close

Extern

Extern

ADEVARATA FATA A UNIUNII EUROPENE. DINOZAURII MARELUI CIMITIR PLANETAR

euro-foarfeca

Sunt sigur ca foarte multi se intreaba: oare cine conduce in realitate lumea in care traim? Cine detine puterea absoluta si controlul? SUA, RUSIA, CHINA, JAPONIA, UNIUNEA  EUROPEANA? Nu! Toate aceste puteri economice si militare sunt doar niste piese de joc.

Multi politicieni au avut cunostinta de acest mare plan (crearea unui stat nou super European) nu au luat in calcul riscul enorm si poate chiar unii au fost interesati ingrosând rândurile. Acest transfer de putere s-a facut lent, prin tratate succesive care au fost semnate neîntelegând că Statele membre au cedat Bruxelles-ului. Toti au crezut ca au aderat la o piata comuna ce va intari economia Statelor aderente. Câtiva ani mai târziu, a devenit Comunitatea Europeana. Iar acum, Uniunea Europeana. In acest moment, folosesc tot felul de mijloace de control de restrictii si reglementari. Lucreaza cu rapiditate la o noua constitutie, pe care o numesc „Statele Unite ale Europei”. Multi constata că ceea ce au votat nu corespunde cu ce s-a promis, fiind doar un acord  de intelegere sociala si comerciala. Acest guvern nu are niciun drept sa prepare aceasta Constitutie fara acordul oamenilor din C.E., necunoscid ce contine si ce legi sunt adoptate.

Sunt declaratiile unor politicieni scârbiti de cum se voteaza acolo: reprezentantii sunt prezenti ca sa voteze. Uneori, se strâng 450 de voturi intr-un interval de 80 de minute. Si, trebuie sa recunosc, cu mâinile in sus, nestiind ce se intimpla, nici macar nu au citit documentele întrucât sunt prea multe. De fapt, ne asemanam cu niste maimute. Ni se dă o lista si daca se voteaza numarul 58, pe o bucata de hârtie sta scris: „Votezi DA”, atunci votezi „DA”, iar daca numarul 59 e „NU”, votezi „NU”. E o farsa absoluta! O comedie care simuleaza DEMOCRATIA. Legile U.E.sunt concepute nu de catre Parlamentarul European, ci de catre Comisia Uniunii Europene. Acesti membri nu sunt alesi prin vot si nu vor fi vreodata alesi sau votati! Cine sunt, de unde vin si cum au ajuns acolo si pe cine reprezinta, nimeni nu stie.

Foarte multi au observat deja ca acolo sunt comisii straine neverificate bine, nici macar cunoscute de tarile Comunitatii Europene, cu atât mai putin votate. Aceste „foruri” nealese si neinvestigabile dicteaza pâna la ultimul detaliu ceea ce cetetenii din zona EURO pot sau nu pot sa faca.

Oare toate acestea sunt in benificiul noii Europe? Puterile care conduc acest super stat au fost intotdeauna, asa cum sunt si azi. Nebunia este ca politicienii multor state nu fac decât sa aprobe deciziile BRUXELLES-ului, iar daca un stat refuza este atacat fara jena, cu rapiditate, diminuindu-i si terfelindu-i nationalitatea si Constitutia prin inselaciune si profit pâna la sânge. Au pus mâna pe cele patru sisteme pe care se bazeaza toate economiile lumii. Acestea sunt: Oceanele, Mările, Padurile, Tinuturile forestiere, Pajijtele, Terenurile arabile (In special cele folosite la cultivarea cerealelor) si petrolul. Ce raspuns puteti sa imi dati acum? Cine sunt acestia? Parlamentul din STRASSBOURG a fost construit in 1999 si a costat 300 de milioane de Lire Sterline. Este deschis doar patru zile pe luna. Transportarea dosarelor se face in cutii de metal, de la STRASSBOURG sunt incarcate in camioane si sunt transportate 300 de mile, pâna la BRUXELLES, dupa aceea totul e transportat inapoi la STRASSBOURG. Acest proces de mutare a administratiei dintr-un sediu in altul, costa contribuabilul European peste 100 de milioane de EURO pe an. Este cea mai mare escrocherie din istoria umanitatii. Aici nu se vorbeste de miliarde, vorbim de trilioane, vorbim de o inselatorie politica ce sfideaza orice persoana sanatoasa.

Acum ne impun o Constitutie Europeana, considerând-o superioara tuturor Contitutiilor. Va obliga toate statele sa cedeze catre Banca Europeana rezervele monetare si de aur,vin acelasi timp va reglementa Comertul International, toate acestea se aplica azi de catre această U.E. fara mila.

Impun legi care au scopul dominarii. Toate acestea le consider planuri diabolice ce apartin unor societati secrete aflate in coordonare directa cu structuri oculte care si-au pus amprenta: Triunghiul, Piramida, Steaua dragonului, Zvastica. Acesta este fascismul clasic. Ei ne distrug ei ne consolideaza, ei ne pot oferi Paradisul. ARBEIT MACHT FREI.

II

Din umbra, aceste hiene ce se considera adevaratii stapâni. Nu se arata la vedere si hotarasc ca hotii mersul dorit de ei. EI schimba regimurile politice si presedintii de state, ca pe niste piese uzate. Metodele de lucru folosite de ei sunt: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE. EI vor crea PROBLEMA: Conflicte, Razboaie, Dezastre si Revolutii. EI vor finanta toate partile implicate in conflict. Dupa ce obtin toate acestea, folosesc REACTIA pe care o vor folosi la scara Globala (prin mass-media: presa, radio, televiziune). Si tot ei vor solicita rezolvarea problemei aparute.  În final, tot ei vin cu SOLUTIA care a lasat totdeauna efecte dure asupra multor State,(saracia, limitarea unor drepturi si libertati). Dupa ce au experimentat si produs toate acestea, EI se declara adevarata instanta impaciuitoare care va pune stop conflictelor fabricate de EI. Acum nu sunt interesati sa câstige bani pentru ca ei au fabrica de bani. EI pot avea oricâti bani doresc. Sincer, ce isi mai poate dori aceste umbre care au toti banii din lume? Sunt doar puterea si controlul! Aceasta este dorinta lor. Acum, pregatesc cu rapiditate ca ceea ce au visat sa devina realitatea dorita si râvnita de EI.

Iata  obiectivele:

1. Formarea unui singur Guvern Mondial si a unei Noii ORDINI MONDIALE.

2. Desfintarea identitatii nationale si a Statelor lumii.

3. Desfintarea tuturor religiilor lumii (in special a crestinismului) si inlocuirea lor cu o singura religie.

4. Controlul total al omenirii si a fiecarui individ in parte prin plantarea de microcipuri care ne va transforma in sclavi „moderni”.

5. Reducerea masiva a populatiei la o limita stabilita de EI.

6. Amplificarea si promovarea depravarii, care vor duce la indepartarea moralei crestine.

7. Desfintarea celulei de baza a societatii Familia.

8. Distrugerea libertatii de exprimare si anihilarea multor drepturi.

Imi pare rau, dar toate acestea se intâmpla chiar acum si sunt in plina desfasurare si folosesc un ritm excesiv  de accelerare, fara consintamântul nostru. Acum ordona tuturor presedintilor de State sa execute ordinele pe care le vor primi si sa puna la dispozitia acestor umbre. Acestia nu sunt decit niste executori platiti care fura si saracesc propria tara, sunt incompetenti nici nu stiu sa negocieze mai dur conditiile avantajoase pentru tara lui. Toti acestia sunt rasplatiti de aceste umbre, cât timp nu vor sti nici ei. Pentru ca cine stie prea multe va fi trimis la culcare, ca vrea sau nu vrea. EI sunt cauza crizei. EI conduc din umbra elitele de „Presedinti” de State care sunt de fapt marionetele lor. Aceasta clică controleaza legile pe care le-au impus si, curios, nimeni nu-i cunoaste, dar in realitate acestia fac parte dintr-o operatiune privata. EI sunt hienele care rod totul imprumutînd multe state la un procent inimaginabil ce nu poate fi achitat. Iar EI pun aceasi intrebare: cu ce garantati datoria pe care o aveti la noi? Singura garantie pe care au acceptat-o si pe care o doreau la nebunie si o folosesc la scara care le tripleaza veniturile sunt: EU,TU si copii nostri si copii copiilor nostri ce sunt folositi garantia datoriilor.

De aceea am ajuns aici azi. Folosesc aceasta masinarie care ating în prezent multe sate. Atentie, nu Presedintele sau Guvernul vor lua decizii, acestia deja sunt cumparati, ci secretarul trezoreriei, el este care schimba totul, el este pus de aceste umbre  pentru a gestiona falimentul.

Suntem de mult in faliment pentru ca am dat de pomana acestor hiene. Si ne mai miram, azi, cum pot guverna si cum pot scapa nepedepsiti? Nu dau decât acest raspuns, daca sunt intrebati: aceasta este calea potrivita.

EI declară ca sunt deasupra legii si niciun tribunal nu le poate  face nimic, raspunsul lor este mereu acelasi: noi conducem, nu exista nicio alta putere care sa impiedice actiunile noastre. Nu sunt dovezi contra noastra si daca exista nu mai conteaza azi, noi suntem deasupra legii. Dati-ne puterea si banii si vom pune economia pe picioare. Priviti, EI sunt cei care au creat crize, EI sunt esecul de azi, toata lumea o poate vedea. EI au inventat terorismul financiar, EI vor deposeda oamenii de toate proprietatile, iar copiii nostri se vor trezi fara adapost in Tara lor, la care parintii s-au jerfit sa o duca mai bine. Azi, EI aplica falimentul artificial creat de aceste hiene cerindu-ne sa acceptam suveranitatea, tin aceasta lume ostatica si impun conditi: vom reglementa economia mondiala daca acceptati NOUA ORDINE MONDIALA SI LEGILE IMPUSE DE ACEASTA.                                             ,                                                                                                                                                                                                                                                                     SAVU TONI ADRIAN

mai mult
Extern

Pricipiile de bază ale Noii Ordini Mondiale

Illuminati-bancheri
 Un sistem politic in intreaga lume, un sistem financiar economic unitar pe tot globul, o singura armata. Poate va puneti totusi aceasta intrebare: de de aceasta uniformizare?
Raspunsul nu poate fi decat acesta: Pentru ca este mult mai usor de controlat aceasta lume. Numai in acest fel vor administra averea lor globala intr-un singur punct de comanda si control cu reguli clare in toata lumea, iar mondializarea nu este altceva decat o etapa intermediara la trecerea Noii Ordini Mondiale. Acceptarea acestui sistem obliga automat la distrugerea identitatii nationale, iar educatia sa fie facuta in spiritul noii Ordini Mondiale, nationalismul,traditiile si obiceiurile sunt anulate din start pentru ca nu au dreptul sa atinga aceasta Ordine Mondiala. Sclavii din intreaga lume trebuie sa se supuna unui singur si aceluiasi stapan binefacatorul Mondializarii.
Aceasta este realitatea de care suntem cu totii responsabili. Aceasta elita a umbrelor este formata din bancheri care guverneaza aceasta lume pentru un moment si sunt la un pas de a-si realiza visele cele mai ascunse, un guvern mondial dominat de o mica elita. Au in program crearea unei monede unice electronice. Care va diviza lumea in doua clase, stapani si sclavi moderni (noi si ei).
Implantarea uni cip in fiecare persoana le da posibilitatea sa controleze veniturile viata si miscarea fiecarei persoane, reducerea populatiei pentru a o controla cu usurinta, colapsul economic pe care o vor concentra-o in zona Euro si Dolar, care deja a luat amploare in acest moment. Vom deveni cersatorii acestei Mondializari si tot noi vom fi cei care vom suferi crizele majore a programului impuse de aceste mâini scheletice. Se lucreaza cu rapiditate la stapanirea tuturor mecanismelor internationale, dictatura noii Ordini Mondiale anuleaza si scoate din uz toate constitutiile. In acest fel vor centraliza si controla tranzactiile fiecarei comunitate si monitorizandu-le toate drepturile. Numai cu aceste legi inventate de ei, prin manipulare si prin instaurarea fricii, acestea vor da rezultatul diviziunii indepartandu-i pe oameni de realitate si de simtul puterii pe care ei o au.
Ne vor demonstra ca nu vor impune cu forta aceasta Mondializare, ne vor arata cu mâna scheletica ca procentul de acceptare este mai ridicat decat a celor care refuza obligandu-i, fara jenă, sa parcurga acel drum laolalta cu nulitatile. Ei au manipulat si fabricat diviziunea, este un proces care tine de secole, chiar de milenii. Rasa, averea, clasa lor sociala „inalta”, si toate celelalte feluri arbritrare de apartenenta separatista, au ajutat la crearea unei omeniri complect maleabile in mainile celor putini.
„DIVIDE si CUCERESTE” este motto-ul si atat timp cat oamenii continua a se considera separati de restul, inseamna ca a acceptat sistemul si stapanul. Daca omenirea va intelege si descoperi adevarul si ce-i leaga de DUMNEZEU, toata puterea ce o detin aceste umbre care au fabricat-o si de care se folosesc ca niste lasi, se va prabusi asemeni unui castel din carti de joc.
Trebuie sa ne pastram credinta in DUMNEZEU si in iubire adevarata, numai asa vom putea lupta, iar sufletele noastre vor face mult mai mult decit creierele lor urat mirositoare si intunecate.
Acum traim cele mai importante clipe, un moment de decizie ce drum vom alege: spre adevarata lumina sau drumul abatorului fabricat de aceste umbre. Trebuie sa intelegeti ca acela care va folosi o masina va face toate treburile ca o masina. Iar acela care face toate treburile ca o masina va avea o inima de masina. Acela care are o inima de masina, in pieptul lui, isi pierde nevinovatia lui curata. Iar omul care si-a pierdut nevinovatia lui curata nu mai poate fi sigur de impulsurile spiritului său pentru ca nesiguranta spiritului nu se poate impaca cu judecata adevarata.
Continund sa acceptam acest sistem, corpul si sufletul nu mai corespunde producandu-se o serie de dificultati, amplificand criza noastra care va fi definitiva.
Savu Toni Adrian
mai mult
Extern

Occidentul a pierdut pariul pe China

xi_jinping_3

Iată concluzia revistei The Economist. Problemele sunt și politice, și economice, crede revista:

Săptămâna trecută, China a ieșit din autocrație și a intrat în dictatură, atunci când Xi Jinping, deja cel mai puternic om din lume, a căpătat permisiunea de a avea un număr nelimitat de mandate prezidențiale. Aceasta nu este doar o schimbare majoră pentru China ci și dovada că pariul de 25 de ani al Vestului pe China a eșuat.

Liderii occidentali au crezut că prezența Chinei în economia globală, o va lega de sistemul bazat pe regulile stabilite după cel de-al doilea război mondial. Ei sperau că integrarea economică va încuraja China să evolueze către o economie de piață și că, pe măsură ce chinezii vor deveni mai bogați, poporul va începe să ceară libertăți democratice, drepturi și domnia legii.

A fost o viziune demnă, pe care – spun autorii – și revista The Economist a împărtășit-o.

Domnul Xi Jinping și-a folosit puterea pentru a reafirma dominanța Partidului Comunist și a poziției sale în cadrul acestuia.

Din ce în ce mai mult, el face din sistemul său autoritar un rival al democrației liberale. America are acum nu doar un rival economic, ci și unul ideologic.

Pariul legat de integrarea pe piețe a avut mai mult succes – China s-a inserat în economia globală. Este cel mai mare exportator din lume, cu peste 13% din total.

Cu toate acestea, China nu este în prezent o economie de piață și nici nu va fi vreodată. În schimb, controlează din ce în ce mai mult afacerile prin brațul lung al puterii de stat.

Vestul a pierdut pariul pe China, și asta chiar în momentul în care propriile democrații suferă o criză de încredere.

Președintele Donald Trump a anticipat amenințarea chineză, însă el privește doar către deficitul bilateral, care nu este în sine o amenințare.

Un război comercial ar submina tocmai normele pe care ar trebui să le protejeze și îi va lovi pe aliații Americii, exact atunci când este nevoie de unitate în fața agresiunii chinezești. Și, oricât de mult clamează domnul Trump, promisiunea lui de a „face America mare din nou”, refugiul în unilateralism poate doar să întărească poziția Chinei.

China și Occidentul vor trebui să învețe să trăiască împreună, cu diferențele lor.

Rivalitatea nu trebuie să ducă la război. Dar setea domnului Xi pentru putere a ridicat șansa unei instabilități devastatoare.

Nu dictatura a fost pariul pe care Ocidentul l-a făcut în raport cu China. Dar acolo s-a ajuns”.

Noua rachetă rusească pe care Vladimir Putin o consideră „invincibilă” apare într-un moment nepotrivit și anunță vremuri grele. Iată concluzia unei analize a revistei americane Time:

”Prezentând o simulare video a unei rachete cu focoase nucleare care zboară spre statul Florida, președintele rus Vladimir Putin a declarat că Moscova este gata să răspundă rapid la  o agresiune militară americană.

Discursul lui Vladimir Putin reprezintă un răspuns direct la solicitarea președintelui Trump de a „moderniza și reconstrui” arsenalul nuclear din S.U.A., rostită în cadrul discursului din ianuarie despre Starea Uniunii.

Retorica escaladării, amintind de Războiul Rece, vine într-un moment în care cele două națiuni se confruntă în câteva puncte fierbinți, foarte volatile, unde riscul de calcul greșit ar putea duce la un conflict direct, cu consecințe neprevăzute.

Forțele americane și rusești operează în zone fierbinți și învecinate din Siria și Europa de Est, prin intermediul armelor grele, a navelor de luptă și prin forțe locale desfășurate pe teren.

În timpul războiului rece, o serie de tratate între SUA și Uniunea Sovietică au fost concepute pentru a evita greșelile de calcul și pentru a menține deschise anumite canale de comunicare – chiar dacă Washingtonul și Moscova erau dușmani.

Multe dintre aceste tratate nu mai există – cum ar fi Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa, prevenirea incidentelor în și dincolo de zona maritimă liberă, Acordul privind prevenirea activităților militare periculoase.

Comunicarea dintre SUA și Rusia a fost limitată și mai mult, după ce s-a descoperit amestecul Kremlinului în alegerile prezidențiale din 2016 din SUA. În plus, Congresul a adoptat o prevedere a Legii privind Autorizarea Apărării Naționale la sfârșitul anului 2014 – și reînnoită de atunci – ceea ce restrânge capacitatea Pentagonului de a lucra cu Rusia.

Legea a fost adoptată ca răspuns la anexarea Crimeei în 2014 și implicarea continuă a Rusiei în războiul civil din Ucraina.

Poate că niciunde ruptura între SUA și Rusia nu este mai periculoasă decât în ​​haosul din Siria, unde cele două națiuni se află de părțile opuse în acest război sângeros. Ambele națiuni au și sute de militari și contractori militari pe teren, pentru a-și susține partenerii.

Deși au existat zeci de intervenții în spațiul aerian aglomerat de deasupra Siriei, SUA și Rusia au discutat zilnic despre cum să evite confruntările. Discuțiile care au loc prin intermediul unei linii telefonice și al unui e-mail Google au devenit tot mai importante, pe măsură ce ISIS a fost învins, iar restul forțelor converg spre orașele părăsite de jihadiști.

Pe 7 februarie, drone americane și avioane de luptă au distrus o flotilă de tancuri cu 300 de luptători care au atacat o bază din regiunea petrolieră Deir Ezzor, deținută de forțele americane și, în principal, kurde. Când praful s-a așezat, s-a putut vedea că în jur de 100 de luptători, inclusiv  contractori militari ruși, au fost uciși.

Iar utilizarea de către Rusia a contractorilor oferă o mare marjă de manevră conducerii guvernului, dar, de asemenea, complică foarte mult tabloul”, atrage atenția revista Time.

mai mult
Extern

Cea mai bună construcţie din lume realizată în lemn: Teatrul elisabetan Hardelot

download (18)

Teatrul castelului Hardelot, singurul de tip elisabetan din Franţa, a câştigat premiul pentru cea mai bună construcţie în lemn din lume, la aproape doi ani de când a fost vandalizat de militanţi de extremă dreapta, relatează AFP.

Situat la Condette (Pas-de-Calais), construcţia a fost descrisă la inaugurarea sa în 2016 o capodoperă arhitecturală, fiind numită „uimitoare” datorită carcasei exterioare şi interiorului „încântător”.

Rotund, în întregime din lemn, încercuit de o colivie înaltă de bambus, teatrului i-a fost decernat premiul de către World Architecture News (WAN), miercuri seară, învingând centrul de tratament pentru bolnavii de cancer conceput de Norman Foster la Manchester.

Clădirea a fost inaugurată în 2016, la 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare (1564-1616) şi, în mod ironic, în acelaşi weekend cu referendumul asupra menţinerii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Arhitectul britanic Andrew Todd a cerut după referendum cetăţenia franceză.

Cu puţin timp înainte de inaugurarea sa, teatrul a fost acoperit de graffiti într-un atac al simpatizanţilor de extremă dreapta, care au lăsat tag-uri ca „datorie” şi „neg”.

Costurile edificiului au ajuns la 4,3 milioane de euro, potrivit lui Andrew Todd, o „binecuvântare” a spus el, subliniind ventilarea ecologică naturală.

Interiorul teatrului este dotat cu 388 de locuri şi geamuri în partea de sus a edificiului, beneficiind astfel de lumina naturală.

Teatrul preia mai multe caracteristici ale celui elisabetan, cu forma sa circulară, un perete de scenă mobil sau scena-grădină.

Sub domnia reginei Elisabeth I (1558-1603), trupele de actori, care până atunci erau obişnuite să joace din oraş în oraş, devin stabile. Primul teatrul apare la Shoreditch, foarte aproape de Londra, în 1576, înainte altora, al cărui model este preluat de celebrul „The Globe”, la Londra.

Teatrul a fost construit lângă castelul Hardelot, clădire extravagantă de inspiraţie neogotică. În apropiere se află staţiunea Touquet, foarte apreciată de societatea înaltă britanică.

mai mult
Extern

Ziariștii condamnați la ÎNCHISOARE PE VIAȚĂ, despre care presa nu vrea SĂ SCRIE NIMIC

undercover-man

Șase ziariști din Turcia au fost condamnați la închisoare pe viață, zilele trecute, fiind găsiți vinovați de implicare într-o așa-zisă tentativă de lovitură de stat.

Ziariștii au fost acuzați de guvernul de la Ankara de legături cu prezicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în SUA și care a fost considerat cel acre a organizat puciul eșuat împotriva regimului.

Despre acest subiect s-a scris prea puțin în România, relatările din presă fiind de fapt doar comunicate ale Ankarei, acuză jurnalistul Radu Ghelmez.

Ghelmez scrie despre cazul lui Fevzi Yazici, condamnat în Turcia la pușcărie pe viață fără a putea fi eliberat condiționat și în izolare 23 de ore pe zi. Yazici este fostul art director al celui mai popular cotidian din Turcia, Zaman.

”Initial F. Yazici a fost acuzat ca, pe durata unei vizite scurte in state, a primit pe un stick de memorie o scrisoare prin care Gulen dadea ordine unor judecatori turci si a adus scrisoarea in tara, facilitand ajungerea ei la destinatie. Yazici a negat tot si, ca pedeapsa, a fost trimis in izolare si i s-au refuzat medicamentele de care avea nevoie. Scrisoarea a fost publicata dupa un an si ceva si s-a dovedit imediat a fi un fals grosolan, o incropeala din mai multe scrisori autentice ale lui Gulen. Plina de greseli. Greseli gramaticale si stilistice, neverosimile pentru un om cu educatia lui Gulen, greseli formale de antet si semnatura, greseli de timp, fiind datata la cateva zile dupa intoarcerea lui Yazici in Turcia. E semnificativ ca sentinta de saptamana asta nu face nicio referire la scrisoarea cu pricina, fiind justificata exclusiv prin clipul tv pe care il puteti judeca si singuri”, atrage atenția Radu Ghelmez.

Jurnalistul atrage atenția că acest caz nu a primit suficientă atenție din partea presei românești. Mai mult, jurnaliștii români au scris ceea ce „le-a dat Ankara comunicat să traducă”

”…ce sunt eu curios e care e jurnalistul ala roman care a scris despre Fevzi Yazici o litera mai mult decat ce i-a dat Ankara comunicat sa traduca. Inteleg, in fine, am inteles la un moment dat ca deoarece corpul jurnalistilor romani nu se vede pe sine insusi ca o breasla, nu poate fi o breasla si din cauza asta este incorect sa ii pretindem solidaritate de breasla. Dar chiar si asa, niciun singur jurnalist roman care sa fie interesat de soarta confratilor sai din tara vecina? Nici macar unul. Eu am cautat si n-am gasit, poate gasiti voi. Sau poate, cine stie, o sa aflam acum ca art directorii sunt mai solidari decat jurnalistii…”, mai scrie Ghelmez.

EVZ.ro

mai mult
Extern

Imagini TULBURĂTOARE cu demolarea unei biserici care avea statut de MONUMENT DE ARHITECTURĂ

bis1

Lucrurile bune sunt uşor de distrus, dar mai greu de creat. O demonstrează din plin demolarea, la începutul acestui an, a unei biserici dintr-o localitate din Germania. Motivul este unul care te lasă mască.

Pe 8 ianuarie, au fost demarate lucrările de demolare a fostei biserici catolice Sfântul Lambertus din satul Immerath.

Potrivit Wikipedia, această biserică avea statut de monument de arhitectură și a fost singura biserică din regiunea Heinsberg cu o fațadă dublă.

​Bazilica Sfântul Lambertus a fost construită între 1888 și 1891 și este un punct de reper în regiune. Datorită aspectului său impresionant, denumirea populară a clădirii este „Immerather Dom”, scrie sputnik.md.

Motivul pentru care a fost demolată această bijuterie arhitecturală este halucinant. „Germania se ia la întrecere cu Franța. Biserica Sf. Lambertus din satul Immerath este demolată pentru extinderea minei de cărbune a furnizorului german de energie RWE”, notează publicistul Răzvan Codrescu pe pagina sa de Facebook.

mai mult
ExternPromovate

”EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE” – declarația de la Paris

uniunea-europeana-800x500_c

Declarația de la Paris ” EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE” este concepută de un grup de intelectuali conservatori care s-au întâlnit în luna mai și au redactat-o. 

1. Europa este casa noastră.

Europa ne aparţine şi noi aparţinem Europei. Aici este casa noastră; nu avem altundeva. Motivele pentru care Europa ne este scumpă depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica această credincioşie. Este vorba de o istorie comună, de speranţe şi iubiri. Este vorba despre obiceiuri împământenite, de clipe de patos şi durere. Este vorba despre inspiraţionala experienţă a reconcilierii şi promisiunea unui viitor împreună. Peisaje şi evenimente obişnuite sunt pline de semnificaţii speciale pe care doar noi le putem înţelege. Acasă este acolo unde lucrurile ne sunt familiare şi unde rămânem recunoscuţi oricât de mult am rătăcit. Aceasta este adevărata Europă, preţioasa noastră civilizaţie pe care nimic nu o poate înlocui.
2. Suntem sub ameninţarea unei false Europe.

Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, se găseşte sub ameninţarea unei false înţelegeri a propriei identităţi. O falsă Europă care se vede pe sine ca o culme a civilizaţiei, dar în realitate ne va confisca căminul. Care face apel la virtuţile autentic europene, pe care însă le exagerează şi distorsionează, în timp ce ea însăşi rămâne oarbă la propriile vicii. Această falsă Europă, care se complace în promovarea unei caricaturi partizane a istoriei noastre, este iremediabil discriminatorie faţă de trecut. Adepţii ei aleg să fie orfani fără trecut şi prezintă starea de orfan fără familie şi cămin ca pe o cucerire nobilă a prezentului. Astfel, falsa Europă se erijează ca înaintemergătoarea unei comunităţi universale care de fapt nu este nici comunitate, nici universală.
3. Falsa Europă este utopică şi tiranică.

Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
4. Trebuie să apărăm adevărata Europă.

Mergem pe un drum înfundat. Cea mai mare ameninţare cu privire la viitorul Europei nu este nici intervenţionismul rus, nici imigraţia musulmană. Cel mai mare risc pentru adevărata Europă este menghina în care falsa Europă ne ţine imaginaţia. Naţiunile şi cultura noastră sunt golite de conţinut şi înlocuite de fantasma unei Europe iluzorii. Ne angajăm să ţinem piept acestei ameninţări la adresa viitorului. Vom apăra, susţine şi promova adevărata Europă, Europa căreia cu toţii îi aparţinem de fapt.

5. Solidaritatea şi loialitatea civică încurajează participarea activă.

Adevărata Europă aşteaptă şi încurajează o participare activă la proiectul comun al vieţii politice şi culturale. Idealul european este cel de solidaritate bazată pe acceptarea unui corp de legi care se aplică tuturor şi are cerinţe limitate. Această acceptare nu a luat întotdeauna forma democraţiei reprezentative. Dar tradiţia noastră de supunere civică reflectă un acord fundamental cu tradiţiile noastre politice şi culturale, în orice formă s-ar manifesta ele. În trecut, europenii s-au luptat pentru un sistem politic mai deschis participării populare şi suntem pe drept cuvânt mândri de aceasta. Chiar în timp ce duceau această luptă, uneori prin revoltă făţişă, europenii au afirmat mereu cu tărie că, în ciuda nedreptăţilor şi eşecurilor, tradiţiile popoarelor de pe acest continent ne aparţin tuturor. Un devotament atât de puternic pentru reformă arată Europa ca pe un loc care a căutat mereu dreptatea. Acest spirit de progres s-a născut din dragostea şi fidelitatea pe care am arătat-o patriei.
6. Nu suntem supuşi pasivi.

Spiritul unităţii europene ne permite să le acordăm încrederea celor din piaţa publică, chiar dacă ne sunt străini. Parcurile publice, pieţele centrale şi largile bulevarde ale oraşelor europene exprimă spiritul politic European: împărtăşim o viaţă în comun şi treburile publice (res publica). Presupunem că este de datoria noastră să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul societăţilor în care trăim. Nu suntem supuşi pasivi aflaţi sub dominaţia unei puteri despotice, fie ea sacră sau seculară. Nu ne prosternăm în faţa forţelor implacabile ale istoriei. A fi european însemnă să fii capabil de acţiune politică şi istorică. Suntem autorii destinului nostru comun.
7. Statul-naţiune este emblema Europei.

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem fiecare propria limbă, propriile tradiţii şi graniţe. Dar am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când ne-am găsit pe poziţii opuse sau chiar în război. Această unitate în diversitate ni se pare firească. Dar este deopotrivă remarcabilă şi preţioasă, pentru că nu este nici naturală, nici inevitabilă. Cea mai obişnuită formă politică de unitate în diversitate este imperiul, exact ceea ce regii războinici ai Europei au încercat să creeze iar şi iar după căderea Imperiului Roman. Atracţia formulei imperiale a fost îndelungată, dar în final a învins statul-naţiune, forma politică ce conferă suveranitate popoarelor. Statul-naţiune a devenit astfel emblema civilizaţiei europene.
8. Nu susţinem o unitate impusă cu forţa.

O comunitate naţională se autoguvernează cu mândrie, adesea se laudă cu realizările în plan naţional în domeniul artei sau al ştiinţelor şi concurează cu alte naţiuni. Uneori aceasta s-a făcut şi pe câmpul de luptă, ceea ce a rănit Europa – uneori profund – dar nu a reuşit niciodată să compromită unitatea noastră culturală. De fapt, s-a întâmplat chiar contrariul. Pe măsură ce statele-naţiune ale Europei deveneau tot mai recunoscute şi de sine-stătătoare, identitatea Europeană comună s-a consolidat. După teribila vărsare de sânge a celor două Războaie Mondiale din prima jumătate a secolului XX, am pornit la drum cu o hotărâre şi mai mare de a ne cinsti moştenirea culturală comună. Aceasta dovedeşte profunzimea şi forţa Europei ca civilizaţie cosmopolită în adevăratul sens al cuvântului. Nu căutăm unitatea impusă cu forţa de tipul unui imperiu. Dimpotrivă, Europa cosmopolită recunoaşte că iubirea de patrie şi supunerea civică faţă de ţară includ şi o deschidere către lumea largă.
9. Creştinismul a încurajat unitatea culturală.

Adevărata Europă a fost marcată de creştinism. Împărăţia universală a Bisericii – una a duhului – i-a conferit unitate culturală Europei, fără a avea nevoie şi de un imperiu politic. Aceasta a permis înflorirea culturilor şi cetăţeniilor specifice în sânul unei culturi Europene comune. Autonomia a ceea ce azi numim societatea civilă a devenit o caracteristică a vieţii europene. Evanghelia creştină nu impune legea divină în treburile statului, ci permite afirmarea şi cinstirea legilor seculare ale naţiunilor în diversitatea lor, fără ca aceasta să prezinte vreo ameninţare la adresa unităţii noastre. Nu întâmplător declinul credinţei creştine în Europa a coincis cu reluarea eforturilor de a stabili o unitate politică, un imperiu al banului şi regulilor prezentat sub masca unor sentimente de universalism pseudoreligios. Este ceea construieşte şi promovează în prezent Uniunea Europeană.
10. Europa se hrăneşte din rădăcinile sale creştine.

Adevărata Europă afirmă demnitatea egală a fiecărei persoane indiferent de sex, statut sau rasă. Aceasta provine tot din rădăcinile noastre creştine. Bunele noastre virtuţi provin toate din moştenirea noastră creştină: echitatea, compasiunea, mila, iertarea, împăcarea, caritatea. Creştinismul a revoluţionat relaţia dintre bărbat şi femeie, preţuind dragostea şi fidelitatea reciprocă într-un mod nemaiîntâlnit. Legământul căsătoriei le permite bărbaţilor şi femeilor să înflorească în comuniune. Majoritatea sacrificiilor noastre sunt de dragul consortului sau al copiilor noştri. Acest duh jertfelnic constituie o altă contribuţie creştină la Europa pe care o iubim.
11. Rădăcinile clasice încurajează excelenţa.

Adevărata Europă îşi trage extrage inspiraţia şi din tradiţia clasică. Ne recunoaştem oglindiţi în literatura antică greacă şi romană. Ca europeni, ne străduim să atingem măreţia, cununa virtuţilor clasice. Uneori, aceasta a condus la o competiţie violentă pentru supremaţie. Dar, în cea mai bună versiune a sa, aspiraţia către excelenţă continuă să inspire europenii să compună muzică şi să creeze obiecte de artă de o frumuseţe inegalabilă şi să facă descoperiri istorice în ştiinţă şi tehnologie. Adevărata Europă nu a uitat vreo clipă nici virtuţile severe ale calmilor romani, nici mândria participării civice şi spiritul de investigare filosofică ale grecilor antici. Şi acestea fac parte din moştenirea noastră culturală.
12. Europa este un proiect comun.

Adevărata Europă nu a fost niciodată perfectă. Cei care ne propun o falsă Europă nu greşesc când îşi doresc dezvoltare şi reformare. S-au realizat multe după 1945 şi după 1989 – realizări pe care trebuie să le cinstim şi să le sărbătorim. Viaţa noastră comună este un proiect în lucru, nu o moştenire împietrită. Dar viitorul Europei rezidă în reafirmarea credinţei noastre în cele mai bune tradiţii, nu într-un universalism contrafăcut care cere uitare şi repudiere de sine. Europa nu a început odată cu Iluminismul. Uniunea Europeană nu împlineşte dezideratul de cămin drag al nostru. Adevărata Europă este şi va fi întotdeauna o comunitate de naţiuni de sine-stătătoare, care uneori îşi apără cu înverşunare diferenţa, dar mereu unite prin moştenirea spirituală pe care o dezbat şi dezvoltă împreună, pe care o împărtăşesc şi o iubesc.

13. Ne pierdem căminul. Adevărata Europă este în primejdie.

Suntem pe cale să pierdem multe: suveranitatea popoarelor, rezistenţa la imperialism, cosmopolitismul civic capabil de iubire, moştenirea creştină a unei vieţii umane şi demne, angajamentul viu faţă moştenirea antichităţii greco-romane. Pe măsură ce promotorii falsei Europe construiesc un fals creştinism al drepturilor universale ale omului, noi ne pierdem căminul.
14. Se promovează o falsă libertate.

Falsa Europă afişează un devotament fără precedent pentru libertatea umană. O libertate care, totuşi, este foarte părtinitoare şi se prezintă mai degrabă ca eliberare de orice constrângere: eliberare sexuală, libertatea de auto-exprimare, libertatea de a fi „tu însuţi”. Generaţia studenţilor care au participat la revolta din 1968 priveşte aceste libertăţi ca pe nişte victorii preţioase în faţa unui regim cultural cândva opresiv şi atotputernic. Se percep pe ei înşişi ca mari eliberatori, iar imoralitatea le este aclamată ca o adevărată realizare morală pentru care întreaga lume ar trebui să le fie recunoscătoare.
15. Individualismul, izolarea şi lipsa de ţel se răspândesc.

Pentru generaţiile europene mai tinere, realitatea nu pare atât de aurită. Libertinajul hedonist adesea provoacă plictiseală şi un sentiment profund de lipsă de ţel. Legătura căsătoriei a slăbit. Valurile libertăţii sexuale care se rostogolesc peste tineri le înăbuşă dorinţa profundă de a se căsători şi a-şi întemeia familii. O libertate care înăbuşă cea mai profundă aspiraţie a inimii devine blestem. Societăţile noastre par să se afunde în individualism, izolare şi lipsă de ţel. În locul libertăţii, suntem condamnaţi la conformismul lipsit de substanţă al culturii consumeriste şi mediatice. Avem datoria să spunem adevărul: Generaţia 1968 a distrus, nu a construit. Au creat un gol pe care acum îl umplu reţelele de socializare online, turismul ieftin şi pornografia.
16. Suntem reglementaţi şi gestionaţi.

Chiar în timp ce pretutindeni este ridicată în slăvi libertatea fără precedent de care cetăţenii se bucură în ziua de astăzi, viaţa europenilor devine tot mai amplu reglementată. Regulile – adesea elaborate de birocraţi fără chip care merg mână în mână cu interese puternice – ne guvernează relaţiile de muncă, deciziile de afaceri, calificările educaţionale, ştirile şi divertismentul. Iar Europa încearcă acum să strângă şurubul în ceea ce priveşte regulile libertăţii de exprimare, o libertate pe care se întemeiază însăşi Europa, căci reprezintă manifestarea libertăţii de conştiinţă. Noile restricţii nu vizează obscenitatea sau alte atacuri la adresa decenţei în viaţa publică. Ceea ce doreşte, de fapt, să restricţioneze clasa guvernantă a Europei este exprimarea politică. Liderii politici care rostesc adevăruri incomode despre Islam şi imigraţie sunt târâţi prin tribunale. Corectitudinea politică impune tabuuri puternice, care împiedică orice punere sub semnul întrebării a stării de fapt. Falsa Europă nu încurajează de fapt o cultură a libertăţii, ci promovează o cultură a omogenizării consumeriste şi a conformismului impus politic.
17. Multiculturalismul nu funcţionează.

Falsa Europă se mai mândreşte şi cu un devotament fără precedent faţă de principiul egalităţii. Pretinde că promovează non-discriminarea şi incluzivitatea faţă de toate rasele, religiile şi identităţile. În această privinţă, progresele sunt autentice, dar au fost însoţite de o detaşare utopică de realitate. În decursul unei singure generaţii, cea anterioară, Europa a pus în aplicare un proiect măreţ de multiculturalism. A cere sau promova adaptarea nou-veniţilor de religie musulmană la obiceiurile şi moravurile noastre, ca să nu pretindem şi la religia noastră, este considerat ca o nedreptate flagrantă. Ni se spune că devotamentul nostru pentru egalitate ne cere să renunţăm la orice urmă de pretenţie că am avea o cultură superioară. În mod paradoxal, aventura multiculturală a Europei, care neagă rădăcinile creştine ale acesteia, promovează o formă exagerată şi himerică a idealului creştin de caritate universală. Le cere popoarelor Europene un grad de negare de sine care frizează sfinţenia. Ni se cere să confirmăm însăşi colonizarea propriei patrii şi moartea propriei culturi ca cea mai mare realizare europeană a secolului XXI – un act de sacrificiu colectiv făcut de dragul unei noi comunităţi globale a păcii şi prosperităţii, care s-ar naşte acum.
18. Rea-credinţă.

Este o doză mare de rea-credinţă în acest raţionament. Cu siguranţă majoritatea celor din clasa guvernantă recunosc superioritatea culturii europene, dar refuză afirmarea ei publică într-o manieră care ar putea leza imigranţii. Dată fiind această superioritate, ei cred că asimilarea va avea loc în mod natural şi rapid. Ca o reverberaţie ironică a vechii gândiri imperialiste, clasa guvernantă europeană presupune că aceştia vor deveni de la sine ca „noi”, prin legea naturii şi a istoriei, neputând concepe faptul că s-ar putea să se întâmple chiar pe dos. Între timp, multiculturalismul se aplică în mod oficial ca instrument terapeutic de gestionare a nefericitelor tensiuni culturale „temporare”.
19. Creşterea tiraniei tehnocratice.

Există însă o doză şi mai mare de rea-credinţă, una de natură întunecată. În decursul celei mai recente generaţii, un segment tot mai amplu al clasei noastre guvernante a decis că globalizarea accelerată îi favorizează propriile interese. Vor să construiască instituţii supranaţionale pe care să le poată controla fără inconvenientele rezultate din suveranitatea populară. Devine tot mai limpede că „deficitul de democraţie” din Uniunea Europeană nu mai este o simplă problemă tehnică ce poate fi remediată prin mijloace tehnice. Ci este mai degrabă o caracteristică fundamentală şi apărată cu zel. Fie că sunt legitimaţi de presupuse necesităţi economice, fie de legislaţia internaţională a drepturilor omului, care se dezvoltă în mod autonom, mandarinii supranaţionali ai instituţiilor UE confiscă viaţa politică a Europei, răspunzând la toate provocările cu acelaşi argument tehnocrat: „Nu există alternativă”. Aceasta este tirania ascunsă, dar tot mai reală, cu care ne confruntăm.
20. Falsa Europă este fragilă şi neputincioasă.

Vina tragică a falsei Europe devine tot mai evidentă, în ciuda faptului că partizanii ei fac eforturi majore pentru a întreţine falsele iluzii. Mai presus de orice, falsa Europă se dovedeşte mai slabă decât şi-ar fi imaginat cineva. Nu distracţiile populare şi consumul de bunuri materiale sunt cele care susţin viaţa cetăţii. Lipsite de idealuri mai înalte şi descurajate, prin ideologia multiculturalistă, de a-şi mai exprima mândria patriotică, societăţile moderne cu greu îşi mai găsesc resursele pentru a se apăra. Mai mult chiar, încrederea cetăţenească şi coeziunea socială nu se consolidează prin retorica incluzivităţii sau cu ajutorul unui sistem economic impersonal dominat de corporaţii-gigant multinaţionale. Trebuie să o spunem pe şleau: societăţile europene scârţâie din toate încheieturile. Dacă deschidem mai bine ochii, vom vedea o utilizare tot mai mare a puterii guvernamentale, inginerii sociale şi îndoctrinare prin educaţie. Azi, soldaţii înarmaţi de pe străzile noastre nu sunt acolo doar pentru a combate terorismul islamic, ci şi pentru a gestiona situaţii precum protestele violente împotriva sistemului sau mulţimile de fani beţi care ies de la meciurile de fotbal. Fanatismul în fotbal este un semn disperat al nevoii profund umane de solidaritate, pe care falsa Europă nu o poate împlini.
21. Se instalează o cultură a negării de sine.

Elita intelectuală europeană se numără, din nefericire, printre principalii apărători ai pretenţiilor falsei Europe. Fără îndoială, universităţile noastre reprezintă gloria civilizaţiei europene. Dar, dacă acestea căutau cândva să transmită noilor generaţii înţelepciunea acumulată din vremurile trecute, astăzi majoritatea universitarilor echivalează gândirea critică cu o negare simplistă a trecutului. Un punct de referinţă esenţial al spiritului european este disciplina riguroasă a sincerităţii şi obiectivităţii intelectuale. Dar, de două generaţii încoace, acest nobil ideal s-a schimbat. Ascetismul intelectual care cândva căuta să elibereze mintea de tirania opiniei dominante a devenit adesea conformism automat şi respingere a tot ceea ce ne caracterizează. Această poziţie de respingere culturală funcţionează ca un surogat facil de gândire critică. De o generaţie încoace, acest surogat intelectual se practică în sălile de conferinţă, devine doctrină, dogmă. Iar aderarea la el este etichetată drept dovadă de iluminare, de rafinament spiritual. În consecinţă, universităţile au devenit agenţi activi ai disoluţiei culturale.
22. Elitele îşi etalează cu aroganţă virtutea.

Clasa noastră guvernantă face posibil progresul drepturilor omului. Se luptă pentru a preveni efectele schimbărilor climatice. Proiectează o economie de piaţă globală unificată şi armonizează politicile de taxare. Monitorizează progresele realizate în privinţa egalităţii de gen. Fac atât de multe pentru noi! Ce mai contează procesul prin care ajung să ne conducă? Ce importanţă mai are că popoarele Europei devin tot mai sceptice cu privire la conducere?
23. Există alternativă.

Creşterea nivelului de scepticism este pe deplin justificată. Azi, Europa este dominată de un materialism lipsit de sens şi incapabil să mai motiveze femeile şi bărbaţii să-şi mai întemeieze familii şi să nască copii. O cultură a negării de sine privează generaţiile viitoare de un sens al identităţii. În unele ţări europene există deja regiuni întregi în care musulmanii locuiesc într-un regim de autonomie neoficială în raport cu legea locală, ceea ce-i face de facto colonişti, nu compatrioţi. Individualismul ne izolează unul de celălalt. Globalizarea schimbă perspectiva de viaţă a milioane de persoane. Când sunt confruntaţi cu aceste adevăruri, guvernanţii ne spun că ei nu fac decât să îmblânzească inevitabilul, adaptându-se la necesităţile implacabile. Nu există altă opţiune şi este iraţional să opui rezistenţă. Lucrurile nu pot fi deturnate. Cei care obiectează suferă de nostalgie, drept pentru care sunt „pe drept cuvânt” etichetaţi ca „rasişti” sau „fascişti”. Pe măsură ce diviziunea socială şi neîncrederea civică devin tot mai evidente, viaţa publică din Europa devine tot mai mânioasă şi mai ranchiunoasă, sentimente despre care nimeni nu ştie până unde vor putea fi împinse. Nu trebuie să mai continuăm pe acest drum. Trebuie să ne scuturăm de tirania falsei Europe. Există alternativă.

24. Trebuie să respingem pseudoreligia.

Orice lucrare de înnoire începe cu o autocunoaştere de tip teologic. Universalismul şi pretenţiile universaliste ale falsei Europe o revelează pe aceasta ca fiind o întreprindere pseudoreligioasă, care propune un puternic angajament de credinţă, dar şi anateme. Această atitudine constituite puternicul opiu care paralizează organismul politic al Europei. Trebuie să subliniem că aspiraţiile religioase ţin de domeniul religiei, nu al politicului – şi cu atât mai puţin al unei administraţii birocratice. Din această perspectivă, pentru a ne recupera puterea de influenţă politică şi istorică, trebuie să „resecularizăm” viaţa publică europeană.
25. Trebuie să restaurăm adevăratul liberalism.

Pentru aceasta va fi nevoie să renunţăm la limbajul mincinos care ocoleşte responsabilitatea şi favorizează manipularea ideologică. Discuţiile despre diversitate, incluziune şi multiculturalism sunt vorbe goale. Adesea, acest limbaj este folosit pentru a prezenta eşecurile drept realizări: destrămarea solidarităţii sociale este „de fapt” un semn de primire, toleranţă şi incluziune. Acesta este un limbaj de marketing, care îşi propune să ascundă realitatea, nu să o clarifice. Trebuie să ne recâştigăm respectul pentru realitate. Limbajul este un instrument delicat care îşi pierde lustrul când este folosit pe post de buzdugan. Ar trebui să veghem la decenţa limbajului. Recursul la denunţ este un semn de decadenţă a momentului actual. Nu trebuie să tolerăm intimidarea verbală şi cu atât mai puţin ameninţările cu moartea. Trebuie să îi protejăm pe cei care vorbesc raţional, chiar şi atunci când ni se pare că se înşală în vederile lor. Viitorul Europei trebuie să fie liberal în sensul bun al cuvântului, ceea ce înseamnă să fie profund ataşat deschiderii către dezbaterea publică solidă, eliberată de orice ameninţări de violenţă sau coerciţie.
26. Avem nevoie de oameni de stat responsabili.

Să rupem vraja falsei Europe şi cruciada ei utopică şi pseudoreligioasă către o lume fără frontiere înseamnă să nutrim un nou sens politic şi un nou tip de om de stat. Un bun lider politic administrează bunăstarea unui anumit popor. Un bun om de stat vede moştenirea noastră europeană comună şi tradiţiile naţionale specifice ca pe daruri măreţe şi dătătoare de viaţă, dar şi ca pe lucruri fragile. El nu respinge o astfel de moştenire, nici nu riscă să o piardă de dragul unor vise utopice. El va râvni să fie cinstit de poporul său, nu va înseta după aprobarea „comunităţii internaţionale”, care este de fapt aparatul de relaţii publice al oligarhiei.
27. Trebuie să ne reînnoim unitatea şi solidaritatea la nivel naţional.

Să recunoaştem caracterul particular al fiecărei naţiuni europene şi a specificului ei creştin fără a ne lăsa intimidaţi de pretenţiile false ale multiculturalismului. Imigraţia fără asimilare înseamnă colonizare, iar acest fapt trebuie respins. Ne aşteptăm pe drept cuvânt ca cei care vin în ţările noastre să devină membri ai naţiunilor noastre şi să adopte felul nostru de a fi. Această aşteptare trebuie să fie consolidată prin politici sănătoase. Limbajul multiculturalismului a fost importat din America. Dar marea imigraţie americană a avut loc în pragul secolului XX, o perioadă de remarcabilă creştere economică dintr-o ţară în care practic nu exista niciun sistem de servicii sociale. Dar această ţară avea un foarte puternic simţ al identităţii naţionale, aşteptându-se de la imigranţi să se adapteze la acesta. După ce a acceptat un mare număr de imigranţi, America şi-a închis uşile timp de aproape două generaţii. Europa trebuie să înveţe din această experienţă americană, nu să preia ideologiile contemporane care circulă în prezent acolo. Respectiva experienţă istorică ne arată că locul de muncă este un motor puternic de asimilare, că un sistem de asigurări sociale generos împiedică această asimilare şi că o conducere politică prudentă dictează uneori reducerea – chiar drastică – a numărului de imigranţi acceptaţi. Nu trebuie să permitem ideologiei multiculturale să ne deformeze judecata politică în ceea ce priveşte optima slujire a binelui comun. Şi este nevoie de comunităţi naţionale suficient de unitare pentru a vedea care este binele lor comun.
28. Doar imperiile sunt multiculturale.

După al Doilea Război Mondial, Europa Occidentală a cultivat democraţiile vitale. După destrămarea Imperiului Sovietic, naţiunile central-europene şi-au recăpătat vitalitatea civică. Acestea se numără printre cele mai preţioase realizări ale Europei. Dar vor fi pierdute dacă nu încercăm să rezolvăm problema imigraţiei şi pe cea a schimbărilor demografice din naţiunile noastre. Numai imperiile pot fi multiculturale. Astfel va deveni şi Uniunea Europeană dacă nu reuşim să reconstruim solidaritatea şi unitatea civică drept criterii de evaluare pentru politicile de imigraţie şi strategiile de asimilare.
29. O ierarhie adecvată nutreşte bunăstarea socială.

Mulţi cred în mod greşit că Europa este frământată numai de controversa din jurul imigraţiei. În realitate, acesta este doar unul dintre aspectele unui proces general de destrămare a ţesutului social care trebuie oprit şi reparat. Trebuie să recuperăm demnitatea anumitor roluri sociale. Părinţii şi profesorii au datoria de a-i forma pe cei care le-au fost daţi în grijă. Trebuie să rezistăm cultului experienţelor câştigate pe seama înţelepciunii, tactului şi căutării unei vieţi cultivate. Europa nu se poate înnoi fără a respinge în mod hotărât egalitarismul exagerat şi reducerea înţelepciunii la expertiză tehnică. Apreciem realizările politice ale erei moderne. Bărbaţii şi femeile trebuie să aibă drepturi egale de a decide treburile cetăţii. Drepturile fundamentale trebuie protejate. Dar o democraţie sănătoasă necesită ierarhii sociale şi culturale care încurajează căutarea excelenţei şi îi cinstesc pe cei care slujesc binele comun. Trebuie să refacem sentimentul de măreţie spirituală şi să-i acordăm cinstea cuvenită pentru ca civilizaţia noastră să poată contracara puterea tot mai mare a banului, pe de o parte, şi distracţia vulgară, pe de alta.
30. Trebuie să restaurăm cultura morală.

Demnitatea umană înseamnă mai mult decât dreptul de a fi lăsat în pace, iar doctrina internaţională a drepturilor omului nu epuizează dorinţa de dreptate şi cu atât mai puţin dorinţa de bine. Europa are nevoie de un consens înnoit asupra culturii morale, astfel încât oamenii să fie conduşi către o viaţă virtuoasă. Nu trebuie să permitem ca o falsă imagine a libertăţii să împiedice folosirea prudentă a legii pentru a combate viciul. Trebuie să iertăm slăbiciunea umană, dar Europa nu poate prospera fără recuperarea unei aspiraţii comune către o conduită dreaptă şi către excelenţă umană. O cultură a demnităţii decurge din decenţă şi din împlinirea datoriei de către fiecare la locul său din societate. Trebuie să reînnoim respectul reciproc dintre clasele sociale, trăsătură caracteristică pentru o societate care preţuieşte contribuţiile tuturor.
31. Piaţa trebuie îndreptată spre scopuri sociale.

Deşi recunoaştem aspectele pozitive ale economiei de piaţă, trebuie să rezistăm la tentaţia ideologiilor care încearcă să organizeze întreaga societate conform logicii pieţei libere. Nu totul este de vânzare. Pieţele funcţionale necesită domnia legii, iar scopul celei din urmă trebuie să fie mai mult decât eficienţa economică. Piaţa funcţionează cel mai bine când beneficiază de instituţii sociale puternice şi organizate după propriile principii, care nu ţin de logica pieţei. Creşterea economică, deşi benefică, nu reprezintă cea mai înaltă valoare. Piaţa trebuie orientată spre scopuri sociale. Astăzi, corporaţiile-gigant ameninţă până şi suveranitatea politică. Naţiunile trebuie să coopereze pentru a gestiona aroganţa şi indiferenţa forţelor economice globale. Susţinem folosirea judicioasă a puterii administrative pentru a susţine bunuri sociale non-economice.
32. Este nevoie de o reformă a educaţiei.

Credem că Europa are o istorie şi o cultură demne de a fi păstrate. Universităţile noastre, totuşi, trădează prea des moştenirea noastră culturală. Este nevoie de o reformă a programelor educaţionale pentru a încuraja transmiterea culturii noastre comune, nu de o îndoctrinare a oamenilor într-o cultură a negării de sine. Profesorii şi mentorii de la toate nivelurile de educaţie au datoria memoriei. Trebuie să se mândrească cu rolul lor de punte între generaţiile trecute şi cele viitoare. Trebuie să reînnoim cultura înaltă a Europei stabilind frumosul şi sublimul ca standard comun şi respingând degradarea artelor într-un fel de propagandă politică. Aceasta necesită cultivarea unei noi generaţii de mecena. Corporaţiile şi birocraţii s-au dovedit a fi slabi gestionari ai artelor.
33. Căsătoria şi familia sunt esenţiale.

Căsătoria stă la temelia societăţii civile şi a armoniei între bărbaţi şi femei. Este legătura intimă centrată pe susţinerea gospodăriei şi creşterea copiilor. Afirmăm că cele mai importante roluri pe care le avem în societate şi ca fiinţe umane sunt cele de tată, respectiv mamă. Căsătoria şi copiii sunt de nelipsit din orice viziune a prosperităţii umane. Copiii necesită sacrificiu din partea celor care îi aduc pe lume. Acest sacrificiu este nobil şi trebuie onorat. Susţinem politicile sociale judicioase care încurajează şi consolidează căsătoria, naşterea şi creşterea copiilor. O societate care nu este deschisă faţă de naşterea propriilor copii nu are viitor.

34. Noţiunea de populism trebuie reexaminată.

În Europa de astăzi există o mare doză de anxietate cu privire la ascensiunea a ceea ce este desemnat drept „populism”, cu toate că termenul nu este niciodată definit şi se foloseşte mai ales în sens peiorativ. Ne exprimăm rezerva cu privire la aceasta. Europa trebuie mai degrabă să se hrănească din înţelepciunea profundă a propriilor tradiţii decât să recurgă la lozinci simpliste şi apeluri emoţionale care învrăjbesc. Însă recunoaştem că o mare parte din acest fenomen politic poate constitui o rebeliune sănătoasă împotriva tiraniei falsei Europe, care etichetează ca „antidemocratică” orice ameninţare la propria legitimitate morală. Aşa-zisul „populism” pe drept cuvânt pune sub semnul întrebării dictatura sistemului, „fanatismul centrului”. Este dovada că, până şi în cultura noastră politică degradată şi sărăcită, capacitatea de acţiune istorică a popoarelor europene poate renaşte.
35. Viitorul nostru este adevărata Europă.

Respingem pretenţia falsă că nu există alternativă responsabilă la solidaritatea artificială şi lipsită de suflet a pieţei unice, a birocraţiei transnaţionale şi a societăţii de divertisment. Pâinea şi circul nu sunt suficiente. adevărata Europă reprezintă alternativa responsabilă.
36. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea.

În acest moment, le cerem tuturor europenilor să ni se alăture în respingerea fanteziei utopice a unei lumi multiculturale fără frontiere. Suntem îndreptăţiţi să ne iubim patriile natale şi ne dorim să le transmitem integral copiilor noştri nobilul tezaur cultural şi identitar care ne-a fost încredinţat. Ca europeni, avem şi o moştenire culturală comună, iar această moştenire ne cerem să trăim împreună în pace ca o Europă a naţiunilor. Să reînnoim suveranitatea naţională şi să ne regăsim demnitatea unei responsabilităţi politice comune pentru viitorul Europei!

Phillipe Bénéton (France)
Rémi Brague (France)
Chantal Delsol (France)
Roman Joch (Česko)
Lánczi András (Magyarország)
Ryszard Legutko (Polska)
Roger Scruton (United Kingdom)
Robert Spaemann (Deutschland)
Bart Jan Spruyt (Nederland)
Matthias Storme (België)
thetrueeurope.eu

mai mult
ExternPromovate

O operă scrisă de un ploieștean, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş, în premieră la Londra

vlad-tepes-gabriel-tora

Opera de debut a compozitorului şi violonistului Vlad Maistorovici, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş şi inspirată de piesa „A treia ţeapă” a lui Marin Sorescu, va avea premiera mondială, duminică, la Victoria & Albert Museum din Londra.

Mai multe fragmente ale operei „Impaler” vor fi prezentate ca parte a unei serii de evenimente conexe dedicate expoziţiei „Opera: Passion, Power & Politics”, una dintre cele mai cunoscute şi vizitate din capitala Marii Britanii în 2017, transmite Institutul Cultural Român de la Londra.

Libretul este scris de Richard Crane, iar montarea aparţine regizoarei Faynia Williams, care a lucrat şi în România la sfârşitul anilor 1980 şi imediat după 1989. Din distribuţie fac parte soprana Becca Marriott, tenorul Oliver Brignall şi baritonul Matt Kellett, alături de membri ai The 12 Ensemble.

Vlad Maistorovici a decis să scrie această operă în urma colaborării cu Brighton Theatre din anul 2015, când a compus muzica originală a spectacolului „Vlad the Impaler”, adaptarea realizată de cuplul artistic Faynia Williams – Richard Crane după textul lui Marin Sorescu, pe care cei doi l-au şi cunoscut în urmă cu treizeci de ani.

Născut în Ploieşti (1985), Vlad Maistorovici a fost elev al Liceului de Artă Carmen Sylva. Cu susţinerea regretatei pianiste Lory Wallfisch, a candidat şi obţinut o bursă integrală la prestigioasa şcoală de muzică Yehudi Menuhin, unde a studiat vioara cu profesoara Natalia Boyarsky. Şi-a continuat studiile la Royal College of Music şi, în paralel, a studiat repertoriul cameral cu Bruno Canino la Florenţa. Şi-a desăvârşit studiile cu legendarul violonist Pierre Amoyal la Conservatorul din Lausanne, unde a absolvit cu diploma Master Solist. În 2015, a fondat Vibrate! Festival la Braşov, un eveniment internaţional anual.

Violonist, compozitor şi dirijor, Maistorovici are o activitate internaţională ca solist şi muzician de cameră. Laureat al mai multor concursuri internaţionale, a concertat pe mari scene ale lumii.

P.M.

mai mult
Extern

Masterclass de literatură şi poezie în şcolile româneşti din afara graniţelor ţării

carte-corabie

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) marchează celebrarea a 168 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu prin lansarea proiectului Masterclass de literatură şi poezie în şcolile româneşti din afara graniţelor ţării, care va fi derulat pe parcursului întregului an 2018.
„În cadrul acestei iniţiative bazate pe un consistent dialog cultural, propus în premieră de instituţia noastră, vor avea loc o serie de ateliere de scriere creativă, susţinute de scriitori români, încurajând astfel tinerii din afara graniţelor să descopere reperele literaturii naţionale, într-o manieră modernă şi interactivă. Prezenţa profesorilor şi elevilor de la cursurile de Limbă, Cultură, Civilizaţie Românească şi de la şcolile de weekend vor aduce plus-valoare şi autenticitate Masterclassului de literatură şi poezie”, se arată într-un comunicat de presă al MRP transmis luni.
MRP invită românii din afara graniţelor, într-un format partenerial extins, alături de organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, să marcheze împreună statura culturală şi opera fără egal a poetului naţional, în anul marcării Marii Uniri, cu propuneri creative, asumate de tânăra generaţie, cu preocupări faţă de păstrarea şi promovarea identităţii româneşti, în toate valenţele ei, se menţionează în comunicat.

mai mult
Extern

Locuitorii din trei judeţe bulgărești vor să se unească cu România

bulgaria1

Locuitorii din trei judeţe din nord-vestul Bulgariei, nemulţumiţi de corupţia din ţara lor, ar vrea să organizeze o consultare a cetăţenilor în vederea obţinerii autonomiei în cadrul Bulgariei ori a unirii cu România, a declarat Boris Kamenov, iniţiatorul acestei iniţiative.

Kamenov a declarat pentru televiziunea NOVA că unul din motivele pentru această iniţiativă este acela al corupţiei din Bulgaria, potrivit site-ului agenţiei de ştiri Novinite.

„Nu ar trebui să fim părtaşi la corupţie”, a declarat Kamenov, adăugând că locuitorii din nord-vestul Bulgariei s-au luptat mereu pentru o „democraţie reală”.

Întrebat în legătură cu motivul pentru care judeţele din nord-vestul Bulgariei ar dori să devină o parte a României, Kamenov a răspuns fără ezitare că sistemul judiciar românesc este mai eficient.

gandul.info.ro

mai mult
1 2 3 7
Page 1 of 7