close

Promovate

PromovateRomânia Mare 100

34 de localităţi din Republica Moldova au votat în consiliile locale unirea cu România

no thumb

Traian Băsescu a scris, pe Facebook, că „a început Unirea”, precizând că, până în acest moment, 34 de localităţi din Republica Moldova au votat în consiliile locale unirea cu România.
„A început Unirea! Acum, când postez, 34 de localităţi din Republica Moldova au votat în consiliile locale Unirea cu România. Au fost emise Hotărâri semnate de primari şi de consilierii locali. Alooooo! Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, Palatul Parlamentului! Se aude? A început Unirea!”, scrie Traian Băsescu.   El enumeră localităţile şi raioanele din care acestea fac parte, în care s-a votat unirea cu România.   Este vorba despre: Parcova (Edineţ); Ulmu (Ialoveni); Bardar (Ialoveni); Ruseştii Noi (Ialoveni); Puhoi (Ialoveni); Văsieni (Ialoveni); Feşteliţa (Ştefan Vodă); Opaci (Căuşeni); Goteşti (Cantemir); Săseni (Călăraşi); Nişcani (Călăraşi); Sărătenii Vechi (Teleneşti); Grătieşti (Municipiul Chişinău); Boghiceni (Hînceşti); Codreanca (Străşeni); Floreni (Anenii Noi); Târşiţei (Teleneşti); Măgurele (Ungheni); Răzeni (Ialoveni); Cucoara (Cahul); Băcioi (Chişinău); Meleşeni (Călăraşi); Ordăşei (Teleneşti); Visoca (Soroca); Bădiceni (Soroca); Drăsliceni (Criuleni); Ghiduleni (Rezina); Capaclia (Cantemir); Ursoaia (Causeni); oraşul Cimişlia; comuna Vatici (Orhei); Cioreşti (Nisporeni); Horeşti (Ialoveni); Chetrosu (Drochia).
A.D.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Lansare de carte la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” Ploiești

afis-carte

Joi, 15 februarie, 2018, ora 17, la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” Ploiești, prof. Raul Sebastian Baz își va lansa volumul de poezii „Cu fața la pământ”. Raul Sebastian Baz este membru al Cenaclului literar „Ion Luca Caragiale” Ploiești, tutelat de Asociația Culturală „24 PH Arte” Ploiești și publicist al revistei culturale 24pharte.ro.
Apărut la prestigioasa editură Eikon, volumul de versuri „Cu faţa la pământ” al editorialistului nostru, Raul Sebastian Baz, este rodul a mulţi ani de reflecţie asupra marilor teme religioase, cartea fiind, în esenţă, o repovestire a trecerii lui Hristos pe pământ, cu trimiteri la episoade pe care autorul le imaginează ca făcând parte din Biblie. Un fel de noi manuscrise descoperite în pustia egipteană, precum textele de la Nag Hammadi, dar în care apar inclusiv referiri la marile legende ale lumii, cum ar fi cea a Păsării Phoenix sau cea a Mioriţei. Matematician fiind, RSB ne prezintă un Hristos care deţine răspunsurile la toate întrebările ştiinţelor exacte, dar pe care nu le dezvăluie, pentru că lumea nu este pregătită să le înţeleagă. Cartea are 50 de pagini, numărul textelor fiind de 33 – evident o corelaţie cu anii pe care i-a trăit Hristos între noi. Cele şapte ilustraţii îi aparţin autorului, ca şi coperta. RSB foloseşte anumite detalii prelucrate digital din tablourile lui Marc Chagall şi ale lui Vincent Van Gogh, pe care le inserează într-o atmosferă stranie, amintind de pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico, dar şi de nuvelele lui Dino Buzzati.
lată ce scrie poeta Livia Dimulescu despre cartea lui Raul Sebastian Baz: „Raul Sebastian Baz se încumetă să abordeze povestea lui Iisus simplu, povestind… nu cerşeşte Divinităţii înţelegere, ci vrea să înţeleagă. Iisus vine spre noi simplu, nesofisticat, nesufocat de metafore, iar povestea Lui e dezbrăcată de orice exagerare. Asta convinge în poezia lui RSB – aparenta simplitate de crochiu, stilizarea până la esenţă a POVEŞTII. Poetul nu participă direct, nu-i simţi prezenţa: a înţeles şi vrea să înţelegem şi noi. Curajos demers, curajoasă temă, un excelent discurs poetic în care povestea lui Iisus te prinde şi te cuprinde. C. Noica spunea că filosofia e mai uşor de înţeles dacă o povesteşti. Pe mine, Raul Sebastian Baz m-a convins.”

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Spectacole la la Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești

muzica-not

Seria recitalurilor continuă la Filarmonica „Paul Constantinescu”, de această dată cu un spectacol cu şi despre dragoste, „Greatest Love Songs„! Astfel miercuri, 14 februarie, de la ora 19:00, pianista Ioana Maria Lupaşcu, solist concertist al Filarmonicii noastre, împreună cu Violeta Barac – Visarion, solist vocal, aduc în dar publicului ploieştean cele mai cunoscute, apreciate și îndrăgite cântece de dragoste. De Ziua Îndrăgostiţilor, la Filarmonică veţi putea asculta piese ca „Je t’aime”, „When I fall in love”, „Fly me to the Moon” sau „Love me tender” precum şi multe alte lucrări care pun dragostea, cel mai frumos sentiment existent, pe cea mai înală treaptă a emoţiilor. În interpretarea sensibilă şi plină de romantism a celor două artiste protagoniste, care la fiecare apariţie impresionează publicul prin talentul lor remarcabil, vă aşteptăm la o seară în care vom celebra dragostea aşa cum se cuvine, prin muzică. Biletele pentru „Greatest Love Songs” sunt disponibile atât online pe www.filarmonicaploiesti.ro cât şi la Casa de Bilete a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti şi la Agenția Teatrală, la prețuri de 20 de lei – întreg, 15 lei – pensionar și 10 lei – elev și student.

De asemenea, Filarmonica “Paul Constantinescu” vă invită joi, 15 februarie, de la ora 19:00, la un nou Concert Simfonic ce va avea loc în sala “Ion Baciu”. „Prin artă, spre bine!” Continuăm să vă dăruim, prin concertele noastre, bucuria şi liniştea pe care doar arta le poate reda. Iar concertul pe care l-am programat pentru joi, 15 februaie, este un alt exemplu de talent îmbinat cu valoroase pagini ale literaturii muzicale. Vom avea, din nou, invitaţi de seamă: maestrul Walter Hilgers, dirijor şi director artistic onorific al instituţiei noastre de cultură şi Emil Vişenescu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi clarinetişti români, iar concertul reprezintă un periplu prin mai multe stiluri şi şcoli muzicale. Pornim cu Uvertura „Coriolan”, lucrare scrisă de Ludwig van Beethoven în stilul clasic de maturitate. Continuăm cu „Concertino” în Mi bemol major pentru clarinet și orchestră, semnat de Carl Maria von Weber, creatorul operei romantice germane, pentru a merge, mai apoi, până la impresionismul lui Claude Debussy prin Rapsodia 1 pentru clarinet și orchestră. La final ne întoarcem la romantismul târziu al lui Anton Bruckner cu emblematica Simfonie nr. 0 în re minor, cea care, după ce a fost scrisă a fost declarată nulă de însuşi compozitorul, dar care s-a dovedit a fi o partitură superbă. Suntem onoraţi să includem şi acest concert în Proiectul „România 100 – Sărbătorim împreună” inițiat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, mai cu seamă că vorbim despre un eveniment realizat cu amabilul sprijin al Ambasadei Republicii Federale Germania la București. Concertul va începe, ca de obicei, la ora 19:00, iar biletele sunt disponibile atât online, pe www.filarmonicaploiesti.eu, cât şi la Casa de Bilete a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti şi la Agenția Teatrală, la prețuri de 20 de lei – întreg, 15 lei – pensionar și 10 lei – elev și student.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

CONCERT SIMFONIC EXTRAORDINAR

andrei-aradits

Andrei Aradits, charismaticul actor de teatru și film, va fi invitatul nostru special la Concertul Extraordinar de joi, 22 februarie 2018, ce va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești. Vă așteptăm cu drag la concert, iar biletele, în valoare de 70 de lei, pot fi achiționate de la Casa de Bilete a Filarmonicii (str. Anton Pann nr 5) sau online, de pe www.filarmonicaploiesti.eu. Un actor cu o carieră impresionantă, Andrei Aradits va interpreta partea narativă a Suitelor „Peer Gynt”, semnate de norvegianul Edvard Grieg. Inspirate din opera lui Henrik Ibsen, acestea redau povestea unui tânăr visător aflat în căutarea dragostei perfecte. După o serie de aventuri, consumate pe mai multe tărâmuri fantastice, Peer Gynt revine acolo de unde a plecat: în brațele lui Solveig, pe care o sedusese și abdonase în trecut. Filarmonica „Paul Constantinescu” vă oferă aşadar prilejul de a asista la un spectacol complex, foarte apreciat de publicul spectator la fiecare reprezentaţie. Cu o orchestră simfonică aflată mereu la înălțime, cu maestrul Radu Postăvaru la pupitru și cu Andrei Aradits într-o formă excelentă, concertul din 22 februarie, de la Casa Sindicatelor, este unul de neratat! Absolvent, în 1998, al Universităţii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Andrei Aradits a fost Mesia în „Golem” (regia Cătălina Buzoianu); Jack în  „Cabaret” (regia Andreea Vulpe),  Fedka  în „Scripcarul pe acoperiş” (regia Harry Eliad), Zefir în „Trandafirii roşii” (regia Vlad Massaci), Toboșarul în „Regele Lear” (regia Dragoș Galgoțiu), Regele Ludovic – „Thomas a Becket” de Jean Anouilh (regia Adrian Pintea) sau Pantalone – „Turandot” (regia Cătălina Buzoianu). A jucat în lungmetraje şi în seriale – „Tatăl fantoma” (2009), „Bunraku” (2009), „Cenuşă şi sânge” (2009) – film prezentat în afara competiției Festivalului Internațional de Film de la Cannes din 2009 , „Slaughter” (2009), „Contra timp”(2008), „Restul e tăcere” (2008 ), „Greşeala din trecut” (2007), „Mafalda di Savoia” (2006), „În familie” (2002), „Efect 30” (2009), „Narcisa sălbatică” (2010). De asemenea, scurmetrajul „10”, care l-a avut în distribuţie, a fost prezentat în 2010 la Festivalul de Film de la Cannes, în afara competiţiei şi a fost inclus în programul „Romanian Short Waves 2010”.

mai mult
EditorialPromovate

Neomenia va împărți pe oameni la Judecata din urmă

Judecata-de-apoi-9

Dacă fecioarele, după atâta muncă și atâtea sudori, n-au găsit nicio mângâiere, unde va fi refugiul nostru atunci când Judecătorul ne va zice cu un glas amenințător aceste cuvinte grozave: „Mi-a fost foame și nu Mi-ați dat să mănânc” (Matei 25, 45). Voi nu Mi-ați făcut aceste servicii, de atâtea ori de câte ori nu Mi le-ați făcut dându-le unuia din aceștia prea mici. Domnul nu zice aceea numai despre ucenicii Săi sau despre călugări, ci chiar despre toți credincioșii, oricine ar fi ei. Căci tot credinciosul, dacă ar fi el rob sau cerșetor, de atunci de când crede în Dumnezeu are dreptul să ia parte la toate bunurile noastre și la întreagă bunăvoința noastră. Dacă atunci când este gol sau când îi este foame, noi îl neglijăm, auzim aceste cuvinte îngrozitoare: „Mergeți în foc.” Și sigur aceasta va fi dreptatea. Oare ce cere de la noi Domnul greu și împovărător? Sau este ceva mai ușor ca ceea ce cere El de la noi? El n-a zis: „Eu eram bolnav și nu M-ați vindecat”, ci: „Nu M-ați cercetat”. El n-a zis: „Eu eram în închisoare și voi nu M-ați eliberat”, ci: „n-ați venit să Mă vedeți”. Cu cât sunt mai ușoare aceste porunci, cu atât vor fi mai mari chinurile celor care nu le-au păzit.

„Pentru că am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc…”

Nu zice că ați curvit, că ați furat sau ați mărturisit strâmb, deși sunt adevărate aceste rele și pierzătoare, dar tot sunt mai jos decât neomenia și nemilostivirea. O, Doamne, nu-Ți aduci aminte și altceva? Pentru că zici, nu judec păcatul cu nemilostivirea, nu judec pe cei ce au păcătuit, ci pe cei care nu s-au pocăit. Pentru neomenia voastră vă osândesc, pentru că având voi milostenia ca doctorie de mântuire, v-ați lepădat și ați lăsat atâta bine. Deci neomenia voastră o cert, care este un izvor a toată răutatea și a toată păgânătatea.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Ioan

mai mult
ActualitatePromovate

La Mulți Ani draga noastră colegă, Mihaela Taulet Popescu

miha

Poetă, prozatoare, jurnalistă… În două cuvinte: colega noastră! În trei cuvinte: Mihaela Taulet Popescu. Astăzi, este ziua ta. La Mulți Ani minunați, Mihaela! Te așteptăm cu drag să reanimăm Cenaclul!

„Nu, nu. Nu sufletul. Nu din bronz! Căci nu m-ar mai durea atâta Puterea asta De a te slăvi. A slăvit. Prea tare. Şi oceanul a înghiţit-o. În fiecare dimineaţă priveşte luciul metalic al valurilor aproape imperceptibile în leagănul lor. Priveşte întoarsă întotdeauna către Nord. Acolo e ţara ei. Cu munţi şi brazi, cu praf şi sudoare, cu îngeri căinaţi şi ponosiţi.” (Mihaela Taulet Popescu)

Cenaclul I.L. Caragiale Ploiești și redacția 24 PH ARTE

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Serata literară a Cenaclului „I.L. Caragiale”

lucrari

Luni, 5 februarie, ora 17, la Filarmonică „Paul Constantinescu” din Ploiești a avut loc ședința Cenaclului literar „Ion Luca Caragiale”.

Pe lângă programul cu care ne-am obișnuit, o acțiune inedită a organizatorilor a fost TEATRU ÎN SERIAL – OCTAVIAN ONEA cu piesa „HAȘDEU: SIMȚESC CĂ MĂ FAC ZEU  sau DE LA VLADIMIRESCU LA TIGAIA LUI DINESCU”, personajele fiind interpretate de membrii cenaclului.
Au răspuns prezent: Ioan Vintilă-Fintiș, Florin Manole, Cătălin Apostol, Florin Oprea Sălceanu, Raul Sebastian Baz, Robert Aristotel Avrigeanu, Marian Zmaranda, Livia Dimulescu, Diana Trandafir, Anda Miroiu, Leonida Corneliu și Năstaca Chifu, Eugen Petri, Ioan Corin Culcea, Octavian Onea, Corina Nistor, Alexa Gina Nicolăescu, Romeo Stănescu, Dan Drăguș și Virgil Rădulescu.

Serata literară a continuat la Atelierele colegului nostru, sculptorul Eugen Petri, locul unde lemnul, piatra, bronzul sau marmura devin suport pentru cunoaștere, cale și chei in spațiul generos al metaforei. Mulțumim pentru ospitalitate, Maestre!

Nastaca Chifu, Anda Miroiu, Diana Tandafir
Virgil Rădulescu și Aristotel Avrigeanu
Dan Drăguș și Octavian Onea
Florin Manole și Livia Dimulescu
Anda Miroiu, Diana Trandafir și Marian Zmaranda
Blanca și Eugen Petri
Corina Nistor, Ioan Vintilă Fintiș, Diana Trandafir
Diana Trandafir și Marian Zmaranda
Diana Trandafir și Corin Culcer
Cătălin Apostol și Eugen Petri
Cătălin Apostol și Florin Manole
Virgil Rădulescu și Eugen Petri
Leonida Chifu și Cătălin Apostol
Corina Nistor, Marian Zmaranda, Dan Drăguș
Robert Avrigeanu, Corina Nistor
Blanca și Ioan Vintilă Fintiș
Octavian Onea
Ion Vintilă Fintiș
Robert Avrigeanu

mai mult
ActualitatePromovate

Primul templu spiritist din lume este în România: Fenomene inexplicabile în Castelul „Iulia Hașdeu”

castel-hasdeu_85557000

Cătălina  Porumbel a prezentat, într-o „Ediție specială”, la Antena 3, primul templu sprirtist din lume, Castelul „Iulia Hașdeu”, dar și fenomenele inexplicabile care se produc acolo.

Unii spun că spiritul Iuliei Haşdeu (1869-1888) n-a plecat niciodată de la castelul din Câmpina. Uneori, noaptea, vecinii aud pianul cântând. Pentru cei care cred în spiritism, mâinile care bat în clape sunt ale Iuliei. Pentru cei care n-au dezlegat niciodată misterul lumii de dincolo, pe scaunul de la pian ar putea fi oricine. Dincolo de tainele lumii de dincolo, scrise sau nu, pe pagini aruncate de a valma, Iulia Haşdeu fascinează şi azi prin povestea ei.

„În dimineața zilei de 4 iulie 2015, ne uitam pe carmerele de supraveghere și am zărit trei globuri luminoase care se tot plimbau printre lucrările expuse într-un demisol al castelului. Inițial am crezut că sunt raze de lumină, dar era întunecat. Colegii mei au intrat pe rând să vadă ce se întâmplă. Globurile sunt perfect rotunde și se plimbau în jurul acesto obiecte. Colegii mei nu au văzut nimic, doar camerele au surprins prezența lor acolo. Noi simțim că există ceva, există și semne care apar în anumite situații.  Au fost pasnici care ne spuneau că în timpul nopții s-a auzit pianul”, a spus Jenica Tabacu, director Muzeul Memoria B. P. Hașdeu.

mai mult
PromovateRepere

Vindecare de boala fariseismului

farisei

Dragostea nu intră în cadrul șabloanelor rațiunii. Dragostea este mai presus de rațiune. Așa este și dragostea lui Dumnezeu. Ea depășește rațiunea oamenilor. Din această pricină nu putem judeca cu criterii raționale pe oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu. Pentru aceasta Sfinții lui Dumnezeu s-au mișcat după propria lor rațiune. Au avut o altă rațiune, nu rațiunea omenească. Și aceasta pentru că rațiunea lor a fost rațiunea dragostei.

Biserica nu ne învață să devenim oameni buni. Nu. Aceasta este ceva firesc, trebuie să se facă. Dacă nu devenim oameni buni, atunci ce am făcut? Acestea sunt lucrurile grădiniței. Biserica ne învață să-L iubim pe Hristos, adică să iubim însăși persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

În Biserică se dezvoltă o relație, o relație personală a omului cu Hristos, nu cu învățătura lui Hristos, nu cu Evanghelia. Evanghelia este ceea ce ne ajută să ajungem la dragostea lui Hristos. Când vom ajunge la dragostea lui Hristos, nu va mai trebui Evanghelia. Nimic nu ne va mai trebui. Aceasta le oprește pe toate. Rămâne numai legătura omului cu Dumnezeu. Aceasta este diferența Bisericii de religie. Religia te învață să-ți faci îndatoririle tale, așa cum erau închinătorii la idoli.

Un exemplu: Am mers la locurile de închinare, ne-am închinat, am pus niște bani în cutie, am lăsat lumânări, untdelemn, pomelnice cu nume, prescuri, totul. Acestea constituie îndatoriri religioase. Cu toate acestea inima noastră nu s-a schimbat deloc. S-a sfârșit vremea îndatoririlor noastre, însă am rămas la fel cum am fost mai înainte. Gata să-i atacăm pe ceilalți, gata să protestăm, gata să ne oțărâm ca și mai înainte. Nu se schimbă inima noastră. Nu dobândim legătura cu Hristos. Și aceasta pentru că ne rezumăm numai la îndatoriri, la îndatoririle religioase.

Și să știți că acești oameni, oamenii pietiști, sunt cei mai periculoși în Biserică. Dumnezeu să ne păzească de ei! Odată, când am săvârșit o Liturghie în Sfântul Munte, și spuneam: „Doamne, mântuiește pe cei binecredincioși”, un aghiorit spunea în glumă: „Doamne, mântuiește-ne de cei binecredincioși”. Adică, Dumnezeu să te păzească de oamenii pietiști, pentru că omul pietist înseamnă o personalitate deformată, care niciodată nu va avea o legătură personală cu Dumnezeu. Ci își face numai îndatoririle sale față de Dumnezeu, însă nici o legătură serioasă nu are cu El, iar Dumnezeu nu spune nimic acestui om. Și vă mărturisesc din experiența mea că nu am văzut vrăjmașii mai răi a Bisericii ca oamenii pietiști.

Atunci când oamenii pietiști din Biserică, preoții, teologii sau oamenii care o fac pe religioșii au încercat să-i facă pe copiii lor monahi sau preoți, acești oameni au devenit mai răi și decât demonii. S-au ridicat împotriva tuturor. Au devenit cei mai răi vrăjmași ai oamenilor.

Îmi aduc aminte de unii părinți care-și aduceau copiii la omiliile mele, iar când copilul lor la un moment dat făcea un pas mai mult, aceștia deveneau cei mai răi oameni și spuneau cele mai urâte cuvinte despre mine. Iar eu le spuneam: Dar tu ți-ai adus copilul la omilie, nu eu.

Odată am spus unui tată a cărui fiică avea râvnă pentru Biserică:

– Ascultă! N-o mai aduce la omilie pentru că mâine-poimâine fiica ta va deveni monahie, și atunci eu voi fi de vină.

– Nu, Părinte! Vai, dar noi vă adorăm.

Și au trecut șapte ani de când fiica lor a devenit monahie și încă nu mai vorbesc cu mine. Și oameni care nu au pierdut nici o omilie, ci erau totdeauna primii. Omilii, privegheri, cărți, toate. Și mai aduceau și pe copii lor, iar când a venit ceasul ca copilul lor, având dreptul să aleagă, a hotărât să urmeze propriul său drum, atunci acești oameni s-au postat exact în tabăra adversă și s-a dovedit că Hristos nu le-a vorbit niciodată în inimă. Ci au fost numai niște oameni pietiști. De aceea, oamenii pietiști este categoria cea mai dificilă din cadrul Bisericii. Și vreți să mai știți ceva? Acești oameni niciodată nu se vor vindeca, pentru că ei cred că sunt aproape de Dumnezeu.

În timp ce păcătoșii, cei pierduți – cum mai sunt numiți, știu că sunt păcătoși. De aceea Hristos a spus că vameșii și desfrânatele vor merge în Împărăția lui Dumnezeu. Iar despre farisei a spus: „Voi, care sunteți pietiști nu veți merge niciodată în Împărăția lui Dumnezeu”. Și aceasta pentru că niciodată cuvântul lui Dumnezeu nu le-a schimbat inima, ci s-au limitat numai la ținerea unor rânduieli exterioare.

Așadar, să luăm aminte la noi înșine și să înțelegem că Biserica este un spital care ne tămăduiește, care ne face să-L iubim pe Hristos – iar dragostea lui Hristos este o flacără care se aprinde în inima noastră – și să ne cercetăm dacă suntem în dragostea lui Dumnezeu. Dacă vedem înlăuntrul nostru toate aceste răutăți, indiferențe și viclenii, atunci trebuie să ne neliniștim. Pentru că nu este cu putință ca Hristos să fie în inima noastră și să fim plini de oțet. Cum este cu putință să te rogi și să fii plin de fiere față de semenul tău? Cum este cu putință să citești Evanghelia și să nu-l primești pe fratele tău? Cum este cu putință să spui că ai atâția ani de slujire în Biserică, că ai atâția ani de când ești monah, cleric sau orice altceva, iar pe alfa în viața duhovnicească, care este dragostea, care este să-l rabzi pe fratele tău, să faci puțină răbdare, să nu o cunoști? Înseamnă că nu ai făcut nimic. Cu desăvârșire nimic.

Hristos a spus despre acele fecioare că nu le cunoaște. Le-a aruncat afară din cămara de nuntă, pentru că, cu toate că aveau toate celelalte virtuți, nu aveau dragoste. Ca și cum le-ar fi spus: Deși aveți virtuți exterioare, deși ați rămas fecioare, deși ați făcut nenumărate fapte, nu ați izbutit însă esența, care are mai mare însemnătate decât toate. Dacă nu ai izbutit aceasta, la ce îți folosesc celelalte? La ce-mi folosește dacă astăzi mănânc mâncare cu untdelemn sau nu? Se poate să nu mănânc mâncare cu untdelemn, însă să-l mănânc pe fratele de dimineață până noaptea.

În Sfântul Munte spuneau: „Nu mă întreba dacă mănânc pește. Pe pescar să nu-l mănânci, peștele poți să-l mănânci. O picătură de untdelemn poți să mănânci, numai pe producătorul de untdelemn să nu-l mănânci”. A mânca pe aproapele cu limba este mult mai rău decât a mânca o lingură de untdelemn. Și totuși numai la asta rămânem. A băgat cineva lingura în altă mâncare care are untdelemn și ne putem certa chiar pentru aceasta: de ce a băgat lingura mai înainte în altă mâncare? Vă dați seama cât de ridicole sunt aceste lucruri, pentru care își bat joc de noi demonii și oamenii care sunt în afara Bisericii? Când se apropie aceștia de noi, în loc să-i vadă pe oamenii Bisericii schimbați în Iisus Hristos, în loc să fie niște oameni plăcuți, maturi, echilibrați, integri, oameni plini de armonie înlăuntrul lor, din nefericire ne văd cu toate aceste patimi și acreli și spun:

– Ei, decât să devin și eu astfel, mai bine să rămân așa cum sunt.

Tu care mergi la Biserică, cu ce te-a folosit Biserica? Așa cum spuneam ieri, ai fost pe la mănăstiri, i-ai văzut pe Părinți, ai văzut Sfintele Moaște, ai văzut Sfântul Munte, pe Maica Domnului de la Tinos. La toate acestea am mers și ne-am întors, dar care este folosul de la toate aceste lucruri? Ți s-a schimbat inima? Am devenit niște oameni smeriți? Am devenit oameni mai plăcuți? Am devenit oameni mai blânzi în familia noastră, în mănăstire? Sau acolo unde lucrăm? Aceasta are însemnătate. Dacă nu vom izbuti aceste lucruri, cel puțin să devenim mai smeriți. Iar aceasta prin pocăință. Să devenim smeriți. Și dacă nici aceasta nu o izbutim, atunci suntem vrednici de multe lacrimi. Suntem de plâns. Deoarece, din păcate, timpul trece și se pierde, iar noi numărăm anii.

Pe Părintele Paisie l-a întrebat cineva:

– Gheronda, câți ani aveți în Sfântul Munte?

– Eu am venit în Sfântul Munte în anul în care vecinul meu și-a cumpărat un catâr. Vecinul meu, bătrânul Zitos avea un catâr și știți că în Sfântul Munte fiecare chilie are și un catâr cu care își cară lucrurile. Animalul acesta trăiește mulți ani, nu poți cumpăra în fiecare zi catâri, pentru că sunt scumpi. Așadar în anul în care am venit eu în Sfântul Munte, și-a cumpărat și vecinul un catâr. Avem același număr de ani în Sfântul Munte. Și amândoi am rămas aceiași, acela, sărmanul, a rămas tot catâr, iar eu tot mirean, nu m-am schimbat.

De multe ori noi, călugării și preoții, spunem aceste lucruri. Unul spune: „Eu am patruzeci de ani în mănăstire”. Dar anii sunt spre paguba ta, căci Dumnezeu îți va spune: „Patruzeci de ani și încă nu ai izbutit să faci ceva? Ai patruzeci de ani și încă te mai mânii, mai judeci, te mai contrazici, te mai împotrivești, încă nu te supui? Ai patruzeci de ani și nu ai învățat primul lucru al vieții monahale? Nu ai învățat prima literă a vieții creștine? Ce să fac cu anii tăi? Ce să-ți fac dacă ai cincizeci de ani cu spovedanie regulată și nu poți răspunde aproapelui cu un cuvânt bun. Ce să fac cu toate aceste lucruri?”.

Publicat inițial pe Mărturie Athonită

mai mult
FilmPromovate

Un grup de creștini a întrerupt proiecția filmului „120 bătăi pe minut”, la MTR, motivând că filmul este despre homosexuali, iar țăranul român este creștin ortodox

120-bpm-2

Mai multi oameni cu icoane in maini au inceput sa cante „Mantuieste Doamne, poporul tau!” si Imnul Romaniei in timpul difuzarii filmului 120 de Batai pe Minut, care rula, duminica seara, la Muzeul Taranului Roman. Credinciosii au urcat pe scena MTR cu pancarte cu mesaje precum „Romania nu e Sodoma si Gomora” si „Hey Soros, leave them kids alone”.

In sala de cinema si-a facut aparitia si Politia.

Oamenii care au intrerupt filmul spun ca „un film cu acest subiect este inadmisibil sa fie proiectat” la MTR, pentru ca „este un film despre homosexuali”, iar „taranul roman e crestin ortodox”. Oamenii spun ca nu reprezinta nicio asociatie, ci sunt membri ai poporului roman.
120 de batai pe minut este castigatorul marelui premiu al juriului la Cannes 2017.  Filmul prezinta actiunile organizatiei civice ACT UP din Franta anilor 90 si activismul acesteia privind accesul persoanelor homosexuale infectate cu HIV la tratament, despre constientizare, despre iubire si moarte. Nu doar atat, filmul atrage atentia asupra faptului ca la vremea respectiva persoanele heterosexuale credeau ca nu pot contata virusul, complacandu-se in prejudecata, eroare.
Pentru că SIDA face nenumărate victime de mai bine de 10 ani, activiștii de la Act Up-Paris își intensifică acțiunile în lupta contra indiferenței generale. Viața lui Nathan, care s-a alăturat grupului de curând, este bulversată de întâlnirea cu Sean, un militant radical.
Reamintim ca un moment similar a avut loc si in 2013, la Muzeul Taranului Roman, cand proiectia filmului „The kids are all right”, din cadrul evenimentului Luna LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender), a fost intrerupta de un grup de activisti nationalisti. 
Vezi video aici:
mai mult
1 2 3 34
Page 1 of 34