinti insemnati, dar si in zilele de 16, 22, 23, 24, 25, 30 Noiembrie si 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie daca zilele acestea cad Marti sau Joi. Cu atat mai mult, cand Martea sau Joia se intampla hramul bisericii.

Unul dintre cei mai apreciați preoți creștin ortodocși din Mitropolia Ardealului, Constantin Necula, spune că a posti înseamnă a iubi, iar cei ce nu pot posti de mâncare, să refuze „să își mănânce aproapele”.

„Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă a posti, aș spune că nu există cuvinte pentru a explica iubirea. A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu și pe tine, omul, trup și suflet. A iubi pe om, aproapele și departele tău. A nădăjdui că iubirea aceasta nu te confuzează, nu te așază îndoielnic în colțurile confuze și sincretiste ale lumii. A posti înseamnă să stai mereu de partea lui Dumnezeu care stă de partea omului”, a declarat marți, pentru Agerpres, preotul Constantin Necula.

Acesta îi sfătuiește pe credincioși „să refuze să fie tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni”.

„A posti înseamnă a pregusta din exercițiul fundamental al Învierii. O să spuneți că acesta-i Postul Crăciunului… Am să vă spun că așa este și totuși cântăm ‘Florile-s dalbe, flori de măr’. Iar merii înfloresc primăvara, semn al anotimpului Învierii. De pe culmea păstorilor din Betleem, din înaltul cerului de unde Îngerii vestesc Nașterea lui Hristos, din frângerea de munte ce este Peștera Betleemului se vede culmea Golgotei, Învierea dând sens Nașterii. Așa cum Împărtășania dă sens Postirii. Fiți curajoși și încercați să vă descoperiți Dumnezeul Cel Viu. Nu lăsați să vi se fure bucuria Crăciunului ori nădejdea Învierii. Refuzați să fiți tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni, care induc frica și duc spre ucidere orice gând de pruncească strălucire. Stați limpeziți de lumina Stelei, cu Magii, intelectualii smeriți ai căutării adevărate”, a mai spus Constantin Necula.

Totodată, el a afirmat că sinceritatea față de Dumnezeu este unul din sentimentele care ar trebui să-l însoțească pe orice credincios pe parcursul Postului Nașterii Domnului.

„Și dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele. Fiți sinceri cu Dumnezeu. Atât. Curajoși, sinceri și limpeziți de nădejde. Post cu Dumnezeu. Atentul nostru Antrenor de performanță”, a mai afirmat Constantin Necula.

Marți este Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului.

Calendarul Ortodox

mai mult
Creștinătate

Mormântul Sfântului Apostol Filip, descoperit în Turcia

filippo

„Sfântul Filip a venit la Hierapolis şi a fost omorât de romani din cauza faptului că răspândea creştinismul în regiune. Sfântul Filip este considerat un martir. Această descoperire ne-a produs o mare emoţie. Filip este menţionat în Biblie şi este foarte important că i-am găsit mormântul, iar acest lucru va avea un ecou puternic în toată lumea.”

Potrivit Agenţiei de presă Anatolia, citată de AFP, în 2011 a fost descoperit mormântul Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. O descoperire importantă pentru lumea creştină şi pentru arheologie a fost adusă la lumină de o echipă de arheologi, condusă de profesorul italian Francesco d’Andria, în Pamukkale, vechiul oraş Hierapolis, din vestul Turciei, specialiştii susţinând că este vorba de mormântul unuia dintre Sfinţii Apostoli, respectiv Sfântul Apostol Filip.

Coordonatorul echipei, italianul Francesco d’Andria, a declarat că această descoperire a venit după mai mulţi ani de căutări.

„L-am găsit în sfârşit sub dărâmăturile unei biserici, pe care le-am scos la lumina zilei în urmă cu o lună”, a explicat arheologul d’Andria. Specialistul a precizat că echipa sa a păstrat mormântul intact, însă „într-o zi, el va fi deschis, fără îndoială”. Biserica este localizată în Pamukkale, cunoscută drept Hierapolis în Antichitate, unde Sfântul Apostol Filip a suferit moartea martirică.

„Sfântul Filip a venit la Hierapolis şi a fost omorât de romani din cauza faptului că răspândea creştinismul în regiune. Sfântul Filip este considerat un martir. Această descoperire ne-a produs o mare emoţie. Filip este menţionat în Biblie şi este foarte important că i-am găsit mormântul, iar acest lucru va avea un ecou puternic în toată lumea”, a mai spus d’Andria.

Sfântul Apostol Filip este prăznuit la 14 noiembrie. El nu trebuie confundat cu Sfântul Filip, unul din cei 7 diaconi, sărbătorit la 11 octombrie. Sfântul Apostol Filip era din Betsaida Galileii, cetatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei. Sfântul Apostol Filip a propovăduit Evanghelia Mântuitorului Hristos şi în Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, el fiind cel de-al doilea Apostol care a adus Cuvântul Mântuitorului pe pământul românesc.

În prezent, moaștele Sfântului Apostol Filip, dar și ale Sfântului Apostol Iacov se află în Biserica Sfinţilor Apostoli din Roma. Galeria foto poate fi văzută aici.

mai mult
1 2 3 10
Page 1 of 10