close

Monarhie

Monarhie

30 decembrie 1947: „Domniță! Domniță! Nu mai avem rege! Suntem pierduți!”

ileana

În 1947, domnița Ileana, fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, locuia la Bran alături de familia sa:soțul ei, Anton de Habsburg, și cei șase copii ai lor. După câțiva ani petrecuți în Austria, ea revenise în țară în 1944 din cauza războiului și își petrecuse timpul conducând programe pentru ajutorarea soldaților și a comunității. Însă odată cu instaurarea regimului Groza, situația în țară a început să devină din ce în ce mai dificilă, astfel încât în vara lui 1947, domnița Ileana se gândea pentru prima dată la posibilitatea plecării din România. Nu știa că în doar câteva luni avea să fie oricum forțată să părăsească țara.

Crăciunul anului 1947 a fost ultimul cu adevărat fericit în familia principesei Ileana – și ultimul petrecut în România. Soțul ei, Anton, a revenit acasă după o absență de aproape un an de zile (reușise să plece în Austria, să vadă ce s-a întâmplat cu casa lor de la Sonnberg), așa că familia a petrecut împreună sărbătorile la reședința lor de la castelul Bran. Sărbătorile au fost liniștite, iar principesa s-a bucurat pentru fericirea nepotului ei, Regele Mihai, care era entuziasmat pentru logodna sa cu Ana de Bourbon-Parma.

„Domniță! Domniță! Nu mai avem rege! Suntem pierduți!”

Seara de 30 decembrie 1947. Principesa Ileana a petrecut câteva ore în vizită la o prietenă, la un ceai. La întoarcerea la Bran, îngrijitorul a întâmpinat-o la poartă și, alb la față și îngrozit, i-a spus:„Domniță! Domniță! Nu mai avem rege! Suntem pierduți!”. La radio tocmai se difuza mesajul de abdicare al Regelui Mihai.

În dimineața următoare, Ileana a plecat imediat spre București pentru a încerca să-l vadă pe Rege. S-a oprit la Sinaia, unde ofițerii de gardă i-au povestit:„Ne-au dezarmat cu forța azi-noapte. Cei din divizia Tudor Vladimirescu au preluat comanda. Am obținut permisiunea să facem această ultimă gardă, ca să întâmpinăm pe Majestatea sa pentru ultima dată. El încă se mai află în capitală. Să dea Domnul să nu i se întâmple nimic. De data asta vrem să îl salutăm cu cuvintele:«Să ne reveniți, Maiestate!» și apoi ne pot împușca!”.

Ileana s-a întâlnit cu Mihai la jumătatea drumului dinspre Bran spre București, la Câmpina. Regele i-a spus mătușei sale că i s-a zis că ea și sora ei, principesa Elisabeta, pot  rămâne în țară dacă doresc, ca simple cetățene:„Mi-a spus că după părerea lui ar trebui să încerc să rămân, dar că nu putea să mi-o ceară în mod direct pentru că nu voia să risc în continuare viața mea și a copiilor mei. Trebuia să cântăresc lucrurile și să hotărăsc eu singură.”

Oricât de mult și-ar fi dorit să rămână în România, odată ajunsă în București, principesa Ileana și-a dat seama că îi va fi imposibil să trăiască sub noul regim republican. Comuniștii au început imediat denigrarea monarhiei și a familiei regale, organizau manifestații populare de sărbătorire a proclamării republicii și, în plus, guvernul a decis imediat ca toate proprietățile principesei să fie confiscate.

Domniței i s-a dat voie să ia cu ea numai lucrurile personale ale familiei:haine, lenjerie de pat, tacâmuri de argint pentru opt persoane, dar nu și opere de artă, covoare sau bijuterii (cu excepția celor ce puteau fi dovedite ca fiind bijuterii de familie). Strângerea bagajelor s-a făcut sub controlul atent al partidului, care dorea să se asigure că familia regală nu părăsea țara cu niciun lucru de valoare.

La Bran, după ce și-au strâns lucrurile, Ileana, Anton și copiii lor au vizitat pentru ultima oară capela în care se aflau rămășițele principelui Mircea și inima Reginei Maria:„Am îngenuncheat cu Anton și copiii pentru ultima dată la altarul unde era inima și ne-am rugat adânc, în tăcere. Atunci mi-am promis solemn că oriunde aș merge voi încerca să îmi continui munca;mi-am promis că, deoarece în inima mea era încrustată imaginea României, viața mea va rămâne în continuare dedicată ei. Luasem o cutiuță veche și frumoasă de metal de pe una din mesele din castel și, dând la o parte zăpada cu mâinile, am umplut-o cu pământ românesc. Din câte am adus cu mine, acesta este lucrul cel mai prețios pe care îl am în casa din Noua Anglie.

„Mă simțeam ca și cum aș fi participat la propria mea înmormântare”

Despărțirea a fost grea. Foarte mulți oameni au venit să-și ia adio de la principesă. Nu a lipsit nici cârciumarul, despre care Ileana spune că fusese avertizată că era comunist. Bărbatul a venit la ea să o sărute și i-a spus plângând:„Să-ți amintești că tu ești Ilenuța noastră dragă:nimic nu o să poată schimba asta:copilul nostru drag!

S-au adunat în ziua plecării sale și o mulțime de țărani din sat, dar și din sate mai îndepărtate. Principesei i s-au oferit, ca ultim dar, ramuri de brad, simbol al eternității dragostei, al vieții și al credinței.

După plecarea din Bran, din cauza troienelor, grupul a făcut un ocol cu mașinile pe la Tohan, sat considerat „roșu”. Mașinile au rămas înzăpeziți, așa că Ileana s-a dus să ceară ajutor de la muncitorii care tocmai plecau de la fabrică, deși gărzile comuniste i-au spus că este imprudent. Oamenii au ajutat-o, iar la final, când s-a dus să le mulțumească – din nou, în pofida avertismentelor gărzilor – a vrut să le ofere un ultim dar. Redăm pasajul în care Ileana descrie ce s-a întâmplat atunci:

Vă rog luați banii aceștia și împărțiți-i între voi. Știu că este puțin, dar asta este tot ce am. – Și le-am întins toți banii care îmi fuseseră lăsați. 

Oamenii s-au uitat unii la alții și apoi unul a pășit în fața mulțimii. – Nu, domniță, mi-a spus el trist. Nu luăm noi astăzi bani de la dumneavoastră. Oare nu ați răspuns chemărilor noastre zi și noapte? Nimeni nu a bătut la ușa dumneavoastră fără să fie primit. V-am făcut un bine mic, dar atât de trist – vedeți, nici pământul nu vă lasă să plecați. Mai avem însă o rugăminte la dumneavoastră. Vreți să îngenuncheați cu noi ca să spunem o rugăciune pentru rege și țară și pentru ca să vă reîntoarceți.”

Principesa Ileana a părăsit România la câteva zile după Regele Mihai și Regina Mamă Elena, cu care s-a revăzut apoi în Elveția. Spre deosebire de frații ei – principesa Elisabeta, principele Nicolae și principesa Mărioara (devenită regină a Iugoslaviei, la rândul ei alungată de comuniști) –, Ileana a apucat să vadă căderea regimului comunist din România. A revenit în țară în septembrie 1990 ca Maica Alexandra (se călugărise cu aproape treizeci de ani înainte, în anii ’60) și a vizitat mormintele familiei sale, la Curtea de Argeș, dar și Branul, unde oamenii în vârstă și-au mai adus aminte de ea.

Domnița Ileana s-a stins din viață câteva luni mai târziu, în ianuarie 1991, și a fost înmormântată la mănăstirea de maici pe care a fondat-o în Statele Unite.

Historia.ro

mai mult
Monarhie

14 SCRIITORI ROMÂNI DESPRE CE A ÎNSEMNAT PENTRU EI MS REGELE MIHAI I

rege-ceata

Apropierea oamenilor de cultură față de Casa Regală își are rădăcinile cele mai adânci încă din interbelic, atunci când explozia artei din toate domeniile și a culturii a fost „ocrotită” și susținută de monarhie. Se poate spune că mulți scriitori, actori, pictori, sculptori, poeți, istorici și alți umaniști au fost iubiți de Casa Regală și au iubit-o în aceeași măsură, iar Regele Mihai I a reprezentat pentru mulți dintre aceștia un simbol al Binelui, în special în urma anilor întregi de propagandă defăimătoare a comuniștilor.

În urma tristei, dar așteptatei vești a morții Regelui Mihai I, am urmărit și am adunat reacții ale scriitorilor români, cu mulți dintre ai am și stat de vorbă pentru acest material, prin care mi-am propus un singur lucru: să nu uităm. Pentru că suferim, în general, de o amnezie retrogradă cu privire la valorile noastre reale.

 

Ana Blandiana

Ana Blandiana

Una dintre cele mai luminoase și mai dramatice figuri ale istoriei noastre.

Chiar în ziua morții Majestății Sale, celebra poetă Ana Blandiana, interzisă de trei ori în perioadă comunistă, fondatoarea Memorialului Sighet și a Academiei Civice, pe care o conduce și astăzi, membră a Academiei Europene și Mondiale de poezie și membru corespondent atrezvietrezvl Academiei Române, notează pe pagina sa de Facebook un mesaj emoționat despre rege:

Regele Mihai a fost una dintre cele mai luminoase și mai dramatice figuri ale istoriei noastre.

Și ca om și ca rege, a avut destinul și ținuta unui personaj tragic căruia, din cea mai fragedă copilărie și până la cea mai adâncă senectute, istoria i-a așezat, plină de cruzime, pe umeri sarcini pe care nimeni nu ar fi putut să le ducă și umilințe menite să-l strivească. Felul în care a rezistat, în suferință și în demnitate, l-a transformat pentru poporul lui într-un simbol al Binelui care, chiar dacă prin absurd, nu poate fi înfrânt.

A fost un om frumos, un om bun, un om profund onest și a reușit să transfere regalității, existând dincolo de verdictele istoriei, aceste rare calități umane.

 

Octavian Soviany

Octavian Soviany

Viitorul pare să le aparţină, pentru mult timp de acum înainte, ticăloşilor.

Poetul, romancierul, criticul și profesorul Octavian Soviany, autor al romanelor Viața lui Kostas VenetisMoartea lui Siegfried sau Casa din Strada Sirenelor, crede că odată cu Regele Mihai a dispărut și ideea monarhiei în România:

Odată cu moartea regelui Mihai, dispare de pe scena politică una dintre cele mai venerabile relicve ale unui trecut, pe care, de regulă, ne place să-l idealizăm.

Până şi minţile cele mai obtuze ar trebui să admită că la 23 august 1944 regele a salvat România de la un dezastru. După ce ţara fusese târâtă într-un război pentru care nu era îndeajuns pregătită (nu întâmplător, la Stalingrad, sovieticii şi-au pornit ofensiva atacând flancurile româneşti, pe care le ştiau prost echipate şi demoralizate), într-un război care odată cu trecerea Nistrului devenise un război de agresiune – venise scadenţa. Iar regele a salvat tot ce mai putea fi salvat…

Odată cu moartea regelui Mihai, este probabil îngropată pentru totdeauna şi ideea de monarhie. Deşi s-ar zice că republica nu ni se prea potriveşte. Românilor le place să vadă puterea politică întruchipată într-o persoană în carne şi oase… Iar în România republica a cunoscut forme distorsionate: am avut una comunistă, acum avem una cleptocratică. Când ştim ce s-a întâmplat din 1990 şi până acum, ne dăm seama că monarhia ar fi fost o soluţie.

Odată cu moartea regelui Mihai dispare unul dintre puţinele repere morale, de care societatea şi viaţa politică românească ar avea atâta nevoie. Viitorul pare să le aparţină, pentru mult timp de acum înainte, ticăloşilor.

Dumnezeu să vă odihnească, Sire!

 

Lucian Dan Teodorovici

Lucian Dan Teodorovici

Am copilărit cu povești șoptite, care-l includeau admirativ.

Scriitorul și scenaristul Lucian Dan Teodorovici, autor al romanelor Matei Brunulsau Cel care cheamă câinii, coordonatorul binecunoscutei colecții Ego. Proză a Editurii Polirom, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași, a povestit pe contul său de Facebook despre cum a fost invitat la Palatul Elisabeta acum câțiva ani și era emoționat să-l cunoască pe rege:

M-am pregătit sufletește cu mult timp înainte: am învățat eticheta, mi-am luat haine noi, căci pentru mine era mare lucru să-l întâlnesc, să dau mâna cu Regele Mihai. Am copilărit, la bunici, cu povești șoptite, care-l includeau admirativ.

Cu o zi înainte de recepție, am aflat că Majestatea Sa nu va fi prezent, simțindu-se rău în acea perioadă. Nu pot să vă spun cât de dezamăgit am fost. Dar costumul nou era cumpărat, papionul la fel, așa încât am făcut drumul de la Iași la București și retur doar pentru a da mâna cu Principesa și Consortul.

De ce am amintit despre asta? Așa, de amărât. Mi-am dorit enorm, o repet, să-l întâlnesc pe Regele Mihai. Am stat în adolescența mea la trei metri de el, la Putna, când îl avea alături pe Prințul Nicolae. Dar aș fi vrut să ajung cândva să și schimb câteva vorbe cu el. Atunci, la Palatul Elisabeta, am fost aproape de a-mi împlini dorința asta. Iar de-atunci, am tot sperat că mi se va mai ivi prilejul. Azi, amărăciunea mea se traduce și prin această ratare definitivă.

 

Alexandru Potcoavă

Alexandru Potcoavă

Poetul și prozatorul Alexandru Potcoavă, autorul cărții de proză scurtă Ce a văzut Parisul și al romanelor Pavel și ai lui sau Șoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli!, își amintește pe contul său de Facebook de cântecele despre rege învățate de la bunici:

Când s-a mutat la Timișoara, pe la anul 1900, stră-străbunica mea din Elveția a adus cu ea și „Le cantique Suisse”, pe care-l cânta mai ales când gătea. Apoi, fata ei, străbunica mea, a venit de la școală cu „Gott erhalte”, imnul K.u.K., pe care amândouă au început să-l cânte în bucătărie. După care bunica mea a venit de la școală cu „Trăiască regele”. O vreme, cele trei imnuri au fost cântate unul după altul, apoi s-au rezumat doar la imnul regal. Cu acesta au trecut prin deceniile de comunism, cântând lângă aragaz.

Degeaba a adus maică-mea și apoi eu de la școală „Trei culori”, urmat de „Deșteaptă-te, române”, că din bucătăria lui Omi am fost eu cel care a plecat cu „Trăiască Regele”. Și cu plăcerea de a găti. De azi înainte, însă, nu mai pot să cânt decât pentru mine.

 

Ana Barton

Ana Barton

Cât de mort este Regele nostru, moartea se măsoară doar în lipsa bătăilor inimii?

Scriitoarea și jurnalista Ana Barton, autoarea volumelor Prospect de femeieMamifer sau Jurământ de rătăcire, a publicat nenumărate statusuri legate de moartea regelui în ultimele zile, și am rugat-o să ne scrie câteva cuvinte despre cum a simțit aceste momente:

Fiecare înțelege lucrurile prin prisma experiențelor sale, a istoriei sale personale. Așa se face că eu simt că Regele Mihai I a venit acasă.

Mi-am rugat familia să mă-ngroape, când mi-o veni vremea, lângă bunicii mei, în cimitirul din locul unde m-am născut și am trăit în primii șapte ani. Acolo e acasă, chiar dacă eu acolo nu mai merg, nu mai am pe nimeni, nici casa bunicilor nu mai este. Acolo nu mai am pe nimeni viu, doar.

Regele a venit acum acasă, să se adauge strămoșilor săi, să se adauge pământului țării sale. Să ni se adauge. O să ziceți, poate, că noi suntem vii, iar Regele e mort. Dar cât de vii suntem noi, viața se măsoară doar în bătăile inimii? Cât de mort este Regele nostru, moartea se măsoară doar în lipsa bătăilor inimii?

Dacă moartea Regelui învie România, atunci Regelui cunună de mucenic i se cuvine, căci mult a mai suferit pentru noi și când a fost cu noi, demult, și în lipsa noastră. În anii din urmă, douăzeci și opt la număr, noi i-am lipsit și când am fost fizic prezenți. Nu despre canonizare vorbesc, ci despre dragoste și recunoștință veșnice. Și, cel mai mult, despre trezvie.

 

Nicolae Tzone

Nicolae Tzone

Am resimțit cu durere intensă plecarea Regelui Mihai. Ca pe o pierdere ireparabilă.

Editorul și poetul Nicolae Tzone, directorul Editurii Vinea și al Institutului pentru Cercetarea Avangardei Româneşti și Europene, mi-a spus despre felul în care s-a simțit tot timpul legat de rege, prin ziua lui de naștere:

Pentru mine, pentru viața mea, în toate cele cu adevărat semnificative ale ei, Regele Mihai a fost dintotdeauna, și va continua să fie pentru totdeauna, o prezență fundamentală. Încă din copilărie, de când am aflat că 10 mai, data nașterii mele, coincide cu Ziua Națională a Regatului României, am trăit un sentiment special de mândrie și, deopotrivă, de bucurie lăuntrică fără margini. De la un moment dat am dorit să cunosc tot ce se poate ști despre Regatul și Regii României. Și Regele Mihai a devenit Regele meu.

Cei mai buni prieteni ai mei, majoritatea autorilor ce au publicat la Vinea (de la Petre Stoica, Constanța Buzea, Alexandru Lungu, Șerban Foarță, până la Mihail Gălățanu) au știut acest fapt, că 10 mai era pentru mine infinit mai mult decât aniversarea zilei de naștere. Era Ziua Regelui.

Am resimțit cu durere intensă plecarea Regelui Mihai. Ca pe o pierdere ireparabilă, unică, cum doar în momentele pierderii ființelor dragi din propria familie. Regele Nostru, astăzi ridicat la Cer, este cea mai mare avere cu care mergem, cu fruntea sus și cu inima bătând mai tare ca vreodată, în Viitor.

 

Camelia Cavadia

Camelia Cavadia

Odată cu regele moare și puțin din România, o parte din fiecare dintre noi.

PR maganerul și scriitoarea Camelia Cavadia, autoarea cărților Vina și Măștile fricii, s-a născut pe 10 mai și s-a simțit tot timpul legată de „Ziua regelui”:

M-am născut pe 10 mai și nu de puține ori am auzit oameni exclamând apreciativ, „Ooo, de ziua Regelui!”, ca și cum aș fi avut și eu vreun merit în toată treaba asta. Poate de aceea, pe unele dintre urările de La mulți ani care mi-au fost făcute de-a lungul timpului le-am simțit încărcate de un fel de noblețe care, iarăși, nu mi se cuvenea.

Apoi, an de an, de ziua mea, în loc de urare, tata mi-a cântat o melodie, cu versuri compuse chiar de el, un fel de imn în care scotea în evidență importanța zilei în care m-am născut. Orfan de ambii părinți de la patru ani, tata păstrează și acum în amintire ziua în care, copil de trupă fiind, a defilat prin fața Regelui Mihai. Mi-a povestit-o de atâtea ori, încât uneori am impresia că i-am fost și eu alături. De câțiva ani încoace, abia mai deslușesc cuvintele din melodia tatei, îmbătrânit și el, dar le știu deja pe dinafară. Acum că Regele-a murit nu pot să nu mă-ntreb dacă anul viitor îmi va fi dat să aud cântecul cu care m-a obișnuit.

Nu știu dacă este doar o simplă impresie sau este și o realitate faptul că cei care sunt afectați de moartea Regelui au reușit să pulverizeze un parfum de decență și noblețe asupra acestei țări masacrate de deciziile de-a dreptul stupefiante pe care le iau chiar în aceste zile aleșii țării. E poate pentru prima oară în acest an (dacă nu cumva în ultimul deceniu), în care ieșim din case într-un număr atât de mare, însă nu pentru a ne revolta, ci pentru a aduce un ultim omagiu unui om care, chiar și după moarte, reușește să ne adune în liniște și împăcare.

Aplauzele și florile au luat locul huiduielilor și al lozincilor scandate, emoțiile au pus stăpânire pe sufletele oamenilor, făcându-i să lase încrâncenarea deoparte, iar străzile sunt în plină sărbătoare a recunoștinței și prețuirii. „Așa ar fi fost” este răspunsul pe care moartea Regelui Mihai ni-l dă la întrebarea „Cum ar fi fost dacă?”, iar asta ne aduce un licăr de speranță, care însă pâlpâie aproape stins, în aceste zile în care democrației pare să i se pregătească o lovitură mortală.

Ne rugăm la mormântul Regelui conștienți că o facem nu numai pentru el, ci și pentru viitorul nostru. Odată cu regele moare și puțin din România, o parte din fiecare dintre noi. Nădăjduiesc însă că vom fi în stare să întoarcem această tristețe imensă în favoarea noastră, păstrând în noi decența și normalitatea cu care l-am condus pe Rege pe ultimul său drum.

Rămas bun, Majestate!

 

Andrei Crăciun

Andrei Crăciun

Un tânăr răstignit între Hitler și Stalin, agățat ca de un petec de cer de iluzia că România ar putea fi mai bună decât este.

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, autorul seriei Baricadele sau al cărții de proză Aleea Zorilor, nu crede nici în monarhie, nici în republică (amândouă mi se par, în modul, forme de organizare erodate de vicii și prea puțin încărcate de virtuți), însă notează pe Facebook importanța Casei Regale asupra României și caracterul Regelui Mihai, în „neconcordanță” cu țara în care viețuim:

Un monarh bun sau un președinte bun – asta e o loterie. Diferența o face poporul. Iar la noi boborul are un singur zeu: Caragiale. Suntem vechi și caraghioși, domnule. Neam de Farfuridi și Brânzovenescu, damele aspiră la Coana Joițica, domnii la Nae Cațavencu. Hainele sobrietății ne strâng. Poporul mănâncă fasole cu cârnat.

Monarhia vine ca o umbră de civilizație și de solemnitate peste tot acest bâlci. Ne-ar face bine, ne-a făcut bine. Ștergeți Casa Regală din istorie și rămânem cu un mare sat împotmolit în intrigă și glod. Iar republica e oricum rodul unui act ilegal și imoral.

Regele Mihai I era fiul unui dictator. A avut inteligența să îl ocolească. Dar Regele Mihai I e și o dovadă profund umană că simțul datoriei există. Un Rege loial și de aceea singur. Un om blând și bun și demn. Un tânăr răstignit între Hitler și Stalin, agățat ca de un petec de cer de iluzia că România ar putea fi mai bună decât este. Poate nu cel mai strălucit suveran, dar un om absolut decent, niciodată decăzut în vulg.

Cumplită inadecvare cu țara! Dumnezeu să ne ierte.

 

Claudiu Komartin

Claudiu Komartin

Poetul Claudiu Komartin și directorul Casei de Editură Max Blecher, una dintre cele mai bune edituri care promovează poezia tânără contemporană, a transpus starea lăsată de moarte regelui în câteva versuri:

Fotografie Claudiu Komartin rege poem

Lumina din ziua în care ultimul rege-a murit,
fereastra zgâriată de aerul tare de-afară,
draperiile cântărind cât un monument de granit.

 

Dana Banu

Dana Banu

Când am aflat de moartea Lui, m-a încercat în primul rând un sentiment de vină.

Poeta Dana Banu, autoarea unor volume precum Cântecul samovarelorPoezii din țara lui elianLuna și Îmblânzitoarea de oameni sau Cartea singurătății, regretă comportamentul pe care l-am avut față de rege cât era lângă între noi:

Cât de umilit a fost de-a lungul vieții sale ultimul nostru rege. Câte minciuni s-au spus despre el, povești false ale propagandei comuniste, cât de batjocorit a fost. A acceptat totul cu serenitate, cu o demnitate regală. Un om cu adevărat luminos.

O nație care a adus la putere și s-a lăsat condusă de tot felul de oameni nedemni și și-a batjocorit Regele. Deși nu sunt monarhistă, când am aflat de moartea Lui m-a încercat în primul rând un sentiment greu, apăsător, de vină. Că nu am făcut ceva palpabil, că nu am reacționat atunci când era încă în viață, voi purta mereu vina aceasta cu mine ca un stigmat. Iată de ce aș fi chiar ipocrită să mă lansez acum în discursuri patetice, de moment.

Dumnezeu să îl odihnească în pace și să ne ierte pe noi cei care nu am fost în stare să facem la vremea potrivită un gest care să îi arate cât de mult a însemnat pentru noi.

 

Paul Vinicius

Paul Vinicius

Una dintre puținele figuri luminoase ale istoriei politice ale acestei țări.

Poetul Paul Vinicius, membru fondator al cenaclului Universitas, interzis de cenzura comunistă în 1987 pentru placheta de poezie Marțea albastră, miercurea albă, autor al unor volume precum Studiu de bărbatLiniștea de dinaintea liniștei sau kemada, mi-a povestit despre cum a fost în Trenul Regal:

În 2008, am fost invitat și am participat la un eveniment literar deosebit: „Scriitori pe Calea Regală”. Tot acest proiect s-a desfășurat sub înaltul patronaj al Majestății Sale Regele Mihai I al României și, mai mult decât atât, întregul parcurs dintre cele șase orașe ale circuitului l-am străbătut la bordul Trenului Regal, alături de ceilalți 44 de colegi scriitori invitați. Cu acel prilej, înainte de urcarea în tren și pornirea în turneu, am fost invitați în sala de protocol a Gării de Nord, unde au fost rostite speech-uri și recitate câteva poezii. Cum fusesem desemnat a-mi citi și eu un poem, am preferat să inventez unul pe loc, din care însă nu mai rețin acum decât finalul: „și – dumnezeule –/ ce bine ne-ar fi stat/ ca regat.”

Întâmplarea a făcut ca prietenul meu, Octavian Soviany – participant și el la acel turneu –, să scrie, după epuizarea acelei experiențe, un întreg ciclu de poeme, intitulat „Trenul Regal”, din care, cel de-al patrulea face referire chiar la acel moment: „Îi ghicesc sub cămaşă/ scheletul şi îi număr/ în gând,/ una câte una,/ vertebrele.// Vertebrele lui/ sunt albastre ca nişte/ picături de/ cerneală./ Poezia şi monarhia –/ spune paul vinicius./ Două bătrâne/ încă frumoase”.

Ei bine, mă regăsesc și mă simt foarte bine în acest poem. Fiindcă, după 1989, opțiunea mea vizavi de forma de stat a unei viitoare Românii democratice a fost, clar și răspicat, către regalitate. Această atitudine nu era decât urmarea firească a educației primite acasă și, în special de la taică-meu, ofițer de carieră și inginer militar, care mi-a insuflat de mic dragostea pentru țară, istorie și adevăr și respectul față de regalitate. Țin minte și acum jalea pe care am resimțit-o când tata a trebuit să-și dea la tăiat frumoasa lui sabie din oțel de Solingen, cu capul de vultur și însemnele regale de la mâner.

O vreme, am nutrit speranța reinstaurării monarhiei, dar nu a durat prea mult. Modul jenant și pur și simplu ticălos în care s-au comportat oamenii politici și instituțiile postdecembriste față de încercările repetate ale Majestății Sale de a reveni în țară, trecând prin hăituiri și umilințe fără precedent, nu ne-au lăsat nici un licăr de speranță. Vestea agravării stării de sănătate a fostului monarh al României, deși venea la o vârstă înaintată, m-a bulversat și m-a amărât, mai ales în peisajul politico-social scabros și dezolant oferit de actualele partide aflate la guvernare.

Tot ce pot spune acum, după plecarea dintre noi a Majestății Sale, este că pentru mine va rămâne un exemplu de demnitate, devotament și patriotism pur, una dintre puținele figuri luminoase ale istoriei politice ale acestei țări.

 

Robert Serban

Robert Șerban

Scriitorul și jurnalistul Robert Șerban, autorul volumelor Cinema la mine-acasăMoartea parafină sau Puțin sub linie, mi-a povestit despre câteva întâlniri pe care le-a avut cu regele și care l-au marcat prin „firescul” lor, din care o redau pe cea mai emoționantă:

Robert Serban si Regele Mihai

În 2004, în preajma Crăciunului, împreună cu câţiva prieteni din Timişoara, am fost în vizită la Castelul de la Săvârşin, unde am fost primiţi de Rege şi de Regina Ana. Am fost topit de emoţie întreaga oră cât am stat acolo. Eram ca hipnotizat, dar nu voiam să se vadă asta. Aşa că am tot încercat să-mi găsesc locul. Or, eu nu-mi găseam respiraţia! Da, nu sunt basme că se întâmplă ceva ieşit din comun în astfel de clipe, eu le-am trăit. E o stare în care îţi ieşi din propria matcă… Nu-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost singur.

Şi Regele, şi Regina erau îmbrăcaţi simplu, în haine de casă. În apropierea noastră era bradul împodobit de Crăciun. Poate tocmai că totul era atât de firesc a fost pentru mine extraordinara supriză. Venisem îmbrăcat la patru ace (toate cele patru pe care le aveam) şi eram pregătit să fac faţă unui protocol ieşit din comun. Ca ziarist, trecusem prin protocoale de grad 0, cu preşedinţi de stat, cu prim-miniştri, cu vedete de tot felul. Şi, dintr-o dată, poveştile copilăriei mele se topeau într-o realitate palpabilă, în care un Rege şi o Regină îmi erau în preajmă şi cu care mă fotografiam, cărora le zâmbeam şi le vorbeam. Amestescul de fantastic şi real, de călătorie în istorie şi de întâlnire, totodată, cu o personalitate istorică, dintr-o altă lume, dar care era chiar în faţa mea şi în lumea noastră, mi-a ţinut inima sus, foarte sus. Și azi o am acolo, doar că e tristă.

Dumnezeu să îl odihnească pe Rege!

 

Daniela Luca

Daniela Luca

Am pierdut reperul unic al unei existențe autentice.

Poeta Daniela Luca, Doctor în Psihopatologie şi Psihanaliză, psihanalist formator SRP, președinte ARFPP-„André Green”, formator/supervizor ACPPB, autoarea volumelor Cuvinte în negativ sau Intermezzo, mi-a vorbit despre Regele Mihai I ca simbol al națiunii și identității noastre, din punct de vedere psihologic:

Am avut șansa ca, în plină dictatură, la 16-17 ani, să existe un profesor de istorie (s-a stins și acum câțiva ani) care să ne transmită, cu tot riscul asumat, adevăruri și pagini nescrise, chiar interzise, din matca temporală și spațială a țării noastre. Printre ele a fost și viața „Copilului Rege” Mihai. Eu așa l-am cunoscut, din perspectiva copilăriei și adolescenței sale regale, mai întâi de toate, și nu avea cum să nu mă amprenteze pe atunci și pentru totdeauna destinul său, din el distingându-se și legăturile filiale, chiar încercata sa relație cu tatăl, Carol al II-lea.

În 1992, când a fost primit în cele din urmă în România, nu atât marea de oameni cu speranța/disperarea, bucuria/uluirea, efervescența/paralizia, admirația/scepticismul lor m-a copleșit, ci altceva, mult mai subtil, mai adânc: demnitatea, verticalitatea, calmul, charisma, blândețea fermă, eleganța în ținută și atitudinea, privirea cuprinzătoare și intens emoționată, o anume puritate sufletească din ea, un soi de smerenie și cumințenie a ființei – El, Majestatea Sa, ce fusese cândva pentru mine „Copilul Rege”, în acele momente devenise pentru o parte dintre noi singurul Pater al României.

Mult mai târziu, în Paris, în ultimul an al doctoratului pe tema paternității (2006), explorând și dimensiunea sa transgenerațională și istorică, am realizat că România a avut ea mulți regi, voievozi, domnitori, prinți, conducători, președinți, șamd, de fel și chip, dar niciodată un Pater, altul cu excepția Regelui Mihai I. Adevăratul sens al acestei înțelegeri de atunci , care îmi părea prea fatalistă sau pesimistă, pentru un simplu om – o țară fără un Pater adevărat, sau mai bine zis cu un Pater refuzat, exilat, umilit, interzis – l-am aprofundat după alți 9 ani, în Londra, pe când priveam schimbarea gărzilor la Palatul Regal.

Tot ce pot mărturisi acum din țesătura de gânduri, trăiri, experiențe de atunci și de peste timp este că noi, românii, ne-am interzis și am pierdut reperul unic al unei existențe autentice. L-am pierdut nu pe 5 decembrie 2017, ci cu zeci de ani în urmă când a început uciderea lui simbolică. Astăzi exilul său s-a încheiat, Catedrala din Curtea de Argeș îl va primi pe vecie. Noi vom rămâne pe mai departe fără un Pater omenesc, românesc.

 

Vasile Baghiu

Vasile Baghiu

Poetul și prozatorul Vasile Baghiu, autor al unor cărți precum Planuri de viațăFericire sub limite, sau al volumelor de poezie Rătăcirile doamnei Bovary sau Depresie, mi-a mărturisit că discuția despre monarhie se poate purta încă și chiar moartea Regelui Mihai I ar putea fi punctul de pornire:

Nu am avut norocul să-l cunosc personal pe Regele Mihai, dar am simţit că omul era altfel decât oricare dintre conducătorii şi politicienii noştri. Am şi scris în anii ’90, în ziarul lui Ion Raţiu, despre Majestatea Sa, încercând să explic atunci de ce mi se părea revenirea Sa ca rege la conducerea ţării un lucru nu numai bun pentru România, dar şi legitim. La urma urmei, republica aceasta care ne toacă vieţile şi ne ţine în coada Europei de treizeci de ani este continuatoarea modelului bolşevic de republică, complet străin nouă, românilor.

Cred că noi am ratat, atunci şi mereu până acum, o mare şansă neoferindu-i înapoi tronul pe care i l-au luat şi ni l-au luat sovieticii şi comuniştii. Ar fi meritat să facem mai mult pentru asta. N-a fost să fie. Şi nu o spun doar pentru că sunt în favoarea monarhiei constituţionale, ci pur şi simplu pentru că sunt convins că modelul său uman, experienţa pe care o căpătase şi patriotismul pe care îl avea ne-ar fi asigurat o reaşezare a valorilor adevărate în viaţa noastră comună de zi cu zi. Iar acest moment îl trăiesc cu sentimente amestecate, de regret în primul rând pentru pierderea unui om al istoriei noastre recente, dar şi de indignare-dezamăgire faţă de falsitatea şi ipocrizia declaraţiilor unor lideri sau persoane publice care în toţi aceşti ani fie s-au opus pe faţă ideii de monarhie, fie au uneltit în fel şi chip, prin propagandă mincinoasă şi manipulări de tot felul, împotriva Majestăţii Sale şi a Familiei Regale.

Se vede că unora le lipseşte simţul decenţei. Sunt consolat însă de miile şi miile de români care au stat ore întregi la coadă pentru a-i aduce, cum se spune, acestui rege bun al nostru un ultim omagiu. Pentru că gestul acesta ar putea fi, mă gândesc, un punct de redeschidere a discuţiei pentru schimbarea formei de guvernământ. Va trebui să avem odată şi odată şi această tresărire de demnitate! Nu demult, în 2011, Majestatea Sa spunea aceste cuvinte asupra cărora cred că merită să reflectăm şi în spiritul cărora ar fi esenţial, mai mult, să trăim măcar de aici înainte: „Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinții noștri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. Cuvinte adevărate şi memorabile care îl reprezintă cu tot ce a însemnat pentru noi.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanţe Familiei Regale!

Le mulțumesc încă o dată prietenilor și scriitorilor care au dorit să ne vorbească despre rege și sper ca acest articol să aducă un omagiu MS Regelui Mihai și să reamintească publicului despre cine a fost (și cine am fi putut fi și noi). Rămas bun, Majestate!

Andrei Ruse

mai mult
Monarhie

Avocatul fostului principe Nicolae: „Își revendică titlul. Ce fac ei nu este demn de Casa Regală”

BOOKFEST 2014 – EDITIA IX

Trecerea în neființă a Regelui Mihai I a lăsat Casa Regală a României într-o stare de tensiune, cu multe nemulțumiri și cu situații nerezolvate. Fostului principe Nicolae nu i-a fost permis să călătorească cu trenul regal alături de sicriul cu trupul neînsuflețit al bunicului său, lucru care l-a nemulțumit teribil.

Rămâne de văzut dacă trecerea în neființă a Regelui Mihai I va însemna reconcilierea Custodelui Coroanei, Principesa Margareta și a fostului Principe Nicolae, care au fost chemați în fața judecătorilor din Elveția. Avocatul fostului principe Nicolae a acordat un interviu în publicația Taifasuri în care a vorbit despre hotărârea lui Nicolae de a-și revendica titlurile de care a fost deposedat în august 2015. Avocatul Radu Enache a oferit răspunsuri întrebărilor care se află, în aceste clipe, în mintea mai multor români.

Avocatul a afirmat că membrii Casei Regale arată o deschidere față de fostul principe Nicolae, dar nu a susținut direct că este posibilă, cu adevărat, o reconciliere între părți. „Cei din Casa Regală au arătat o deschidere către Nicolae, acceptându-l acolo unde îi este locul, la ceremonialul funerar. (…) După ce nu i-a fost îngăduit să-și vadă bunicul pe patul de moarte timp de zece minute, măcar la catafalc să-i poată fi alături pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine”, au fost cuvintele lui.

Mai mult decât atât, avocatul a susținut că Nicolae se recomandă folosind din nou titulatura de principe și că își revendică poziția succesorală. „Dorește să fie reintegrat în Familia Regală. Decretul de înlăturare nu i-a fost comunicat în original. El nu a semnat declarația de acceptare de înlăturare de la succesiune”, a continuat Radu Enache.

Apărătorul lui Nicolae consideră că manevrele făcute de unii membri ai Casei Regale nu reprezintă nimic mai mult decât o lovitură de imagine. „Se încearcă discreditarea sa. Ceea ce fac ei nu prea este demn de Casa Regală. Asta se face în alte straturi sociale, dar Nicolae este dispus să revendice ceea ce-i aparține de fapt”, a explicat acesta.

Bărbatul a adăugat că miza este una uriașă, aceea de a reprezenta Casa Regală și de a gestiona milioanele de euro care intră anual în contul Casei Regale din partea statului. El a discutat despre faptul că Nicolae va fi prezent în instanță în luna ianuarie. Custodele Coroanei Regale, Principesa Margareta l-a dat în judecată pentru tentativă de violare de domiciliu. Este vorba despre momentul în care fostul principe a încercat să intre în reședința bunicului său pentru a-și lua rămas bun.

Click.ro

mai mult
Monarhie

Presa britanică despre Prințul Nicolae: „Mulți îl compară cu Prințul Harry. A devenit foarte iubit de români”

nicholas-rege

Presa britanică scrie în termeni laudativi despre Prințul Nicolae, despre care spune că „a cucerit inimile românilor”, după înmormântarea bunicului său, Regele Mihai I al României.

Publicația Metro scrie că „zeci de mii de români, alături de capetele încoronate ale Europei, i-au adus omagii Regelui Mihai, care a fost înmormântat sâmbătă”. Presa remarcă ceremonia funerară impresionantă, care i-a emoționat până la lacrimi pe cei prezenți, printre care s-au numărat cele cinci fiice ale Regelui Mihai, dar și nepotul său Nicolae Medforth-Mills, „căruia i-a fost retras titlul pentru că ar fi avut un copil nerecunoscut”.

Metro scrie că principele Nicolae a crescut în Marea Britanie până la vârsta de 5 ani și a absolvit cursurile Universității din Londra. „Dacă familia regală încă ar exista, Nicolae ar fi al treilea în linia de succesiune. În România, el este încă foarte apreciat pentru că trăiește printre oameni și arată bine. Unii l-au comparat pe el și pe logodnica lui, Alina-Maria Binder, cu prințul Harry și Meghan Markle”, scrie Metro.

Daily Mail remarcă faptul că „România este republică, iar monarhia nu mai are nicio putere constituțională, dar românii asociază încă familia regală cu o eleganță și demnitate care le lipsește clasei politice”.

Publicația britanică a stat de vorbă cu Marlene Eilers Koenig, istoric american, care a scris în numeroase rânduri despre familia regală a României: „Nicolae a devenit foarte popular. Dar au existat multe semne că ceilalți membri ai familiei i-au urât popularitatea în rândul românilor”.

Mama principelui Nicolae este cea de-a doua fiică a Regelui Mihai, Principesa Elena a României, care s-a căsătorit cu Robin Medforth-Mills, profesor de geografie la Universitatea Durham. Ea l-a criticat, într-un comunicat dat presei, pe fiul său pentru că a încercat să își vadă bunicul aflat pe patul de moarte. Principele Nicolae a fost împiedicat să îl vadă pe Regele Mihai de mai multe ori, dar familia regală a decis să îi permită să participe la funeralii unde, scrie presa britanică, „toți ochii au fost ațintiți asupra lui”.

Digi 24

mai mult
MonarhiePromovate

Coroana de Oţel originală nu a putut fi folosită la funeraliile Regelui Mihai pentru că legea nu prevede acest scop

coroana

Coroana de Oţel a României originală, care este clasată în categoria Tezaur şi se află în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), nu poate fi folosită pentru ceremoniile funerare dedicate Regelui Mihai I pentru nu este prevăzut în legislaţie un astfel de scop, a explicat pentru Agenţia de presă News.ro directorul instituţiei muzeale, Ernest Oberländer-Târnoveanu. În locul acesteia este utilizată o copie fidelă.

O copie a Coroanei de Oţel a României a fost aşezată pe sicriul Regelui Mihai I. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, a explicat, joi, pentru Agenţia de presă News.ro că nu exista posibilitatea ca la ceremoniile funerare dedicate Majestăţii Sale să fie utilizată Coroana de Oţel originală.

„Prevederile legale, respectiv Legea 182/2000, cer ca obiectele, mai ales cele clasate în categoria Tezaur, cum este Coroana de Oţel a României, care se găseşte în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României, pot fi folosite doar pentru două scopuri: scopul expoziţional şi de cercetare şi pentru investigaţii fizico-chimice sau de altă natură. Deci pentru orice altă utilizare, recuzită sau în alte scopuri legea este foarte clară. Nu există o asemenea posibilitate. Mai mult decât atât, patrimoniul muzeal clasat nu poate ieşi din sediul instituţiei decât printr-un aviz al Comisiilor naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi printr-un ordin semnat de ministrul Culturii. Şi, de asemenea, obiectul trebuie să fie asigurat. Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. Legea nu permite şi nici nu s-a făcut nici un demers în acest sens”, a spus directorul MNIR.

„În colecţia Muzeului Naţional există o copie de foarte bună calitate, a fost folosită. Legea permite să o folosim şi pentru alte scopuri. Numai cine nu ştie cât de sensibile sunt aceste obiecte ar putea să spună că s-ar putea face excepţii (în privinţa Coroanei de Oţel originale, n.r.)”, a adăugat Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Directorul MNIR a precizat că originalul a fost realizat după un desen al lui Theodor Aman la Arsenalul Armatei, aflat la acea vreme pe Dealul Spirii din Bucureşti, în zona actuală a Casei Poporului.

News.ro

mai mult
Monarhie

Fostul principe Nicolae la Palatul Regal

La căpătâiul Regelui a venit din nou, joi, nepotul său, fostul principe Nicolae și logodnica lui. Înainte de a intra în Palatul Regal, el  a stat un pic de vorbă cu oamenii strânși acolo, care l-au întâmpina cu multă căldură.

Nicolae a fost prezent și miercuri pe aeroportul Henri Coandă, în momentul în care sicriul cu bunicul său a fost adus în țară de o aeronavă militară. Ulterior, fostul principe și logodnica sa au fost și la Castelul Peleș, acolo unde Regele s-a născut și a petrecut primii ani ai copilăriei, și unde catafalcul său a fost depus pentru câteva ore.
La căpătâiul regelui s-a recules deja și primul oaspete regal venit din străinătate – fostul rege Simon al II-lea al bulgarilor.

Nicolae, fiul principesei Elena, a rămas fără titlul de principe şi scos din linia de succesiune la tron acum doi ani, din ordinul regelui Mihai, în împrejurări destul de neclare. 

În urmă cu o lună, fostul principe Nicolae a fost implicat într-un scandal după ce a încercat să intre cu forța în reședința Regelui Mihai din Elveția, imediat după împărtășania acestuia.

A fost a șaptea oară când am venit și am încercat, în ultimii doi ani. Nu am avut ce să fac, în afară de a încerca. Am încercat cu scrisori, am încercat la telefon, am încercat față în față. Am venit aici și am stat patru ore, la un moment dat. Am vrut să îl văd pe bunicul meu. Am întrebat, dar totul a fost un răspuns negativ”, a declarat Principele Nicolae, pentru un post de televizune.

 Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Ulterior s-a anunțat că fostul principe Nicolae va participa, împreună cu logodnica sa, la funeraliile bunicului său, regele Mihai. Mai mult, principele dezmoștenit a primit un rol în cadrul protocolului funerar, a spus avocatul său. Prințul dezmoștenit „va rămâne în ţară şi va participa la toate activităţile indicate în protocol”, a mai spus avocatul.

Regele a fost adus miercuri seara de la Sinaia la Palatul Regal din București, iar sicriul a fost depus în Sala Tronului. Sala Tronului a stat deschisă cu trei ore mai mult decât programul anunțat oficial pentru a permite să intre tuturor românilor veniți să-și aducă un ultim omagiu.

În continuare sute de români stau la rând și joi, încă de dimineață, ca să se reculeagă în fața catafalcului regelui defunct. În Sala Tronului sunt expuse și decorațiile și însemnele Regelui Mihai, printre care și Bastonul de Mareșal al Armatei Române acordat la 10 Mai 1941.

Însemne și distincții purtate de MS Regele Mihai I al României:

1. Bastonul de Mareșal al Armatei Române acordat MS Regelui Mihai I al României la data de 10 Mai 1941.

2. Ordinul Carol I, cea mai înaltă distincție a Regatului României, instituit în anul 1906, în grad de Colan.

3. Ordinul Victoria, cea mai înaltă distincție sovietică, acordat MS Regelui Mihai I al României la data de 6 iulie 1945. Ceremonia de decernare a ordinului a avut loc la data de 19 iulie 1945 în Sala Tronului din Palatul Regal.

4. Ordinul Legiunea de Merit în grad de Șef Comandant, primit de MS Regele Mihai I al României, în anul 1946, de la Președintele Statelor Unite ale Americii Harry Truman.

5. Ordinul Victorian, acordat de MS Regina Marii Britanii, în grad de Colan și Mare Cruce.

6. Ordinul Leopold al Belgiei, în grad de Mare Cruce cu spade.

7. Însemnele Ordinului de Malta

8. Ordinul Mihai Viteazul, clasele I, II și III, cea mai înaltă distincție militară a Armatei Române, primit de MS Regele Mihai I al României în 1941.

9. Ordinul Serviciul Credincios în grad de Colan, primit de MS Regele Mihai I al României când era Mare Voievod de Alba Iulia.

10. Baretă cu decorații, însoțită de miniatura acesteia, purtate de MS Regele Mihai I al României. Printre decorațiile ce alcătuiesc aceste barete se numără: Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Pentru Merit, Ordinul Casei Domnitoare, Ordinul Bene Merenti, Medalia Maritimă, Medalia Aeronautică, Crucia Trecerea Dunării (cu bareta Tradiție), Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 (cu bareta Tradiție), Medalia Semicentenarului Independenței.

Insigna de pilot instituită de MS Regele Mihai I al României în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Insigna Batalionului de Gardă Regală.
Însemnul „În Amintire” al Batalionului de Gardă Regală.

Digi 24

mai mult
Monarhie

Slujba de îngropare a Regelui Mihai I va fi oficiată în Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș

rege-ceata

Slujba de îngropare a Regelui Mihai I va fi oficiată sâmbătă în Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș, după care sicriul va fi purtat într-o procesiune până la Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală aflată în apropiere, unde se află locul de veci, a anunțat Biroul de presă al Casei Majestății Sale.

Potrivit unui comunicat al Casei Regale, sâmbătă, la ora 14,40, Trenul Regal, în care se va afla sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai și în care vor călători Custodele Coroanei și membrii Familiei Regale a României, va pleca din Gara Regală Băneasa.

„Trenul Regal va circula cu viteză redusă în următoarele localități: Chitila (ora 14,51) — Titu (ora 15,41) — Pitești (ora 16,46). Toți cei care vor dori să aducă un ultim omagiu Regelui Mihai I sunt așteptați în gara orașului lor”, se precizează în comunicat.

Trenul Regal va ajunge la ora 17,30 în gara din Curtea de Argeș, unde prezența presei și a publicului va fi permisă.

Cortegiul funerar se va deplasa apoi de la gară la Catedrala Arhiepiscopală și Regală.

La ora 17,50 va avea loc slujba de îngropare a Regelui Mihai I în Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș. La ora 18,20, sicriul va fi purtat într-o procesiune pe jos către Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, unde va avea loc ceremonia religioasă a îngropării, la ora 18,40.

Prezența presei nu va fi permisă în cele două incinte, nici înainte, nici pe parcursul celor două ceremonii funerare.

Noua Catedrală nu va putea fi vizitată în primele șapte zile după înmormântare.

COMUNICAT:

Biroul de Presă al Casei Majestăţii Sale este autorizat să transmită următoarele actualizări ale programului funeraliilor Regelui Mihai I al României din ziua de sâmbătă, 16 decembrie privind orarul ceremoniilor funerare și traseul Trenului Regal:

În ziua de miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 11.00, sicriul cu corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte Regele Mihai I va ajunge la Aeroportul Otopeni, de unde va fi transportat cu mașina la Castelul Peleș. Evenimentul se va desfășura în prezența Șefului Familiei Regale, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, și a membrilor Familiei Regale, a reprezentanților instituțiilor Statului, ai Bisericii Ortodoxe și ai Casei Majestății Sale. Presa va avea acces la ceremonie. Publicul nu va avea acces la eveniment.

Miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 14.00, corpul neînsuflețit al Regelui va fi așezat în Holul de Onoare al Castelului Peleș. Majestatea Sa Custodele Coroanei și Familia Regală vor fi prezenți la Sinaia. Programul vizitei oficialităților pentru a transmite condoleanțe la Castelul Peleș este următorul:

  • Ora 14-15: Instituția Președintelui României, Președinția Republicii Moldova, Membrii Guvernului României și ai Guvernului Republicii Moldova, Membrii Parlamentului României și ai Parlamentului Republicii Moldova.
  • Ora 15-16: Reprezentanții Instituțiilor Statului, centrale și locale.
  • Ora 16-17: Reprezentanții Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO și ai Organizațiilor Internaționale.
  • Ora 17-18: Reprezentanții Academiei Române și Academiei de Stat a Republicii Moldova, ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Catolice și ai celorlalte instituții ale Credinței.

Accesul la Castelul Peleș se face pe baza listelor comunicate în prealabil Protocolului Regal de către instituțiile mai sus amintite la adresa email ofiter.protocol@palatulelisabeta.ro.

Publicul nu va avea acces pe durata șederii sicriului la Domeniul Regal Sinaia. Presa va avea acces pe terasa Castelului Peleș și, în anumite intervale orare, în Holul de Onoare.

Miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 18.00, corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte va fi transportat de la Castelul Peleș la Sala Tronului din Palatul Regal (Calea Victoriei, nr. 49-53), unde va ajunge la ora 20.30. Ceremonia va avea caracter privat. Publicul și presa nu vor avea acces în Sala Tronului pe durata ceremoniei. Presa va avea acces doar la intrarea în Palatul Regal.

Toți cei care vor dori să depună flori și să se închine la catafalcul Majestății Sale Defuncte vor putea veni la Sala Tronului de la Palatul Regal:

  • Miercuri, 13 decembrie 2017, între ora 21.00 și ora 24.00;
  • Joi, 14 decembrie 2017, între ora 08.00 și ora 22.00;
  • Vineri, 15 decembrie 2017, între ora 08.00 și ora 22.00.

Intrarea este liberă. Accesul presei este permis.

Cei prezenți la Palatul Regal pentru a aduce un ultim omagiu Regelui Mihai I, sunt rugați să respecte următoarele reguli:

  • Să fie îmbrăcați în ținută corespunzătoare, cu culori închise.
  • Să nu poarte sacoșe, genți ori bagaje voluminoase de niciun fel.
  • Să nu vină însoțiți de copii sub 7 ani, nici cu cărucioare de copii.
  • Să nu folosească aparate de fotografiat, telefoane mobile ori alte instrumente electronice. Fotografierea și filmarea sunt interzise, din respect pentru solemnitatea ocaziei.
  • Să aibă la ei un document de identitate.
  • Nimeni nu va putea depune florile personal, la catafalc. Florile vor fi așezate în grădina din fața Palatului Regal sau pe trotuarul din fața grilajului Palatului. Personalul Casei Majestății Sale va fi la fața locului, pentru a îndruma publicul participant.
  • Persoanele care vin la catafalc sunt rugate să nu aducă volume, scrisori, ilustrate, timbre, documente sau fotografii. Toate acestea pot fi trimise ulterior, prin poștă, pe adresa Palatului Elisabeta.
  • În incinta Palatului Regal, fumatul și vorbitul la telefonul mobil sunt strict interzise.
  • Să coopereze cu personalul specializat al Ministerului Afacerilor Interne pe timpul verificărilor de securitate care se vor efectua în curtea și în interiorul Palatului Regal.
  • Alergatul în perimetrul de siguranță este strict interzis.
  • Să respecte programul activităților și traseul de deplasare stabilit de organizatori și indicațiile personalului specializat al Ministerului Afacerilor Interne.

Pe perioada accesului la Palatul Regal va funcționa un post de prim-ajutor.

În ziua de sâmbătă, 16 decembrie 2017, la ora 10.25, un scurt serviciu religios va fi oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal. Presa nu va avea acces în Sala Tronului pe durata ceremoniei.

La ora 11.00, sicriul cu corpul neînsuflețit al Regelui Mihai va fi așezat pe un catafalc în Piața Palatului Regal. Acolo va avea loc o scurtă ceremonie religioasă și militară. Accesul publicului în Piața Palatului este liber, în zonele special amenajate pentru participanți. Accesul presei este liber.

La ora 11.10, sicriul va fi urcat pe un afet de tun. Se va forma un cortegiu funerar, la care vor lua parte Familia Regală, militari români, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. Procesiunea se va face pe jos, iar afetul de tun va fi tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operațional.

De la ora 11.30 la ora 12.45, Cortegiul funerar va merge pe jos, pe traseul Piața Palatului Regal – Calea Victoriei – Splaiul Independenței – Piața Unirii – Intrarea pe Dealul Mitropoliei.

De la ora 12.50 la ora 14.00, la Catedrala Patriarhală va avea loc slujba de înmormântare. Publicul și presa nu vor avea acces în catedrală.

 La ora 14.00, cortegiul funebru se va deplasa la Gara Regală Băneasa, pe ruta Piața Unirii, Piața Universității, Piața Romană, Arcul de Triumf, Şos. Kiseleff, Şos. Bucureşti-Ploieşti.

La ora 14.40, sicriul cu corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte va fi transportat cu Trenul Regal, de la Bucureşti la Curtea de Argeş. Vor călători în Trenul Regal Majestatea Sa Custodele Coroanei și membrii Familiei Regale a României. Prezenţa presei și a publicului va fi permisă la Gara Regală Băneasa.

 Trenul Regal va circula cu viteză redusă în următoarele localități: Chitila (ora 14.51) – Titu (ora 15.41) – Pitești (ora 16.46). Toți cei care vor dori să aducă un ultim omagiu Majestății Sale Defuncte Regelui Mihai I sunt așteptați în gara orașului lor.

 Sâmbătă, 16 decembrie 2017, Trenul Regal va ajunge la Gara din Curtea de Argeş, la ora 17.30. Cortegiul funerar se va deplasa de la gară la Catedrala Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș. Prezenţa presei și a publicului va fi permisă la Gara din Curtea de Argeş.

La ora 17.50, va avea loc slujba de îngropare a Regelui Mihai I în Catedrala Mânăstirii Curtea de Argeş. La ora 18.20, sicriul va fi purtat într-o procesiune pe jos către Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.

La ora 18.40 va avea loc ceremonia religioasă a îngropării în Noua Catedrală Arhiespiscopală şi Regală.

 Prezența presei nu va fi permisă în cele două incinte, nici înainte, nici pe parcursul celor două ceremonii funerare. Noua Catedrală nu va putea fi vizitată în primele 7 zile după înmormântare.

Familia Regală anunță mare doliu pentru 40 zile și doliu timp de trei luni (de la deces). Marele doliu și doliul se referă la prezența publică a membrilor Familiei Regale.

Cărți de condoleanțe sunt deschise la Castelul Peleș, la Palatul Regal (Calea Victoriei) și la Palatul Elisabeta. Ele sunt la dispoziția publicului timp de 40 de zile de la data decesului.

Mesaje de condoleanțe pot fi transmise online la http://www.familiaregala.ro/mesaje

Pentru orice detalii, puteți contacta Secretariatul Regal și Biroul de Presă la adresa e-mail secretariat-regal@palatulelisabeta.ro și la telefonul 021 319 09 72. și la telefonul 021 319 09 72.

mai mult
Monarhie

Cântecul COMPUS SPECIAL pentru REGELE-COPIL

regina mama mihai

Poate e cel mai cunoscut cântec românesc. Toți copiii l-au cântat și toți părinții s-au jucat învățându-i pe cei mici versurile și linia melodică, zglobie ca un râs de prunc. Face parte din copilăria românilor de exact 8 decenii, alături de cățelușul cu părul creț sau podul de piatră, și are legătură cu Regele Mihai. De fapt, poate tocmai astfel de povești, cum e cea care urmează, despre lucruri care au intrat în viața noastră până la a le confunda cu tradiția, cu folclorul transformă personaje din viața reală, cu plusuri sau minusuri, în legende.

Cântecul este ”Vine, vine primăvara” și chiar nu cred că există român care să nu știe măcar primele două versuri: ”Vine, vine primăvara / Se așterne în toată țara”. Deși aș paria că toți le știu și pe următoarele: ”Floricele pe câmpii / Hai să le adunăm, copii”.

Pentru următoarele informații am folosit ca surse propriile amintiri, poveștile bunicilor și părinților, și, pentru acuratețe, siteurile ”Monarhia salvează România” și ”Clasa Palatină”. Ultimul și-a împrumutat denumirea de la clasa de băieți înființată din ordinul tatălui lui Mihai, Regele Carol al II-lea, sub egida Colegiului Național Sfântul Sava din București. Povestea acestei clase merită a fi respusă cândva, măcar pentru lecția despre cum trebuie educat un tânăr menit conducerii unei țări, cum s-au ales cei mai buni profesori, cum au fost aduși colegi din fiecare provincie românească, din fiecare etnie conlocuitoare și din fiecare clasă socială!

Dar nu asta e important pentru povestea cântecului, ci personajul cheie al întregii construcții școlare făcute pentru binele unei țări, dar în jurul unui singur adolescent (Clasa Palatină a funcționat între 1932 și 1940, debutând când Mihai avea 11 ani) profesorul Nicolae Saxu, fost inspector școlar general.

Saxu a fost un pedagog și muzician de succes în acea perioadă, dar cel mai cunoscut cântec al său este ”Vine, vine primăvara”. Cântecul a fost publicat pentru prima oară în volumul ”Carte de cântece pentru copii pentru clasa I primară”, volum semnat cu muzicologul George Breazul.

Saxu e important pentru că el a fost și învățătorul lui Mihai, între anii 1928 și 1932. Nu era o perioadă ușoară, Mihai nefiind un învățăcel oarecare, în acei ani el fiind ba rege, până în 1930, ba Mare Voievod de Alba!

Se presupune și se spune că profesorul Saxu l-a învățat pe Rege și cântecul atât de celebru în următoarele 8 decade, chiar înainte de a îl publica într-un volum. De altfel, Mihai a studiat în anii de școală pianul chiar cu Nicolae Saxu. Cântecul este oricum inspirat de acei ani, de dascăl cu un singur ucenic.

Evenimentul Zilei

mai mult
Monarhie

Moștenirea Regelui, dusă mai departe de Majestatea Sa Margareta, custodele Coroanei române

principesa-margareta

Majestatea Sa Margareta, custodele Coroanei române, este cea care va duce mai departe moștenirea tatălui său. A spus-o în primul mesaj transmis după moartea Regelui. A fost crescută și educată în acest spirit încă de când era copil și cunoștea România doar din fotografii și povești.

Principesa este primul copil al Regelui Mihai. S-a născut în Elveția și abia la 6 ani a aflat că povestea cu regi și prințese nu e doar un basm, că tatăl său cel mereu trist e de fapt rege și ea însăși o prințesă.

Licențiată în Sociologie și Drept în Scoția, Principesa Margareta știa foarte bine ce se întâmplă în România.

A fost primul membru al Familiei Regale care a venit în țară, chiar din ianuarie 1990.

Tot în ianuarie 1990 a înființat fundația care îi poartă numele. A ajutat bătrâni, orfani, copii în suferință, dar și tineri talentați care, fără acest sprijin, s-ar fi pierdut poate.

A învățat lecția voluntariatului de la bunica sa, Regina Elena, de care a fost extrem de apropiată, și de la înaintașele acesteia, Reginele Elisabeta și Maria.

La un orfelinat l-a cunoscut și pe cel care i-a devenit soț, românul Radu Duda.

Nimic nu a fost ușor în anii ’90.

În acele vremuri, piedicile pentru Familia Regală erau la tot pasul. Inclusiv să intre în țară.

Principesa Margareta a fost prima care l-a îmbrățișat pe tatăl său în 1997, când a putut păși din nou pe pământ românesc.

Desemnată moștenitoare, apoi custode al Coroanei, Principesa Margareta l-a secondat și reprezentat pe Rege în țară și în străinătate, la întâlniri oficiale sau pur și simplu în mijlocul românilor.

După retragerea lui Mihai I din viața publică, fiica cea mare a Regelui și-a asumat mai departe rolul pentru care s-a pregătit.

mai mult
Monarhie

Ce a însemnat monarhia în România

Regiiromaniei

În ultimele zile majoritatea posturilor TV din România au difuzat știrea legată de înrăutățirea stării de sănătatea a ultimului rege al României, Regele Mihai. Într-o țară în care monarhia constituțională a reprezentat forma de guvernământ principală timp de aproape un secol, se pune întrebarea ce a însemnat în realitate aceasta și ce merite a avut? Cum o explicație simplă la o întrebare atât de complexă nu poate fi dată, se impune așadar un comentariu mai detaliat pe marginea acestei teme.

Ce este monarhia?

În Europa, monarhia s-a născut din ceea ce este definit cu termenul de problema teologico-politică. Apariția Bisericii, ca instituție a determinat nașterea unei forme de guvernământ care să facă față pretențiilor acesteia și să poată îmbină problemele laice cu cele religioase. Monarhul era trimisul lui Dumnezeu pe Pământ, dar era în același timp uns de capul Bisericii, desemnând astfel unirea dintre Tron și Altar. Totuși, acest lucru dispare cu timpul și dintre cele 11 state europene care au păstrat până astăzi forma de guvernare monarhică, majoritatea au neutralizat aspectul religios al funcției regale.

Monarhia constituțională ca alternativă la monarhia absolută nu s-a născut în Anglia, atunci când a fost proclamată celebra Magna Charta Libertatum în 1215 și nici în 1689, odată cu independența Parlamentului și Declarația Drepturilor(The Bill of Rights). Ea s-a născut în realitate din Revoluția Franceză de la 1789 după ce lupta ideologică împotriva monarhiei absolutiste discreditase dreptul divin al regilor.

După Congresul de la Viena care a pus capăt războaielor napoleoniene, monarhiile conservatoare au fost reinstaurate în Europa. În Franța însă, puterea monarhului era vădit limitată, prin intermediul unei forme de împărțire a puterilor în stat, regele având mai mult un rol simbolic și funcția de arbitru al confruntării politice. Monarhia constituțională a fost introdusă ulterior, în condițiile în care se recurgea la ea ca la un regim ideal și în statele sud-est europene.

Monarhia în România

România apela în 1866 la o dinastie străină, Carol I din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen devenind primul monarh constituțional al țării. Principiul monarhiei constituționale este că „Regele domnește, dar nu guvernează„. Privit inițial de multă lume cu scepticism, Carol I a schimbat această percepție a opiniei publice odată cu Războiul de Independență de la 1877-1878, demonstrând că se identifică, în ceasurile grele, cu țara. Același lucru l-a făcut și Ferdinand I, arătând că aparține ca soldat patriei sale adoptive și conducând România prin anii grei ai Marelui Război. Sub Ferdinand I, idealurile românilor au fost îndeplinite, la 1 decembrie 1918, realizându-se Marea Unire.

La a treia generație, toate noile dinastii s-au văzut confruntate cu o criză politică, pe care contemporanii o considerau, în majoritatea lor, o criză a democrației rezultată din apariția regimurilor totalitare în Europa. Totuși, monarhia constituțională din România nu a sucombat în 10 februarie 1938 și nici nu a dispărut la 6 septembrie 1940, odată cu detronarea regelui Carol al II-lea de prima rebeliune legionară. Ea și-a dovedit vitalitatea în cele mai grele condiții, de la 31 august 1944, data revenirii la Constituția din 1923, și până la 30 decembrie 1947, când o lovitură de stat comunistă în complicitate cu forțele de ocupație sovietice, a înscenat moartea monarhiei din România.

Faptele monarhiei românești au rămas însă în patrimoniul național. Ele sunt: independența, prima modernizare, Unirea de la 1918, reformele care i-au urmat, despărțirea României de Axă și intrarea ei în luptă deși târziu, dar într-un mod eficient pentru cauza învingătoare, recuperarea Ardealului și ultimele eforturi de a rezista în fața comunismului.

Restituirea adevăratei imagini despre trecut înseamnă și reabilitarea personală a Regelui Mihai, iar aceasta ar însemna o victorie în fața contrafacerilor grosolane și a legendelor vulgare.

Manea Robert

mai mult
1 2 3 4 5 10
Page 3 of 10