close

Poezie

Poezie

A mai trecut o zi…

no thumb

A mai trecut o zi

stau pe un lemn pe jumătate putred
cu bureţi crescuţi la capete
şi mă uit cu tristeţe la soarele
care-ncepe să scapete

a mai trecut o zi, se apropie
aş vrea să mai rămân dar nu mai pot
o, dacă măcar aş spera că atunci
sufletul meu va fi liber de tot

acum e-nchis fără să vrea în sine
şi plânge cum n-am mai văzut
şi smulge-n tăcere bureţii
crescuţi pe copacul căzut

(Ileana Mălăncioiu)

mai mult
Poezie

Letiţia Ilea, poezia inimii

ilustratie_poezie_22_nov_16

letitia_ilea_22_nov_16Letitia Ilea, poeta si traducatoare, s-a nascut la 3 iulie 1967 la Cluj-Napoca, Romania. Absolventa a Facultatii de Filologie din Cluj-Napoca, sectia franceza-romana (1989). De la debutul sau cu poezie in 1984, a publicat poeme, cronica literara, interviuri si traduceri in majoritatea revistelor literare din Romania. Din 2002 este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. A participat in 2005 la festivalul Belles Etrangeres – Roumanie, precum si la colocviul L’Invention du Livre organizat de Casa Scriitorilor si Traducatorilor straini din Saint-Nazaire. In 2006 a fost invitata festivalului Francofffonies (Paris). A primit opt premii literare in Romania pentru poezie si traduceri si un premiu de poezie in Franta (premiul Jean Malrieu, aprilie 2007). In prezent, preda franceza la Centrul „Lingua” al Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.

când m-am născut
când m-am născut eram o armată puternică
– e lesne de ghicit ce s-a întâmplat după aceea –
am rămas întâi fără hrană apoi fără cai
apoi oştenii au început să se înjunghie între ei
ca să aibă o moarte mai uşoară
unul singur mai trăieşte astăzi nu ştiu care
căpitanul scutierul ordonanţa
cel care a luptat până la capăt cel care a şters-o primul
îmi petrec timpul încercând să reconstitui lupta
şi asta stoarce toată viaţa din mine
ştiu mutările pe de rost asemeni unui jucător de şah
a fost o luptă cinstită sau nu
o cauză mare una neînsemnată cine poate şti
eu stau pe un maidan cârpindu-mi veşmintele
şi nu am unde să dezertez cu multă vreme în urmă
armata mea a pustiit totul a ucis femeile şi copiii
 
ce-i aia poezie
m-a întrebat băieţelul din vecini
în timp ce încerca să stea drept la masă
poezia e o chestie grozavă crede poştaşul
care mă respectă are mai nou o geantă specială pentru mine
cu reviste mandate şi scrisori de la prietenii poeţi
care au şi ei poştaşii lor
poezia e un pretext să nu faci nimic
să stai în fotoliu şi să spui că lucrezi
ar spune mama
nu ştiu de ce asociază poezia cu ţigările
factura de curent electric şi venitul târziu acasă
uneori cred că-i pare rău
că n-are cine să mă dea afară din poezie
eu mă folosesc de ei ca să nu recunosc
că nu ştiu prea bine ce fac de ce
de ani de zile o fiinţă ciudată fără nume
vede aude respiră în locul meu
trenului meu i-a fost ataşat un vagon de clasa întâi
camerei mele i-a crescut o mansardă tapetată cu ciocolată
eu m-am săturat de poezia despre poezie
de poezia despre poeme chinuite plicticoase poeme pe cai albi
poeme comme il faut şi de altfel în pagina asta
nu e loc pentru pumnal şi mâna încleştată
pentru rană şi carne în curând va fi dimineaţă
îmi pun ochelarii pe-ntuneric încerc să văd dincolo
să strig ceea ce prietenii dispăruţi mai aveau de spus
(Ilustraţie: Dragoş Ioan Pătraşcu-Poezia e floare la ureche – desen, asamblaje, obiecte)
mai mult
Poezie

(Re)întoarcerea fiului risipitor…

mihai_vieru_22_nov_16
Mihai Vieru (foto) s-a născut în anul 1974 la Ploiești. Este absolvent al Colegiului Național „Mihai Viteazul” și al Universității din Ploiești (Facultatea de Litere și Științe, specializarea engleză-română). Este traducător, publicist, doctor în Litere cu o lucrare despre opera poetică a lui Ion Stratan. În prezent este asistent la Facultatea de Arte a Universității din Oradea, unde-i instrumentează pe mai tinerii dumisale discipoli (și studenți), într-ale limbii engleze (în cadrul departamentului de muzică al sus pomenitei instituții). Și, credem noi, după cîte-l știm, că și-ntr-ale altor minunății nefilologice! Aferim! 
 
A debutat cu volumul de poeme Thermidor@Ketamidor  (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003). A mai publicat volumele:  Leul greu (Editura Brumar2005), Hai-ku Miki (Editura Brumar2007), ShiNoBi (Editura Brumar2008) și Aer în iarbă (Edtura Casa de pariuri literare2012). Este prezent cu poeme în antologiile taberei de creație de la Săvîrșin, Poate ne vedem (Editura Mirador, 2010) și Deranj (Editura Nigredo, 2011).
  
El despre el:
„Scriu poezia pentru a continua să trăiesc şi o trăiesc pentru a continua să scriu. Că e esenţială ca discurs, e riscant pentru receptarea ei la mase largi, dar e ca şi cum ai avea pretenţia să ai un neam de ieromonahi; că e prizabilă, e discutabil; că e o modalitate de defulare sau refulare e numai un prim palier. Cred că, pînă la urmă, se leagă de limba română şi de dorinţa continuităţii în această limbă, de dezvoltare a ei şi de vocaţia frumosului reflectat prin limbă.”  (Bogdan Stoicescu)
vom  tăcea (versiune)
să treacă îndesată din buzunarele de ceas
în cele din miocard 
o pelerină sugerează vântul cu rafale în LA minor –
zdrobind zăpada umerilor încinsă cu şnurul frigului emoţiilor
te-am văzut prima oară
din acest cocon fluturele se despachetează pe aripi 
ţie îţi va trece repede.
eu am să-mi târăsc un picior pe stradă 
jupuit de vremea simplă câinoasă cu ciocuri albe de măzăriche sărată
în timp ce se organizează salvarea mea 
eu nu cooperez
într-un sfârşit
am să cad într-o groapă cu stele
vei zâmbi la fel de frumos
când o să mă întrebe dumnezeu 
am să-i spun despre tine
că eşti chelneriţă in italia.
 
am sosit stop trebuie să plec stop mai am o bucată de viaţă stop
de împachetat
aşa începe totul: bun venit sărut fata ai văzut CE
frumos plouă  ca niciodată îmi place ZICEAI TU
e momentul
apoi repede ai ajuns acasă mi-ai zis
am prins 14-le care de obicei nu se poate prinde CĂ
de câte ori stau în staţie şi mă uit a doua oară 
EA NU mai E ACOLO ochii ei albaştri sunt albaştri albaştri
pe degetul ei mic se învârte scrisul IISUS 
MÂNTUIE
lebăda mâinii am văzut-o acum câteva zile în palme am
MÂINILE
LUI ESCHER
nimic nu apune în frumuseţe în afară de cum ardem NOI
în ficare respirare, cu fiecare şi, din păcate, nu imortalizăm
suficient
abia de scoatem UN ZÂMBET
ce se spune când primeşti răvaşe? 
bless you ca la strănut sau TOT UN ZÂMBET
îl trimisei pe zâmbet. e foarte fain lebădoiul mână
ai observat că lebădoiul e O MÂNĂ?
vezi mâinile lui escher. eu
EU AM CREZUT CĂ AI MÂINI CLASICE. 
 
(din Ieri Park – extended version)
mai mult
1 13 14 15
Page 15 of 15