close

Creștinătate

Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 4

Athos4

Amurg la Manastirea Sf. Grigoriu

Eram dupa vecernie si tocmai ne inchinasem la moastele sfintilor din manastire. În biserică se păstrează o parte din Lemnul Sfintei Cruci, iar din multele sfinte moaște: picioarele și o mână ale Sfintei Anastasia Romana, capul Sfintei Fotini Samarineanca, capul Sfântului Dionisie Areopagitul, capul Sfântului Mucenic Chirie pruncul, părticele de la Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan cel Milostiv, Sfântul Siluan Atonitul, Sfântul Grigorie, ctitorul mănăstirii, Sfântul Haralambie, Sfânta Iulita, Sfântul Ioan Gură de Aur.

Pe langa acestea tocmai vizitasem osuarul si cimitirul manastirii. Sunt cam la 10m de locul unde este facuta poza. Am facut poza aici tocmai ca sa incerc sa transmit gandul care imi venise. De la moarte la viata. Eram ca in cer (la inaltime) dar totusi pe pamant. Nu cred ca am simtit mai bine undeva comuniunea intre cei adormiti si noi. Intre Biserica luptatoare si cea Biruitoare.

Cata nevointa si cate lacrimi varsate in acest loc. Dar si ce rasplata ne promite Domnul. Traiam un sentiment de incurajare si parca si zidurile strigau la mine „Indrazniti! Eu am biruit lumea” Ioan 16:33. Capetele din osuar parca spuneau sa-i urmam ca ei au deschis calea. Nu ne vom rataci pentru ca sunt carari batatorite deja. Dar vedeti ce sus sunt? Intelegeti ce drum trebuie sa parcurgem? Cu CRUCEA in spate.

Cu rugaciunile lor si cu ajutorul Lui Dumnezeu sa devenim Cetateni ai imparatiei Cerurilor!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 3

UnivCred

Cel care m-a invitat la Sf. Munte este pr. Damaschin. A tinut o serie de conferinte in Romania in timpul postului mare. Ne-am imprietenit rapid si am constatat ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Desigur nu la aceeasi masura. Prin comparatie eu sunt un vierme.

Este un apostol al Bisericii. Pe langa faptele uimitoare pe care le-a facut in Africa el este si un foarte mare ascet. Am avut discutii scurte cu el despre asta. Marii asceti nu vorbesc mult dar iti dau sfaturi pe care daca vrei sa le implinesti iti iau ani de zile.

Iata ceva de implinit pentru ORICE CRESTIN:
Crestinul este dator sa caute sa se sfinteasca.Se recomanda, pravila de rugaciune minim o ora pe noapte in care sa vorbesti cu Domnul Iisus si sa te rogi cu cuvintele:”Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul!
Inainte de asta sa te osandesti ca fiind cel mai mare pacatos pana cand vin lacrimile pocaintei.Dupa o ora de osandire se vor limpezi toate si nu vei mai avea in minte ganduri ci doar o dragoste catre Domnul si bucurie cereasca de la Duhul Sfant. Pentru aceasta rugăciune trebuie sa ai minim 8 ore de la ultima masa. Aceasta pocainta cu lacrimi trebuie facuta atata timp cat ai dus viata pacatoasa-10,20 ani.

Parintele mai recomanda sa ne iubim chilia (camera in care ne rugam). Mult se nevoieste diavolul ca sa ne scoata din ea pentru diferite activitati administrative:cumparaturi, probleme de rezolvat.Sa ne luptam sa ramanem cat mai mult in chilia noastră, sa iubim acest spatiu pentru ca acolo este locul in care se produce schimbarea inimii si vin bucurii de la Duhul Sfant.

Sa nu pierdem timpul! Timpul din aceasta viata este aur pentru mantuirea noastra. Fiecare secunda este pretioasa, pentru ca dupa moartea fizica nu ne mai putem pocai.

Despre lupta cu patimile a spus ca se duce incet, încet. Omul care are frica lui Dumnezeu şi vrea să se mântuiască, are tot mai mare atenţie cu sufletul lui: ca să nu săvârşească păcate care sunt ruşine înaintea lui Hristos. Şi va ţine poruncile Lui. Asta este cea mai mare luptă -plinirea poruncilor. Rusinea a cam disparut si trebuie redobandita.

Sa ne ajute Domnul sa implinim aceste sfaturi!

In reportajul de mai jos ne povesteste ce canon au monahii de la Manastirea Grigoriu.

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS 2

Athos StDionysius

In spatele meu se vede Athonul – muntele inalt. In varf era inca zapada. Pe el se nevoiesc foarte multi calugari si mai ales pusnici. Daca numai incepi sa incerci sa te gandesti prin ce trec acestia te ingrozesti. Frig, ploi, lipsa mancarii, atacurile neincetate ale dracilor. De ce te-ai duce catre asa ceva ca om? Lumeste este de neimaginat. Sunt din ce in ce mai multi cei care au senzatia ca acesti monahi sunt nebuni. Ce cauta ei?

E un lucru deosebit de greu, dar criteriul dupa care se ghideaza este urmatorul: Hristos trebuie sa fie mereu pe primul loc ca sa ne pastram pacea. Daca ne pierdem pacea si nu dam intaietate Lui Hristos inseamna ca inima noastra s-a alipit de persoana (sau altceva) pentru care ne facem griji, pe care CHIPURILE o iubim si vrem sa o ajutam si care de fapt a intervenit intre noi si Domnul. In relatiile cu semenii nostri trebuie sa fim liberi pentru ca Hristos sa aiba intaietate in viata noastra. Asta cauta ei acolo.

E foarte dur ce spun si aproape de neinteles pentru multa lume, dar iata ce ne spune Sf. Apostol Pavel despre cum intelegem lucrurile.
12.Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
13.Pe care le şi grăim, DAR NU IN CUVINTE DIN INTELEPCIUNEA OMENEASCA, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, LAMURIND LUCRURI DUHOVNICESTI OAMENILOR DUHOVNICESTI.
14.Omul firesc NU PRIMESTE cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci PENTRU EL SUNT NEBUNIE SI NU POATE SA LE INTELEAGA, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. 1.Cor.2 : 12-14

Cand intram in dragostea lui Dumnezeu si acceptam Crucea, logica lumii se naruie. Deci curaj! Hristos ne ajuta sa devenim cetateni ai Imparatiei Cerurilor, nu „intelepciunea” lumii.

Sa ne ajute Domnul sa judecam duhovniceste ca sa nu ne pierdem pacea si mantuirea!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

SAPTAMANA LUMINATA DIN NOU LA ATHOS

Vitezu

Dragii mei,

Din mila Maicii Domnului si la invitatia Pr. Damaschin (apostolul din Africa) in saptamana luminata am fost din nou la Athos.

Deasupra capului meu se vede in fotografie Manastirea Simono Petra. Putina lume stie ca unul din ctitori de seama a fost Mihai Viteazul. In poza se poate vedea tabloul sau din sala de primire a oaspetilor. De ce am postat asta? Ca sa vedem cum odata, in istoria noastra, oamenii bogati NU CONCEPEAU SA TRAIASCA FARA DUMNEZEU. DIn acest motiv ctitoreau manastiri si biserici. Se manifestau ca fiind in relatie cu Hristos. Asta pentru ca gandeau ca viata are 3 etape:
– In pantecele mamei
– Viata pamanteasca
– Viata vesnica.

In pantecele mamei copilul aude si recunoaste glasul parintilor, zgomotele etc. Cat de absurd ar fi ca cineva sa faca totul pentru viata in pantecele mamei stiind ca se va naste?
Si noi in viata pamanteasca auzim din cand in cand (din pacate din ce in ce mai rar) glasul Lui Hristos. Stim sigur ca vom muri, dar ne agatam de lumea asta trecatoare ca si cum nu s-ar termina la un moment dat. Refuzam sa ne pregatim pentru viata vesnica.

Mihai Viteazul, domnitorii si boierii nostri se pregateau continuu. Sunt curios daca pe vremea aia ii trecea cuiva prin cap sa intrebe de ce Mihai Viteazul ctitoreste manastiri in loc sa faca spitale. Sunt ferm convins ca nu pentru ca stamosii erau mult mai inteligenti de atat.Au inteles ca Biserica este un spital de boli duhovnicesti la fel de necesar ca si cel pentru boli lumesti. Sa ne ajute cu rugaciunile lor sa intelegem ca viata de aici este aproape la fel de scurta ca si cea din pantecele mamei (raportat la vesnicie). Sa ne pregatim pentru ce urmeaza si anume viata vesnica!

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Reţeta succesului pentru Smiley: Cred în Dumnezeu

Smiley

Într-o postare pe contul oficial de Facebook, renumitul artist Smiley a notat câteva dintre valorile în care se încrede şi a mărturisit credinţa sa în Dumnezeu.

Cunoscut sub pseudonimul Smiley, mesajul a fost transmis duminică de Andrei Tiberiu Maria urmăritorilor săi pe contul oficial de Facebook.

Smiley nu este la prima mărturisire de acest gen. El a urcat în anul 2016 pe scena ITO şi a rămas în inimile tinerilor prezenţi la eveniment datorită îndemnului adresat la preţuirea valorilor spirituale şi identitare.

„Nu uitați care-i casa voastră, care-i limba voastră și, cel mai presus de toate, care e credința voastră!”, a spus Andrei Tiberiu Maria.

Discret în ceea ce priveşte viaţa lui spirituală, Smiley a efectuat în anii trecuţi un pelerinaj la Sfântul Munte Athos şi a petrecut mai mult timp la schitul românesc Prodromu, gazdă a uneia dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din lume: Maica Domnului Prodromița.

Acesta nu este singurul interpret din showbizz-ul românesc care şi-a mărturisit public credinţa în Dumnezeu.

Mihai Neşu, George Ogăraru, Aureliu Surulescu, Ioana Picoș, Vlad Miriță, Ozana Barabancea sunt doar câteva nume importante din societatea românească ce au vorbit deschis despre valorile creştine.

(basilica.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Un strigăt de ajutor din Nigeria: 11.500 de creștini uciși

nigeria

Aproximativ 11.500 de creștini uciși, un milion trei sute de mii de persoane refugiate, 13 mii de case abandonate sau distruse.

Acestea sunt cifrele pe care Joseph Bagobiri le-a citit în fața auditoriului O.N.U., un strigăt de ajutor din Nigeria. Masacru pentru care a făcut apel la forțele internaționale să nu-și întoarcă capul, să privească în față această criză umanitară.

Atacuri au avut un caracter de genocid, cu 150-300 de oameni uciși peste noapte de către milițiile musulmane Fulani alături de grupul Boko Haram, a spus purtătorul de cuvânt nigerian. Cele mai afectate au fost comunitățile din Adamawa, Borno, Kano și Yobe de unde populația s-a refugiat spre statele centrale Plateau, Nassarawa, Benue, Taraba și spre partea de sud la Kaduna. Dintre victime fac parte femei și copii, supraviețuitorii au declarat că agresorii erau împărțiți în trei grupuri, un grup împușcând oameni din sat, un altul dând foc la case iar al treilea așteptând ascunși în tufișuri pe sătenii fugari.

Nigeria este adesea menționată sub apelativul de „Gigantul Africii” datorită populației sale mari. Este țara cea mai populată din Africa, ocupând locul al șaptelea în lume cu o populație de 174 milioane de locuitori. Are de asemenea cea mai mare economie africană depășind în urmă cu cinci ani economia Africii de Sud. Din punct de vedere religios jumatate din locuitorii Nigeriei sunt creștini locuind în sudul și centrul țării iar cealaltă jumătate musulmani, în regiuni din nord și sud-vest.

sursa: avereabisericii.ro

mai mult
CreștinătatePromovate

Apostolul Toma a fost necredincios?

toma

Apostolul Toma nu trebuie numit necredincios.

El nu a negat dumnezeirea lui Hristos. E adevarat ca atunci cand ceilalti Apostoli i-au marturist ca Hristos a inviat („Am vazut pe Domnul”), el le-a spus: „Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (In. 20, 25). Acest „daca” arata ca nu era impietrit la inima, ca nu era asemeni fariseilor. Daca s-ar fi asemanat acestora, el ar fi grait: „Orice mi-ati spune, eu nu voi crede”.

Toma nu L-a vazut pe Hristos ca fiind un simplu om, o persoana care de vreme ce a murit, nu se mai poate ridica din moarte. El doar s-a indoit. Iar Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca el nu se indoieste de faptul ca Hristos a inviat, ci de faptul ca El se mai poate afla dupa invierea Sa intr-un trup vizibil.

Iar daca nu am da crezare cuvintelor Sfantului Chiril, si am spune ca Toma s-a indoit de invierea Domnului, e bine sa precizam ca nu doar el s-a indoit. Cand femeile mironosite au vazut piatra ridicata de la mormantul Sau, nu s-au gandit ca Hristos a inviat, ci au spus „Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus” (Ioan 20, 2). Apostolii, dupa ce au primit marturisirea Mariei Magdalena, „auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut” (Marcu 16, 11). Apostolul Toma nu este singurul care a dorit o dovada concreta. Sa ne amintim ca Petru si Ioan nu se multumesc cu vestirea femeilor mironosite, ci au alergat la mormant si au vazut „giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut” (Ioan 20, 6-8).

Daca duminica seara, in ziua Invierii Domnului, Mantuitorul nu ar fi avut initiativa de a le arata celor zece ucenici semnele rastignirii Sale, cu siguranta si acestia s-ar fi aratat indoielnici. Pentru ca Toma nu s-a bucurat de gestul Mantuitorului – aratarea semnele cuielor din palme si semnul din coasta Sa, locul in care a fost impuns cu sulita, Hristos Se arata din nou si il chema pe Toma sa vada trupul Sau si sa creada ca a inviat cu un trup care nu a fost desfiintat prin Inviere. Dupa opt zile, cand Se arata din nou Apostolilor, ii spune lui Toma: „Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios”. (Ioan 20, 27)

Scriptura nu ne spune daca Toma a atins trupul Domnului. Dar cantarile Bisericii din a doua saptamana de dupa Pasti ne vestesc ca Sfantul Apostol Toma a pipait coasta Mantuitorului: „Cine a pazit mana ucenicului nearsa, cand s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei putere de a putut pipai osul cel de vapaie? Cu adevarat ceea ce s-a pipait. Caci, daca n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipai patimile care au zguduit si cele de sus si cele de jos?”. Asadar, Apostol Toma a implinit ceea ce i-a zis Hristos – „pipaie”, s-a incredintat prin atingere: „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 10, 28).

Deci nu Apostolul Toma este necredincios, ci necredinciosi suntem noi pentru ca nu ne incredem in marturisirea lui: „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 10, 28). Faptul ca Toma Il atinge, arata ca din unirea cu El vine adevarata cunoastere. Cu siguranta sunt si astazi multe persoane care Ii cer dovezi lui Dumnezeu, Ii cer sa Se arate. Dar daca Dumnezeu le-ar arata semne, ar ramane in continuare exterior. Ori Dumnezeu vrea unire. Pentru crestini, Hristos cel Inviat nu este o simpla informatie istorica, este o persoana care ne cheama la unire. Apostolul Toma este invitatia de a depasi masura firii. Cum? Impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Domnului. Asa vom ajunge sa ne iubim vrajmasii, sa-i binecuvantam pe cei ce ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc si sa ne rugam pentru cei ce ne vatama si ne prigonesc. Numai impartasindu-ne putem spune ca Dumnezeu nu ne cere lucruri imposibile.

(Adrian Cocosila – crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

FRASINEI 4

Ruga2

JURNAL DE FRONT DIN SAPTAMANA MARE

Dragii mei,

M-am gandit sa postez un set de poze facute in saptamana mare. Sunt poze facute la Taina Sf. Maslu si in lungile nopti de priveghere. Va rog sa la priviti cu atentie si o sa observati lupta care se da pe viata si pe moarte VESNICE. La Maslu facut cu 8 preoti vedeti cum crestinii sunt parca niste oameni gata sa se inece si inoata spre barcile de salvare care sunt preotii. In acest caz vesta de salvare este Harul Duhului Sfant.

 

In pozele facute noaptea veti vedea chipuri de monahi in lupta cu dracii. Se vede clar incordarea, dar si siguranta ca Hristos e acolo si ajuta pe cei ce se lasa ajutati.

De ce am postat asta? Ca sa ne aducem aminte ca suntem niste soldati ai Lui Hristos intr-un razboi PERMANENT dupa cum zice Scriptura:
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Efeseni 6 ; 11-18
Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

FRASINEI 3

PrGhelasie

Desigur am fost si la mormantul fostului meu duhovnic – Pr. Ghelasie.

Omul care m-a salvat de la iad. Cel care m-a spovedit peste 10 ani. Cel care mi-a dat prima Impartasanie chiar la Manastirea Frasinei. Atat de multe mi-am amintit despre el. Zambetul sau, tonul vocii sale, blandetea sa, umorul sau (semnul unui om deosebit de inteligent), rabdarea sa fata de prostia mea, eruditia sa. Mi-ar trebui sute de pagini ca sa va povestesc ce inseamna relatia cu un sfant. Toti cei care l-au intalnit stiu la ce ma refer. Este un URIAS al ortodoxiei romanesti. Se va realiza asta mai devreme sau mai tarziu. Sub patrafirul sau cat si langa mormantul sau m-am simtit binecuvantat.

(Cătălin Rusu)

„Este foarte delicat şi riscant să amesteci obişnuitul cu
neobişnuitul, profanul cu sfinţenia, cele spirituale cu cele
materiale. Majoritatea cred că cele duhovniceşti sunt o
ieşire totală din cele ale lumii, ale trupului. Dar tu eşti trup şi
suflet şi cu acestea faci cele duhovniceşti. Dacă trupul tău
este contrar şi distrugător, cum poţi face duhovnicia? La
fel, sufletul. Se reduce duhovnicia la zisa rugăciune. Mulţi
fac oleacă de rugăciune fugitivă şi grăbită şi gata, cred că
sunt şi ei duhovniceşti. Duhovnicia creştină este: legătura
cu cele sfinte, asumarea şi în trupul şi în sufletul tău a
celor sfinte, prefacerea întregii tale fiinţe în cele sfinte.
Mulţi fac doar o aparentă legătură cu o rugăciune fugitivă,
cu puţin post, cu unele zise virtuţi, de evitarea unor păcate
mai grele. Puţini sunt cei ce asumă şi în trupul şi în
sufletul lor o lucrare duhovnicească. Este greşit să se
creadă că lucrarea duhovnicească trebuie să fie doar pe
suflet. Fă o lucrare de om întreg, trup şi suflet. Începe cu
A.B.C.-darul.”

Pr. Ghelasie – Patericul carpatin p 38-39

(https://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/12/Pateric-Carpatin_tipar.pdf)

mai mult
Creștinătate

FRASINEI 2

Frasinei

In noaptea Invierii se organizeaza o procesiune in cimitirul manastirii care include si biserica veche.

Am fost la mormintele celor care s-au dus la Domnul. Sentimentul care m-a cuprins a fost coplesitor. Atatea amintiri mi s-au derulat in minte la crucile celor pe care i-am cunoscut. Am avut si am certitudinea ca sunt persoane care ma iubesc din toata inima. NECONDITIONAT. M-au sprijinit cu rugaciunea lor si ca o consecinta au luat asupra lor din pacatele mele. Sunt convins ca s-au nevoit cu lacrimi de sange pentru mine.

Prin contrast, oamenii lumesti pe care i-am iubit si respectat m-au tradat, mi-au inselat increderea si m-au parasit in cele mai abjecte moduri posibile. Cu siguranta pentru pacatele mele. Am realizat cat de slab sunt in ce priveste iertarea. Sigur ca m-am gandit imediat la ce m-au invatat si anume „Si pentru ei s-a rastignit si a inviat Hristos”. Dar imi era foarte greu, asa ca i-am rugat pe fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut sa ma sprijine si dincolo de morminte. Din nou am apelat la ei pentru ca sunt cei in care pot avea incredere totala.

Pacea si bucuria Invierii s-au instalat in inima mea dupa aceasta procesiune si acest dialog dincolo de morminte. In sufletul meu a rasunat – „Hristos a înviat din morți. Să ne curățim simțirile și să-l vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii. Și, cântându-i cântece de biruință, luminat să-L auzim spunând: Bucurați-vă! Hristos a înviat din morți. Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută. Căci a înviat Hristos, Veselia cea veșnica!”

Am fost impacat si vesel ca praznuiesc cu ei Invierea Lui Hristos.

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

FRASINEI

Frasinei

Dragii mei,

In saptamana mare si de Pasti am stat la Frasinei – Athosul romanesc. Multe lucruri minunate s-au intamplat. Am reintalnit multi calugari de care sunt legat prin Pr. Ghelasie in sensul ca si ei au fost ucenicii parintelui.

Nivelul lor este unul deosebit si am sa vorbesc despre asta in postarile ce vor urma.

Pentru inceput o sa postez un filmulet scurt, facut in noaptea Invierii. Nu am observat nimic in timpul slujbei dar cand m-am uitat mai atent la filmare am descoperit ceea ce veti vedea si voi.

Cand se canta un tropar al Invierii de catre preoti au aparut niste raze care vin din partea stanga la 45″. Se vede clar ca razele nu provin din candelabre. Filmarea este facuta in jurul orei 1 noaptea in Biserica Manastirii Frasinei. Era bezna afara pentru ca cerul era inorat si a plouat inainte si dupa slujba. In partea staga sus este pictata Invierea Domnului si nu exista ferestre.De asemenea se vede cum razele coboara pe lumanarile aprinse. Probabil pentru ca LUMINA a fost adusa de la Ierusalim. Am ramas uimit si apoi am dat slava Lui Dumnezeu. Vizionare placuta!

Hristos a inviat!

(Cătălin Rusu)

 

Foto și filmul despre Mănăstirea Frăsinei nu sunt cele amintite de autor în text.

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfintele Paști și Săptămâna Luminată – Pr. Daniel Isai – Pridvoarele credinței

Luni
Video:   Preot Daniel Isai,  Ioana Zlotea
Despre:   Învierea Domnului (Sfintele Paști). Duminica Sfintei Învieri (Începutul Penticostarului),  Săptămâna Luminată, întâi după Paști

Sfintele Paști și Săptămâna Luminată – Pr. Daniel Isai – Pridvoarele credinței, 14 aprilie 2018

În emisiunea „Pridvoarele credinței” de sâmbătă, 14 aprilie 2018, am vorbit despre Sfintele Paști și Săptămâna Luminată cu Pr. Daniel Isai, preot paroh la parohia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia), Iași.

O emisiune realizată de TVR Iaşi şi Doxologia Media.

Moderator: Ioana Stoian

Redactor: Horia Gumeni

Producător: Pr. Andrei Atudori

(facebook.com/pridvoarelecredintei)

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Paște 2019 – Paștele ortodox 2019

Paste2019

Pastele din 2019 este praznuit pe 28 aprilie. Pastele este sarbatoarea Invierii Domnului.

Modul de calculare a datei Sfintelor Pasti s-a stabilit la primul sinod ecumenic, tinut in anul 325 la Niceea. Sarbatoarea Pastelui este momentul in care praznuim „omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti vesnice si saltand il laudam pe Mantuitorul, pe cel unul binecuvantat si preamarit, Dumnezeul parintilor nostri”. Ca acest lucru sa se intample cu adevarat si in noi este nevoie ca sa zicem „fratilor si celor ce ne urasc pe noi si sa iertam toate pentru Inviere si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Pastele se praznuieste in fiecare duminica

Pastele se praznuieste in fiecare dumineca, cu cateva exceptii : in dumineca Rusaliilor, pentru ca atunci se sarbatoreste pogorarea Duhului Sfant; in Dumineca Floriilor, pentru ca atunci se praznuieste intrarea in Ierusalim, deci altceva decat Invierea; si apoi daca intr-una din dumineci cade o sarbatoare imparateasca, cum este Schimbarea la fata, Ziua Crucii, Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Botezul Domnului Hristos, atunci se anuleaza insemnatatea de praznic al Invierii pe care o are dumineca si se praznuieste numai praznicul respectiv, sarbatoarea care coincide intr-o zi de duminica.

Pastele in Sfanta Evanghelie
In fiecare Evanghelie avem istorisiri despre Sfintele Pasti. Sfantul Evanghelist Matei in capitolul 28 al Evangheliei sale are aprecieri in legatura cu Invierea, respectiv prezentarea celor ce au fost in legatura cu Invierea. La fel Sfantul Evanghelist Marcu, avem in capitolul 16 astfel de relatari, in Sfanta Evanghelie de la Luca in capitolul 24, tot capitolul, si in Sfanta Evanghelie de la Ioan, doua capitole, 20 si 21.

Data Pastelui pe perioada anilor 2011-2030

2011 – 24 aprilie
2012 – 15 aprilie
2013 – 5 mai
2014 – 20 aprilie
2015 – 12 aprilie
2016 – 1 mai
2017 – 16 aprilie
2018 – 8 aprilie
2019 – 28 aprilie
2020 – 19 aprilie
2021 – 2 mai
2022 – 24 aprilie
2023 – 16 aprilie
2024 – 5 mai
2025 – 20 aprilie
2026 – 12 aprilie
2027 – 2 mai
2028 – 16 aprilie
2029 – 8 aprilie
2030 – 28 aprilie

(crestinortodox.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Vinerea Mare – moartea si ingroparea Domnului (Zi aliturgica. Denia Prohodului Domnului)

Vineri

In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului.

Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloae. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind strain de pacat nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: „Praznuim omorarea mortii”.

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti au inviat.

Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece acestia inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era „un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat” (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi „locas de veci”. Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.

Adrian Cocosila

Calendar Ortodox (crestinortodox.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Instituirea Sfintei Euharistii in Joia Patimilor

Joi

Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Taină.

Ea este istorisită de evangheliştii sinoptici (ML XXVI, 26-29; Mc. XIV, 22-25; Lc. XXII, 16-20) şi de Sf. Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25), formând de la început centrul cultului creştin. Relatarea ei lipseşte în Evanghelia a patra, căci Sf. Ioan nu mai găseşte necesar să repete, în scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar şi de complet la sinoptici şi ceea ce se practica în chip uniform şi constant în toate adunările de cult ale comunităţilor creştine de la sfârşitul veacului apostolic. La Ioan găsim, însă, cuvântarea Mântuitorului despre „pâinea vieţii“, adică despre împărtăşirea credincioşilor cu însuşi Trupul şi Sângele Său,

Iată cum ne înfăţişează evanghelistul Matei momentul instituirii Sfintei Euharistii: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu al legii celei noi, care pentru voi se varsă, spre iertarea păcatelor“ (Mt XXVI, 26-28). Cuvinte aproape identice găsim şi în celelalte relatări paralele, cu menţiunea că Sf. Luca (XXII, 19) şi Sf. Pavel (I Cor. XI, 24) ne informează că Domnul, îndată după cuvintele de instituire, a adăugat: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea“.

Peste câteva momente, Mântuitorul avea să se despartă de ucenicii Săi; avea să meargă spre patimi şi mormânt pentru a împlini rostul pentru care venise pe lume. Se despărţea oarecum de ucenicii Săi, pentru că înceta modul de viaţă pe care-l petrecuseră împreună. Dar nu se despărţeau definitiv. Cu puţin înainte le promisese că acolo unde vor fi adunaţi doi sau trei în Numele Său, va fi şi El cu ei (Mt XVIII, 19-20). Dovada palpabilă a acestei prezenţe era trupul şi sângele Său pe care-L lăsa, adică Sfânta Euharistie, prin intermediul căreia intrau în comuniune tainică cu El, îl asimilau în trupul lor şi devenea una cu El.

Cuvintele de instituire ne arată că, la Cina cea de Taină, Domnul a prefăcut cu adevărat pâinea dospită în însuşi Trupul Său, iar vinul în însuşi Sângele Său, rostind pentru fiecare o rugăciune specială şi împărtăşind apoi cu fiecare pe ucenici. Era un mijloc nou şi supranatural de comuniune cu El. Sfânta Euharistie nu este deci numai o comemorare istorică, un simplu simbol sau un simplu rit, cum învaţă de obicei teologii protestanţi, ci constituie cu adevărat o jertfa şi o Taină. Ea înlocuieşte jertfele Vechiul Testament, Pasha iudaică şi tot cultul Legii Vechi şi inaugurează cultul cel desăvârşit al religiei creştine. De aceea toate sfintele noastră slujbe s-au concentrat de la început în jurul Sfintei Liturghii, în cadrul căreia se săvârşeşte Jertfa şi Taina euharistică.

În interpretarea sensului înalt al Sfintei Euharistii, între ortodocşi şi romano-catolici nu există deosebiri. Deosebiri există în modul de celebrare a ei. În primul rând, pe când ortodocşii o săvârşesc cu pâine dospită, catolicii o săvârşesc cu azimă. Din punct de vedere nou-testamentar, noi am văzut că dreptatea înclină de partea tradiţiei ortodoxe.

În al doilea rând, teologii catolici spun că prefacerea elementelor euharistice are loc în momentul în care preotul spune cuvintele: „Luaţi, mâncaţi…, beţi dintru acesta toţi…”. După teologii ortodocşi aceste cuvinte sunt doar o invitare la Comuniune, pe când prefacerea darurilor are loc în timpul epiclezei, a rugăciunii de invocare a harului Sf. Duh. Epicleza corespunde momentului în care Mântuitorul „a binecuvântat“ pâinea şi „a mulţumit “ pentru vin, prefăcându-le în Trupul şi Sângele Său. Distingem aici două momente: momentul prefacerii şi momentul împărtăşirii. Momentul prefacerii coincide cu rugăciunea specială rostită de Domnul mai întâi, asupra pâinii şi apoi asupra vinului. Prefacerea este anterioară împărtăşirii. După săvârşirea prefacerii, Domnul oferă ucenicilor Săi nu pâine şi vin, ci însuşi Trupul şi Sângele Său. Greşesc, deci, protestanţii când pun tot accentul numai pe momentul împărtăşirii; greşesc, cum am văzut, şi romano-catolicii, care socotesc că prefacerea elementelor euharistice nu s-a făcut d Domnul în clipa binecuvântării, ci în momentul când îi invită pe ucenici să se împărtăşească. Romano-catolicii greşesc, de asemenea, şi când împărtăşesc pe credincioşii lor laici numai cu trupul Domnului, rezervând împărtăşirea sub ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericeşti. Nici Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sf. Apostol Pavel nu pot fi invocate în sprijinul unor astfel de practici.

De asemenea trădarea lui Iuda şi plecarea acestuia de la Cină are loc după momentul instituirii Sfintei Euharistii, după cum precizează Luca (XXII, 21- 23), despre care ştim că reda exact cronologia faptelor. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur:,,Şi cu Sfintele Taine s-a împărtăşit acesta… Hristos nu l-a împiedicat de la aceasta, deşi ştia totul, ca să arate că nimic nu trece cu vederea pentru îndreptarea oamenilor. Alţi exegeţi cred, însă, că plecarea lui Iuda s-a petrecut mai înainte de instituirea Sfintei Euharistii şi de împărtăşirea apostolilor socotind că ar fi fost prea grozavă lipsa de simţire a acestuia, dacă ar fi luat parte şi la taina împărtăşirii.

Evanghelistul Ioan, completând pe sinoptici, reda, în continuare, marea cuvântare rostită de Domnul la Cina cea de Taină, care cuprinde ultimele Sale sfaturi, făgăduinţe şi îndemnuri şi care se încheie cu o rugăciune fierbinte pentru Sine, pentru apostoli şi pentru întreaga creştinătate (In. XIII, 31-XVI, 26). Domnul se adresează, când o rosteşte, numai celor unsprezece ucenici; cuvintele Sale depăşesc, însă, acest cerc restrâns de ascultători, adresându-se întregii lumi creştine de la Cincizecime, până la sfârşitul veacurilor. Ea reprezintă pentru Evanghelia a patra, ceea ce reprezintă Predica de pe Munte pentru Evanghelia după Matei, adică rezumatul întregii învăţături a Domnului nostru Iisus Hristos.

Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

(crestinortodox.ro)

mai mult
1 2 3 4 5 20
Page 3 of 20