close

Poezie

Poezie

TICĂIT – de Dan Minoiu

toamna-soare-vreme

Unei prietene, Florentina Popescu

TICĂIT

Ce clipă de aromă de cozonac umflat
Şi de sarmale fripte în rugul dintre noi,
Se-apleacă peste toamna din care am aflat
Că nu mai suntem singuri şi plângem amândoi?

Nu-ţi dau bineţea tristă a visului trecut
Şi nici povara zilei ce-n clipă va apare,
Cu gând de primăvară în clopotul meu mut
Te-aştept să-mi fii alături să pot ieşi la soare.

Nu-ţi căuta tristeţea pe un peron desculţ
Şi nici nefericirea n-o căuta prin porturi,
La magazinul lumii pierdută printre mulţi
Atârnă fanioane şi şoapte printre şorturi.

Nu-ţi părăsesc averea de-a mă avea cumplit
Şi cearta nu se zbate în mine să mă prindă,
Te răstignesc pe treapta metroului sosit
Şi lasă-mă în iarnă doar gândul să mă ningă.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

Neputinţă de Dan Minoiu

lacrima

Unei prietene, Nicoleta Buduianu

Neputinţă

Mi-i somn şi frig şi teama m-apasă
Şi încă parcurg drumul către casă.
Mi-i teamă de lacrima plecată din vânt
Să-i spun că iubesc-încă-pe-acest pământ.

Mi-i teamă de clipa de crudă uitare,
De sufletu-mi plâns călcat lângă-o floare
De zloata lăsată de tine în vis,
Mi-i frică de şoapte ce mi le-ai promis.

Şi-n praful tăcerii mi-e teamă de noi
Şi frică de clipa plecării in doi.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

ALB de Dan Minoiu

trandafir-alb

Unei prietene, Ioana Maria Lupaşcu                              

ALB

Oameni de zăpadă
Ce eram pe-o stradă
În grădina sufletului meu,

Lasă-ţi să-nflorească
Floarea ce-o să nască
Chipul zămislit de Dumnezeu

Şi când noaptea vine,
Tu, să strigi în mine
Şi-al tău ţipăt să-l aud mereu.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

Sărut

kissing

Eu ştiu de câte ori m-ai îngrijit
Şi ştiu ce greu îţi este şi cu mine
Şi îţi sărut piciorul ce-a grăbit
Să mă adoarmă şi să-mi fie bine.

Sărut talpa piciorului călcând
În clipa de neşansă ce mi-e soartă
Şi te blestem să mă iubeşti oricând
Aşa cum te iubesc la orice poartă.

Dă-mi mâna care astăzi mă mângâie
Să îi sărut căuşul plin cu apă
Şi pescăruşului ce pentru noi învie
Să-i dăm speranţa dintr-o altă soartă.

Dan Minoiu

mai mult
PoeziePromovate

Exclusiv! Primele poeme din viitorul volum „Hotel Sud no 2” al poetului Miki Vieru

miki

Mihai (Miki) Vieru s-a născut la Ploiești în 1974, unde a urmat cursurile Facultății de Litere și Științe. A debutat în revista de cultură Familia de la Oradea în anul 2000.

Volume de poezie:
Thermidor@Ketamidor (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003)
Leul Greu (Editura Brumar, 2005)
Hai-ku Miki (Editura Brumar, 2007)
ShiNoBi (Editura Brumar, 2008)
Aer în iarbă (Editura Casa de pariuri literare, 2012)

Ieri Park (Casa de editură Max Blecher, 2014)

A participat la antologiile Colocviilor tinerilor scriitori din 2006 pînă în 2012, cu excepția anului 2008. A participat la tabăra de creație de la Săvîrșin și a publicat în antologiile taberei, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010), Deranj (Editura Nigredo, 2011).

În prezent, este asistent doctor și predă limba engleză la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Departamentul de Muzică.

Luni, 5 iunie, Miki Vieru a fost invitatul de onoare în cadrul reuninii cenaclului Asociației Culturale 24 PH ARTE, unde a ținut un recital de poezie, în exclusivitate, din viitorul volum „Hotel Sud no 2” la care lucrează în prezent.

Hotel Sud no 2

L.A.

Mergem printr-o grădină de case

dintre care răsar pomi și floră multă

doi copii ne incendiază gândurile cu veselie

muncitorii de la distrigaz cred că de 40 de ani înjură

Armași nr. 8, iar strada geme sticlită sub ora de vârf

dimineața ne plânge în pumni zămislind o răcoare

al cărei parfum este măturat sub amenințarea zăpușelii

de către lucrătorii de la drumuri și poduri

strâng aerul parfumat din care palme însângerate cresc trandafiri

o zâmbră dansantă tăcut sub

nori așezată.

Hotel Sud no 2

Amintea

Că uite, că uită

ne-au crescut inimile

pâini pe vatra plăieșilor

în acest oraș unde

mâna Maicii Domnului prinde învăluind

gardurile în umeri robuști

întregi colțuri de stradă

unde mâna ei nouă înșine pe umeri a îmbărbătare

pe umeri ni se așează pasăre

unde ești tu?

Din timp mai ies vizuini de timpuri

mai lipsesc memorii

loess peste tobele amuțite

ca-ntr-o noapte al cărei întuneric ne paște

plin de cuțite, inima mea.

Hotel Sud no 2

Te plimb de mână

moartea la un braț distanță pe stânga

scenei

măicuța în retrovizoare

își asprește privirea de atâta distanță

pierd fizicalitate pas cu pas eu întreb: mă iei?

Ea, moartea, spune: ba pe dracu!

mai mult
Poezie

A mai trecut o zi…

no thumb

A mai trecut o zi

stau pe un lemn pe jumătate putred
cu bureţi crescuţi la capete
şi mă uit cu tristeţe la soarele
care-ncepe să scapete

a mai trecut o zi, se apropie
aş vrea să mai rămân dar nu mai pot
o, dacă măcar aş spera că atunci
sufletul meu va fi liber de tot

acum e-nchis fără să vrea în sine
şi plânge cum n-am mai văzut
şi smulge-n tăcere bureţii
crescuţi pe copacul căzut

(Ileana Mălăncioiu)

mai mult
Poezie

Letiţia Ilea, poezia inimii

ilustratie_poezie_22_nov_16

letitia_ilea_22_nov_16Letitia Ilea, poeta si traducatoare, s-a nascut la 3 iulie 1967 la Cluj-Napoca, Romania. Absolventa a Facultatii de Filologie din Cluj-Napoca, sectia franceza-romana (1989). De la debutul sau cu poezie in 1984, a publicat poeme, cronica literara, interviuri si traduceri in majoritatea revistelor literare din Romania. Din 2002 este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. A participat in 2005 la festivalul Belles Etrangeres – Roumanie, precum si la colocviul L’Invention du Livre organizat de Casa Scriitorilor si Traducatorilor straini din Saint-Nazaire. In 2006 a fost invitata festivalului Francofffonies (Paris). A primit opt premii literare in Romania pentru poezie si traduceri si un premiu de poezie in Franta (premiul Jean Malrieu, aprilie 2007). In prezent, preda franceza la Centrul „Lingua” al Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.

când m-am născut
când m-am născut eram o armată puternică
– e lesne de ghicit ce s-a întâmplat după aceea –
am rămas întâi fără hrană apoi fără cai
apoi oştenii au început să se înjunghie între ei
ca să aibă o moarte mai uşoară
unul singur mai trăieşte astăzi nu ştiu care
căpitanul scutierul ordonanţa
cel care a luptat până la capăt cel care a şters-o primul
îmi petrec timpul încercând să reconstitui lupta
şi asta stoarce toată viaţa din mine
ştiu mutările pe de rost asemeni unui jucător de şah
a fost o luptă cinstită sau nu
o cauză mare una neînsemnată cine poate şti
eu stau pe un maidan cârpindu-mi veşmintele
şi nu am unde să dezertez cu multă vreme în urmă
armata mea a pustiit totul a ucis femeile şi copiii
 
ce-i aia poezie
m-a întrebat băieţelul din vecini
în timp ce încerca să stea drept la masă
poezia e o chestie grozavă crede poştaşul
care mă respectă are mai nou o geantă specială pentru mine
cu reviste mandate şi scrisori de la prietenii poeţi
care au şi ei poştaşii lor
poezia e un pretext să nu faci nimic
să stai în fotoliu şi să spui că lucrezi
ar spune mama
nu ştiu de ce asociază poezia cu ţigările
factura de curent electric şi venitul târziu acasă
uneori cred că-i pare rău
că n-are cine să mă dea afară din poezie
eu mă folosesc de ei ca să nu recunosc
că nu ştiu prea bine ce fac de ce
de ani de zile o fiinţă ciudată fără nume
vede aude respiră în locul meu
trenului meu i-a fost ataşat un vagon de clasa întâi
camerei mele i-a crescut o mansardă tapetată cu ciocolată
eu m-am săturat de poezia despre poezie
de poezia despre poeme chinuite plicticoase poeme pe cai albi
poeme comme il faut şi de altfel în pagina asta
nu e loc pentru pumnal şi mâna încleştată
pentru rană şi carne în curând va fi dimineaţă
îmi pun ochelarii pe-ntuneric încerc să văd dincolo
să strig ceea ce prietenii dispăruţi mai aveau de spus
(Ilustraţie: Dragoş Ioan Pătraşcu-Poezia e floare la ureche – desen, asamblaje, obiecte)
mai mult
Poezie

(Re)întoarcerea fiului risipitor…

mihai_vieru_22_nov_16
Mihai Vieru (foto) s-a născut în anul 1974 la Ploiești. Este absolvent al Colegiului Național „Mihai Viteazul” și al Universității din Ploiești (Facultatea de Litere și Științe, specializarea engleză-română). Este traducător, publicist, doctor în Litere cu o lucrare despre opera poetică a lui Ion Stratan. În prezent este asistent la Facultatea de Arte a Universității din Oradea, unde-i instrumentează pe mai tinerii dumisale discipoli (și studenți), într-ale limbii engleze (în cadrul departamentului de muzică al sus pomenitei instituții). Și, credem noi, după cîte-l știm, că și-ntr-ale altor minunății nefilologice! Aferim! 
 
A debutat cu volumul de poeme Thermidor@Ketamidor  (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003). A mai publicat volumele:  Leul greu (Editura Brumar2005), Hai-ku Miki (Editura Brumar2007), ShiNoBi (Editura Brumar2008) și Aer în iarbă (Edtura Casa de pariuri literare2012). Este prezent cu poeme în antologiile taberei de creație de la Săvîrșin, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010) și Deranj (Editura Nigredo, 2011).
  
El despre el:
„Scriu poezia pentru a continua să trăiesc şi o trăiesc pentru a continua să scriu. Că e esenţială ca discurs, e riscant pentru receptarea ei la mase largi, dar e ca şi cum ai avea pretenţia să ai un neam de ieromonahi; că e prizabilă, e discutabil; că e o modalitate de defulare sau refulare e numai un prim palier. Cred că, pînă la urmă, se leagă de limba română şi de dorinţa continuităţii în această limbă, de dezvoltare a ei şi de vocaţia frumosului reflectat prin limbă.”  (Bogdan Stoicescu)
vom  tăcea (versiune)
să treacă îndesată din buzunarele de ceas
în cele din miocard 
o pelerină sugerează vântul cu rafale în LA minor –
zdrobind zăpada umerilor încinsă cu şnurul frigului emoţiilor
te-am văzut prima oară
din acest cocon fluturele se despachetează pe aripi 
ţie îţi va trece repede.
eu am să-mi târăsc un picior pe stradă 
jupuit de vremea simplă câinoasă cu ciocuri albe de măzăriche sărată
în timp ce se organizează salvarea mea 
eu nu cooperez
într-un sfârşit
am să cad într-o groapă cu stele
vei zâmbi la fel de frumos
când o să mă întrebe dumnezeu 
am să-i spun despre tine
că eşti chelneriţă in italia.
 
am sosit stop trebuie să plec stop mai am o bucată de viaţă stop
de împachetat
aşa începe totul: bun venit sărut fata ai văzut CE
frumos plouă  ca niciodată îmi place ZICEAI TU
e momentul
apoi repede ai ajuns acasă mi-ai zis
am prins 14-le care de obicei nu se poate prinde CĂ
de câte ori stau în staţie şi mă uit a doua oară 
EA NU mai E ACOLO ochii ei albaştri sunt albaştri albaştri
pe degetul ei mic se învârte scrisul IISUS 
MÂNTUIE
lebăda mâinii am văzut-o acum câteva zile în palme am
MÂINILE
LUI ESCHER
nimic nu apune în frumuseţe în afară de cum ardem NOI
în ficare respirare, cu fiecare şi, din păcate, nu imortalizăm
suficient
abia de scoatem UN ZÂMBET
ce se spune când primeşti răvaşe? 
bless you ca la strănut sau TOT UN ZÂMBET
îl trimisei pe zâmbet. e foarte fain lebădoiul mână
ai observat că lebădoiul e O MÂNĂ?
vezi mâinile lui escher. eu
EU AM CREZUT CĂ AI MÂINI CLASICE. 
 
(din Ieri Park – extended version)
mai mult
1 8 9 10
Page 10 of 10