close

Poezie

Poezie

„Iubirea” de Maria Ioana MIM

cuplu-frunze

Iubirea

Îmi scriu mereu în versuri iubirea pentru tine,
Dar știu că poate unii vor spune despre mine 
Că sunt c-am depășită să tot îmi cânt Iubirea
Însă, o fac că-mi este atât de dragă lumea.

Știu am numai o viață și-o singură iubire
Însă, dragostea mea înseamnă fericire,
Pe care n-o ascund celor de lângă mine
Și o împart, iubite, cu drag numai cu tine.

Aș vrea să știi, iubite, când zorii dimineții
Vestesc o nouă zi, simt anii tinereții,
În care îmi doresc să fim doar iubitori
Iubirea să-nflorească în ochii doritori.

Te simt că ești cu mine știu că mă prețuiești
Tu-mi dăruiești o floare și visu-mi împlinești,
Cu dragoste-mi zâmbești, cu drag eu te sărut
Și-ți spun că te iubesc mereu ca la-nceput.

Și nimeni, niciodată, nu va putea să spună
Căci dragostea curată nu stă-n inima bună,
Iubirea este Sfântă, e Dar Dumnezeiesc
Și numai din iubire toate se împlinesc.

Iubirea e supremă nu știe ce-i minciuna
S-o ai mereu în suflet, ea este numai una,
Mândria și trufia cu ea n-au casă bună
Iubirea le reneagă, e-n Univers stăpână!

Maria Ioana MIM

16/09/2017

P.S.: Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului!

mai mult
Poezie

„Ultima cafea” in memoriam Corneliu Vadim Tudor

corneliu-vadim-tudor

ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București – d. 14 septembrie 2015, București) a fost un scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar.

A fondat Partidul România Mare (PRM). Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale. A fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu.

A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică).

mai mult
Poezie

„Rugă către Tine” de Silvia Gurău

inaltare

Nu-mi bate Doamne, gândurile,
Sunt albe sau poate uneori sunt negre
Așteaptă-mă să mă descopăr.
Așteaptă-mă! Nu pot merge repede.
Așteaptă-mă la colţul vieții mele
Acolo unde eu, noapte de noapte,
Ridic ochii grei de dor, către stele
Şi mă întreb de ce îmi sunt așa departe.
Nu-mi bate Doamne necredința,
Când uneori mă trezesc gândind așa
Vin toate aceste din nebună neputință
În care lumea îmi pare tot mai rea.
Nu mă bate Doamne, Tu ești CEL mai bun,
Iar eu sunt doar umila Ta creație,
Știi? Uneori eu m-am pierdut pe drum,
Se mai întâmplă, fără explicație.
Şi tare mi-aş dori chiar să te rog,
În rătăcirea mea, când parcă nu exist,
Să nu mă schimbi, pe mine. Eu ma rog.
Şi Doamne! Dă-mi doar, putere să rezist!

Silvia Gurău

mai mult
Poezie

„La umbră de răspântie…” de Adina Faur

femeie-padure

A crescut drumul în mine…

Zvârcolindu-se-n în contorsionări de suflet.

Și-atâtea răspântii au fost…!

Răspântie de cuget și simțire.

Răspântie de descântec și ursire.

Răspântie de blestem, de bocet și de tânguire.

Răspântie de hohot, de sacrilegiu și de blasfemie.

Capătul potecilor, însă, mi s-a rătacit în irisul albastru.

Și de atunci, irisul a devenit capăt de drum…

Capăt de drum de taină, de pâine și de vin.

Eu sunt însăși drumul meu oglindit într-o privire ciobită de o puzderie de stări.

Eu sunt femeia-răspântie cu iris de capăt de drum!!!

Adina Faur

mai mult
Poezie

„TOAMNA” de Adina Adina

toamnaa1

„Și, totuși, vine toamna…
Și, vai, suntem bătrâni ..!” (A. P.)

Care este unitatea de masură a sufletului? Toamna…
Toamna… dezgolind gregar sentimentul, lăsând doar ochii goi, cu priviri triste, ochi de drumeț cu inima-corabie.

Toamna… acutizând nostalgii precare, lăsând doar un surâs letargic, aninat de colțurile unei guri flămânde de seva unui alt anotimp.

Toamna… reverberându-și țipătul trist în inchisori rutinate deja.

Îmi plânge ochiul a toamnă…
A toamnă-rug, a toamnă cu iz de țărână. Și lut de suflet… Și toamna e o frunză-n mine. O frunză de plop. O frunză cu tremur uscat ce s-a lepădat de nemarginire. Și-mi atârnă sub gene, cioburi de melancolie.
Pentru că toamna din mine are formă de clepsidră…

mai mult
Poezie

Natalia Pântea – o talentată tânără din Basarabia pasionată de poezie şi muzică

Natalia_Pantea

O tânără de 21 de ani din Republica Moldova, care iubeşte poezia şi muzica, a reuşit să-şi vadă visul împlinit la finele anului trecut când i-a apărut primul volum de versuri în limba română. Pasionată de muzică, basarabeanca şi-a transpus poeziile pe muzică pe care le-a înregistrat pe un CD.

Natalia Pântea s-a născut în anul 1996 în satul Măcăreşti, raionul Ungheni, din Republica Moldova. A studiat la Liceul teoretic „Elada” din localitatea natală până în clasa a XI-a, când a fost nevoită să renunţe pentru a se angaja. A făcut apoi clasa a XII-a la Liceul seral numărul 1 din Chişinău, pe care l-a absolvit în acest an.

Pasionată de poezie şi muzică

Natalia Pântea are pasiunea scrisului încă din şcoală. Prima poezie pe care a publicat-o a fost în ziarul raional „Unghiul”, iar primul articol i-a apărut în revista „Florile Dalbe” din Chişinău când era elevă în clasa a VII-a. La finele anului trecut această dragoste pentru poeziei a Nataliei Pântea a fost încununată de apariţia volumului său de debut, sugestiv intitulat „Amurgul tăcerii”.  „Poezia pentru mine înseamnă  sursă de viaţă. Ea îmi dă şansa să spun ce simt, ce gândesc… Poezia mă ascultă când plâng şi o să am nevoie de prietenia ei toată viaţa. Simt că mai am multe de spus prin poezie de aceea n-o să mă opresc aici. Visez să mai editez cărţi…”, spune Natalia Pântea.

Natalia_Pantea1În egală măsură, Natalia Pântea este psionată şi de muzică. În timpul liceului a cântat în ansamblul folcloric “Prutenii”. A mers şi la concursuri şi festivaluri, unde a obţinut premii importante. La concursul de romanţe şi tangouri “Ochiul dragostei” a obţinut locul II, iar la concursul de poezie şi proză “Florii 2014” a obţinut marele premiu. Tocmai de aceea s-a gândit să-şi înregistreze muzical câteva poezii, în felul acesta editând un CD, o colecţie de 15 poezii de-ale sale puse pe muzică.

Limba română – comoara cea mai de preţ

Natalia Pântea spune că îi place foarte mult să citească, iar cartea “Romanul adolescentului miop”, de Mircea Eliade, a fascinate-o tocmai pentru că ţinea şi ea un jurnal în care îşi scria gândurile, iar în romanul lui Mircea Eliade a găsit afinităţi cu stările sale sufleteşti, regăsindu-se în acestea. Tânăra poetă din Basarbia mai spune că scrie poezie în limba română, deoarece este singura limbă în care îşi poate exprima sentimentele pe care le trăieşte. “Limba română este cartea mea de vizită, comoara cea mai de preţ pe care nu poate să mi-o fure nimeni, niciodată, iar românii sunt oameni calzi, amabili, foarte talentaţi”, mai adaugă tânăra poetă.

Natalia_Pantea2Ca perspective de viitor, Natalia Pântea spune că şi-ar dori să îşi facă o carieră în televiziune, ca prezentator TV. Deoacamdată nu s-a decis la ce facultate se va înscrie, însă este convinsă ca va opta fie pentru jurnalism, fie pentru filosofie.

Mircea Popescu

mai mult
Poezie

LACUL ȘI OJA de Toma Boholț

oja

Stând pe masă spate-n spate
În sticluțe colorate
Cele două vechi surate
Mormăie pe înfundate…

I-auzi, soro, ce să-ți spun,
S-a trezit Lacul să zică,
Că sunt mică și n-am cum
Să fac unghia voinică,

Zise Oja suparată…

Lacul mormăie, se-ntoarce,
Cu privirea o străpunge
Se îndreaptă apoi pleacă…
Ce să-ți spun… vopsea de oase.

de Toma Boholț-28.09.2017-10 ani

mai mult
Poezie

„Narcoticele flori” de Paul Spirescu

flori-apa

Narcoticele flori izbesc în lună                                     
cu raze lungi încremenite în oglinzi
clădim iubito un castel de mătrăgună
pentru copiii noştri suferinzi

se lasă frig şi curge apa prin perete
şi nicio navă nu mai ancorează-n port
noi înălţăm iubito sonete desuete
spre ispăşirea visului meu mort

explozia nu poate să înceapă
decât să pui tu degetul pe buze
şi să-nflorească tremurând din apă
narcoticele flori stârnind meduze

şi să-nflorească tremurând din ape
secunde condensate-n picături de ploaie
la care vine singur să se-adape
un număr spânzurat într-o odaie

narcoticele flori încremenite
îmbracă trupuri de femei de iască
şi nu mai am nici vorbe potrivite
nici golul clipei care să mă nască

tu porţi otrava lunii în ureche
şi sângele în vine ţi-a fost demult secat
narcoticele flori din catedrala veche
în care plânge un călugăr desfrânat…

mai mult
Poezie

RĂSPUNS de Dan Minoiu

asteptare

Unei prietene, Liliana Lylyana

RĂSPUNS

Ce plânset pe piatră acum
Când lumea o calcă-n picioare
Băieţii cu fumuri duium
Strivesc – cu ciorapii-n sandale?!…

Ce vaiet e-n apa ce trece
Sub zgomot de barcă neunsă
E freamăt în ea şi e rece
Sirena-i prin valuri ascunsă?!…

Ce hohot de vis nedormit
Ne bântuie astăzi tristeţea
Când numai un lanţ ruginit
Ne leagă de mal tinereţea?!…

Ce rouă plecată-n alai
Împarte cu mâna dreptate
Când jur cu credinţa ce-mi dai
Că lumea ar vrea, dar nu poate?!…

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„EA” de Mihaela Taulet

femeie-carte

EA – Femeia care

Fata a avut vise.

A umplut lumea

Cu ele.

Ea, mama

Tuturor celor

Ce n-au voce,

Ea.

Singura

Iubita,

Parasita.

Flori pe campuri,

Ea în mijloc

De soare,

Ea voce,

Voința.

Cade Viața

Fără Frumusețe,

Cade Moartea,

Fără Tandrețe.

Avea EA,

Un câmp secret,

Unde nimeni,

Nu trecea.

Avea EA,

Răsuflet

Cu Aur,

Unde nimeni,

Nu prețuia.

Mihaela Taulet

17 august 2017, St. Denis

mai mult
1 9 10 11 12 13 15
Page 11 of 15