close

Creștinătate

Creștinătate

Șarpele de aramă și crucea lui Hristos

Rastignirea-Mantuitorului

În timp ce poporul evreu traversa pustia, mulți oameni mureau fiindcă erau atacați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă și oricine privea la șarpele de aramă, înălțat în pustie, se vindeca. Această vindecare miraculoasă a oamenilor care erau mușcați de șerpi era o preînchipuire a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:

„Vezi, legătura dintre acea închipuire și adevăr? Acolo iudeii au scăpat de moarte, dar de una trecătoare; aici cei care cred scapă de moartea veșnică. Acolo șarpele spânzurat a tămăduit mușcăturile șarpelui, aici Iisus cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil (diavolul). Acolo a fost vindecat cel care a privit cu ochii aceștia (trupești), aici cel care privește cu ochii minții leapădă toate păcatele. Acolo cel spânzurat era de aramă, în formă de șarpe închipuit, aici, trupul Stăpânului pregătit de către Domnul. Acolo un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit; tot așa și aici, o moarte a nimicit și o moarte a mântuit.”

Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Ed. Basilica, București, 2016

mai mult
Creștinătate

A început Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel! Să-l ținem cu folos!

petru_si_pavel

În Biserica Ortodoxă, anul acesta, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va începe luni, 04 iunie 2018. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti.

Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor. Este un post uşor, în fiecare sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte, vin şi ulei, precum şi de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie).

Acest post este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Vechimea Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Primele marturii despre Postul Apostolilor Petru si Pavel le avem din secolul al IV lea, in Constitutiile Apostolice. Mai tarziu vom gasi informatii despre acest post la Sfantul Atanasie cel Mare, Teodoret, episcopul Cirului si Leon cel Mare. Potrivit cercetatorilor, acest post era tinut la inceput numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosi.

Durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel nu are o durata fixa, deoarece inceputul lui este in functie de data variabila a Sfintelor Pasti.  Acest post incepe intotdeauna in lunea dupa Duminica Tuturor Sfintilor, prima duminica dupa Rusalii – Pogorarea Sfantului Duh. Tinand seama ca mentinem Pascalia calendarului neindreptat, Sfintele Pasti se pot sarbatori intre 4 aprilie si 8 mai.  Astfel, se poate intampla ca Duminica Tuturor Sfintiorsa fie dupa 29 iunie si Postul Sfintilor Petru si Pavel sa se desfiinteze. Asa s-a intamplat in anii 1945 si 1956, cand Invierea a fost praznuita pe 6 mai. In cele doua cazuri, Sfantul Sinod a hotarat sa se tina trei zile dinaintea sarbatorii Sfintilor Apostoli. O situatie similara am avut si in anul 1983, cand am sarbatorit Sfintele Pasti pe 8 mai, iar Postul  Sfintilor Apostoli Petru si Pavel a fost numai de doua zile, 27-28 iunie.

Regula spre a afla durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Pentru a afla durata Postului Sampetrului din orice an, se foloseste urmatoarea regula: cate zile sunt de la data Invierii (inclusiv) din anul respectiv pana la 3 mai, atatea zile tine postul.

Dezlegare la peste in Postul Sfintilor Petru si Pavel

In Postul Sfintilor Petru si Pavel, sambata si duminica se mananca peste. Avem dezlegarea la peste si pe 24 iunie, atunci cand sarbatorim Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Dezlegarea la peste avem si luni, marti si joi, numai daca in aceste zile praznuim un sfant cu doxologie mare si cu cruce neagra in calendar. Cand o astfel de sarbatoare cade miercuri sau vineri se dezleaga la untdelemn si vin. Daca sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel cade miercuri sau vineri, se face dezlegare la peste, vin si ulei.

Adrian Cocoșilă

mai mult
Creștinătate

Îndumnezeirea este temelia unității creștinilor

credincios

Cel ce ajunge la îndumnezeire, participă la evenimentul Rusaliilor, care rămâne permanent deschis în istorie. Unitatea Trupului Său, despre care vorbește Hristos în rugăciunea Lui arhierească („ca toți să fie una”, Ioan 17, 11), nu este o unitate convențională, lumească-politicească, după cum chiar El lămurește:

„Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care mi-ai dat-o.” (Ioan 17, 24)

Atunci este credinciosul unit cu Hristos, când vede slava Lui cea nezidită, lumina nezidită a dumnezeirii Sale. Îndumnezeirea este temelia unității creștinilor și aceasta este destinația noastră. Nu există alt fel de unitate, cu acorduri convenționale și făgăduieli verbale. În ziua Rusaliilor nu se „întemeiază” Biserica, care este dinainte de veacuri în voința lui Dumnezeu și legată prin Persoana lui Dumnezeu-Cuvântul, a Fiului. La Rusalii Biserica, obștea credincioșilor Lui, „se încheagă” prin Sfântul Duh și se arată lumii („se naște”) ca Trup al lui Hristos. Aceasta este lucrarea Sfântului Duh, ca Persoană a Sfintei Treimi.

Protopresbiter Gheorghios D. Metallinos, Scrieri, studii… Texte de experiență pastorală ortodoxă, Editura Egumenița

mai mult
CreștinătatePromovate

Povestea sfinţilor Constantin și Elena, sărbătoriţi pe 21 mai

img (3)

Cei doi sfinţi sunt sărbătoriţi de creştinii ortodocşi, în fiecare an, pe 21 mai, zi marcată în calendarul ortodox cu cruce roşie.

Sfinţii Constantin şi Elena sunt doi dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinilor ortodocşi. Acest lucru este confirmat şi de faptul că peste 1,7 milioane de români le poartă numele.

Dintre cei 1.767.767 de sărbătoriţi, 869.283 poartă numele Elena, iar 471.475 poartă numele Constantin.

Sfinţii Constantin şi Elena sunt cunoscuţi drept cei care au dat libertate creştinismului, au interzis jertfele sângeroase.

Cine a fost Împăratul Constantin cel Mare

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.

Istoricii bisericeşti afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia „prin acest semn vei învinge”.

Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale crucea creştină, ca semn protector în lupte.

Constantin a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care el mărturiseşte că a câştigat lupta „prin inspiraţie divină”.

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine „religie permisă”, alături de altele din imperiu.

El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici.

Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.

De asemenea, el a atribuit Bisericii creştine casele imperiale de judecată, care vor purta în continuare numele de bazilici.

Încă din anul 317, a început să bată monedă cu monograme creştine.

Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.

Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Cine a fost Sfânta Elena

Originară, probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui hangiu.

O legendă ulterioară spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele.

Constantius Chlorus a divorţat de ea pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora.

Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313.

Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult.

Printre acestea se numără şi Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt sau biserica din Ghetsimani.

De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin la 14 septembrie 326.

Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327.

Ce semnificatie au numele Constantin și Elena

Numele Constantin îşi are originile din grecescul ‘Konstantinos’ şi latinescul ‘Constantinus’.

Cele două nume sunt derivate din cuvântul latin ‘constans’ care înseamnă constant, statornic, stabil.

Mai mult, numele Constantin este echivalent cu numele bulgăresc ‘Stoian’ şi cu numele grecesc ‘Eustathios’, acestea având acelaşi înţeles, ‘neschimbător, stabil, neclintit’.

Cât despre fire, persoanele care poartă numele Constantin sunt de obicei persoane tandre, sensibile, idealite şi echilibrate.

De asemenea, aceştia sunt interesaţi de artă, estetică şi de tot ce ţine de latura umană.

Numele Elena este de origine greacă şi înseamnă rază de soare, derivând din numele Helen care înseamnă lumină, frumoasă.

Numele Elena se regăseşte şi în cuvintele greceşti ‘helene’ care înseamnă torţă sau foc şi ‘selene’ care înseamnă lună.

Persoanele care poartă numele Elena sunt de obicei femei inaccesibuile. Elena nu lasă pe nimeni indiferent.

Introspectivă şi introvertită, Elena are tendinţa de a-şi crea un turn de fildeş în care se retrage.

mai mult
Creștinătate

Înălțarea Domnului, bucuria cea mare a Apostolilor

iisus-cruce

Vederea înălțării Lui Hristos le-a dat suprema încredințare despre dumnezeirea Lui. Făgăduirea trimiterii Duhului ca putere de Sus le confirma credința că e Fiul Tatălui, care le spusese că în această calitate le va trimite de la Tatăl pe Duhul, care de la Tatăl purcede, sau pe care Tatăl Îl va trimite în numele Lui (cf. Ioan 15, 26; 14, 26) și care îi va învăța tot adevărul, luându-l de la Sine (cf. Ioan 16, 13-14).

De aceea, văzându-L înălțându-Se, s-au închinat, iar El i-a binecuvântat. Simțirea deplină a dumnezeirii Lui a depărtat de la ei orice frică pe care o avuseseră când a fost dus la răstignire. Deși rămâneau vizibil fără El, erau acum plini „de bucurie mare” (Luca 24, 50-52). Îi trăiau prezența de Dumnezeu apropiat. Starea lor de „bucurie mare” și stăruirea în rugăciune arată o trăire în parte anticipată în Duhul lui Hristos.

Ce-a însemnat, propriu-zis, înălțarea lui Hristos la cer nu putem ști. Ea nu a fost însă numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, precum celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care Se putea arăta oricând voia. El S-a înălțat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualității tuturor treptelor îngerești, ca să fie și ca om la dreapta Tatălui. S-a ridicat și ca om la treapta de împărat al împărăției omenirii înnoite. Acum a luat și ca om toată puterea în cer și pe pământ (cf. Matei28, 18).

Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Editura Basilica, 2016

mai mult
Creștinătate

Înălțarea Domnului, o importantă sărbătoare la care au asistat Apostolii lui Iisus

inaltare1

Istoria sărbătorii Înălţarea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători creştine orânduită în amintirea zilei când Mântuitorul Iisus Hristos s-a urcat la ceruri. La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului, un eveniment important din viaţa pământeană a Mântuitorului Hristos .

Praznicul este cinstit totdeauna într-o zi de joi, la un interval de şase săptămâni de la Paşti. În ziua praznicului, creştinii se salută cu urarea „Hristos s-a înălţat” şi „Adevărat s-a înălţat!” Înălţarea la cer a Mântuitorului Iisus s-a petrecut pe Muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor şi a doi îngeri. În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care se traduce (Mântuitorul).

În timp, mai multe surse ne-au prezentat amănunte despre marele praznic al Înălţării Domnului : În cea mai veche menţiune referitoare la  acest eveniment creştin „Despre Sărbătoarea Paştilor”, Eusebiu din Cezareea ne spune că Înălţarea era sărbătorită în Orient în a 50-a zi după Înviere, o dată cu Rusaliile; astfel, sărbătoarea Înălţării încheia perioada pascală a Cincizecimii. Evenimentul biblic al Înălţării Domnului a fost relatat şi în Evangheliile lui Marcu şi Luca.

Împărăteasa Elena a început construcția Bisericii Eleona

Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor), pe locul de unde Iisus s-a înălţat la cer. Sfântul lăcaş a fost finalizat de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii. Deşi în zilele noastre Biserica Eleona este în ruină, în ziua marelui praznic se adună aici credincioşi şi clerici de diferite confesiuni, iar Sfânta Liturghie se săvârşeşte pe altare portative.

Învăţăturile lui Iisus, după Înviere

Timp de 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a arătat Apostolilor Săi convingându-i că El a înviat cu adevărat, dar şi de faptul că El este prezent alături de ei. În acest mod, Iisus voia să le dovedească ucenicilor că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Mai mult, timp de 40 de zile, Iisus le-a dat acestora ultimele învăţături, a mâncat alături de ei „o bucată de peşte fript şi o bucăţică dintr-un fagure de miere”, potrivit Evangheliei lui Luca (24, 42). În acest interval, Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, cu toate că misiunea lui pe pământ se încheie. De asemenea, Iisus şi-a încredinţat ucenicii de importanţa rolului pe care ei îl vor juca în propovăduirea credinţei creştine. „Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când o să vă îmbrăcaţi cu puterea de sus”(Luca , 49). În continuare, în relatările referitoare la ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :”Şi i-a dus afară până spre Bretania, şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie”.

Sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă şi garanţia înălţării noastre spirituale: „Eu când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine”, (Ioan 12, 32)

Înălţarea Domnului Iisus la cer are şi alte simboluri spirituale: aceasta este un eveniment esenţial din viaţa Mântuitorului, dar în acelaşi timp, sărbătoarea reprezintă şi înălţarea omului de la stadiul de umilinţă la statutul de fiinţă liberă, creată de Dumnezeu, îndumnezeită de acesta.
Semnificaţia cifrei 4 în legendele biblice

Înălţarea Domnului este orânduită după 40 de zile de la Paşte şi este prăznuită în ziua de joi, a patra zi din săptămână. Semnificaţia cifrei 4 se reflectă şi în legendele biblice, referitoare la evenimentul Înălţării: Există patru Evanghelii, patru puncte cardinale, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. În scrierile bisericeşti, făcându-se o analogie cu această cifră -simbol, se spune că, după 40 de zile, Iisus se înalţă şi începe să vegheze asupra întregului univers.

După Sfânta Liturghie, se oficiază slujbe de Pomenirea eroilor neamului.

La sărbătoarea Înalţării Domnului, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate lăcaşurile de cult ortodoxe : catedrale, biserici, mănăstiri, în cimitire, la troiţele şi la monumentele eroilor din ţară şi străinătate. Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Ulterior, această decizie a fost consfinţită de alte hotărâri sinodale în anii 1999 şi 2001, care au proclamat praznicul Înălţării Domnului la cer ca sărbătoare naţională bisericească. De asemenea, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, a proclamat Înălţarea Mântuitorului Hristos-Ziua Eroilor, ca  sărbătoare naţională a poporului român.

În ziua praznicului sunt pomeniți ostașii din toate timpurile

La slujbele de pomenire a eroilor neamului sunt pomeniţi ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

Prin Înălţarea Sa, Hristos ne arată calea. Să începem a dezlipi inimile noastre de la pământ, unde nu avem cetate statornică. Să urmăm această cale cât mai avem vreme şi să luptăm cu tărie pentru acele locuri sfinte şi binecuvântate, ce ne-au fost făgăduite de Domnul Iisus în timpul şederii Sale pe pământ.

mai mult
Creștinătate

Să fugiţi de asemenea preoţi sau, cel puţin, să nu vă mai spovediţi la ei

spovedanie

Despre cele 24 de vămi sau despre faptul că este imposibil să ne cumpărăm sau să ne asigurăm în vreun fel mântuirea

Întrebare: Părinte Petru, cât de corect este obiceiul unor preoţi de a da la Spovedanie canonul de a aprinde 24 de lumânări pentru cele 24 de vămi şi ce sunt „vămile văzduhului”?

Răspuns: Întrebarea e foarte bună, numai că răspunsul meu s-ar putea să-i deranjeze pe mulţi preoţi care fie nu ştiu, fie prostesc lumea, încercând să aducă venituri bisericii sau lor înşişi prin vinderea de lumânări, Biblii la 3-4 preţuri, aprinderea de policandre sau alte chestiuni de genul acesta. Cu multă durere în suflet, sunt nevoit să vă spun să fugiţi de asemenea preoţi sau, cel puţin, să nu vă mai spovediţi la ei. Şi asta nu pentru că n-ar avea harul preoţiei (care e altceva decât harul mântuitor al fiecărui creştin), ci pentru vă pot călăuzi greşit, chiar dacă slujbele săvârşite de ei sunt valabile din punct de vedere sacramental. Niciodată nu trebuie să credem în efecte mecanice ale unor rituri bisericeşti, ci trebuie să căutăm pocăinţa profundă şi schimbarea vieţii noastre conform poruncilor lui Dumnezeu (pe care le găsim în primul rând în Sfânta Scriptură). Este o prostie să spui sau să crezi că dacă aprinzi un anumit număr de lumânări în anumite momente ale slujbei sau ale zilei, totul se va rezolva de la sine. Este absurd şi păgâneşte să credem că dacă dăm de pomană 24 de cănițe, 24 de colăcei sau 24 de alte lucruri, ne-am cumpărat sau ne-am asigurat în vreun fel mântuirea. E şi mai grav când credem că astfel de obiceiuri i-ar ajuta pe cei adormiţi, chiar dacă ei au dus un mod de viaţă necreştinesc, departe de Biserică.

Iar acum despre vămi: Sfânta Scriptură, dar mai ales unii Sfinţi Părinţi (Efrem Sirul, Macarie Egipteanul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei ş.a.) vorbesc despre anumite piedici pe care diavolul va încerca să le pună sufletului după moarte, în timp ce acesta merge spre judecata particulară pe care o va face Hristos. Aceste piedici vor fi de fapt învinuirile pe care diavolii (etimologic: „clevetitori, pârâtori, mincinoşi”) vor încerca să ni le aducă, scoţând la iveală patimile şi păcatele săvârşite de noi în viaţă; iar ca acest lucru să nu se întâmple, omul trebuie să aducă pocăinţa şi fapte bune, care îl vor îndreptăţi înaintea Judecăţii. Însă mai mult decât orice, omul trebuie să ceară şi să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu. Această învăţătură este confirmată de cei mai mulţi teologi şi sfinţi ai Bisericii, inclusiv din sec. XIX-XX.

Începând cu secolele XI-XII, în literatura creştină apare o scriere apocrifă care vorbeşte despre o creştină pe nume Teodora, care după moarte, în timp ce sufletul ei mergea spre cer, acesta a fost împiedicat de diavoli pentru diferite păcate săvârşite de ea în viaţă. Părintele ei duhovnicesc, Cuviosul Vasile cel Nou, fiind în rugăciune, a fost înştiinţat despre aceasta şi a început să verse lacrimi pentru sufletul ei, iar aceste lacrimi de rugăciune au ajutat-o să treacă mai departe. Această scriere pentru prima dată vine cu ideea de „vamă”, la care trebuie să plăteşti pentru a trece mai departe, numai că deşi chiar şi în această scriere dubioasă plata se face cu lacrimi de rugăciune lui Dumnezeu, dar nu cu colaci, prosoape, lumânări sau bani. În literatura religioasă rusă, scrierea a fost numită „Vămile Teodorei” şi descrie doar 20 de vămi, care ulterior au fost zugrăvite pe pereţii mai multor biserici, inclusiv la intrarea în peşterile Lavrei din Kiev. Literatura religioasă română cunoaşte scrierea sub denumirea de „Vămile văzduhului” şi descrie 24 de vămi, deşi am auzit de la mai mulţi pseudo-teologi că ar fi şi a 25-a vamă, pentru cei care primesc acte biometrice.

Precizez că Biserica Ortodoxă NICIODATĂ nu a recunoscut această scriere ca făcând parte din Tradiţia Bisericii, iar marii teologi ortodocşi, chiar şi atunci când folosesc termenul de „vamă” nu-l înţeleg în sensul indulgenţelor romano-catolice sau al unor locuri unde ai putea să plăteşti pentru a trece mai departe.

Faptul că unii preoţi răspândesc ideea de „plătire a vămilor” mi se pare foarte periculos, dând unora impresia falsă că i-ar ajuta la ceva. Până la urmă, chiar şi din cele descrise mai sus, cred că v-aţi dat seama că „vameşii” sunt diavoli, iar cei care consideră că „trebuie să plăteşti vămile”, vorbesc de fapt despre o încercare de a-i mitui pe draci, ca aceştia să-ţi permită mergerea mai departe. Dar aceasta este o viziune păgână şi foarte naivă faţă de Judecata lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, preoţii care impun plătirea vămilor, dar şi cei care cad de acord, nu sunt deloc interesaţi de întâlnirea cu Hristos, ci doar de trecerea vămilor şi de „pactul cu diavolul” or, noi trebuie să înţelegem că nu dracii ne vor judeca, ci Hristos. Şi dacă L-am iubit pe El şi poruncile Lui, vom putea să ne bucurăm în Împărăţia Sa oricât s-ar împotrivi diavolii, iar dacă nu, putem să facem pomană cu toate cănile şi lumânările de pe lume, că nu ne va ajuta la nimic. După cum spun cântările noastre ortodoxe, „Judecata lui Hristos este fără mită (nemitarnică)”, iar cei care vor să cumpere mântuirea lor sau a altora, plătind „cele 24 de vămi”, se amăgesc foarte tare.

Mai precizăm că Biserica Ortodoxă nu are (şi nici nu poate avea) vreo slujbă legată de „cele 24 de vămi”, iar cei care amăgesc lumea prin aşa ceva, sunt pur şi simplu şarlatani. Nici obiceiul celor 24 de punţi/poduri la înmormântare, care e legat tot de „cele 24 de vămi”, nu este unul avizat sau impus de Biserică (cum greşit ne învinuiesc sectarii), ci e rodul percepţiilor slabe şi bolnăvicioase ale oamenilor simpli, care nefiind catehizaţi corect de preoţi, continuă să se amăgească în diferite moduri. Prin aceasta eu nu vreau să desfiinţez ideea sau practica milosteniei pentru cei vii sau adormiţi, Doamne fereşte!, ci vreau ca oamenii să dea de pomană în timpul vieţii şi la înmormântări lucruri cu adevărat folositoare celui care le primeşte şi neîmpovărătoare pentru cel care le dă. Aceste pomeni nu trebuie să fie neapărat perne, plapome, căldări, veselă, colaci etc., ci este mult mai bine să fie o masă pentru un azil de bătrâni sau un orfelinat de copii. Scriptura ne mai spune că milostenia trebuie să fie făcută în ascuns, nu în văzul lumii (Matei 6:2.4) or, show-urile de la unele înmormântări n-au nimic cu creştinismul şi cu milostenia. Tot Mântuitorul Hristos ne vorbeşte şi despre felul în care trebuie să facem o masă de pomenire:  Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.  Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi; şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor” (Luca 14:12-14).

Ierom. Petru Pruteanu

mai mult
Creștinătate

Un nou ierarh în slujirea Bisericii şi comunităţii româneşti din Italia

Hirotonie-PS-Atanasie-de-Bogdania_01.05.2018-153.x71918

Primul Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei a fost hirotonit marţi, 1 mai, la Centrul Eparhial din Roma. PS Atanasie va purta titulatura „de Bogdania”. 

Soborul slujitor

Soborul slujitor care a oficiat hirotonia în episcop şi Sfânta Liturghie a fost condus de IPS Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, delegatul Patriarhului României.

Alături de Înaltpreasfinţia Sa au slujit:

  • Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord,
  • Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor,
  • Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei,
  • Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei,
  • Preasfințitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului,
  • Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale,
  • Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române al Spaniei și Portugaliei.

Păcatul este singura realitate care ne înjoseşte

Omilia ce a precedat citirea pericopei evanghelice a fost rostită de PS Ignatie, Episcopul Huşilor. Ierarhul a vorbit despre căutarea lui Dumnezeu şi despre păcat.

Trebuie să căutăm pe Dumnezeu cu inima, a subliniat Preasfinţia Sa evidenţiind că de cele mai multe ori noi îl căutăm pe Tatăl Ceresc doar printr-un proces cognitiv.

Despre păcat, Episcopul Huşilor a spus că este „singura realitate care ne înjoseşte”, fiind practic  „agentul dispersării noastre duhovniceşti”.

„De aceea trăim aceste crize lăuntrice şi nu putem să transformăm viaţa noastră într-o permanentă epicleză, într-o permanentă chemare a Duhului Sfânt ca apoi să ne împărtăşim cu Hristos”, a evidenţiat Preasfinţia Sa făcând referire la păcat.

În ceea ce priveşte lucrarea episcopului, PS Ignatie a precizat că „este o neîncetată chemare a Duhului Sfânt în viaţa sa”.

Instalarea ca Arhiereu vicar

La finalul slujbei, IPS Iosif a dat citire actului patriarhal de confirmare a alegerii arhim. Atanasie Rusnac ca Arhiereu Vicar al Eparhiei Italiei, apoi a înmânat noului ierarh însemnele episcopale.

În momentul în care i-a oferit cârja episcopală, Mitropolitul Iosif l-a îndemnat să păstorească „turma lui Hristos cea încredinţată” şi să o folosească pentru cei ascultători ca „toiag de reazem şi întărire,” iar pentru cei neascultători „ca toiag de deşteptare”.

Apoi, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale a oferit ierarhului hirotonit astăzi o cruce de binecuvântare din partea Patriarhului Daniel.

Hristos este modelul vieţii arhiereşti

În cuvântul rostit cu acest prilej, IPS Iosif a prezentat mai multe aspecte din viaţa Preasfinţitului Părinte Atanasie de Bogdania care se află de mult timp în Occident, fiind fiu duhovnicesc al Episcopului Siluan al Italiei.

Înaltpreasfinţia Sa a afirmat că „Hristos l-a chemat la slujirea Bisericii” şi a evidenţiat contribuţia pe care noul arhiereu a avut-o la edificarea comunităţii ortodoxe româneşti din Italia, ca sprijin şi ajutor al Preasfinţitului Părinte Siluan.

„Părinte Atanasie, iată cum te-a dus Dumnezeu din Chişinăul în care te-ai născut, din sânul familiei tale, pe un drum în Europa ca să faci carieră şi, iată, te-a întors spre slujirea Bisericii ca Episcop”, a spus Înaltpreasfinţia Sa subliniind „dăruirea noului ierarh pentru Biserică şi slujirea lui Hristos”.

„Să nu uiţi că jertfa şi iubirea Lui Hristos trebuie să fie modelul vieţii tale”, l-a îndemnat IPS Iosif.

Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și l-a încurajat pe noul arhiereu al Bisericii lui Hristos să conducă spre mântuire, cu multă râvnă și cu multă dragoste, sufletele credincioșilor încredințați spre păstorire.

A urmat cuvântul Preasfinţitului Părinte Atanasie de Bogdania care s-a arătat mulţumitor faţă de toţi cei care i-au influenţat creşterea duhovnicească şi formarea profesională.

În continuare au luat cuvântul oficialităţi, atât din partea statului român, cât şi cel italian.

Episcopatul se trăieşte şi se descoperă zi de zi

În mesajul său, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, a vorbit despre misiunea duhovnicească ce îi stă înainte noului arhiereu vicar. El a subliniat că, deşi PS Atanasie are o experienţă bogată în slujirea lui Hristos, „episcopatul se trăieşte şi se descoperă zi de zi”.

PS Siluan a remarcat că trebuie să manifeste în permanenţă grija în a plăcea lui Dumnezeu.

Să avem frica  de Dumnezeu, buna nelinişte, după cum o numea Sf. Paisie Aghioritul, faţă de creşterea şi devenirea clericilor şi credincioşilor noştri, a tinerilor şi copiilor din Episcopia noastră pentru că de aceea vom da seamă la judecată, a subliniat Ierarhul.

PS Siluan al Italiei – Un ierarh dinamic şi misionar

În încheiere, Mitropolitul Iosif a dat citire Mesajului Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 10 de ani de la întronizarea Preasfinţitului Părinte Siluan, în demnitatea de Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, 08 mai 2018:

Înzestrat de Dumnezeu cu reală vocație misionară, dublată de o fire foarte energică, Preasfinţitul Părinte Siluan a împlinit şi a înmulţit faptele iubirii milostive, dezvoltând o bogată lucrare social-filantropică prin fondarea mai multor instituţii şi aşezăminte social-filantropice. De asemenea, lucrarea pastorală consacrată copiilor, tineretului şi familiei a constituit o prioritate misionară, concretizată în multe activităţi, concursuri, tabere şi pelerinaje.

Mesajul integral aici.

 Alegerea Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania

Alegerea primului arhiereu vicar al Episcopiei Italiei a avut loc la începutul acestui an, în cadrul ședinței Sfântului Sinod de joi, 15 februarie 2018.

Arhim. Atanasie a îndeplinit din 2011 până în 2018 funcția de Vicar Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Situația Eparhiei Ortodoxe Române a Italiei îi este cunoscută, fiind acolo de peste zece ani, alături de PS Siluan, duhovnicul său.

Referitor la misiunea pe care o va îndeplini ca arhiereu vicar, Arhim. Atanasie declara în februarie că va fi una de continuare a slujirii românilor din Italia:

„Trebuie să continuăm să facem același lucru: să fim alături de oameni, de credincioși, de bolnavi, săraci, întemnițați, de cei care au nevoie de un cuvânt de mângâiere, să facem slujirea lui Dumnezeu cu inimă deschisă și în același spirit de misionarism, dând totul pentru Dumnezeu și mai puțin pentru noi”.

Despre PS Atanasie

Arhim. Atanasie Rusnac s-a născut în 17 ianuarie 1982, la Chișinău, Republica Moldova, fiind primul din cei doi fii ai lui Eugen și Ala Rusnac. Din data de 12 octombrie 2010 deține cetățenia Română.

Studii:

  • 2000 – 2005 – INSA Lyon, Franța (Institut National des Sciences Appliqués de Lyon). A obținut diploma de Inginer cu grad de Master, Specialitatea – Telecomunicații și Rețele.
  • 2002 – Atestatul de Studii Europene în cadrul INSA Lyon.
  • 07/2004 – 01/2005 – Stagiu de specializare în domeniul IT (MT System – Lyon, Franța).
  • 2006 – 2010 a urmat cursurile Facultății  de Teologie Ortodoxă „Saint-Serge” de la Paris. A obținut licența în teologie pastorală în anul 2010.
  • 2010 – 2012 a urmat cursurile unui Master în Teologie Practică (Drept Canonic), la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” – Sibiu. Lucrarea de Master – „Principii de Teologie Canonică în Diaspora, cu referire specială la Italia”.

Din 02/2011 până în prezent a îndeplinit funcția de Vicar Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Foto credit: Episcopia Italiei

mai mult
Creștinătate

95% dintre români cred în Dumnezeu

credincios

95% dintre cetăţenii României cred în Dumnezeu, 21% afirmă că merg săptămânal la biserică, iar 27% consideră necesară organizarea unui referendum pentru definirea constituţională a familiei, relevă un infografic realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România, notează Agerpres.

Infograficul Credința religioasă în România creat de Fundaţia Friedrich Ebert România (1)

Infograficul redă faptul că aproape toţi românii cred în Dumnezeu şi/sau se auto-consideră religioşi (89%), 44% afirmă că se roagă zilnic, iar 33% se auto consideră „religioşi practicanţi”.

79% sunt de acord cu afirmaţia că „este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi moral şi pentru a avea valori corecte”, iar 67% sunt de acord cu afirmaţia „homosexualitatea trebuie descurajată de societate”.

În schimb, doar 21% spun că merg la biserică săptămânal, 27% consideră necesar sau foarte necesar referendumul cu privire la definirea căsătoriei ca fiind permisă exclusiv între persoane de sex opus, în timp ce ponderea celor care cred că guvernul ar trebui să sprijine răspândirea valorilor religioase este de 46%.

Infograficul Credința religioasă în România creat de Fundaţia Friedrich Ebert România (2)

Foto credit: Basilica.ro

mai mult
Creștinătate

Purtatorii Duhului 2: Parintele Sofronie Saharov

Afis-PD_2

Încurajat de succesul deosebit înregistrat, anul trecut, de programul Purtătorii Duhului. Părinți contemporani despre viața duhovnicească, CDS Paris propune, în acest an academic, un nou modul, în prelungirea celui dintâi: Părintele Sofronie Saharov: o viață în Hristos.

Născut în Rusia țaristă, la sfârșitul sec. 19, ajuns în Occident în urma Revoluției bolșevice, dar găsindu-și locul și liniștea abia câțiva ani mai târziu, în Sfântul Munte Athos, tânărul Serghei – numele de mirean al părintelui Sofronie – devine ucenic apropiat al Sfântului Siluan Athonitul, în obștea mănăstirii rusești a Sf. Mc. Pantelimon. În urma trecerii la Domnul a Cuviosului Siluan, Pr. Sofronie părăsește obștea Rusikonului, iar mai apoi pleacă definitiv din Sfântul Munte, stabilindu-se mai întâi la Paris, iar din 1958 în Anglia, unde întemeiază Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex. Aici își va petrece ulrima parte a vieții, făcând cunoscută viața și învățătura starețului Siluan, oferind îndrumare duhovnicească celor care îl cercetau și născând întru Domnul o mulțime de căutători ai lui Dumnezeu. Trece la Domnul în iulie 1993, lăsând în urmă o operă teologică foarte bogată, ce se bucură de o atenție crescândă, deopotrivă în mediul bisericesc și în cel academic. 


În anul academic 2017-2018, Centrul Ortodox de Studii și Cercetare Dumitru Stăniloae propune, un program de studiu concentrat asupra personalității și moștenirii teologice a Părintelui Sofronie Saharov. Este vorba despre o serie de 12 întâlniri, în cadrul cărora vor fi tratate viața și învățătura duhovnicească a starețului, cu atenție deosebită asupra potențialei înrâuriri a acestora asupra așezării în Hristos în contextul contemporan.  Cursurile vor fi ținute de persoane care l-au cunoscut nemijlocit pe Arhimandritul Sofronie, dar și de preoți, profesori și cercetători care au aprofundat studiul scrierilor acestuia.

Teme abordate:

  • Părintele Sofronie: date biografice, înțelesuri
  • Rădăcinile: legătura cu Sfântul Siluan Athonitul
  • Mărturii despre întâlnirile cu Părintele Sofronie
  • Etapele petrecerii duhovnicești
  • Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” – Despre starea de părăsire
  • Despre ființarea liturgică
  • Cunoașterea și exprimarea teologică la Părintele Sofronie
  • Calea artistică a Părintelui Sofronie
  • Vederea lui Dumnezeu la Părintele Sofronie
  • Stările fundamentale: a iadului și a Împărăției
  • Ce este Biserica?, în teologia Părintelui Sofronie
  • Problemele sociale în viziunea Părintelui Sofronie

Printre vorbitori: ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, Pr. Constantin Coman, Pr. Natanail Neacșu, dl. Costion Niculescu, dl. Sebastian Moldovan

Cursurile vor fi moderate de către părintele Arhidiac. Ionel Ungureanu(Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova).


Perioada de înscriere19 aprilie – 2 mai  2018

Perioada de desfășurare3 mai – 28 iunie 2018

Orar: toate zilele de joi + zilele de marți 29 mai, 5 și 12 iunie, orele 20.30 – 22.30 (GMT+1)

Taxa de înscriere: 100 euro

Cursurile vor avea o durată de 2h, din care ultimile 30 de minute vor fi rezervate întrebărilor din partea cursanților. Programul va debuta joi, 3 mai 2018, și se va încheia joi, 28 iunie 2018.


Echipamente necesare: un calculator și o conexiune bună la Internet

Toate cursurile vor fi ținute prin intermediul unei platforme pentru conferințe și cursuri online care oferă o foarte bună calitate a sunetului și imaginii, asigurând totodată instrumentele necesare facilitării unui nivel ridicat de interacțiune între profesor și studenți.

Înscrieri

inscriere_butonÎnscrierea în acest program se face exclusiv prin completarea formularului de înscriere online, disponibil pe această pagină (vezi mai jos). Data limită pentru înscrieri va fi miercuri, 2 mai  2018.

Costuri

Taxa de înscriere în acest program de studiu este în valoare de 100 de euro, trebuind achitată înainte de 15 mai 2018.

Plata se face prin transfer bancar, cu card de credit sau prin PayPal.

1. Prin transfer bancar
Beneficiar: C.D.S.
IBAN: FR76 3000 3030 8500 0372 6088 879
BIC/SWIFT: SOGEFRPP
Banca: Société Générale; Sucursala: Paris Saint Michel; Adresa: 10, rue Thenard, 75005 Paris.
Comunicare: Nume_Prenume_Program de studiu (ex.: Popescu_Vasile_/PD2).

2. Cu card de credit sau prin PayPall (se aplică un comision de 4% din valoarea tranzacției)

mai mult
1 2 3 4 16
Page 2 of 16