close

Extern

Extern

ADEVĂRUL CU CAPUL ÎN JOS

michael1
Nu vi se pare curios că trei celebrități au decedat pe data de 25 iunie 2009? Michael Jackson, Farrah Fawcett și Sky Saxon. „Umbrele”, când sacrifică o celebritate arhicunoscută, vor mai omorî două. Asta pentru ca artistul mai popular să atragă atenția asupra lui, iar oamenii să nu observe că totul a fost un plan diabolic bine pus la punct.
La Toya Jackson, sora lui Michael Jackson, mentioneaza despre plan:
Reporterul:
– Unde erai când ai auzit trista veste?
– Eram acasă, tatăl meu m-a sunat chiar după ce închisesem telefonul, în urma unei discuții cu partenerul meu de afaceri, care mi-a spus despre Farrah. Mi-am zis: „Vai, Doamne, mă întreb cine va fi următorul, deoarece tot timpul se întâmplă în 3!” Moartea lui Michael a fost, fără îndoială, planuită. Un sacrificiu satanic.
Interviurile și declarațiile lui Michaei Jackson:
Reporterul:
– Cum ți-a influențat cariera?
– Cum mi-a influențat cariera? În ce mod?
– Ce impact a avut asupra turneelor tale, asupra înregistrărilor tale?
– Albumele mele sunt pe primul loc în toată lumea. Mai puțin în America, singura, din cauză că… nu vreau să spun mai multe…
– De ce nu e pe primul loc în SUA?
– O conspirație, da… E o conspirație la mijloc… nu vreau să spun prea multe, am terminat… pentru că îmi fac rău mie.
Michael ne-a avertizat:
– Vreau să vă arăt un moment cum nu ați mai văzut…
– Să vă ofer tuturor.
– Vă iubesc pe toți și suntem o familie, să știți asta ca suntem o familie!
– Dacă trimitem dragostea în lume și reamintim lumii ca iubirea este importantă, să ne iubim unul pe altul, suntem toți ca unul, transmițând mesaje.
– Aveți grijă de planetă!
– Avem patru ani să îndreptăm lucrurile, dacă nu, atunci e ireversibil și suntem terminați cu toții.
– Deci este un mesaj important de dat da? Este important! Mulțumesc! Un mare mulțumesc!
A fost filmat la repetițiile de la inceputul anului 2009. Mulți se vor întreba la ce se referea exact Michael când a spus toate acestea? Michael știa cel așteapta și cunoștea cine sunt acețtia. De aceea, era în vizorul conspirației. De câte ori a avut ocazia, Michael i-a demascat. Ultimul spectacol pe care îl pregatise nu a mai avut loc pentru că umbrele au avut teama că Michael a preparat ceva special, un altfel de spectacol.
Mama lui Michael:
– Când eu și Michael stăteam și ne uitam la TV și îi vedea pe copiii din Africa cu muște în jurul guriței lor și câți mureau, îi curgeau lacrimile. Michael spunea: „Mamă, într-o zi, o să fac ceva în legătura cu asta!” Fiul meu nu ar fi lovit niciodată un copil. El iubea copiii prea mult!
– Crezi ca Michael a fost omorât?
– Cu siguranță! Am spus-o de la început.
Michael:
„Sunt foarte sensibil la durerea copiilor, la familie, la condiția umană. Vreau să vă ajut cu tot ce pot. Și nu mi-e teamă să o spun: Dacă n-ar fi copiii pe lume, dacă cineva ar anunța că toți copiii sunt morți, m-aș arunca de la balcon în clipa imediat următoare. Aș fi terminat!”
ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!
MICHAEL JACKSON
29 August, 1958 – 25 iunie, 2009.
Sistemul în care trăim, azi, produce un singur lucru: VIOLENȚA. Sunt trei forme de violență: VIOLENȚA MENTALĂ, VERBALĂ ȘI FIZICĂ. Anulând toate acestea, schimbarea va fi benefică. Azi, VIOLENȚA este ocrotită de sistem și chiar consolidată.
SAVU TONI ADRIAN
mai mult
Extern

DEMASCAREA

988863
În urma unor investigații, s-a descoperit că Michael Jackson avea traumatisme la genunchi, vânătăi recente, ceea ce înseamna că el ar fi căzut înainte să moara. Este evident că Michael s-a luptat pentru viața sa.
LA TOYA JACKSON sora lui Michael:
– Michael mi-a spus, în repetate rânduri, că îl vor omorî… ca va muri. Și, când mi-am auzit mama țipând că Michael a murit, am întrebat:„CINE A FACUT-O?” Nu am întrebat „DE CE?”, „DIN CE CAUZA?”, „CE S-A ÎNTÂMPLAT”, „CINE A FACUT-O?” pentru că el mi-a spus-o în repetate rânduri. L-a rugat pe prietenul lui, GREGORY, să stea cu el și ia zis: „Te rog nu mă lăsa EI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ OMOARE”. Michael era slăbit și nu arăta bine, GREGORY l-a condus la un spital mic, la vreo 10 mile de Neverland, fără să anunțe vizita lui Michael. I-au fost administrate fluide pentru a se hidrata, de la ora 17:30 până în ziua următoare, timp de exact 24 de ore. Doctorul a spus: încă 12 ore și ar fi fost mort. Asa de deshidratat era! După aceea, GREGORY l-a întrebat: de ce nu mănânci și când ai băut apă ultima dată? Michael i-a răspuns: „ÎNCEARCĂ SĂ MĂ OTRAVEASCĂ!”, încearcă să mă omoare.
O mulțime de informații urâte și neadevarate au fost lansate în media, care sunt conduse de aceste umbre, cei care au pus laba pe industria muzicală. Informații care au fost furate din transcrierile făcute de juriu, de la procesul la care nu a participat nici Michael, nici avocatul lui. Informațiile erau dezgustătoare și false. Michael le-a aratat oamenilor mâinile spunând: „Priviți mâinile mele, priviți ce mi-au făcut și cum m-au tratat la secția de poliție.”
Mâinile lui Michael erau umflate și sângerau, pline de vânătăi. Fratele lui Michael, JERMAINE, declara: „L-au urât pe Michael pentru că era un profesionist, pentru că munca lui era muzica, de aceea va trăi pentru totdeauna. Michael a fost binecuvântat cu atât talent și a dăruit lumii, cu tot sufletul, tot ce Dumnezeu i-a dăruit lui. Sunt foarte trist că i-a luat viața unuia dintre cei mai minunați oameni de pe pamânt, a fost lucrat și conspirat de guvernul American, FBI, timp de 17 ani au încercat tot timpul să găsească ceva împotriva lui MICHAEL JACKSON, dar n-au găsit. Și au tot încercat să-l înjosească, să-i diminueze popularitatea. El nu era interesat de politică, de nimic, decât să ajute oamenii. Ei chiar credeau că-l va închide. Dar vezi tu, avea un suflet bun și bunătatea lui și nevinovăția…” (l-a bufnit plânsul).
Toate lucrurile bune pe care le-a făcut în întreaga lume și mesajele din melodiile lui arată ce fel de persoana era. Și asta l-a ținut în afara închisorii. Ei au încercat, dar dragostea este mai  puternică decât orice judecător sau acuzație. (VA URMA)
SAVU TONI ADRIAN
mai mult
Extern

„DINOZAURII” AU PUS GHEARELE PE INDUSTRIA MUZICALĂ

michael-jackson

Foarte multe staruri cunoscute au murit pe data de 25 ale lunii. Să aruncăm o privire, totuși:         MICHAEL JACKSON – IUNIE 25, 2009; FARAH FAWCENT – IUNIE 25, 2009; SKY SAXON – IUNIE 25, 2009; JAMES BROWN – DECEMBRIE 25, 2006; DEAN MARTIN – DECEMBRIE 25, 1995; EARTHA MAE KITT – DECEMBRIE 25, 2008; LISA (LEFT EYE ) LOPES – APRILIE 25, 2002; ALIAH HAUGHTON -AUGUST 25, 2001; ROGER TROUTMAN – APRILIE 25, 1999; STATIC MAJOR – FEBRUARIE 25, 2008.

Datele acestea sunt doar o simplă coincidență sau aceștia au fost uciși cu un scop pe data de 25 ale luni? La Toya Jackson, sora lui Michael Jackson, vorbeste despre un plan care a pregătit moartea fratelui ei. A fost, fără nicio indoială, planuită. De ce au dorit aceste umbre să scape de Michael Jackson? Pentru că Michael a reușit să se elibereze de ei, de aceste umbre care controleaza industria muzicii. Michael a transmis mesaje  puternice către aceste umbre cu semnificații ascunse. În clipul său „BLACK OR WHITE”, înregistrat în 1990, Michael știa că aceste umbre vor să îl omoare.                             

Declaratiile surorii lui Michael Jackson 

Reporterul:

– Crezi că MICHAEL a fost ucis?

– Cu siguranță! Am spus-o de la început și asta cred și acum. Michael mi-a spus, în repetate rânduri, că îl vor omorî. Și nu mi-a spus numai mie, ci și mamei mele.                                            – Și cine a făcut-o?

– Doctorul la care te uiți, pe care l-ai văzut acolo, el este doar un țap ispășitor, pe care s-a dat vina.

– Deci sunt oameni care controlează din umbră totul?

– Sunt oameni care controlează din umbră, da, exact. Michael Jackson a dăruit și inspirat această lume bolnavă în care trăim. Au încercat să-l înjosească prin inermediul singurului lucru la care ținea: copiii.  Iar el a fost vocea copiilor mai puțini norocoși. Așa au apărut falsele acuzații de pedofilie.

De 17 ani, aceste umbre au încercat să distrugă imaginea lui Michaei Jackson, dar chiar și până azi, el încă mai are sute de milioane de fani în toată lumea. Voiau să-l rănească fizic și psihic. Chiar dacă primea aceste lovituri și-l supărau enorm, Michael Jackson a reușit să-și mențina echilibrul. Nu l-au ucis mai repede, deoarece știau că va fi o imensă confuzie. A fost ucis la timpul potrivit ca să fie un sacrificiu perfect dăruit întunericului în care ei cred și la care se închină: satana. Din fericire, MICHAEL JACKSON nu și-a vândut  niciodată sufletul pentru a avea o viață luxoasă, chiar dacă talentul lui unic l-a dus în vârf. Aceste umbre malefice știau că MICHAEL JACKSON avea un talent unic care l-a făcut să devină unul dintre cei mai cunoscuți artiști. Aceste umbre murdare tratează oamenii de culoare ca fiind  inumani. Asta nu înseamnă că lor le plac oamenii albi, pe ei îi dezgusta oricine! Chiar și așa, ei îi consideră pe oamenii de culoare ca fiind inferiori celor albi. Din această cauză, majoritatea țărilor africane sunt extrem de sărace și corupte, iar umbrele vor să-i păstreze așa. Acesti dinozauri au cumparat HOLLYWOOD, influențând publicul, facându-l să creadă că bărbații de culoare sunt violenți și femeile de culoare prostituate. Aceste umbre înjosesc oamenii de culoare cu un scop. MICHAEL JACKSON a progresat în cariera lui de artist și a câștigat popularitate prin valoarea reală pe care o avea. Înainte de „THRILLER”, postul MTV a refuzat să difuzeze vreun cântec de-al lui MICHAEL. DE CE?  Pentru că era negru. Președintele CBS Records, WALTER YETNIKOFF a amenințat MTV și a declarat: „N-o să vă mai dau niciun video, de acum înainte, și voi spune publicului că nu vreți să difuzați muzica unui tip de culoare.”

Atitudinea lui a convins MTV să înceapă difuzarea melodiilor „BILLIE JEAN” și, mai târziu, „BEAT IT”. Oricum, MTV a negat orice formă de rasism din programul lor. Ce părere aveți? Aceste boturi de dinozauri, care se dau periculoși, au fugit și s-au ferit tot timpul de valoare, a fost singura armă de care s-au ferit, pentru că era cea mai periculoasă, era invizibilă și de neînțeles.

Declarația lui MICHAEL JACKSON IN FAȚA PUBLICULUI:                             

– M-am săturat de modul cum presa manipulează tot ce se întâmplă în acestă situație. Ei nu spun adevarul, ei mint. Toate formele de muzică comercială JAZZ, HIP-HOP, SOUL, TIPURILE de dans CHARLESTON, BREAK DANCE, toate astea sunt ale oamenilor de culoare. Dacă mergi la librăria de la colțul străzii, n-o sa vezi o singura persoana de culoare pe copertă. Oamenii ale căror înregistrări s-au vândut în toata lumea, artiști mega cunoscuți, sunt denumiți, peste noapte, ciudați, homosexuali, pe mine mă numesc pedofil. Spun că mi-am schimbat pielea. Fac orice ca să întoarcă publicul împotriva mea. Eu mă uit în oglindă și știu că sunt negru. Haideți să nu dărâmăm totul și să nu uităm ce s-a spus. Uitați-vă în inimă, puneți în subconștient totul și haideți săfacem ceva în legatura cu asta.

MICHAEL JACKSON a luptat cu acești dinozauri pâna la moarte. Tu crezi că ai altă opțiune? Știi bine că NU! Să nu uitați că toate mesajele lui MICHAEL JACKSON au simbolizat puterea pe care a avut-o și controlul asupra teritorului. Aceasta înseamnă eliberarea de sub control, dar și renașterea, după o perioadă de suferință planificată de acești dinozauri ce put îngrozitor. Aceste umbre plasează simbolurile lor în filme și fac reprezentații live în concerte determinând oamenii să facă gesturi speciale cu mâna. Acolo unde există atenție, există și energie, ei captează energia negativă folosind echipamente de înaltă tehnologie din motive necunoscute nouă. Folosesc o psihologie inversă care controlează multe aspecte ale vieții noastre.                                  MICHAEL JACKSON: „Am ajuns să fiu cea mai populară persoană din lume… Am câștigat Oscarul și multe alte premii, dar am fost terminat de această conspirație dureroasă!”     Declarația fetiței lui MICHAEL: „Încă din ziua când m-am născut, tati a fost cel mai bun tată pe care ți-l poți imagina. Vroiam doar să-i spun că-l iubesc așa de mult…” și a bufnit în plâns. (va urma)

SAVU TONI ADRIAN

mai mult
Extern

ADEVĂRATA FAȚĂ A UNIUNII EUROPENE, DINOZAURII MARELUI CIMITIR PLANETAR – 2

conspiratie

Valorile au fost și sunt un puternic șoc al acestui sistem întunecat aflat în delurare. Ei luptă să schimbe viziunea asupra realitatății acestei lumi. Și vor să ne dovedească faptul că suntem o specie necoaptă. Ascund sau distrug toate invențiile acestei omeniri pentru că acestea i-ar duce la o sărăcie lucie. Știti de ce? Pentru că toate aceste invenții ar putea genera energie nelimitată, GRATUIT, care nu ar mai putea fi contorizată și ar anula transportul prin cablu.

Cine a împiedicat, de-a lungul timpului, aceste invenții? Bancherii întunericului… ei au distrus laboratoarele, ei au furat totul, iar pe inventatori i-au anihilat sau i-au adus în stare de sărăcie. Pentru că toate aceste invenții dădeau lumii electricitate gratuit.

Adam Trombly a inventat un generator care primește energie din aer. A fost invitat să facă proba acestei invenții la O.N.U., dar acest eveniment a fost subminat de Gerge Bush, iulterior dispozitivul inventat fiind confiscat de guvern. DE CE???

John Bedini a inventat același sistem al energiei radiante, un pic mai sofisticată, care genera mai multă energie decât cea consumată. A anunțat că va oferi, la un preț redus, această aparatură. Imediat după acest anunț, laboratorul a fost devastat, oprind producția acestor dispozitive. Ca să ramână în viață a trebuit să renunțe să vânda energia liberă.

Toate aceste invenții sunt reale. Canadianul John Hutchinson a creat o tehnologie care face ca obiectele să plutească în aer. Această invenție putea revoluționa domeniul propulsiei. Laboratorul său a fost confiscat de poliția guvernamentală în anii 1978, 1989 și din nou în 2000.

Eugene Mallove a filmat și publicat aceste invenții care erau destinate acestei omeniri. A fost omorât în bătaie, în 2004, în mod misterios. Oare de ce sunt suprimați când apar cu invenții benefice pentru această omenire și sunt tratați cu brutalitate? Oare de ce această tehnologie este suprimată? Răspunsul nu poate fi decât acesta: energia gratuită amenință cele mai mari industrii: Energetică, Petrolieră, a Carbunelui.

Transmisia prin cablu a electricității, de care beneficiază aceste halate negre, va dispărea și va lăsa goală pușculița acestui sistem bancar, care este evaluată la 300 de trilioane de dolari. Dacă această invenție ar fi folosită, ar schimba complet balanța puterii actuale.

Sunt laboratoare în toata lumea care au descoperit această energie gratuită și care nu a văzut practic lumina zilei. DE CE? A cui avere și putere este amenințată de această energie gratuită? Beneficiare sunt doar aceste familii: ROTHSCHILD, ROCKEFELLER, MORGAN. Ei controlează și conduc această schemă, inventată de ei. Fac bani din nimic, în timp ce noi trebuie să muncim din greu pentru a obține un salariu de mizerie. Am devenit sclavii datoriilor! Sclavii acestei clase care se numește elita financiară prin falsificarea sistemului financiar.

Nu există niciun guvern, astăzi, care să poată trece peste hotărârile lor. Iată răspunsul lor: avem acces la toate datele economice, pe care voi nu le aveți! Noi suntem singurii care înțelegem și gândim mecanismul banilor. Bogația nu este scopul nostru suprem, scopul nostru este puterea! Libertatea este periculoasă. Dacă le dai oamenilor libertatea s-ar putea să n-o folosească cum credem noi că ar trebui folosită. Suntem mai întelepți decât ei toți și e spre binele lor să-i conducem.

Ce părere am: SUNT DEMENȚI cu adevarat! Cea mai grozavă închisoare în care pot trăi oamenii este teama de ceea ce ar putea gândi alți oameni. Trebuie să-ți găsești puterea să îndepărtezi frica și părerile și, dacă o faci, atunci vei realiza în ce închisoare ai trăit. Ceea ce vor să creeze acești illuminati, sincer, nu va fi decât o populație de gardieni ai închisorii, vor crea o armată incontestabilă de oameni, care vor accepta normele obligatorii. Fără consințământul cetățenilor sau al parlamentelor. Vor amplifica taxele în care sunt experți și ne vor dărui doar dacă  vom sta cu mâna întinsă după o bucată de pâine. (va urma) 

SAVU TONI ADRIAN

mai mult
Extern

ADEVARATA FAȚĂ A UNIUNII EUROPENE ȘI DINOZAURII MARELUI CIMITIR PLANETAR

illum

Vor veni zile când oamenii vor dori moartea, însă moartea va fugi de ei. Din cauza lipsei de alimente, care va avea o creștere vertiginoasă cauzată de prețurile exorbitante, muncitorul de rând va cheltui tot salariul pe mâncare doar pentru a supraviețui.

Părinții vor cheltui totul, încercând să-și alimenteze copii, aici ne referim, bineînteles, la adevărații părinti. Sarcină dificilă, dacă nu chiar imposibilaă! Săracii acestei lumi vor suferi mai mult  decât „dinozaurii” din zilele noastre cu dietele lor sofisticate. Foametea generalizată va declanșa o migrație excesivă care este dovedită chiar și în acest moment.

„Halatele negre” vor propaga foametea prin prețuri care vor împinge multe țări în situația de a intra cu forța peste alte state doar pentru a-și obține hrana. De altfel, acest „marș al sărăciei” a început să ia amploare. Decât să aștepte moartea de foame și sărăcie preferă riscul.

Exact „paradisul” dăruit de „halatele negre”, cele care răspândesc doliul și atrocitățile ce sunt la ordinea zilei. Prin aceste metode, acești „dinozauri” vor duce la instaurarea Noii Ordini Mondiale, francmasonice, dominând o omenire naivă și nepregatită.

Vom fi catalogați de ei ca nisțe cocoșați, simple slugi. Acum, chipurile, construiesc o democrație atrăgătoare, dar doar pentru a pregăti momentul în care vor amplifica politicile fiscale, insuportabile, ce vor duce la năruirea unor state democratice.

Răspunsul lor va fi acesta: Voi nu însemnați nimic, în acest moment, noi suntem totul, noi vom planifica totul, iar voi veți parcurge acest drum trasat de noi pentru că a sosit vremea să vă cerem ceea ce ni se datorează! Se vor impune unele condiții:                                                                      – Va deveni obligatorie permisiunea de a avea copii.

– Sexul se va modifica din temelii atât la bărbați, cât și femei.

– Va fi promovat și sexul realizat fără vreo legătură afectivă între oameni, fără reproducere.

– Se va accentua, legislativ, protecția pentru cei bogați.

– Educația sexuală precoce a tineretului, ceea ce se dezbate la ora actuală și în România, va fi un subiect  utilizat ca instrument pentru o guvernare mondială.                                                            – Subvenționarea avorturilor se va generaliza reducerea populației planetei, se va amplifica promovarea homosexualității.

– Va fi generalizată tehnologia reproducerii fără sex între ființe umane.

– Se va urmări distrugerea familiei și se vor folosi toate mijloacele pentru obținerea acestui scop.   – Va fi oferit un „ajutor” de eutanasiere pentru cei care vor să moară, astfel va fi pus în circuit un medicament numit „Pilula morții”.

– Se va realiza restricționarea drastică a accesului la îngrijiri medicale cu plată pentru cei batrâni pentru a scapa, asfel, de persoanele în vârstă.

– Accesul la medicină alternativă naturală va fi controlată foarte sever.

– Vor fi împiedicate serviciile medicilor independenți, mai ales ale celor care au succes în tratarea bolilor.

– Vor fi alimentate, în mod artificial, generarea falsei boli și diagnosticarea unor boli ce vor fi declarate incurabile, create în laboratoare secrete.                                                                            – Se va urmări suprimarea vindecării cancerului pentru a reduce tot mai mult din populația planetei.

– Se vor folosi anumite tehnologii care vor emite unde nocive.                                                        – Se va trece la modificarea Bibliei prin revizuirea abilă a cuvintelor cheie.

– Pregătirea școlară va deveni un instrument de îndoctrinare.

– Controlarea și verificarea anumitor carți în care există informații fundamentale, considerate periculoase pentru interesului noilor dinozauri, trebuie să dispară definitiv din toate bibliotecile. (va urma)                                                                                                                                    SAVU TONI ADRIAN

mai mult
Extern

ADEVĂRATA FAȚĂ A UNIUNII EUROPENE , DINOZAURII CIMITIRULUI PLANETAR

dinastie

Ștafeta de accelerare a acestui plan, a fost preluata de tatal lui Bush, a urmat fiul lui Bush care a aprobat si semnat fara a instiinta poporul american si Uniunea Europeana, de aceea americanii l-au urât. Turnurile gemene  au fost deschiderea catre Noua Ordine Mondiala, au inventat terorismul, culmea, pe care nu-l pot invinge. Paradoxal, au puterea sa conduca aproape 70% din omenire… ce parere aveti?

A venit la putere OBAMA, care a fost o deceptie pentru americani si europeni, care a sustinut si aprobat apocalipsa financiara, era scolit si pregatit pentru acest lucru. A fost cotat de catre americani si de catre lumea intreaga ca las si mincinos. Multi au inteles ca toti sunt condusi de grupul BILDERBERG, aceasta elită care actioneaza ca un aspirator și care absoarbe averile si resursele tuturor statelor, lasând in urma un pustiu economic.

Uitati cât de „saraca” este aceasta elita: Tatal lui ROCKEFELLER, la virsta de 74 de ani, avea o avere estimata  la 340 miliarde de $; DU PONT se ocupa cu vinzarea armamentului, averea acestuia fiind estimata la 14,5 $. ROTHSCHILD este de origine germana, o dinastie care a intemeiat case Bancare si financiare Europene, programeaza revolutii si instaureaza guverne si hotarasc ce țări sa dispara. Ei fabrica noi ideologii si chiar religii. Averea familiei ROTHSCHILD este astimata acum la 500 de trilioane de $. Acestia au fabricat si preparat criza majora de azi, acest cârd de psihopati se hranesc fara mila ca niste paraziti din populatia gazda până când miscarile lor canceroase va ingenunchia gazda din care s-au hranit ca niste hiene. Ei sunt doctorii in halatele negre, ei sunt noii inventatori al noului ADN pe care azi o numesc ,O NOUA ORDINE MONDIALA.

Cum au ajuns aici? Ne punem mereu aceasi intrebare, fara sa gasim raspunsul! Iata declaratiile facute de aceste umbre pentru mass-media pe care le-au condus: „Suntem recunoscatori ziarelor WASHINGTON POST, NEW YORK TIMES si altor mari ziare din intreaga lume si directorilor care au participat la intâlnirile noastre si au respectat promisiunile de a pastra discretia aproapre 40 de ani. Daca s-ar fi dezvaluit publicului ar fi fost imposibil ca noi sa punem la punct si să dezvoltam planul  pe care l-am conceput  pentru intreaga omenire.”

Ce daruri vor darui acestei lumi? Poate o bucata de pâine contra proprietatii pe care o detineti. Cei care vor ramâne in viata vor invidia pe cei care au decedat pentru că moartea de foame este inspăimântătoare. Oamenii se vor strânge în grupuri mari, ca impreuna sa reuseasca sa ajunga pâna in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci cautarea necesitatii de a trai si exista. Se va ajunge in acest punct in care va fi triumful raului, din cauza oamenilor care nu au actionat. Cine renunta sa mai gândeasca, renunta practic la viata. Si daca un numar mare procedeaza asa, va darui acestor umbre posibilitatea sa controleze destinele acestei lumi. Toate problemele acestei omenirii se datoreaza relatiei cu zonele impure ale gândirii imbratisând infundatura, ca este cea mai apropre. Orbirea Psihica. Mesajul acestor umbre nu va fi decât acesta: Omenirea sa tremure si sa ingenuncheze in fata dominatorului, ziua triumfului a sosit, omul nu mai are valoare, el este nimic, noi suntem totul, noi azi avem dreptul sa distrugem tot  ce dureaza, ne dorim o lume vlaguita!  (va urma)                                                                                      SAVU TONI ADRIAN       

mai mult
ExternPromovate

Juncker călugăr marxist

646×404 (5)

Uniunea Europeană e socialistă. Occidentul e socialist. America e socialistă. Universităţile şi lumea intelectuală sînt socialiste. Elitele artistice şi cinematografice, pop, civile, de caritate şi umanitare sînt socialiste. Aşa arată lumea şi, în această lume, cine nu e socialist e – prin decret socialist – fascist, rasist, populist sau naţionalist-extremist.
La 200 de ani de la naşterea lui Karl Marx, dogma socialistă a cucerit lumea. Urmîndu-şi cerinţa genetică, această doctrină nesătulă de sînge şi dominaţie se pregăteşte, iar, să vină de hac tuturor celor ce nu îi sînt, încă, enoriaşi supuşi. Libertatea cuvîntului şi dreptul la opinie separată, împotrivirea, critica sau refuzul sînt interzise şi sancţionate cu excomunicarea. Pentru noi, est-europenii, drama şi dezamăgirea sînt crunte. Într-un fel aparte: aşa cum e, pentru adolescentul crescut cu idealuri curate, descoperirea că mentorul lui e un borfaş fin şi un iluzionist pervers. Căci nouă anume ne-a fost rezervată onoarea funebră de a afla că am scăpat de socialism pentru a-l regăsi, la putere, în Occident – de unde reglează cu mînă de cartofor spilcuit mersul lumii. Tăcere! Are cuvîntul tovarăşul Jean Claude Juncker, politician vest-european de dreapta, Preşedinte al Comisiei Europene şi, prin urmare, socialist cu ştaif sau, mai aplicat, recuperator emerit al lui Marx. Oricît de parfumată, insulta nu poate rămîne ignorată. Juncker l-a omagiat şi albit pe Marx cu o neruşinare suverană. Oratorul a scos din contul lui Marx zeci  de milioane de morţi şi a scuipat cu fineţea unui birjar de Porsche pe civilizaţia Europei. Nu există, cu siguranţă, o nesimţire mai mare şi un vandalism mai spurcat decît un Şef de Europă periindu-l de crime şi răspunderi pe Marx. Şi unde asta? Într-o Catedrală! Într-una din acele Catedrale fără de care Europa ar fi fost o pădure refuzată de pînă şi de lighioane. Pe scara perversiunii, Juncker a urcat sus, pînă la cel mai înalt şi întunecat tron de păcură. Juncker l-a omagiat pe Marx vorbind de la un pupitru instalat, ca o cascadă de măscări, în Catedrala Sfîntul Petru din Trier. Cea mai veche şi venerabilă Catedrală a Germaniei, aşezată pe bazilica fondată, în 270, de Constantin cel Mare. Preşedintele Comisiei Europene l-a evocat, stimat şi recuperat, într-o Catedrală, pe cel ce a declarat religia opium al popoarelor. Festivalul filmului porno la şcoala de maici! Dacă avea vreun Marx de pomenit în Trier, Preşedintele Comisiei Europene se putea opri la prima sinagogă a oraşului, deschisă acum 350 de ani, în casa Rabinului Mordechai Marx. Bunicul marelui hulitor de evrei şi antisemit programtic, renegatul Marx Karl.   Cine poceşte o Catedrală, transformînd-o în sală de conferinţe ateiste, şi greşeşte adresa originară a seminţiei lui Marx are o problemă gravă de geografie spirituală. Ia uite cine ne spune nouă unde trebuie să ne aşezăm ambasada şi ce trebuie să gîndim politic despre Ierusalim! Pe scara perversiunii, Juncker a urcat sus, pînă la cel mai înalt şi întunecat tron de păcură. Închinare ţie, Viorica Vasilica Dăncilă! Prostia ta e galeşă ca o găluşcă autistă uitată-ntr-un fular. Juncker e infinit mai toxic şi mai consecvent. A trecut, deja, o săptămînă de la dezmăţul care a profanat Catedrala lui Constantin, anulînd 2000 de civilizaţie europeană, şi Juncker n-a demisionat. Oricum, ar fi fot prea puţin. Singura consecinţă vag satisfăcătoare a acestui act de barbarie şic trebuia să fie dispariţia din viaţa publică. Nu înainte de scuzele pe care Estul Europei le poate accepta numai după ce numitul şi renumitul Junker face, în genunchi, drumul pînă la Gdansk, locul în care a fost răpus comunismul lui Marx. Pentru oricine vrea să ştie ce a gîndit Marx fără să îi străbată tomurile, rezumatul e cum nu se poate mai simplu. Marx a croit o filozofie menită să răstoarne lumea, nu să o înţeleagă. În discursul de la Trier, Juncker a repetat o porcărie veche. Un alibi niciodată abandonat. Se spune, astfel, în cercurile bune, printre universitari şi gînditori emancipaţi, că Marx nu e vinovat de ororile marxismului. Că a fost neînţeles, răstălmăcit, trădat, falsificat de Lenin – la rîndul lui falsificat de Stalin – de Mao, de Pol Pot, Castro, Ceauşescu şi de atîţia alţi pulverizatori de naţiuni. E prea mult! E absurd ca o cerere de graţiere permanentă, depusă de sindicatul ucigaşilor în serie. În fond, nu e deloc greu să înţelegem cum stau lucrurile. Tot ce ne trebuie e acea doză infimă de bun simţ pe care Juncker şi ai lui au suprimat-o în numele raţiunilor superioare, de stat, europene bla-bla-bla. Pentru oricine vrea să ştie ce a gîndit Marx fără să îi străbată tomurile, rezumatul e cum nu se poate mai simplu. Marx a croit o filozofie menită să răstoarne lumea, nu să o înţeleagă. Marx a cerut o societate nouă şi distrugerea completă a lumii vechi. Dogmele lui Marx poruncesc următoarele: abolirea proprietăţii private, instalarea socialismului ştiinţific şi a materialismului dialectic, declanşarea unei revoluţii condusă de avangarda proletariatului şi eliminarea oricărei manifestări contrare. În plan politic, proletariatul, îndrumat de oamenii luminaţi ai ideii socialiste, ia puterea prin revoluţie, construieşte noua economie colectivă şi anihiliează toate ideile sau instituţiile potrivnice, dat fiind că ele nu sînt altceva decît expresia intereselor de clasă ale duşmanilor socialismului şi, deci, ai adevărului unic. Istoria îşi atinge apogeul, umanitatea e salvată, marxiştii au, bineînţeles, toată puterea şi rămîn pentru totdeauna la cîrmă. Asta e tot. Întrebarea e: care din aceste idei a fost trădată sau neaplicată de regimurile comuniste? Unde a abaterea care îl desfigurează pe Marx?  Care din detaliile practice şi teoretice ale acestor idei n-a fost trăit şi murit de umanitatea încăpută pe mîna comuniştilor? Poate ne spune dl. Juncker în ce punct anume a fost sclavia anilor comunişti o caricatură nedreaptă a marxismului. Dar nu! Grija lui Juncker, a aristocraţiei de presă şi academice occidentale, nu e Marx. E dreapta extremistă, e populismul şi fascismul – aşa cum se cheamă în jargonul lui Juncker mulţimea celor ce continuă să creadă că democraţia e dată de vot şi de toleranţa la critică sau divergenţă. Pînă la urmă, singurele regimuri care au adoptat oficial o ideologie cu autor cunoscut au fost regimurile marxist-leniniste. Toate dictaturile comuniste au insistat să se intituleze şi să fie cunoscute sub numele oficial de state socialiste şi regimuri marxist-leniniste. Cu toate astea, marxismul e singura filozofie însoţită de o scuză eternă şi de o lipsă totală de semnătură. Amnistiat, ieri, de Sartre, azi, de Juncker şi de New York Times, marxismul va fi inhalat, mîine, cu senzaţii proaspete, de tinerii progresişti români autonomi. Căci marxismul ştie să folosească reptilian, prin lepădări de piei şi răsuciri hipnotice, tentaţia tragică a omului care glorifică şi pune la treabă răul seducător ca bine. Viitorul marxismului e asigurat de chiar misterioasa lui capacitate de a croi drumul trecutului spre neant. Exemplu: de pe la mijlocul anilor ’80, marxiştii au făcut vînt clasei muncitoare. Oare de ce? Socialismul elitelor occidentale e noua religie a lumii care ne conduce. A celor ce au toată puterea, inclusiv puterea de a ne croi drumul şi valorile. Muncitorii lumii industriale occidentale se îmburgheziseră. Voiau, prea uman, o viaţă decentă, nu un triumf ideologic. Din clipa în care votul lor a plecat de lîngă socialism, marxiştii i-au înlocuit. Căci marxismul vrea un singur lucru: puteri totale asupra tuturor. Fostul proletariat oblojit de marxişti a fost concediat. Marxiştii au căutat un proletariat nou, o nouă masă de luat în chirie. Şi au găsit-o: minorităţile şi migranţii. Ei sînt noua bază electorală a stîngii şi drumul spre putere al socialismului reconvertit. Aşa vom înţelege, poate, de ce anume stînga occidentală se bate azi pentru eliminarea frontierelor, destructurarea suveranităţii naţionale şi instalarea ideologiei unice: progresismul la care s-au convertit, deja, toate elitele politice şi minţile conducătoare. Iată de ce discuţia despre aniversarea neruşinată a lui Marx, mentorul de călăi, trebuie să intereseze şi în locuri pline de necazurile coşniţei, ca România. Ce avem noi cu polemica savantă pe tema lui Marx? Totul! Soarta marxismului e Kapitală pentru România. Căci socialismul elitelor occidentale e noua religie a lumii care ne conduce. A celor ce au toată puterea, inclusiv puterea de a ne croi drumul şi valorile. Cei ce ne-au ajutat acum 30 de ani să ne desprindem de marxism, ne vor, azi, încolonaţi la socialism supra-naţional şi anti-individual, la silă de propria cultură şi la cenzura care taie orice zvîcnire de culoare, umor şi critică deschisă. Din toate aceste motive, voga marxismului contează şi ne atinge în chipuri pe care încă nu le vedem sau înţelegem. Din aceleaşi motive, Juncker ar trebui să se ducă acasă. Sau la mînăstire. Dacă un călugăr marxist mai poate fi mîntuit.
Traian Ungureanu

mai mult
Extern

Arta modernă a fost o „armă” CIA

cia1

utor al unui studiu magistral despre CIA și Războiul Rece cultural, istoricul britanic Frances Stonor Saunders a produs pentru The Independent un raport detaliat despre rolul secret al CIA în promovarea picturii expresionist-abstracte în Statele Unite. CIA a exploatat acest curent artistic pentru a valoriza libertatea și libera întreprindere și răspunzând astfel influenței pe care ideologia comunistă o avea încă asupra multor intelectuali și artiști din occident. Este autoarea volumului  The Cultural Cold War: The CIA and the World of Arts and Letters, în pregătire la Anacronic.


Timp de decenii, în cercurile artistice a circulat ceea ce părea un zvon sau o glumă, dar acum a fost confirmat cu probe. CIA a folosit arta modernă americană drept armă în Războiul Rece – incluzând aici lucrări semnate de artiști ca Jackson Pollock, Robert Motherwell, Willem de Kooning sau Mark Rothko. În maniera unui prinț din Renaștere – numai că acționând în secret –, CIA a sprijinit și promovat pictura expresionismului abstract american în întreaga lume pentru mai bine de 20 de ani.

Legătura pare neverosimilă. În această perioadă a anilor 1950 și 1960, marea majoritate a americanilor antipatiza sau chiar disprețuia arta modernă – președintele Truman a rezumat opinia publică când a afirmat: „Dacă asta e artă, atunci eu sunt un hotentot.” Cât despre artiștii înșiși, mulți dintre ei erau foști comuniști, aproape nefrecventabili în America epocii mccarthyiene, și cu siguranță nu erau genul de oameni care ar primi în mod obișnuit sprijinul guvernului Statelor Unite.

Dar de ce i-a sprijinit CIA? Deoarece în războiul propagandistic cu Uniunea Sovietică, noua mișcare artistică putea fi prezentată ca dovadă a creativității, a libertății intelectuale și a forței culturale a Statelor Unite. Legată în cămașa de forță a ideologiei comuniste, arta sovietică nu-i putea concura.

Existența acestei politici, zvonită și controversată ani de-a rândul, a fost acum confirmată în premieră de foști oficiali ai CIA. Noua artă americană a fost promovată în secret conform unei politici necunoscute artiștilor, denumită „lesa lungă” – aranjamente asemănătoare în anumite privințe cu sprijinul indirect acordat de CIA revistei Encounter, editată de Stephen Spender.

Decizia de a implica arta și cultura în arsenalul american al Războiului Rece a fost luată la scurt timp după ce CIA a fost înființată, în 1947. Îngrijorată din cauza atracției încă exercitate de comunism în rândul artiștilor și al intelectualilor occidentali, noua agenție a organizat o divizie, Inventarul Activelor Propagandistice [Propaganda Assets Inventory], care, în cea mai bună perioadă a sa, avea să influențeze peste 800 de ziare, reviste și agenții media publice. Membrii diviziei glumeau, spunând că funcționează ca un tonomat: când CIA apasă pe buton, poate reda în întreaga lume orice melodie dorește.

Următorul pas a fost făcut în 1950, când, sub conducerea lui Tom Braden, a fost alcătuită Divizia Organizațiilor Internaționale [International Organisations Division – IOD]. Acest birou a subvenționat versiunea animată a Fermei animalelor a lui George Orwell și a sponsorizat artiști americani de jazz, recitaluri de operă și programul de turnee internaționale al Orchestrei Simfonice din Boston. Agenții săi acționau în industria filmului, în edituri și chiar ca redactori de jurnale turistice pentru aclamatele ghiduri Fodor. În același timp, știm asta acum, a promovat mișcarea anarho-avangardistă americană, expresionismul abstract.

La început, încercările de a sprijini noua artă americană au fost mai transparente. În 1947, Departamentul de Stat a organizat și finanțat un turneu internațional de expoziții intitulat „Advancing American Art”, cu scopul de a respinge aluziile sovietice că America ar fi fost un deșert cultural. Însă expoziția a provocat indignare în Statele Unite, determinându-l pe Truman să facă gluma cu hotentoții și pe un congressman supărat să declare: „Eu sunt doar un American prost care plătește taxe pentru asemenea mizerii.” Turneul a trebuit anulat.

Guvernul SUA se afla acum în fața unei dileme. Filistinismul acesta, în amestec cu denunțurile isterice ale lui Joseph McCarthy a tot ce era avangardist sau neortodox, se dovedea a fi profund jenant. Era discreditată ideea potrivit căreia America era o democrație sofisticată și bogată din punct de vedere cultural. Totodată, împiedica guvernul SUA să cimenteze transferul supremației culturale de la Paris către New York, început în anii 1930. Pentru rezolvarea acestei încurcături, a fost implicată CIA.

Amestecul nu e atât de straniu pe cât pare. La acel moment, tânăra agenție, al cărei personal era în principal alcătuit din absolvenți Yale și Harvard, dintre care mulți colecționau artă și scriau în timpul liber, era un refugiu al liberalismului în comparație cu lumea politică dominată de McCarthy sau cu FBI-ul lui J. Edgar Hoover. Dacă exista o instituție potrivită pentru a promova adunătura de leniniști, troțkiști și bețivi care alcătuiau Școala Newyorkeză, atunci aceasta era CIA.

Până acum nu au existat dovezi de primă-mână care să ateste faptul că acest amestec a existat, dar, pentru prima dată, un fost ofițer de caz, Donald Jameson, a rupt tăcerea. Într-adevăr, spune el, agenția a privit expresionismul abstract ca fiind o oportunitate și da, a profitat de ea.

„În ceea ce privește expresionismul abstract, mi-ar plăcea să pot spune că CIA l-a inventat doar pentru a vedea ce se întâmplă în New York și în centrul Soho a doua zi!” glumea acesta. „Dar cred că ce am făcut de fapt a fost să subliniem diferența. S-a dovedit că expresionismul abstract era genul de artă care făcea realismul socialist să pară chiar și mai stilizat, mai rigid și limitat decât era. Iar această relație a fost exploatată în câteva dintre expoziții.

„Într-un fel, viziunea noastră a fost încurajată, deoarece Moscova acelor vremuri era foarte necruțătoare în a condamna orice deviație de la șabloanele sale extrem de rigide. Astfel că oricine putea considera, destul de justificat, că tot ceea ce ei criticau atât de mult și din greu merita susținut într-un fel sau altul.”

Pentru a-și urmări interesul ascuns în avangarda stângistă americană, CIA trebuia să fie sigură că patronajul său nu putea fi descoperit. „Chestiunile de acest fel puteau fi rezolvate doar din două sau trei mutări”, explică dl Jameson, „astfel încât să nu se pună problema nevoii de a-l implica pe Jackson Pollock, spre exemplu, sau de a face ceva care să îi implice pe acești oameni în organizație. Și nici că se putea să fie altfel, deoarece cei mai mulți dintre ei aveau foarte puțin respect pentru guvern în mod special și cu siguranță niciun pic de respect față de CIA. Dacă era nevoie să te folosești de persoane care se considerau, într-un fel sau altul, mai apropiate de Moscova decât de Washington, cu atât mai bine, poate.”

Aceasta era „lesa lungă”. Piesa centrală a campaniei CIA a devenit Congresul pentru Libertate Culturală [Congress for Cultural Freedom], un cerc larg de intelectuali, scriitori, istorici, poeți și artiști, care a fost întemeiat cu fonduri CIA în 1950 și condus de un agent CIA. Era vârful de lance care proteja cultura de atacurile Moscovei și „tovarășii săi călători” din Occident. La apogeu, avea birouri în 35 de țări și mai mult de 2 duzine de publicații periodice, inclusiv Encounter.

În același timp, Congresul pentru Libertate Culturală oferea CIA fațada ideală pentru a-și promova interesul ascuns în expresionismul abstract. Urma să fie sponsorul oficial al turneelor de expoziții; publicațiile sale aveau să devină platforme utile criticilor favorabili noii picturi americane; și nimeni, nici măcar artiștii, nu avea să-și dea seama.

Această structură a organizat mai multe expoziții de expresionism abstract în anii 1950. Una dintre cele mai importante, „Noua Pictură Americană” [The New American Painting] a vizitat fiecare mare oraș european între 1958-59. Printre alte expoziții cu influență se numără „Arta Modernă în Statele Unite” [Modern Art in the United States] (1955) și „Capodopere ale Secolului al Douăzecilea” [Masterpieces of the Twentieth Century] (1952).

Deoarece costa mult să plimbi și să expui expresionismul abstract, în joc au fost invitați milionarii și muzeele. Nelson Rockefeller a fost proeminent între aceștia, mama sa fiind co-fondator al Muzeului de Artă Modernă din New York. În calitate de președinte al instituției pe care o numea „Muzeul lui Mami”, Rockefeller era unul dintre cei mai mari susținători ai expresionismului abstract (pe care îl numea „pictura liberei inițiative”). Muzeul său a fost contractat de către Congresul pentru Libertate Culturală pentru a organiza și administra majoritatea expozițiilor sale importante.

Muzeul avea legături cu CIA și prin alte punți. William Paley, președintele companiei de radiodifuziune CBS și părinte fondator al CIA, se afla în consiliul de administrație al Programului Internațional al muzeului. John Hay Whitney, care a făcut parte din serviciul premergător agenției în timpul războiului, OSS, ocupa funcția de președinte. Iar Tom Braden, primul șef al Diviziei Organizațiilor Internaționale a CIA, a fost secretar-șef al muzeului în 1949.

Acum octogenar, dl Braden locuiește în Woodbridge, Virginia, într-o casă înțesată cu lucrări de expresionism abstract și păzită de niște ciobănești germani uriași. Acesta a explicat scopul IOD.

„Noi am vrut să îi unim pe toți cei care erau scriitori, muzicieni și artiști, pentru a demonstra că Occidentul și Statele Unite erau devotate libertății de expresie și excelenței intelectuale, fără bariere rigide în legătură cu ce trebuie să scrii, ce trebuie să spui sau să faci și cu ce trebuie să pictezi, așa cum se întâmpla în Uniunea Sovietică. Eu cred că a fost cea mai importantă divizie pe care a avut-o agenția și cred că a jucat un rol esențial în Războiul Rece.”

Totodată, acesta a confirmat că divizia sa a acționat în secret deoarece publicul era ostil avangardei: „Era foarte dificil să convingi Congresul să susțină o parte din lucrurile pe care voiam să le facem – să trimitem arta dincolo de granițe, să trimitem simfoniile peste hotare, să publicăm reviste în străinătate. Acesta este unul dintre motivele pentru care totul a trebuit făcut sub acoperire. Trebuia să fie un secret. Pentru a încuraja deschiderea, trebuia să ne ascundem.”

Dacă asta a însemnat ca cineva să joace rolul papei pentru michelangelii contemporani, cu atât mai bine: „E nevoie de un papă sau de cineva cu foarte mulți bani pentru a recunoaște arta și a o susține,” a mai spus dl Braden. „Iar după multe secole, oamenii spun «O, uite! Capela Sixtină, cea mai frumoasă creație din lume!»” E o problemă cu care civilizația se confruntă încă de la primul artist și primul milionar sau papă care l-a susținut. Și totuși, dacă nu ar fi fost multi-milionarii sau papii, nu am fi avut arta.”

Ar mai fi fost expresionismul abstract mișcarea artistică dominantă în anii de după război fără acest patronaj? Răspunsul este, probabil, da. La fel, ar fi greșit să sugerăm că atunci când te uiți la o pictură de expresionism abstract, ești amăgit de către CIA.

Însă priviți unde a ajuns această artă: în holurile de marmură ale băncilor, în aeroporturi, în primării, consilii de administrație și mari galerii. Pentru luptătorii Războiului Rece care le-au promovat, aceste picturi reprezentau un logo, o semnătură a culturii și sistemului lor pe care și-au dorit-o expusă peste tot unde conta. Au reușit.

Operațiune sub acoperire

În 1958, turneul expoziției „The New American Painting”, incluzând lucrări ale lui Pollock, de Kooning, Motherwell și alții, era în desfășurare la Paris. Galeria Tate era dornică să găzduiască următoarea expoziție, dar nu își permitea cheltuiala transportului. Într-un târziu, un milionar și iubitor de artă american, Julius Fleischsmann, a oferit suma necesară și expoziția a fost adusă la Londra.

Totuși, banii furnizați de Fleischmann nu erau ai săi, ci ai CIA. Totul s-a făcut printr-o organizație numită Fundația Farfield, al cărei președinte era Fleischman, însă, departe de a fi mâna caritabilă a unui milionar, fundația era o conductă secretă pentru fonduri CIA.

Așadar, fără știrea galeriei Tate, a publicului sau a artiștilor, expoziția fost transferată la Londra pe cheltuiala plătitorilor de taxe americani pentru a servi subtilelor scopuri propagandistice ale Războiului Rece. Un fost oficial CIA, Tom Braden, descrie cum erau puse la punct conducte ca Fundația Fairfield. „Mergeam la cineva din New York care era o persoană bogată și binecunoscută și îi spuneam: «Vrem să facem o fundație.» Îi povesteam ce vrem să facem și îi solicitam să țină totul secret, iar persoana spunea «Bineînțeles». Apoi tipăream un antet cu numele lui pe el și gata fundația. Era chiar un mecanism destul de simplu.”

Julius Fleischmann era bine plasat pentru un astfel de rol. El se afla în consiliul de administrație al Programului Internațional din cadrul Muzeului de Artă Modernă din New York – ca și alte câteva figuri importante apropiate de CIA.

Traducere de Tudor Cenescu după „The Modern Art was CIA „weapon”

mai mult
Extern

ADEVARATA FATA A UNIUNII EUROPENE. DINOZAURII MARELUI CIMITIR PLANETAR

euro-foarfeca

Sunt sigur ca foarte multi se intreaba: oare cine conduce in realitate lumea in care traim? Cine detine puterea absoluta si controlul? SUA, RUSIA, CHINA, JAPONIA, UNIUNEA  EUROPEANA? Nu! Toate aceste puteri economice si militare sunt doar niste piese de joc.

Multi politicieni au avut cunostinta de acest mare plan (crearea unui stat nou super European) nu au luat in calcul riscul enorm si poate chiar unii au fost interesati ingrosând rândurile. Acest transfer de putere s-a facut lent, prin tratate succesive care au fost semnate neîntelegând că Statele membre au cedat Bruxelles-ului. Toti au crezut ca au aderat la o piata comuna ce va intari economia Statelor aderente. Câtiva ani mai târziu, a devenit Comunitatea Europeana. Iar acum, Uniunea Europeana. In acest moment, folosesc tot felul de mijloace de control de restrictii si reglementari. Lucreaza cu rapiditate la o noua constitutie, pe care o numesc „Statele Unite ale Europei”. Multi constata că ceea ce au votat nu corespunde cu ce s-a promis, fiind doar un acord  de intelegere sociala si comerciala. Acest guvern nu are niciun drept sa prepare aceasta Constitutie fara acordul oamenilor din C.E., necunoscid ce contine si ce legi sunt adoptate.

Sunt declaratiile unor politicieni scârbiti de cum se voteaza acolo: reprezentantii sunt prezenti ca sa voteze. Uneori, se strâng 450 de voturi intr-un interval de 80 de minute. Si, trebuie sa recunosc, cu mâinile in sus, nestiind ce se intimpla, nici macar nu au citit documentele întrucât sunt prea multe. De fapt, ne asemanam cu niste maimute. Ni se dă o lista si daca se voteaza numarul 58, pe o bucata de hârtie sta scris: „Votezi DA”, atunci votezi „DA”, iar daca numarul 59 e „NU”, votezi „NU”. E o farsa absoluta! O comedie care simuleaza DEMOCRATIA. Legile U.E.sunt concepute nu de catre Parlamentarul European, ci de catre Comisia Uniunii Europene. Acesti membri nu sunt alesi prin vot si nu vor fi vreodata alesi sau votati! Cine sunt, de unde vin si cum au ajuns acolo si pe cine reprezinta, nimeni nu stie.

Foarte multi au observat deja ca acolo sunt comisii straine neverificate bine, nici macar cunoscute de tarile Comunitatii Europene, cu atât mai putin votate. Aceste „foruri” nealese si neinvestigabile dicteaza pâna la ultimul detaliu ceea ce cetetenii din zona EURO pot sau nu pot sa faca.

Oare toate acestea sunt in benificiul noii Europe? Puterile care conduc acest super stat au fost intotdeauna, asa cum sunt si azi. Nebunia este ca politicienii multor state nu fac decât sa aprobe deciziile BRUXELLES-ului, iar daca un stat refuza este atacat fara jena, cu rapiditate, diminuindu-i si terfelindu-i nationalitatea si Constitutia prin inselaciune si profit pâna la sânge. Au pus mâna pe cele patru sisteme pe care se bazeaza toate economiile lumii. Acestea sunt: Oceanele, Mările, Padurile, Tinuturile forestiere, Pajijtele, Terenurile arabile (In special cele folosite la cultivarea cerealelor) si petrolul. Ce raspuns puteti sa imi dati acum? Cine sunt acestia? Parlamentul din STRASSBOURG a fost construit in 1999 si a costat 300 de milioane de Lire Sterline. Este deschis doar patru zile pe luna. Transportarea dosarelor se face in cutii de metal, de la STRASSBOURG sunt incarcate in camioane si sunt transportate 300 de mile, pâna la BRUXELLES, dupa aceea totul e transportat inapoi la STRASSBOURG. Acest proces de mutare a administratiei dintr-un sediu in altul, costa contribuabilul European peste 100 de milioane de EURO pe an. Este cea mai mare escrocherie din istoria umanitatii. Aici nu se vorbeste de miliarde, vorbim de trilioane, vorbim de o inselatorie politica ce sfideaza orice persoana sanatoasa.

Acum ne impun o Constitutie Europeana, considerând-o superioara tuturor Contitutiilor. Va obliga toate statele sa cedeze catre Banca Europeana rezervele monetare si de aur,vin acelasi timp va reglementa Comertul International, toate acestea se aplica azi de catre această U.E. fara mila.

Impun legi care au scopul dominarii. Toate acestea le consider planuri diabolice ce apartin unor societati secrete aflate in coordonare directa cu structuri oculte care si-au pus amprenta: Triunghiul, Piramida, Steaua dragonului, Zvastica. Acesta este fascismul clasic. Ei ne distrug ei ne consolideaza, ei ne pot oferi Paradisul. ARBEIT MACHT FREI.

II

Din umbra, aceste hiene ce se considera adevaratii stapâni. Nu se arata la vedere si hotarasc ca hotii mersul dorit de ei. EI schimba regimurile politice si presedintii de state, ca pe niste piese uzate. Metodele de lucru folosite de ei sunt: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE. EI vor crea PROBLEMA: Conflicte, Razboaie, Dezastre si Revolutii. EI vor finanta toate partile implicate in conflict. Dupa ce obtin toate acestea, folosesc REACTIA pe care o vor folosi la scara Globala (prin mass-media: presa, radio, televiziune). Si tot ei vor solicita rezolvarea problemei aparute.  În final, tot ei vin cu SOLUTIA care a lasat totdeauna efecte dure asupra multor State,(saracia, limitarea unor drepturi si libertati). Dupa ce au experimentat si produs toate acestea, EI se declara adevarata instanta impaciuitoare care va pune stop conflictelor fabricate de EI. Acum nu sunt interesati sa câstige bani pentru ca ei au fabrica de bani. EI pot avea oricâti bani doresc. Sincer, ce isi mai poate dori aceste umbre care au toti banii din lume? Sunt doar puterea si controlul! Aceasta este dorinta lor. Acum, pregatesc cu rapiditate ca ceea ce au visat sa devina realitatea dorita si râvnita de EI.

Iata  obiectivele:

1. Formarea unui singur Guvern Mondial si a unei Noii ORDINI MONDIALE.

2. Desfintarea identitatii nationale si a Statelor lumii.

3. Desfintarea tuturor religiilor lumii (in special a crestinismului) si inlocuirea lor cu o singura religie.

4. Controlul total al omenirii si a fiecarui individ in parte prin plantarea de microcipuri care ne va transforma in sclavi „moderni”.

5. Reducerea masiva a populatiei la o limita stabilita de EI.

6. Amplificarea si promovarea depravarii, care vor duce la indepartarea moralei crestine.

7. Desfintarea celulei de baza a societatii Familia.

8. Distrugerea libertatii de exprimare si anihilarea multor drepturi.

Imi pare rau, dar toate acestea se intâmpla chiar acum si sunt in plina desfasurare si folosesc un ritm excesiv  de accelerare, fara consintamântul nostru. Acum ordona tuturor presedintilor de State sa execute ordinele pe care le vor primi si sa puna la dispozitia acestor umbre. Acestia nu sunt decit niste executori platiti care fura si saracesc propria tara, sunt incompetenti nici nu stiu sa negocieze mai dur conditiile avantajoase pentru tara lui. Toti acestia sunt rasplatiti de aceste umbre, cât timp nu vor sti nici ei. Pentru ca cine stie prea multe va fi trimis la culcare, ca vrea sau nu vrea. EI sunt cauza crizei. EI conduc din umbra elitele de „Presedinti” de State care sunt de fapt marionetele lor. Aceasta clică controleaza legile pe care le-au impus si, curios, nimeni nu-i cunoaste, dar in realitate acestia fac parte dintr-o operatiune privata. EI sunt hienele care rod totul imprumutînd multe state la un procent inimaginabil ce nu poate fi achitat. Iar EI pun aceasi intrebare: cu ce garantati datoria pe care o aveti la noi? Singura garantie pe care au acceptat-o si pe care o doreau la nebunie si o folosesc la scara care le tripleaza veniturile sunt: EU,TU si copii nostri si copii copiilor nostri ce sunt folositi garantia datoriilor.

De aceea am ajuns aici azi. Folosesc aceasta masinarie care ating în prezent multe sate. Atentie, nu Presedintele sau Guvernul vor lua decizii, acestia deja sunt cumparati, ci secretarul trezoreriei, el este care schimba totul, el este pus de aceste umbre  pentru a gestiona falimentul.

Suntem de mult in faliment pentru ca am dat de pomana acestor hiene. Si ne mai miram, azi, cum pot guverna si cum pot scapa nepedepsiti? Nu dau decât acest raspuns, daca sunt intrebati: aceasta este calea potrivita.

EI declară ca sunt deasupra legii si niciun tribunal nu le poate  face nimic, raspunsul lor este mereu acelasi: noi conducem, nu exista nicio alta putere care sa impiedice actiunile noastre. Nu sunt dovezi contra noastra si daca exista nu mai conteaza azi, noi suntem deasupra legii. Dati-ne puterea si banii si vom pune economia pe picioare. Priviti, EI sunt cei care au creat crize, EI sunt esecul de azi, toata lumea o poate vedea. EI au inventat terorismul financiar, EI vor deposeda oamenii de toate proprietatile, iar copiii nostri se vor trezi fara adapost in Tara lor, la care parintii s-au jerfit sa o duca mai bine. Azi, EI aplica falimentul artificial creat de aceste hiene cerindu-ne sa acceptam suveranitatea, tin aceasta lume ostatica si impun conditi: vom reglementa economia mondiala daca acceptati NOUA ORDINE MONDIALA SI LEGILE IMPUSE DE ACEASTA.                                             ,                                                                                                                                                                                                                                                                     SAVU TONI ADRIAN

mai mult
Extern

Pricipiile de bază ale Noii Ordini Mondiale

Illuminati-bancheri
 Un sistem politic in intreaga lume, un sistem financiar economic unitar pe tot globul, o singura armata. Poate va puneti totusi aceasta intrebare: de de aceasta uniformizare?
Raspunsul nu poate fi decat acesta: Pentru ca este mult mai usor de controlat aceasta lume. Numai in acest fel vor administra averea lor globala intr-un singur punct de comanda si control cu reguli clare in toata lumea, iar mondializarea nu este altceva decat o etapa intermediara la trecerea Noii Ordini Mondiale. Acceptarea acestui sistem obliga automat la distrugerea identitatii nationale, iar educatia sa fie facuta in spiritul noii Ordini Mondiale, nationalismul,traditiile si obiceiurile sunt anulate din start pentru ca nu au dreptul sa atinga aceasta Ordine Mondiala. Sclavii din intreaga lume trebuie sa se supuna unui singur si aceluiasi stapan binefacatorul Mondializarii.
Aceasta este realitatea de care suntem cu totii responsabili. Aceasta elita a umbrelor este formata din bancheri care guverneaza aceasta lume pentru un moment si sunt la un pas de a-si realiza visele cele mai ascunse, un guvern mondial dominat de o mica elita. Au in program crearea unei monede unice electronice. Care va diviza lumea in doua clase, stapani si sclavi moderni (noi si ei).
Implantarea uni cip in fiecare persoana le da posibilitatea sa controleze veniturile viata si miscarea fiecarei persoane, reducerea populatiei pentru a o controla cu usurinta, colapsul economic pe care o vor concentra-o in zona Euro si Dolar, care deja a luat amploare in acest moment. Vom deveni cersatorii acestei Mondializari si tot noi vom fi cei care vom suferi crizele majore a programului impuse de aceste mâini scheletice. Se lucreaza cu rapiditate la stapanirea tuturor mecanismelor internationale, dictatura noii Ordini Mondiale anuleaza si scoate din uz toate constitutiile. In acest fel vor centraliza si controla tranzactiile fiecarei comunitate si monitorizandu-le toate drepturile. Numai cu aceste legi inventate de ei, prin manipulare si prin instaurarea fricii, acestea vor da rezultatul diviziunii indepartandu-i pe oameni de realitate si de simtul puterii pe care ei o au.
Ne vor demonstra ca nu vor impune cu forta aceasta Mondializare, ne vor arata cu mâna scheletica ca procentul de acceptare este mai ridicat decat a celor care refuza obligandu-i, fara jenă, sa parcurga acel drum laolalta cu nulitatile. Ei au manipulat si fabricat diviziunea, este un proces care tine de secole, chiar de milenii. Rasa, averea, clasa lor sociala „inalta”, si toate celelalte feluri arbritrare de apartenenta separatista, au ajutat la crearea unei omeniri complect maleabile in mainile celor putini.
„DIVIDE si CUCERESTE” este motto-ul si atat timp cat oamenii continua a se considera separati de restul, inseamna ca a acceptat sistemul si stapanul. Daca omenirea va intelege si descoperi adevarul si ce-i leaga de DUMNEZEU, toata puterea ce o detin aceste umbre care au fabricat-o si de care se folosesc ca niste lasi, se va prabusi asemeni unui castel din carti de joc.
Trebuie sa ne pastram credinta in DUMNEZEU si in iubire adevarata, numai asa vom putea lupta, iar sufletele noastre vor face mult mai mult decit creierele lor urat mirositoare si intunecate.
Acum traim cele mai importante clipe, un moment de decizie ce drum vom alege: spre adevarata lumina sau drumul abatorului fabricat de aceste umbre. Trebuie sa intelegeti ca acela care va folosi o masina va face toate treburile ca o masina. Iar acela care face toate treburile ca o masina va avea o inima de masina. Acela care are o inima de masina, in pieptul lui, isi pierde nevinovatia lui curata. Iar omul care si-a pierdut nevinovatia lui curata nu mai poate fi sigur de impulsurile spiritului său pentru ca nesiguranta spiritului nu se poate impaca cu judecata adevarata.
Continund sa acceptam acest sistem, corpul si sufletul nu mai corespunde producandu-se o serie de dificultati, amplificand criza noastra care va fi definitiva.
Savu Toni Adrian
mai mult
Extern

Occidentul a pierdut pariul pe China

xi_jinping_3

Iată concluzia revistei The Economist. Problemele sunt și politice, și economice, crede revista:

Săptămâna trecută, China a ieșit din autocrație și a intrat în dictatură, atunci când Xi Jinping, deja cel mai puternic om din lume, a căpătat permisiunea de a avea un număr nelimitat de mandate prezidențiale. Aceasta nu este doar o schimbare majoră pentru China ci și dovada că pariul de 25 de ani al Vestului pe China a eșuat.

Liderii occidentali au crezut că prezența Chinei în economia globală, o va lega de sistemul bazat pe regulile stabilite după cel de-al doilea război mondial. Ei sperau că integrarea economică va încuraja China să evolueze către o economie de piață și că, pe măsură ce chinezii vor deveni mai bogați, poporul va începe să ceară libertăți democratice, drepturi și domnia legii.

A fost o viziune demnă, pe care – spun autorii – și revista The Economist a împărtășit-o.

Domnul Xi Jinping și-a folosit puterea pentru a reafirma dominanța Partidului Comunist și a poziției sale în cadrul acestuia.

Din ce în ce mai mult, el face din sistemul său autoritar un rival al democrației liberale. America are acum nu doar un rival economic, ci și unul ideologic.

Pariul legat de integrarea pe piețe a avut mai mult succes – China s-a inserat în economia globală. Este cel mai mare exportator din lume, cu peste 13% din total.

Cu toate acestea, China nu este în prezent o economie de piață și nici nu va fi vreodată. În schimb, controlează din ce în ce mai mult afacerile prin brațul lung al puterii de stat.

Vestul a pierdut pariul pe China, și asta chiar în momentul în care propriile democrații suferă o criză de încredere.

Președintele Donald Trump a anticipat amenințarea chineză, însă el privește doar către deficitul bilateral, care nu este în sine o amenințare.

Un război comercial ar submina tocmai normele pe care ar trebui să le protejeze și îi va lovi pe aliații Americii, exact atunci când este nevoie de unitate în fața agresiunii chinezești. Și, oricât de mult clamează domnul Trump, promisiunea lui de a „face America mare din nou”, refugiul în unilateralism poate doar să întărească poziția Chinei.

China și Occidentul vor trebui să învețe să trăiască împreună, cu diferențele lor.

Rivalitatea nu trebuie să ducă la război. Dar setea domnului Xi pentru putere a ridicat șansa unei instabilități devastatoare.

Nu dictatura a fost pariul pe care Ocidentul l-a făcut în raport cu China. Dar acolo s-a ajuns”.

Noua rachetă rusească pe care Vladimir Putin o consideră „invincibilă” apare într-un moment nepotrivit și anunță vremuri grele. Iată concluzia unei analize a revistei americane Time:

”Prezentând o simulare video a unei rachete cu focoase nucleare care zboară spre statul Florida, președintele rus Vladimir Putin a declarat că Moscova este gata să răspundă rapid la  o agresiune militară americană.

Discursul lui Vladimir Putin reprezintă un răspuns direct la solicitarea președintelui Trump de a „moderniza și reconstrui” arsenalul nuclear din S.U.A., rostită în cadrul discursului din ianuarie despre Starea Uniunii.

Retorica escaladării, amintind de Războiul Rece, vine într-un moment în care cele două națiuni se confruntă în câteva puncte fierbinți, foarte volatile, unde riscul de calcul greșit ar putea duce la un conflict direct, cu consecințe neprevăzute.

Forțele americane și rusești operează în zone fierbinți și învecinate din Siria și Europa de Est, prin intermediul armelor grele, a navelor de luptă și prin forțe locale desfășurate pe teren.

În timpul războiului rece, o serie de tratate între SUA și Uniunea Sovietică au fost concepute pentru a evita greșelile de calcul și pentru a menține deschise anumite canale de comunicare – chiar dacă Washingtonul și Moscova erau dușmani.

Multe dintre aceste tratate nu mai există – cum ar fi Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa, prevenirea incidentelor în și dincolo de zona maritimă liberă, Acordul privind prevenirea activităților militare periculoase.

Comunicarea dintre SUA și Rusia a fost limitată și mai mult, după ce s-a descoperit amestecul Kremlinului în alegerile prezidențiale din 2016 din SUA. În plus, Congresul a adoptat o prevedere a Legii privind Autorizarea Apărării Naționale la sfârșitul anului 2014 – și reînnoită de atunci – ceea ce restrânge capacitatea Pentagonului de a lucra cu Rusia.

Legea a fost adoptată ca răspuns la anexarea Crimeei în 2014 și implicarea continuă a Rusiei în războiul civil din Ucraina.

Poate că niciunde ruptura între SUA și Rusia nu este mai periculoasă decât în ​​haosul din Siria, unde cele două națiuni se află de părțile opuse în acest război sângeros. Ambele națiuni au și sute de militari și contractori militari pe teren, pentru a-și susține partenerii.

Deși au existat zeci de intervenții în spațiul aerian aglomerat de deasupra Siriei, SUA și Rusia au discutat zilnic despre cum să evite confruntările. Discuțiile care au loc prin intermediul unei linii telefonice și al unui e-mail Google au devenit tot mai importante, pe măsură ce ISIS a fost învins, iar restul forțelor converg spre orașele părăsite de jihadiști.

Pe 7 februarie, drone americane și avioane de luptă au distrus o flotilă de tancuri cu 300 de luptători care au atacat o bază din regiunea petrolieră Deir Ezzor, deținută de forțele americane și, în principal, kurde. Când praful s-a așezat, s-a putut vedea că în jur de 100 de luptători, inclusiv  contractori militari ruși, au fost uciși.

Iar utilizarea de către Rusia a contractorilor oferă o mare marjă de manevră conducerii guvernului, dar, de asemenea, complică foarte mult tabloul”, atrage atenția revista Time.

mai mult
Extern

Cea mai bună construcţie din lume realizată în lemn: Teatrul elisabetan Hardelot

download (18)

Teatrul castelului Hardelot, singurul de tip elisabetan din Franţa, a câştigat premiul pentru cea mai bună construcţie în lemn din lume, la aproape doi ani de când a fost vandalizat de militanţi de extremă dreapta, relatează AFP.

Situat la Condette (Pas-de-Calais), construcţia a fost descrisă la inaugurarea sa în 2016 o capodoperă arhitecturală, fiind numită „uimitoare” datorită carcasei exterioare şi interiorului „încântător”.

Rotund, în întregime din lemn, încercuit de o colivie înaltă de bambus, teatrului i-a fost decernat premiul de către World Architecture News (WAN), miercuri seară, învingând centrul de tratament pentru bolnavii de cancer conceput de Norman Foster la Manchester.

Clădirea a fost inaugurată în 2016, la 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare (1564-1616) şi, în mod ironic, în acelaşi weekend cu referendumul asupra menţinerii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Arhitectul britanic Andrew Todd a cerut după referendum cetăţenia franceză.

Cu puţin timp înainte de inaugurarea sa, teatrul a fost acoperit de graffiti într-un atac al simpatizanţilor de extremă dreapta, care au lăsat tag-uri ca „datorie” şi „neg”.

Costurile edificiului au ajuns la 4,3 milioane de euro, potrivit lui Andrew Todd, o „binecuvântare” a spus el, subliniind ventilarea ecologică naturală.

Interiorul teatrului este dotat cu 388 de locuri şi geamuri în partea de sus a edificiului, beneficiind astfel de lumina naturală.

Teatrul preia mai multe caracteristici ale celui elisabetan, cu forma sa circulară, un perete de scenă mobil sau scena-grădină.

Sub domnia reginei Elisabeth I (1558-1603), trupele de actori, care până atunci erau obişnuite să joace din oraş în oraş, devin stabile. Primul teatrul apare la Shoreditch, foarte aproape de Londra, în 1576, înainte altora, al cărui model este preluat de celebrul „The Globe”, la Londra.

Teatrul a fost construit lângă castelul Hardelot, clădire extravagantă de inspiraţie neogotică. În apropiere se află staţiunea Touquet, foarte apreciată de societatea înaltă britanică.

mai mult
Extern

Ziariștii condamnați la ÎNCHISOARE PE VIAȚĂ, despre care presa nu vrea SĂ SCRIE NIMIC

undercover-man

Șase ziariști din Turcia au fost condamnați la închisoare pe viață, zilele trecute, fiind găsiți vinovați de implicare într-o așa-zisă tentativă de lovitură de stat.

Ziariștii au fost acuzați de guvernul de la Ankara de legături cu prezicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în SUA și care a fost considerat cel acre a organizat puciul eșuat împotriva regimului.

Despre acest subiect s-a scris prea puțin în România, relatările din presă fiind de fapt doar comunicate ale Ankarei, acuză jurnalistul Radu Ghelmez.

Ghelmez scrie despre cazul lui Fevzi Yazici, condamnat în Turcia la pușcărie pe viață fără a putea fi eliberat condiționat și în izolare 23 de ore pe zi. Yazici este fostul art director al celui mai popular cotidian din Turcia, Zaman.

”Initial F. Yazici a fost acuzat ca, pe durata unei vizite scurte in state, a primit pe un stick de memorie o scrisoare prin care Gulen dadea ordine unor judecatori turci si a adus scrisoarea in tara, facilitand ajungerea ei la destinatie. Yazici a negat tot si, ca pedeapsa, a fost trimis in izolare si i s-au refuzat medicamentele de care avea nevoie. Scrisoarea a fost publicata dupa un an si ceva si s-a dovedit imediat a fi un fals grosolan, o incropeala din mai multe scrisori autentice ale lui Gulen. Plina de greseli. Greseli gramaticale si stilistice, neverosimile pentru un om cu educatia lui Gulen, greseli formale de antet si semnatura, greseli de timp, fiind datata la cateva zile dupa intoarcerea lui Yazici in Turcia. E semnificativ ca sentinta de saptamana asta nu face nicio referire la scrisoarea cu pricina, fiind justificata exclusiv prin clipul tv pe care il puteti judeca si singuri”, atrage atenția Radu Ghelmez.

Jurnalistul atrage atenția că acest caz nu a primit suficientă atenție din partea presei românești. Mai mult, jurnaliștii români au scris ceea ce „le-a dat Ankara comunicat să traducă”

”…ce sunt eu curios e care e jurnalistul ala roman care a scris despre Fevzi Yazici o litera mai mult decat ce i-a dat Ankara comunicat sa traduca. Inteleg, in fine, am inteles la un moment dat ca deoarece corpul jurnalistilor romani nu se vede pe sine insusi ca o breasla, nu poate fi o breasla si din cauza asta este incorect sa ii pretindem solidaritate de breasla. Dar chiar si asa, niciun singur jurnalist roman care sa fie interesat de soarta confratilor sai din tara vecina? Nici macar unul. Eu am cautat si n-am gasit, poate gasiti voi. Sau poate, cine stie, o sa aflam acum ca art directorii sunt mai solidari decat jurnalistii…”, mai scrie Ghelmez.

EVZ.ro

mai mult
Extern

Imagini TULBURĂTOARE cu demolarea unei biserici care avea statut de MONUMENT DE ARHITECTURĂ

bis1

Lucrurile bune sunt uşor de distrus, dar mai greu de creat. O demonstrează din plin demolarea, la începutul acestui an, a unei biserici dintr-o localitate din Germania. Motivul este unul care te lasă mască.

Pe 8 ianuarie, au fost demarate lucrările de demolare a fostei biserici catolice Sfântul Lambertus din satul Immerath.

Potrivit Wikipedia, această biserică avea statut de monument de arhitectură și a fost singura biserică din regiunea Heinsberg cu o fațadă dublă.

​Bazilica Sfântul Lambertus a fost construită între 1888 și 1891 și este un punct de reper în regiune. Datorită aspectului său impresionant, denumirea populară a clădirii este „Immerather Dom”, scrie sputnik.md.

Motivul pentru care a fost demolată această bijuterie arhitecturală este halucinant. „Germania se ia la întrecere cu Franța. Biserica Sf. Lambertus din satul Immerath este demolată pentru extinderea minei de cărbune a furnizorului german de energie RWE”, notează publicistul Răzvan Codrescu pe pagina sa de Facebook.

mai mult
ExternPromovate

”EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE” – declarația de la Paris

uniunea-europeana-800x500_c

Declarația de la Paris ” EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE” este concepută de un grup de intelectuali conservatori care s-au întâlnit în luna mai și au redactat-o. 

1. Europa este casa noastră.

Europa ne aparţine şi noi aparţinem Europei. Aici este casa noastră; nu avem altundeva. Motivele pentru care Europa ne este scumpă depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica această credincioşie. Este vorba de o istorie comună, de speranţe şi iubiri. Este vorba despre obiceiuri împământenite, de clipe de patos şi durere. Este vorba despre inspiraţionala experienţă a reconcilierii şi promisiunea unui viitor împreună. Peisaje şi evenimente obişnuite sunt pline de semnificaţii speciale pe care doar noi le putem înţelege. Acasă este acolo unde lucrurile ne sunt familiare şi unde rămânem recunoscuţi oricât de mult am rătăcit. Aceasta este adevărata Europă, preţioasa noastră civilizaţie pe care nimic nu o poate înlocui.
2. Suntem sub ameninţarea unei false Europe.

Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, se găseşte sub ameninţarea unei false înţelegeri a propriei identităţi. O falsă Europă care se vede pe sine ca o culme a civilizaţiei, dar în realitate ne va confisca căminul. Care face apel la virtuţile autentic europene, pe care însă le exagerează şi distorsionează, în timp ce ea însăşi rămâne oarbă la propriile vicii. Această falsă Europă, care se complace în promovarea unei caricaturi partizane a istoriei noastre, este iremediabil discriminatorie faţă de trecut. Adepţii ei aleg să fie orfani fără trecut şi prezintă starea de orfan fără familie şi cămin ca pe o cucerire nobilă a prezentului. Astfel, falsa Europă se erijează ca înaintemergătoarea unei comunităţi universale care de fapt nu este nici comunitate, nici universală.
3. Falsa Europă este utopică şi tiranică.

Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
4. Trebuie să apărăm adevărata Europă.

Mergem pe un drum înfundat. Cea mai mare ameninţare cu privire la viitorul Europei nu este nici intervenţionismul rus, nici imigraţia musulmană. Cel mai mare risc pentru adevărata Europă este menghina în care falsa Europă ne ţine imaginaţia. Naţiunile şi cultura noastră sunt golite de conţinut şi înlocuite de fantasma unei Europe iluzorii. Ne angajăm să ţinem piept acestei ameninţări la adresa viitorului. Vom apăra, susţine şi promova adevărata Europă, Europa căreia cu toţii îi aparţinem de fapt.

5. Solidaritatea şi loialitatea civică încurajează participarea activă.

Adevărata Europă aşteaptă şi încurajează o participare activă la proiectul comun al vieţii politice şi culturale. Idealul european este cel de solidaritate bazată pe acceptarea unui corp de legi care se aplică tuturor şi are cerinţe limitate. Această acceptare nu a luat întotdeauna forma democraţiei reprezentative. Dar tradiţia noastră de supunere civică reflectă un acord fundamental cu tradiţiile noastre politice şi culturale, în orice formă s-ar manifesta ele. În trecut, europenii s-au luptat pentru un sistem politic mai deschis participării populare şi suntem pe drept cuvânt mândri de aceasta. Chiar în timp ce duceau această luptă, uneori prin revoltă făţişă, europenii au afirmat mereu cu tărie că, în ciuda nedreptăţilor şi eşecurilor, tradiţiile popoarelor de pe acest continent ne aparţin tuturor. Un devotament atât de puternic pentru reformă arată Europa ca pe un loc care a căutat mereu dreptatea. Acest spirit de progres s-a născut din dragostea şi fidelitatea pe care am arătat-o patriei.
6. Nu suntem supuşi pasivi.

Spiritul unităţii europene ne permite să le acordăm încrederea celor din piaţa publică, chiar dacă ne sunt străini. Parcurile publice, pieţele centrale şi largile bulevarde ale oraşelor europene exprimă spiritul politic European: împărtăşim o viaţă în comun şi treburile publice (res publica). Presupunem că este de datoria noastră să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul societăţilor în care trăim. Nu suntem supuşi pasivi aflaţi sub dominaţia unei puteri despotice, fie ea sacră sau seculară. Nu ne prosternăm în faţa forţelor implacabile ale istoriei. A fi european însemnă să fii capabil de acţiune politică şi istorică. Suntem autorii destinului nostru comun.
7. Statul-naţiune este emblema Europei.

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem fiecare propria limbă, propriile tradiţii şi graniţe. Dar am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când ne-am găsit pe poziţii opuse sau chiar în război. Această unitate în diversitate ni se pare firească. Dar este deopotrivă remarcabilă şi preţioasă, pentru că nu este nici naturală, nici inevitabilă. Cea mai obişnuită formă politică de unitate în diversitate este imperiul, exact ceea ce regii războinici ai Europei au încercat să creeze iar şi iar după căderea Imperiului Roman. Atracţia formulei imperiale a fost îndelungată, dar în final a învins statul-naţiune, forma politică ce conferă suveranitate popoarelor. Statul-naţiune a devenit astfel emblema civilizaţiei europene.
8. Nu susţinem o unitate impusă cu forţa.

O comunitate naţională se autoguvernează cu mândrie, adesea se laudă cu realizările în plan naţional în domeniul artei sau al ştiinţelor şi concurează cu alte naţiuni. Uneori aceasta s-a făcut şi pe câmpul de luptă, ceea ce a rănit Europa – uneori profund – dar nu a reuşit niciodată să compromită unitatea noastră culturală. De fapt, s-a întâmplat chiar contrariul. Pe măsură ce statele-naţiune ale Europei deveneau tot mai recunoscute şi de sine-stătătoare, identitatea Europeană comună s-a consolidat. După teribila vărsare de sânge a celor două Războaie Mondiale din prima jumătate a secolului XX, am pornit la drum cu o hotărâre şi mai mare de a ne cinsti moştenirea culturală comună. Aceasta dovedeşte profunzimea şi forţa Europei ca civilizaţie cosmopolită în adevăratul sens al cuvântului. Nu căutăm unitatea impusă cu forţa de tipul unui imperiu. Dimpotrivă, Europa cosmopolită recunoaşte că iubirea de patrie şi supunerea civică faţă de ţară includ şi o deschidere către lumea largă.
9. Creştinismul a încurajat unitatea culturală.

Adevărata Europă a fost marcată de creştinism. Împărăţia universală a Bisericii – una a duhului – i-a conferit unitate culturală Europei, fără a avea nevoie şi de un imperiu politic. Aceasta a permis înflorirea culturilor şi cetăţeniilor specifice în sânul unei culturi Europene comune. Autonomia a ceea ce azi numim societatea civilă a devenit o caracteristică a vieţii europene. Evanghelia creştină nu impune legea divină în treburile statului, ci permite afirmarea şi cinstirea legilor seculare ale naţiunilor în diversitatea lor, fără ca aceasta să prezinte vreo ameninţare la adresa unităţii noastre. Nu întâmplător declinul credinţei creştine în Europa a coincis cu reluarea eforturilor de a stabili o unitate politică, un imperiu al banului şi regulilor prezentat sub masca unor sentimente de universalism pseudoreligios. Este ceea construieşte şi promovează în prezent Uniunea Europeană.
10. Europa se hrăneşte din rădăcinile sale creştine.

Adevărata Europă afirmă demnitatea egală a fiecărei persoane indiferent de sex, statut sau rasă. Aceasta provine tot din rădăcinile noastre creştine. Bunele noastre virtuţi provin toate din moştenirea noastră creştină: echitatea, compasiunea, mila, iertarea, împăcarea, caritatea. Creştinismul a revoluţionat relaţia dintre bărbat şi femeie, preţuind dragostea şi fidelitatea reciprocă într-un mod nemaiîntâlnit. Legământul căsătoriei le permite bărbaţilor şi femeilor să înflorească în comuniune. Majoritatea sacrificiilor noastre sunt de dragul consortului sau al copiilor noştri. Acest duh jertfelnic constituie o altă contribuţie creştină la Europa pe care o iubim.
11. Rădăcinile clasice încurajează excelenţa.

Adevărata Europă îşi trage extrage inspiraţia şi din tradiţia clasică. Ne recunoaştem oglindiţi în literatura antică greacă şi romană. Ca europeni, ne străduim să atingem măreţia, cununa virtuţilor clasice. Uneori, aceasta a condus la o competiţie violentă pentru supremaţie. Dar, în cea mai bună versiune a sa, aspiraţia către excelenţă continuă să inspire europenii să compună muzică şi să creeze obiecte de artă de o frumuseţe inegalabilă şi să facă descoperiri istorice în ştiinţă şi tehnologie. Adevărata Europă nu a uitat vreo clipă nici virtuţile severe ale calmilor romani, nici mândria participării civice şi spiritul de investigare filosofică ale grecilor antici. Şi acestea fac parte din moştenirea noastră culturală.
12. Europa este un proiect comun.

Adevărata Europă nu a fost niciodată perfectă. Cei care ne propun o falsă Europă nu greşesc când îşi doresc dezvoltare şi reformare. S-au realizat multe după 1945 şi după 1989 – realizări pe care trebuie să le cinstim şi să le sărbătorim. Viaţa noastră comună este un proiect în lucru, nu o moştenire împietrită. Dar viitorul Europei rezidă în reafirmarea credinţei noastre în cele mai bune tradiţii, nu într-un universalism contrafăcut care cere uitare şi repudiere de sine. Europa nu a început odată cu Iluminismul. Uniunea Europeană nu împlineşte dezideratul de cămin drag al nostru. Adevărata Europă este şi va fi întotdeauna o comunitate de naţiuni de sine-stătătoare, care uneori îşi apără cu înverşunare diferenţa, dar mereu unite prin moştenirea spirituală pe care o dezbat şi dezvoltă împreună, pe care o împărtăşesc şi o iubesc.

13. Ne pierdem căminul. Adevărata Europă este în primejdie.

Suntem pe cale să pierdem multe: suveranitatea popoarelor, rezistenţa la imperialism, cosmopolitismul civic capabil de iubire, moştenirea creştină a unei vieţii umane şi demne, angajamentul viu faţă moştenirea antichităţii greco-romane. Pe măsură ce promotorii falsei Europe construiesc un fals creştinism al drepturilor universale ale omului, noi ne pierdem căminul.
14. Se promovează o falsă libertate.

Falsa Europă afişează un devotament fără precedent pentru libertatea umană. O libertate care, totuşi, este foarte părtinitoare şi se prezintă mai degrabă ca eliberare de orice constrângere: eliberare sexuală, libertatea de auto-exprimare, libertatea de a fi „tu însuţi”. Generaţia studenţilor care au participat la revolta din 1968 priveşte aceste libertăţi ca pe nişte victorii preţioase în faţa unui regim cultural cândva opresiv şi atotputernic. Se percep pe ei înşişi ca mari eliberatori, iar imoralitatea le este aclamată ca o adevărată realizare morală pentru care întreaga lume ar trebui să le fie recunoscătoare.
15. Individualismul, izolarea şi lipsa de ţel se răspândesc.

Pentru generaţiile europene mai tinere, realitatea nu pare atât de aurită. Libertinajul hedonist adesea provoacă plictiseală şi un sentiment profund de lipsă de ţel. Legătura căsătoriei a slăbit. Valurile libertăţii sexuale care se rostogolesc peste tineri le înăbuşă dorinţa profundă de a se căsători şi a-şi întemeia familii. O libertate care înăbuşă cea mai profundă aspiraţie a inimii devine blestem. Societăţile noastre par să se afunde în individualism, izolare şi lipsă de ţel. În locul libertăţii, suntem condamnaţi la conformismul lipsit de substanţă al culturii consumeriste şi mediatice. Avem datoria să spunem adevărul: Generaţia 1968 a distrus, nu a construit. Au creat un gol pe care acum îl umplu reţelele de socializare online, turismul ieftin şi pornografia.
16. Suntem reglementaţi şi gestionaţi.

Chiar în timp ce pretutindeni este ridicată în slăvi libertatea fără precedent de care cetăţenii se bucură în ziua de astăzi, viaţa europenilor devine tot mai amplu reglementată. Regulile – adesea elaborate de birocraţi fără chip care merg mână în mână cu interese puternice – ne guvernează relaţiile de muncă, deciziile de afaceri, calificările educaţionale, ştirile şi divertismentul. Iar Europa încearcă acum să strângă şurubul în ceea ce priveşte regulile libertăţii de exprimare, o libertate pe care se întemeiază însăşi Europa, căci reprezintă manifestarea libertăţii de conştiinţă. Noile restricţii nu vizează obscenitatea sau alte atacuri la adresa decenţei în viaţa publică. Ceea ce doreşte, de fapt, să restricţioneze clasa guvernantă a Europei este exprimarea politică. Liderii politici care rostesc adevăruri incomode despre Islam şi imigraţie sunt târâţi prin tribunale. Corectitudinea politică impune tabuuri puternice, care împiedică orice punere sub semnul întrebării a stării de fapt. Falsa Europă nu încurajează de fapt o cultură a libertăţii, ci promovează o cultură a omogenizării consumeriste şi a conformismului impus politic.
17. Multiculturalismul nu funcţionează.

Falsa Europă se mai mândreşte şi cu un devotament fără precedent faţă de principiul egalităţii. Pretinde că promovează non-discriminarea şi incluzivitatea faţă de toate rasele, religiile şi identităţile. În această privinţă, progresele sunt autentice, dar au fost însoţite de o detaşare utopică de realitate. În decursul unei singure generaţii, cea anterioară, Europa a pus în aplicare un proiect măreţ de multiculturalism. A cere sau promova adaptarea nou-veniţilor de religie musulmană la obiceiurile şi moravurile noastre, ca să nu pretindem şi la religia noastră, este considerat ca o nedreptate flagrantă. Ni se spune că devotamentul nostru pentru egalitate ne cere să renunţăm la orice urmă de pretenţie că am avea o cultură superioară. În mod paradoxal, aventura multiculturală a Europei, care neagă rădăcinile creştine ale acesteia, promovează o formă exagerată şi himerică a idealului creştin de caritate universală. Le cere popoarelor Europene un grad de negare de sine care frizează sfinţenia. Ni se cere să confirmăm însăşi colonizarea propriei patrii şi moartea propriei culturi ca cea mai mare realizare europeană a secolului XXI – un act de sacrificiu colectiv făcut de dragul unei noi comunităţi globale a păcii şi prosperităţii, care s-ar naşte acum.
18. Rea-credinţă.

Este o doză mare de rea-credinţă în acest raţionament. Cu siguranţă majoritatea celor din clasa guvernantă recunosc superioritatea culturii europene, dar refuză afirmarea ei publică într-o manieră care ar putea leza imigranţii. Dată fiind această superioritate, ei cred că asimilarea va avea loc în mod natural şi rapid. Ca o reverberaţie ironică a vechii gândiri imperialiste, clasa guvernantă europeană presupune că aceştia vor deveni de la sine ca „noi”, prin legea naturii şi a istoriei, neputând concepe faptul că s-ar putea să se întâmple chiar pe dos. Între timp, multiculturalismul se aplică în mod oficial ca instrument terapeutic de gestionare a nefericitelor tensiuni culturale „temporare”.
19. Creşterea tiraniei tehnocratice.

Există însă o doză şi mai mare de rea-credinţă, una de natură întunecată. În decursul celei mai recente generaţii, un segment tot mai amplu al clasei noastre guvernante a decis că globalizarea accelerată îi favorizează propriile interese. Vor să construiască instituţii supranaţionale pe care să le poată controla fără inconvenientele rezultate din suveranitatea populară. Devine tot mai limpede că „deficitul de democraţie” din Uniunea Europeană nu mai este o simplă problemă tehnică ce poate fi remediată prin mijloace tehnice. Ci este mai degrabă o caracteristică fundamentală şi apărată cu zel. Fie că sunt legitimaţi de presupuse necesităţi economice, fie de legislaţia internaţională a drepturilor omului, care se dezvoltă în mod autonom, mandarinii supranaţionali ai instituţiilor UE confiscă viaţa politică a Europei, răspunzând la toate provocările cu acelaşi argument tehnocrat: „Nu există alternativă”. Aceasta este tirania ascunsă, dar tot mai reală, cu care ne confruntăm.
20. Falsa Europă este fragilă şi neputincioasă.

Vina tragică a falsei Europe devine tot mai evidentă, în ciuda faptului că partizanii ei fac eforturi majore pentru a întreţine falsele iluzii. Mai presus de orice, falsa Europă se dovedeşte mai slabă decât şi-ar fi imaginat cineva. Nu distracţiile populare şi consumul de bunuri materiale sunt cele care susţin viaţa cetăţii. Lipsite de idealuri mai înalte şi descurajate, prin ideologia multiculturalistă, de a-şi mai exprima mândria patriotică, societăţile moderne cu greu îşi mai găsesc resursele pentru a se apăra. Mai mult chiar, încrederea cetăţenească şi coeziunea socială nu se consolidează prin retorica incluzivităţii sau cu ajutorul unui sistem economic impersonal dominat de corporaţii-gigant multinaţionale. Trebuie să o spunem pe şleau: societăţile europene scârţâie din toate încheieturile. Dacă deschidem mai bine ochii, vom vedea o utilizare tot mai mare a puterii guvernamentale, inginerii sociale şi îndoctrinare prin educaţie. Azi, soldaţii înarmaţi de pe străzile noastre nu sunt acolo doar pentru a combate terorismul islamic, ci şi pentru a gestiona situaţii precum protestele violente împotriva sistemului sau mulţimile de fani beţi care ies de la meciurile de fotbal. Fanatismul în fotbal este un semn disperat al nevoii profund umane de solidaritate, pe care falsa Europă nu o poate împlini.
21. Se instalează o cultură a negării de sine.

Elita intelectuală europeană se numără, din nefericire, printre principalii apărători ai pretenţiilor falsei Europe. Fără îndoială, universităţile noastre reprezintă gloria civilizaţiei europene. Dar, dacă acestea căutau cândva să transmită noilor generaţii înţelepciunea acumulată din vremurile trecute, astăzi majoritatea universitarilor echivalează gândirea critică cu o negare simplistă a trecutului. Un punct de referinţă esenţial al spiritului european este disciplina riguroasă a sincerităţii şi obiectivităţii intelectuale. Dar, de două generaţii încoace, acest nobil ideal s-a schimbat. Ascetismul intelectual care cândva căuta să elibereze mintea de tirania opiniei dominante a devenit adesea conformism automat şi respingere a tot ceea ce ne caracterizează. Această poziţie de respingere culturală funcţionează ca un surogat facil de gândire critică. De o generaţie încoace, acest surogat intelectual se practică în sălile de conferinţă, devine doctrină, dogmă. Iar aderarea la el este etichetată drept dovadă de iluminare, de rafinament spiritual. În consecinţă, universităţile au devenit agenţi activi ai disoluţiei culturale.
22. Elitele îşi etalează cu aroganţă virtutea.

Clasa noastră guvernantă face posibil progresul drepturilor omului. Se luptă pentru a preveni efectele schimbărilor climatice. Proiectează o economie de piaţă globală unificată şi armonizează politicile de taxare. Monitorizează progresele realizate în privinţa egalităţii de gen. Fac atât de multe pentru noi! Ce mai contează procesul prin care ajung să ne conducă? Ce importanţă mai are că popoarele Europei devin tot mai sceptice cu privire la conducere?
23. Există alternativă.

Creşterea nivelului de scepticism este pe deplin justificată. Azi, Europa este dominată de un materialism lipsit de sens şi incapabil să mai motiveze femeile şi bărbaţii să-şi mai întemeieze familii şi să nască copii. O cultură a negării de sine privează generaţiile viitoare de un sens al identităţii. În unele ţări europene există deja regiuni întregi în care musulmanii locuiesc într-un regim de autonomie neoficială în raport cu legea locală, ceea ce-i face de facto colonişti, nu compatrioţi. Individualismul ne izolează unul de celălalt. Globalizarea schimbă perspectiva de viaţă a milioane de persoane. Când sunt confruntaţi cu aceste adevăruri, guvernanţii ne spun că ei nu fac decât să îmblânzească inevitabilul, adaptându-se la necesităţile implacabile. Nu există altă opţiune şi este iraţional să opui rezistenţă. Lucrurile nu pot fi deturnate. Cei care obiectează suferă de nostalgie, drept pentru care sunt „pe drept cuvânt” etichetaţi ca „rasişti” sau „fascişti”. Pe măsură ce diviziunea socială şi neîncrederea civică devin tot mai evidente, viaţa publică din Europa devine tot mai mânioasă şi mai ranchiunoasă, sentimente despre care nimeni nu ştie până unde vor putea fi împinse. Nu trebuie să mai continuăm pe acest drum. Trebuie să ne scuturăm de tirania falsei Europe. Există alternativă.

24. Trebuie să respingem pseudoreligia.

Orice lucrare de înnoire începe cu o autocunoaştere de tip teologic. Universalismul şi pretenţiile universaliste ale falsei Europe o revelează pe aceasta ca fiind o întreprindere pseudoreligioasă, care propune un puternic angajament de credinţă, dar şi anateme. Această atitudine constituite puternicul opiu care paralizează organismul politic al Europei. Trebuie să subliniem că aspiraţiile religioase ţin de domeniul religiei, nu al politicului – şi cu atât mai puţin al unei administraţii birocratice. Din această perspectivă, pentru a ne recupera puterea de influenţă politică şi istorică, trebuie să „resecularizăm” viaţa publică europeană.
25. Trebuie să restaurăm adevăratul liberalism.

Pentru aceasta va fi nevoie să renunţăm la limbajul mincinos care ocoleşte responsabilitatea şi favorizează manipularea ideologică. Discuţiile despre diversitate, incluziune şi multiculturalism sunt vorbe goale. Adesea, acest limbaj este folosit pentru a prezenta eşecurile drept realizări: destrămarea solidarităţii sociale este „de fapt” un semn de primire, toleranţă şi incluziune. Acesta este un limbaj de marketing, care îşi propune să ascundă realitatea, nu să o clarifice. Trebuie să ne recâştigăm respectul pentru realitate. Limbajul este un instrument delicat care îşi pierde lustrul când este folosit pe post de buzdugan. Ar trebui să veghem la decenţa limbajului. Recursul la denunţ este un semn de decadenţă a momentului actual. Nu trebuie să tolerăm intimidarea verbală şi cu atât mai puţin ameninţările cu moartea. Trebuie să îi protejăm pe cei care vorbesc raţional, chiar şi atunci când ni se pare că se înşală în vederile lor. Viitorul Europei trebuie să fie liberal în sensul bun al cuvântului, ceea ce înseamnă să fie profund ataşat deschiderii către dezbaterea publică solidă, eliberată de orice ameninţări de violenţă sau coerciţie.
26. Avem nevoie de oameni de stat responsabili.

Să rupem vraja falsei Europe şi cruciada ei utopică şi pseudoreligioasă către o lume fără frontiere înseamnă să nutrim un nou sens politic şi un nou tip de om de stat. Un bun lider politic administrează bunăstarea unui anumit popor. Un bun om de stat vede moştenirea noastră europeană comună şi tradiţiile naţionale specifice ca pe daruri măreţe şi dătătoare de viaţă, dar şi ca pe lucruri fragile. El nu respinge o astfel de moştenire, nici nu riscă să o piardă de dragul unor vise utopice. El va râvni să fie cinstit de poporul său, nu va înseta după aprobarea „comunităţii internaţionale”, care este de fapt aparatul de relaţii publice al oligarhiei.
27. Trebuie să ne reînnoim unitatea şi solidaritatea la nivel naţional.

Să recunoaştem caracterul particular al fiecărei naţiuni europene şi a specificului ei creştin fără a ne lăsa intimidaţi de pretenţiile false ale multiculturalismului. Imigraţia fără asimilare înseamnă colonizare, iar acest fapt trebuie respins. Ne aşteptăm pe drept cuvânt ca cei care vin în ţările noastre să devină membri ai naţiunilor noastre şi să adopte felul nostru de a fi. Această aşteptare trebuie să fie consolidată prin politici sănătoase. Limbajul multiculturalismului a fost importat din America. Dar marea imigraţie americană a avut loc în pragul secolului XX, o perioadă de remarcabilă creştere economică dintr-o ţară în care practic nu exista niciun sistem de servicii sociale. Dar această ţară avea un foarte puternic simţ al identităţii naţionale, aşteptându-se de la imigranţi să se adapteze la acesta. După ce a acceptat un mare număr de imigranţi, America şi-a închis uşile timp de aproape două generaţii. Europa trebuie să înveţe din această experienţă americană, nu să preia ideologiile contemporane care circulă în prezent acolo. Respectiva experienţă istorică ne arată că locul de muncă este un motor puternic de asimilare, că un sistem de asigurări sociale generos împiedică această asimilare şi că o conducere politică prudentă dictează uneori reducerea – chiar drastică – a numărului de imigranţi acceptaţi. Nu trebuie să permitem ideologiei multiculturale să ne deformeze judecata politică în ceea ce priveşte optima slujire a binelui comun. Şi este nevoie de comunităţi naţionale suficient de unitare pentru a vedea care este binele lor comun.
28. Doar imperiile sunt multiculturale.

După al Doilea Război Mondial, Europa Occidentală a cultivat democraţiile vitale. După destrămarea Imperiului Sovietic, naţiunile central-europene şi-au recăpătat vitalitatea civică. Acestea se numără printre cele mai preţioase realizări ale Europei. Dar vor fi pierdute dacă nu încercăm să rezolvăm problema imigraţiei şi pe cea a schimbărilor demografice din naţiunile noastre. Numai imperiile pot fi multiculturale. Astfel va deveni şi Uniunea Europeană dacă nu reuşim să reconstruim solidaritatea şi unitatea civică drept criterii de evaluare pentru politicile de imigraţie şi strategiile de asimilare.
29. O ierarhie adecvată nutreşte bunăstarea socială.

Mulţi cred în mod greşit că Europa este frământată numai de controversa din jurul imigraţiei. În realitate, acesta este doar unul dintre aspectele unui proces general de destrămare a ţesutului social care trebuie oprit şi reparat. Trebuie să recuperăm demnitatea anumitor roluri sociale. Părinţii şi profesorii au datoria de a-i forma pe cei care le-au fost daţi în grijă. Trebuie să rezistăm cultului experienţelor câştigate pe seama înţelepciunii, tactului şi căutării unei vieţi cultivate. Europa nu se poate înnoi fără a respinge în mod hotărât egalitarismul exagerat şi reducerea înţelepciunii la expertiză tehnică. Apreciem realizările politice ale erei moderne. Bărbaţii şi femeile trebuie să aibă drepturi egale de a decide treburile cetăţii. Drepturile fundamentale trebuie protejate. Dar o democraţie sănătoasă necesită ierarhii sociale şi culturale care încurajează căutarea excelenţei şi îi cinstesc pe cei care slujesc binele comun. Trebuie să refacem sentimentul de măreţie spirituală şi să-i acordăm cinstea cuvenită pentru ca civilizaţia noastră să poată contracara puterea tot mai mare a banului, pe de o parte, şi distracţia vulgară, pe de alta.
30. Trebuie să restaurăm cultura morală.

Demnitatea umană înseamnă mai mult decât dreptul de a fi lăsat în pace, iar doctrina internaţională a drepturilor omului nu epuizează dorinţa de dreptate şi cu atât mai puţin dorinţa de bine. Europa are nevoie de un consens înnoit asupra culturii morale, astfel încât oamenii să fie conduşi către o viaţă virtuoasă. Nu trebuie să permitem ca o falsă imagine a libertăţii să împiedice folosirea prudentă a legii pentru a combate viciul. Trebuie să iertăm slăbiciunea umană, dar Europa nu poate prospera fără recuperarea unei aspiraţii comune către o conduită dreaptă şi către excelenţă umană. O cultură a demnităţii decurge din decenţă şi din împlinirea datoriei de către fiecare la locul său din societate. Trebuie să reînnoim respectul reciproc dintre clasele sociale, trăsătură caracteristică pentru o societate care preţuieşte contribuţiile tuturor.
31. Piaţa trebuie îndreptată spre scopuri sociale.

Deşi recunoaştem aspectele pozitive ale economiei de piaţă, trebuie să rezistăm la tentaţia ideologiilor care încearcă să organizeze întreaga societate conform logicii pieţei libere. Nu totul este de vânzare. Pieţele funcţionale necesită domnia legii, iar scopul celei din urmă trebuie să fie mai mult decât eficienţa economică. Piaţa funcţionează cel mai bine când beneficiază de instituţii sociale puternice şi organizate după propriile principii, care nu ţin de logica pieţei. Creşterea economică, deşi benefică, nu reprezintă cea mai înaltă valoare. Piaţa trebuie orientată spre scopuri sociale. Astăzi, corporaţiile-gigant ameninţă până şi suveranitatea politică. Naţiunile trebuie să coopereze pentru a gestiona aroganţa şi indiferenţa forţelor economice globale. Susţinem folosirea judicioasă a puterii administrative pentru a susţine bunuri sociale non-economice.
32. Este nevoie de o reformă a educaţiei.

Credem că Europa are o istorie şi o cultură demne de a fi păstrate. Universităţile noastre, totuşi, trădează prea des moştenirea noastră culturală. Este nevoie de o reformă a programelor educaţionale pentru a încuraja transmiterea culturii noastre comune, nu de o îndoctrinare a oamenilor într-o cultură a negării de sine. Profesorii şi mentorii de la toate nivelurile de educaţie au datoria memoriei. Trebuie să se mândrească cu rolul lor de punte între generaţiile trecute şi cele viitoare. Trebuie să reînnoim cultura înaltă a Europei stabilind frumosul şi sublimul ca standard comun şi respingând degradarea artelor într-un fel de propagandă politică. Aceasta necesită cultivarea unei noi generaţii de mecena. Corporaţiile şi birocraţii s-au dovedit a fi slabi gestionari ai artelor.
33. Căsătoria şi familia sunt esenţiale.

Căsătoria stă la temelia societăţii civile şi a armoniei între bărbaţi şi femei. Este legătura intimă centrată pe susţinerea gospodăriei şi creşterea copiilor. Afirmăm că cele mai importante roluri pe care le avem în societate şi ca fiinţe umane sunt cele de tată, respectiv mamă. Căsătoria şi copiii sunt de nelipsit din orice viziune a prosperităţii umane. Copiii necesită sacrificiu din partea celor care îi aduc pe lume. Acest sacrificiu este nobil şi trebuie onorat. Susţinem politicile sociale judicioase care încurajează şi consolidează căsătoria, naşterea şi creşterea copiilor. O societate care nu este deschisă faţă de naşterea propriilor copii nu are viitor.

34. Noţiunea de populism trebuie reexaminată.

În Europa de astăzi există o mare doză de anxietate cu privire la ascensiunea a ceea ce este desemnat drept „populism”, cu toate că termenul nu este niciodată definit şi se foloseşte mai ales în sens peiorativ. Ne exprimăm rezerva cu privire la aceasta. Europa trebuie mai degrabă să se hrănească din înţelepciunea profundă a propriilor tradiţii decât să recurgă la lozinci simpliste şi apeluri emoţionale care învrăjbesc. Însă recunoaştem că o mare parte din acest fenomen politic poate constitui o rebeliune sănătoasă împotriva tiraniei falsei Europe, care etichetează ca „antidemocratică” orice ameninţare la propria legitimitate morală. Aşa-zisul „populism” pe drept cuvânt pune sub semnul întrebării dictatura sistemului, „fanatismul centrului”. Este dovada că, până şi în cultura noastră politică degradată şi sărăcită, capacitatea de acţiune istorică a popoarelor europene poate renaşte.
35. Viitorul nostru este adevărata Europă.

Respingem pretenţia falsă că nu există alternativă responsabilă la solidaritatea artificială şi lipsită de suflet a pieţei unice, a birocraţiei transnaţionale şi a societăţii de divertisment. Pâinea şi circul nu sunt suficiente. adevărata Europă reprezintă alternativa responsabilă.
36. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea.

În acest moment, le cerem tuturor europenilor să ni se alăture în respingerea fanteziei utopice a unei lumi multiculturale fără frontiere. Suntem îndreptăţiţi să ne iubim patriile natale şi ne dorim să le transmitem integral copiilor noştri nobilul tezaur cultural şi identitar care ne-a fost încredinţat. Ca europeni, avem şi o moştenire culturală comună, iar această moştenire ne cerem să trăim împreună în pace ca o Europă a naţiunilor. Să reînnoim suveranitatea naţională şi să ne regăsim demnitatea unei responsabilităţi politice comune pentru viitorul Europei!

Phillipe Bénéton (France)
Rémi Brague (France)
Chantal Delsol (France)
Roman Joch (Česko)
Lánczi András (Magyarország)
Ryszard Legutko (Polska)
Roger Scruton (United Kingdom)
Robert Spaemann (Deutschland)
Bart Jan Spruyt (Nederland)
Matthias Storme (België)
thetrueeurope.eu

mai mult
ExternPromovate

O operă scrisă de un ploieștean, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş, în premieră la Londra

vlad-tepes-gabriel-tora

Opera de debut a compozitorului şi violonistului Vlad Maistorovici, centrată pe figura lui Vlad Ţepeş şi inspirată de piesa „A treia ţeapă” a lui Marin Sorescu, va avea premiera mondială, duminică, la Victoria & Albert Museum din Londra.

Mai multe fragmente ale operei „Impaler” vor fi prezentate ca parte a unei serii de evenimente conexe dedicate expoziţiei „Opera: Passion, Power & Politics”, una dintre cele mai cunoscute şi vizitate din capitala Marii Britanii în 2017, transmite Institutul Cultural Român de la Londra.

Libretul este scris de Richard Crane, iar montarea aparţine regizoarei Faynia Williams, care a lucrat şi în România la sfârşitul anilor 1980 şi imediat după 1989. Din distribuţie fac parte soprana Becca Marriott, tenorul Oliver Brignall şi baritonul Matt Kellett, alături de membri ai The 12 Ensemble.

Vlad Maistorovici a decis să scrie această operă în urma colaborării cu Brighton Theatre din anul 2015, când a compus muzica originală a spectacolului „Vlad the Impaler”, adaptarea realizată de cuplul artistic Faynia Williams – Richard Crane după textul lui Marin Sorescu, pe care cei doi l-au şi cunoscut în urmă cu treizeci de ani.

Născut în Ploieşti (1985), Vlad Maistorovici a fost elev al Liceului de Artă Carmen Sylva. Cu susţinerea regretatei pianiste Lory Wallfisch, a candidat şi obţinut o bursă integrală la prestigioasa şcoală de muzică Yehudi Menuhin, unde a studiat vioara cu profesoara Natalia Boyarsky. Şi-a continuat studiile la Royal College of Music şi, în paralel, a studiat repertoriul cameral cu Bruno Canino la Florenţa. Şi-a desăvârşit studiile cu legendarul violonist Pierre Amoyal la Conservatorul din Lausanne, unde a absolvit cu diploma Master Solist. În 2015, a fondat Vibrate! Festival la Braşov, un eveniment internaţional anual.

Violonist, compozitor şi dirijor, Maistorovici are o activitate internaţională ca solist şi muzician de cameră. Laureat al mai multor concursuri internaţionale, a concertat pe mari scene ale lumii.

P.M.

mai mult
1 2 3 4 6
Page 2 of 6