close

Poezie

Poezie

ANOTIMP de Dan Minoiu

femi (2)

Unei prietene, Marilena Dra

ANOTIMP

Te uită în noapte când dormi
Te uită la braţele tale
Căci visul te-ascultă când sorbi
Pe buzele tale – petale.

Te uită la ochiul închis
Gândind către visele tale
Căci noaptea ţi-l crede deschis
Pe buzele tale – petale.

Te uită când vrei deseori
Să plângi pe a stelelor cale
Căci ziua coboară cu sori
Pe buzele tale – petale.

Te vreau să te scoli şi să-ţi cer
O noapte cumplită de jale
Iar tu să clipeşti efemer
Cu buzele tale – petale…

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„Livresc” de Dan Minoiu

inimioara-1

Unei prietene, Mariana

Livresc

Dă-mi ţipătul
Să-l iau la îndoit
Şi dă-mi tăişul lamei ce o ai,
Căci te-am iubit fără să vreau, grăbit.
Când inima ţi-am dat-o evantai.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

„Psalm păgân” de Demostene Andronescu

celula

Domnul Demostene Andronescu, fost deținut politic, este unul dintre poeții închisorilor care fascinează prin inspirația pe care a avut-o și prin puterea poeziei sale. Poeziile lui scrise în temniță, în momente crunte, când supărarea și deznădejdea îi apăsau sufletul puternic, respiră smerenie… o smerenie în care el, omul care suferă pe nedrept, nu-l judecă pe Dumnezeu pentru situația îngăduită în istorie și în propria lui viață, ci se acuză pe sine ca fiind nimic, atât de neînsemnat încât nici pământul nu-l mai poate primi.

Pământule larg, pământule sfânt,
Primeşte-mă-n tine, fii mie mormânt,
Mă-nghite odată, de mine să scapi!
Sau poate, prea strâmt, nici tu nu mă-ncapi…

Despică-te, cer, şi varsă-ţi urgia,
îneacă-mi amarul, surpă-mi temelia,
Umflaţi-vă, mări, şi focul mi-l stingeţi,
Căscaţi-vă hăul şi-n el mă cuprindeţi!

Surpaţi-vă, munţi, leşul mi-ngropaţi,
De duhoarea lui lumea o scăpaţi,
Sorbiţi-mă, astre, şi de răul meu
Izbăviţi pământul şi pe Dumnezeu!

Primeşte-mă, iad, în focul din tine,
îneacă-mi durerea şi iadul din mine,
Mă mistuie-n flăcări, fii tu primitor!
Sau şi pentru tine sunt usturător?

Demostene Andronescu
Peisaj lăuntric, versuri din închisoare, Editura Fundația Închisorilor, Pitești, 2014, p. 75

mai mult
Poezie

OLAR

fetee

Unei prietene, Adet Marilena

OLAR

Lasă-mi chipul
Dă-mi lutul să ţi-l sparg,
Nu-ntinde mult nisipul
Şi lasă-mă să-l ard.

Nu-ntinde greu ulceaua
În care-ai să mă prinzi
Şi lasă-mi amintirea
Să plece prin oglinzi.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

TICĂIT – de Dan Minoiu

toamna-soare-vreme

Unei prietene, Florentina Popescu

TICĂIT

Ce clipă de aromă de cozonac umflat
Şi de sarmale fripte în rugul dintre noi,
Se-apleacă peste toamna din care am aflat
Că nu mai suntem singuri şi plângem amândoi?

Nu-ţi dau bineţea tristă a visului trecut
Şi nici povara zilei ce-n clipă va apare,
Cu gând de primăvară în clopotul meu mut
Te-aştept să-mi fii alături să pot ieşi la soare.

Nu-ţi căuta tristeţea pe un peron desculţ
Şi nici nefericirea n-o căuta prin porturi,
La magazinul lumii pierdută printre mulţi
Atârnă fanioane şi şoapte printre şorturi.

Nu-ţi părăsesc averea de-a mă avea cumplit
Şi cearta nu se zbate în mine să mă prindă,
Te răstignesc pe treapta metroului sosit
Şi lasă-mă în iarnă doar gândul să mă ningă.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

Neputinţă de Dan Minoiu

lacrima

Unei prietene, Nicoleta Buduianu

Neputinţă

Mi-i somn şi frig şi teama m-apasă
Şi încă parcurg drumul către casă.
Mi-i teamă de lacrima plecată din vânt
Să-i spun că iubesc-încă-pe-acest pământ.

Mi-i teamă de clipa de crudă uitare,
De sufletu-mi plâns călcat lângă-o floare
De zloata lăsată de tine în vis,
Mi-i frică de şoapte ce mi le-ai promis.

Şi-n praful tăcerii mi-e teamă de noi
Şi frică de clipa plecării in doi.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

ALB de Dan Minoiu

trandafir-alb

Unei prietene, Ioana Maria Lupaşcu                              

ALB

Oameni de zăpadă
Ce eram pe-o stradă
În grădina sufletului meu,

Lasă-ţi să-nflorească
Floarea ce-o să nască
Chipul zămislit de Dumnezeu

Şi când noaptea vine,
Tu, să strigi în mine
Şi-al tău ţipăt să-l aud mereu.

Dan Minoiu

mai mult
Poezie

Sărut

kissing

Eu ştiu de câte ori m-ai îngrijit
Şi ştiu ce greu îţi este şi cu mine
Şi îţi sărut piciorul ce-a grăbit
Să mă adoarmă şi să-mi fie bine.

Sărut talpa piciorului călcând
În clipa de neşansă ce mi-e soartă
Şi te blestem să mă iubeşti oricând
Aşa cum te iubesc la orice poartă.

Dă-mi mâna care astăzi mă mângâie
Să îi sărut căuşul plin cu apă
Şi pescăruşului ce pentru noi învie
Să-i dăm speranţa dintr-o altă soartă.

Dan Minoiu

mai mult
PoeziePromovate

Exclusiv! Primele poeme din viitorul volum „Hotel Sud no 2” al poetului Miki Vieru

miki

Mihai (Miki) Vieru s-a născut la Ploiești în 1974, unde a urmat cursurile Facultății de Litere și Științe. A debutat în revista de cultură Familia de la Oradea în anul 2000.

Volume de poezie:
Thermidor@Ketamidor (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003)
Leul Greu (Editura Brumar, 2005)
Hai-ku Miki (Editura Brumar, 2007)
ShiNoBi (Editura Brumar, 2008)
Aer în iarbă (Editura Casa de pariuri literare, 2012)

Ieri Park (Casa de editură Max Blecher, 2014)

A participat la antologiile Colocviilor tinerilor scriitori din 2006 pînă în 2012, cu excepția anului 2008. A participat la tabăra de creație de la Săvîrșin și a publicat în antologiile taberei, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010), Deranj (Editura Nigredo, 2011).

În prezent, este asistent doctor și predă limba engleză la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Departamentul de Muzică.

Luni, 5 iunie, Miki Vieru a fost invitatul de onoare în cadrul reuninii cenaclului Asociației Culturale 24 PH ARTE, unde a ținut un recital de poezie, în exclusivitate, din viitorul volum „Hotel Sud no 2” la care lucrează în prezent.

Hotel Sud no 2

L.A.

Mergem printr-o grădină de case

dintre care răsar pomi și floră multă

doi copii ne incendiază gândurile cu veselie

muncitorii de la distrigaz cred că de 40 de ani înjură

Armași nr. 8, iar strada geme sticlită sub ora de vârf

dimineața ne plânge în pumni zămislind o răcoare

al cărei parfum este măturat sub amenințarea zăpușelii

de către lucrătorii de la drumuri și poduri

strâng aerul parfumat din care palme însângerate cresc trandafiri

o zâmbră dansantă tăcut sub

nori așezată.

Hotel Sud no 2

Amintea

Că uite, că uită

ne-au crescut inimile

pâini pe vatra plăieșilor

în acest oraș unde

mâna Maicii Domnului prinde învăluind

gardurile în umeri robuști

întregi colțuri de stradă

unde mâna ei nouă înșine pe umeri a îmbărbătare

pe umeri ni se așează pasăre

unde ești tu?

Din timp mai ies vizuini de timpuri

mai lipsesc memorii

loess peste tobele amuțite

ca-ntr-o noapte al cărei întuneric ne paște

plin de cuțite, inima mea.

Hotel Sud no 2

Te plimb de mână

moartea la un braț distanță pe stânga

scenei

măicuța în retrovizoare

își asprește privirea de atâta distanță

pierd fizicalitate pas cu pas eu întreb: mă iei?

Ea, moartea, spune: ba pe dracu!

mai mult
Poezie

A mai trecut o zi…

no thumb

A mai trecut o zi

stau pe un lemn pe jumătate putred
cu bureţi crescuţi la capete
şi mă uit cu tristeţe la soarele
care-ncepe să scapete

a mai trecut o zi, se apropie
aş vrea să mai rămân dar nu mai pot
o, dacă măcar aş spera că atunci
sufletul meu va fi liber de tot

acum e-nchis fără să vrea în sine
şi plânge cum n-am mai văzut
şi smulge-n tăcere bureţii
crescuţi pe copacul căzut

(Ileana Mălăncioiu)

mai mult
1 12 13 14 15
Page 14 of 15