close

Promovate

MonarhiePromovate

Sute de arbori din peste 20 de specii au fost plantaţi pe Domeniul Regal Sinaia

domeniul-regal-sinaia

Sute de arbori din peste 20 de specii au fost plantaţi, marţi, pe Domeniul Regal Sinaia, în prezenţa principesei Maria, în cadrul unui experiment care vizează aclimatizarea plantelor în Munţii Bucegi.
Acţiunea de plantare a celor aproximativ 400 de puieţi a avut loc în zona cunoscută sub numele de ‘La vulpărie’, folosită înainte de 1948 pentru creşterea vulpilor argintii, a explicat directorul Casei Regale, Ion Tucă.
„Este o acţiune deosebită, în care reuşim să dezvoltăm un nou experiment în Munţii Bucegi. Este vorba despre plantarea a 26 de specii de arbori răşinoşi şi foioşi, pe care dorim să încercăm să vedem cum se aclimatizează în condiţiile de la cota înaltă de aici, de pe domeniul Peleş. Sunt mai multe specii de brazi şi de molizi, avem câteva specii de tuia, avem arborele gigant Sequoiadendron giganteum, avem o altă specie de sequoia-sempervirens, alături de specii comune de arbori, din flora noastră – stejar, fag, arin. Proiectul se va continua mai mulţi ani de aici înainte. Acum plantăm un material săditor
foarte valoros produs în ghivece nutritive, cu rădăcini deosebite şi foarte viguroase, plantăm în condiţiile de la noi, dar în anii următori vom urmări cum se adaptează la condiţiile din ţara noastră”, a explicat profesorul de pomicultură Florin Stănică, de la Facultatea de Horticultură a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.
La acţiune au participat şi studenţi ai Facultăţii de Silvicultură din Braşov, plantarea având loc în prezenţa principesei Maria.
„Este prima dată când sunt aici şi plantez arbori. E minunat şi sunt fericită să fiu alături de toată lumea. Este important pentru natură, pentru pădure, pentru lume, deci sunt foarte bucuroasă”, a declarat principesa Maria.
Potrivit unui comunicat al Casei Regale, acţiunea face parte din programul de restaurare şi revitalizare a Parcului Castelului Peleş, realizat anual, ce cuprinde un studiu complex al Parcului istoric şi al Serelor Regale de pe Domeniul Regal Sinaia.
„În paralel cu acţiunea de plantare, vor fi efectuate lucrări de întreţinere a spaţiilor verzi, tăierea în verde a arborilor şi arbuştilor, inventarierea şi îngrijirea speciilor existente în serele regale încă din timpul Reginei Maria. Parcul şi Serele Regale conţin numeroase specimene de arbori, arbuşti şi plante floricole unice în România, unele plantate în urmă cu peste 120 de ani”, informează Casa Regală.

mai mult
EditorialPromovate

Învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, izbăvirea de întristare

dsc_1793

nvierea Domnului este singura și fără sfârșit mângâiere. Învierea Mântuitorului ne dă sens vieții și curaj trecerii din această trecătoare viață spre cea veșnică. Învierea Celui răstignit pe cruce pentru păcatele noastre ne cheamă la întâlnirea cu El în taina vieții celei veșnice, ne invită la masa bucuriei sfintei Împărtășanii: „gustați și vedeți cât de bun este Domnul”!

Scrisoare pastorală la Sfintele Paști ale anului mântuirii 2014

† Corneliu

Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al străvechii Episcopii a Hușilor,
Iubitorului de Hristos cler, viețuitorilor mănăstirilor și la toți dreptcredincioșii creștini: Bucurie, izbăvire de întristare de la Cel ce a biruit moartea, iar de la noi pace și binecuvântare!

Hristos a înviat!

 

După cele mai triste momente care s-au petrecut unul după altul, când Iisus Mântuitorul a fost părăsit, trădat, condamnat la moarte, gustând durerile suferințelor ei, înviind din morți, se arată celor care L-au urmat, suferind nedreptatea, mângâindu-i în tristețea lor de care erau cuprinși, întrebându-i „de ce plângeți?” (Ioan 20, 15).

Plânsul este expresia profundei dureri, se manifestă și nu poate fi controlat, dar el exprimă starea omului în situații diferite. Lacrimile sfintelor femei purtătoare de mir, lacrimile lui Petru cel căzut, tristețea celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Luca 24, 17), sunt mărturii ale durerii ce s-a consumat în cetatea Ierusalimului, locul unde neamul omenesc a fost mântuit (salvat) din marea tristețe a păcatului și a morții. Cele mai cumplite evenimente din istoria omenirii s-au petrecut când Cel fără de păcat își asumă păcatele lumii, care, pe dealul Golgotei, deasupra crucii timp de trei ceasuri vor apăsa în întunericul din mijlocul zilei vinerii celei mari.

„Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 30) este glasul împlinirii misiunii pe care a primit-o Fiul lui Dumnezeu venind în această lume! Neamul omenesc a fost mântuit prin Crucea suferințelor și a bucuriei, El, cel nevinovat devine victimă și sacrificator, pentru a reda omului fericirea și viața cea veșnică.

Înviind Domnul și Mântuitorul nostru, blestemul și lacrimile cele de întristare au fost biruite.

Cât este de sfântă această noapte plină de strălucire și de mântuire, deoarece ea vestește venirea zilei celei purtătoare de lumină a Învierii, a zilei fără înserare, a izbăvirii de întristare și a gustării bucuriei cerești. Astăzi prăznuim Paștile cele noi, biruința Învierii și a vieții, taina iertării păcatelor, începutul unei vieți noi în care bucuria și viața, nu mai au sfârșit.

Învierea Domnului este singura și fără sfârșit mângâiere. Învierea Mântuitorului ne dă sens vieții și curaj trecerii din această trecătoare viață spre cea veșnică. Învierea Celui răstignit pe cruce pentru păcatele noastre ne cheamă la întâlnirea cu El în taina vieții celei veșnice, ne invită la masa bucuriei sfintei Împărtășanii: „gustați și vedeți cât de bun este Domnul”!

Omenirea de astăzi, aflată în disperarea și apogeul tristeții, caută căi de izbăvire. În tumultul și oboseala stresantă a zilei, a provocărilor, a bolilor incurabile, a neputinței, a limitelor și slăbiciunilor, a lacrimilor fără sfârșit ce curg pe fața ei tristă, din mormântul aflat în grădina evlaviosului și cu frică de Dumnezeu Iosif, biruitor a înviat Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a mângâiat pe cei ce plângeau, aducându-le curajul biruinței și bucuria izbăvirii de întristare.

Iubiți frați și surori mărturisitori ai Învierii!

Toate cele omenești își au rostul și sensul lor. Cele văzute sunt într-o continuă și nestatornică schimbare, clipele, zilele, anii, oamenii, frumusețea și parfumul florilor, iarba câmpului, toate se schimbă urmându-și misiunea lor. Noi, creștinii care mărturisim Învierea Domnului, știm că ne îndreptăm cu pași repezi spre taina mormântului și începutul unei vieți noi fără sfârșit: „de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că cei morți întru Hristos vor învia” (I Tesaloniceni 4, 14-16).

În scurta noastră călătorie pământească vedem și trăim starea de întristare și neîmplinire; în spatele fiecărei uși de la intrarea într-o casă se află multă durere și suferință. Ne întristează neputința, lipsa de curaj, singurătatea, despărțirea de cei dragi, suferința sub toate aspectele ei, nedreptatea, nerecunoștința, neîmplinirea binelui, atrocitatea răului sub toate formele lui de manifestare, necredința, ușurătatea, dorința de a fi și a deveni și neputința de a împlini; neimplicarea și nepăsarea, lipsa de problematizare a ceea ce suntem și a ceea ce trebuie să devenim; indiferența la chemarea Mântuitorului Hristos și a Bisericii Lui. Ne doare lipsa de milă și compasiune, ajutor și dorință de slujire a celor din nevoi. Ne tulbură zilele cu cele mai triste si de nedorit fapte care distrug omul, sufletul lui, făcându-l de nerecunoscut.

La toate acestea, înviind Domnul din morți ne întreabă pe toți: „De ce plângeți?” (Ioan 20, 15), nu știți oare că Eu am șters lacrima durerii de pe fața tristă a acestei lumi (Apocalipsă 21, 4), nu înțelegeți că Învierea este adevărata și singura cale, care dă tuturor prin Cruce bucurie fără sfârșit, că toate s-au înnoit, și cerul și pământul și cele de dedesupt, că cele vechi au trecut?

În taina Sfintelor Paști, a biruinței Învierii și a vieții, descoperim sensul celor ce există, se întâmplă și împlinesc spre o nouă lume, a vieții și nemuririi. Înviind Domnul din mormânt, ne-a arătat puterea vieții în moartea pe care a biruit-o. O mărturisesc toți cei care L-au văzut, au vorbit cu El, s-au bucurat de El și învierea Lui, au primit taina Botezului și a Sfântului Duh pe care și noi am primit-o mărturisind că „Hristos a înviat din morți fiind început al învierii celor adormiți” (I Corinteni 15, 20).

Sfintele Paști care ne încredințează de lumina și viața cea veșnică, ne cheamă în acest an să comemorăm 300 de ani de când sfântul martir al lui Hristos, Constantin Basarab voievod Brâncoveanul, împreună cu cei patru fii ai săi, mărturisind cu prețul vieții și al sângelui credința în Învierea Domnului, s-au izbăvit pentru totdeauna de întristare. Martiriul lor este exemplul pe care suntem chemați să-l urmăm când timpul sau vremurile nu prea îndepărtate, o vor cere și de la noi.

De Sfânta Înviere, nimeni nu trebuie să fie trist. Să ne ostenim făcând și împlinind cele pentru sufletele noastre, vizitând pe cei singuri, bolnavi, triști, uitați, părăsiți, bucuria și izbăvirea de întristare să le trăim împreună în taina Bisericii și în viața noastră.

Primăvara și frumusețea ei ne întâmpină trezindu-ne pe toți la asumarea și mărturisirea crucii și Învierii Domnului. În zilele de post și rugăciune am purtat crucea și durerea cu gândul la biruința Învierii. Acum, să ne iertăm, îmbrățișându-ne unul pe celălalt, să imităm pe Mântuitorul Cel înviat, care ne întâmpină pe toți: „Bucurați-vă!”

În această sfântă zi să redevenim purtători de lumină și bucurie veșnică, mărturisind și vestind tuturor Hristos a înviat!

Către Domnul și Mântuitorul nostru Cel ce a înviat din morți pentru voi toți, pururea rugător,

† Corneliu

Episcopul Hușilor

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Șapte sute șaptezeci – prezentare roman și autografe

77

Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova și Consiliul Județean Prahova, împreună cu Asociația „Farul Ospitalier” din Constanța organizează marți, 24.04.2018, începând cu ora 11:00, la sediul muzeului din Palatul Culturii Ploiești, prezentarea romanului intitulat „Șapte sute șaptezeci”, al scriitorului Bogdan Boeru. Evenimentul va fi însoțit de o sesiune de autografe din partea autorului.
Romanul „Șapte sute șaptezeci” este o ficțiune istorică, în care este prezentat poetul Ovidius într-o manieră originală, nu ca un poet al lamentărilor, ci ca un bărbat puternic, ce nu acceptă să capituleze în fața alungării de la Roma. Este prezentată o poveste în care fantasticul se împletește cu realul, pentru a zugrăvi un tablou istoric tulbure, dominat de intrigi de palat, care își găsesc ecoul pe câmpul de luptă, în cartierele rău famate ale cetății eterne și pe îndepărtatul țărm al Pontului Euxin.
Cartea a fost foarte bine primită de public, dar și de critici. Despre ea, criticul Dan Perșa spunea că este „un roman bine structurat și fără cusur scris”.

mai mult
PersonalitățiPromovate

Cenaclul de luni, 16 aprilie

afisc

Aducem în atenţia celor interesaţi că, luni, 16 aprilie 2018, orele 17.00, Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești continuă şedinţele bilunare literare la Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

mai mult
ActualitatePromovate

Respectarea noului Regulament General privind Protecţia Datelor (GDPR)

Sever-Avram

Respectarea noului Regulament General privind Protecţia Datelor (GDPR) nu ar trebui să panicheze pe nimeni, deoarece acesta va ajuta companiile, autorităţile sau instituţiile publice să lucreze cu un randament mult mai ridicat, cu un grad de risc mult redus şi în condiţii sporite de siguranţă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, preşedintele executiv al Asociaţiei „Comunităţile Locale Riverane Dunării” (CLDR România), Sever Avram.

Reprezentantul asociaţiei care, alături de Catedra Internaţională Onorifică „Jean Bart” (CIO-SUERD), a demarat în luna februarie a acestui an programul de formare şi sprijin „Ofiţeri pentru protecţia datelor cu caracter personal (DPO)”, este de părere că, în viitoarele bugete, Consiliile Judeţene vor fi nevoite să aloce un fond de rezervă destinat să acopere eventualele penalităţi prevăzute în noul Regulament.

Regulamentul General privind Protecţia Datelor (General Data Protection Regulation – GDPR) va trebui să-şi producă efectele începând cu data de 25 mai 2018 în România, iar din acel moment sistemele informatice ale companiilor ce stochează date personale vor trebui să permită un control foarte bun al identităţii utilizatorilor şi al accesului la acestea, urmând principiul ”Privacy by Design”.

AGERPRES: Noul Regulamentul General privind Protecţia Datelor trebuie aplicat şi în România, din 25 mai 2018. Companiile private fac deja demersuri în a se conforma, prin organizarea de programe de pregătire pentru angajaţi. Ce se întâmplă, însă, la nivelul administraţiei publice?
Sever Avram: Deocamdată, se pare că nu s-a înţeles că termenul-limită pentru implementarea Regulamentului UE privind protecţia datelor personale deţinute de autorităţile publice şi de instituţiile coordonate de acestea este foarte apropiat – 25 mai 2018. Nici măcar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) sau Banca Naţională a României (BNR) n-au precizat clar cum se va mai putea lucra din moment ce datele personale de identificare conţinute în CNP vor trebui strict protejate.

În urma consultărilor purtate cu reprezentaţi ai instituţiilor publice, se pare că primăriile şi consiliile judeţene se află într-o stare de aşteptare a unor ordine sau mesaje de la centru, deşi prevederile Regulamentului se vor aplica automat de la data anunţată, iar Autoritatea Naţională de Supraveghere din domeniu va putea aplica sancţiuni fără să fie nevoie să avertizeze pe cei în cauză. Urgentă este reorganizarea bazei de date şi fluxului de informaţii din cadrul tuturor instituţiilor publice pentru ca activitatea lor să nu încalce nici legislaţia în domeniu decisă de UE acum 2 ani şi să nu contravină, eventual, nici legislaţiei legate de concurenţă pentru companiile private sau publice cu care primăriile intră în raporturi juridice sau de colaborare.

AGERPRES: Cum întâmpină companiile private aplicarea GDPR?
Sever Avram: Faţă de mediul public instituţional, în sfera companiilor private se observă o conştientizare şi intenţia de aliniere la prevederile noului regulament, chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat din luna mai 2016 de când a fost adoptat Regulamentul de Parlamentul European şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, lăsându-se pe ultima sută de metri şi anume la momentul aplicării sale, 25 mai 2018.

Da, din discuţiile purtate cu colaboratorii de la Iaşi, se pare că atât companiile mici, cât şi cele mijlocii au început să se intereseze şi să demareze procesele necesare de conformare la GDPR, chiar dacă sunt firme de talie mică, cu 2-3 angajaţi sau care au peste 50 sau 200 de angajaţi.

O bună parte a reuşit să depăşească sintagma ‘Doar nu mă va controla chiar pe mine!’ şi au decis să nu îşi asume riscuri care ar putea să le aducă falimentul, dispariţia lor sau amenzi uriaşe, doar pentru că cineva ar putea interpreta anumite lucruri într-un fel sau altul. Au desemnat persoane care vor ocupa poziţia de DPO (Ofiţer responsabil pentru protecţia datelor, n.r.) au început să îi formeze prin cursuri DPO, să îşi înştiinţeze angajaţii despre noile implicări ale GDPR-ului şi modul în care vor trebui să îşi desfăşoare activitatea.

Un nou avânt l-am remarcat în rândul persoanelor fizice care s-au implicat şi s-au specializat, urmând cursurile noastre de DPO, în vederea oferirii de servicii externalizate de DPO.
AGERPRES: De ce este atât de important acest ofiţer responsabil pentru protecţia datelor – DPO?
Sever Avram: Într-adevăr, Ofiţerul sau Responsabilul denumit pe scurt DPO va deveni o persoană-cheie ca importanţă înlăuntrul oricărei organizaţii, fie că este vorba de o primărie, o instituţie publică, un ONG, o corporaţie sau un mic SRL, întrucât va asigura organizaţia să păstreze conformitatea şi să respecte prevederile GDPR, pentru a evita încălcarea drepturilor persoanelor vizate, a datelor colectate şi procesate sau alte nereguli, neglijenţe sau utilizări abuzive a unor date cu caracter personal.

Acest DPO va trebui să colaboreze cât mai flexibil cu toate departamentele care intră în contact cu datele personale, precum IT&C, Juridic, Resurse Umane, Front-office, Back-office, Contabilitate, aşadar va fi cazul să deţină o pregătire multi şi inter-disciplinară şi să i se asigure în mod firesc un grad ridicat de autonomie în raport cu conducerea companiei şi clienţii săi sau a instituţiei, cu administratorul public, cu aleşii locali care îi pot solicita diverse date ale cetăţenilor, îndeosebi în pragul ciclurilor electorale sau organizării unor referendumuri.

AGERPRES: Cum va afecta acest Regulament organigrama instituţiilor la nivel local (primării, consilii judeţene etc) şi, mai ales, bugetul acestora?
Sever Avram: Un obstacol artificial ar părea să fie tocmai introducerea în COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România, n.r.) a ocupaţiei de DPO – Ofiţer Date Personale care este o reglementare suplimentară, nesolicitată de Regulamentul UE şi inaplicabilă, în multe cazuri, pentru că în mod evident nu toate instituţiile publice vor putea afecta şi retribui cum se cuvine astfel de persoane cu studii superioare pentru aceşti responsabili, mai cu seamă în mediul rural.

Mai mult decât atât, simpla formare a responsabililor DPO este doar pasul pregătitor pentru etapa mult mai complicată a organizării efective a serviciului sau departamentului răspunzător de protecţia datelor, respectându-se şi normele legale privind transparenţa informaţiilor publice, confidenţialitatea datelor celor care participă la consultări publice, principiile de non-discriminare implicită a celor cu care autorităţile publice, de exemplu Poliţia Locală, intră inevitabil în contact.

Regulamentul cunoscut sub numele GDPR ar merita înţeles şi ca o oportunitate de reorganizare managerială, mai ales dacă se va trece la o descentralizare extinsă şi la comasarea inevitabilă a unor instituţii publice, la un moment dat. Doar în urma unei pre-evaluări interne, care poate fi externalizată de către o Primărie unei forme de profil, se va putea decide în mod riguros numărul de persoane care vor face parte din structura aferentă ofiţerului DPO, în funcţie de numărul de instituţii coordonate sau subordonate, de mărimea fluxului de date personale, de filialele sau punctele de lucru arondate etc.

AGERPRES: Cât de importante sunt investiţiile în sistemele IT pentru ca noul Regulament să fie respectat din „scoarţă în scoarţă”?
Sever Avram: Desigur, există decalaje între dotările existente în marile oraşe în raport cu cele din oraşele mici sau mediul rural. Pentru înlesnirea modului de lucru, ar fi de ţinut cont de introducerea unor softuri specializate (de tip Managementul Cunoaşterii – KM), care ar fi în măsură să simplifice, accelereze şi în acelaşi timp să garanteze colectarea datelor personale şi, ulterior, protejarea acestora sau, atunci când este cazul, ştergerea sau anonimizarea lor.
AGERPRES: Există riscul ca anumite companii sau instituţii colectoare de date cu caracter personal să aibă probleme majore din cauza amenzilor prevăzute în GDPR?
Sever Avram: În situaţia în care vor adopta şi urma proceduri logice şi stricte, respectarea GDPR nu ar fi cazul să panicheze pe nimeni. Dimpotrivă, mai ales în contextul unor posibile atacuri informatice, defecţiuni tehnice sau preluării de ştiri alarmiste sau false o judicioasă implementare a GDPR ar ajuta companiile, autorităţile sau instituţiile publice să lucreze cu un randament mult mai ridicat, cu un grad de risc mult redus şi în condiţii sporite de siguranţă, atât pentru angajaţi, cât şi pentru clienţi şi/sau beneficiarii serviciilor publice. Pe de altă parte, însă, în contextul lipsei de suficiente resurse financiare cu care se confruntă per global, în această etapă, România, este de presupus că vor putea interveni şi penalităţi mari, de ordinul zecilor sau sutelor de mii de euro, în cazul în care se vor depista în special distorsiuni în relaţia instituţiilor publice cu alte entităţi omoloage, fie de tipul Comisiei Europene, fie în cadrul procedurilor de achiziţii publice în care concurează inevitabil şi firme private, nu doar din România, ci şi din alte state membre UE.

În viitoarele bugete, Consiliile Judeţene se vor vedea constrânse să prevadă un fond de rezervă pentru aceste situaţii tocmai pentru că nu îşi pot permite ca anumite şcoli, case de cultură sau spitale subordonate autorităţilor publice să-şi închidă porţile din cauza unor datorii considerabile rezultate din amenzi.
AGERPRES: Catedra Internaţională Onorifică „Jean Bart” (CIO-SUERD) şi Departamentul de Formare şi Consiliere al Asociaţiei „Comunităţile Locale Riverane Dunării” (CLDR România) derulează din 19 februarie 2018 un programul de formare şi sprijin „Ofiţeri pentru protecţia datelor cu caracter personal (DPO)”. Ce rezultate aveţi până la acest moment şi cum aţi perceput interesul autorităţilor publice locale şi judeţene sau a instituţiilor din sectorul public?
Sever Avram: Noi am iniţiat şi coordonăm ştiinţific un program special de asistenţă şi consiliere destinat pe termen scurt şi mediu instituţiilor publice care trebuie să înţeleagă din timp urgenţa şi anvergura transformărilor pe care trebuie să le opereze. Unii decidenţi publici invocă încă faptul că nu au primit indicaţia cu ce furnizor de training să facă formarea sau dacă le trebuie sau nu certificări superioare din partea unor instituţii centrale din România. Este profund eronată această mentalitate, câtă vreme Regulamentul se aplică unitar şi coerent la scara tuturor statelor membre, şi nu pretinde nicăieri precizări legate de o certificare dintr-o anume sursă sau alta a responsabililor DPO. Ar fi momentul să înţelegem cu toţii că va conta componenta practică şi îndeplinirea tuturor sarcinilor de către biroul sau departamentul respectiv, în conformitate cu cele 10 criterii şi tipuri de responsabilităţi, rezultate din prevederile GDPR, şi nu doar diploma sau certificatul primit de către cursanţii DPO.

Conform Regulamentului UE 2016/679 Art. 37 alin (1) lit. a), autorităţile sau organismele publice trebuie să aibă desemnat un DPO Responsabil cu protecţia datelor personale.

Ţinând cont de cât de mult a fost perturbată activitatea unor mari companii de socializare, de pildă, care au uzat de date personală pe scară largă în scopuri de marketing, este de presupus că în regim de ”rostogolirea bulgărelui de zăpadă” efectele se vor răsfrânge, încă din acest an, şi asupra instituţiilor publice, de pildă, a Direcţiilor de asistenţă socială, a policlinicilor şi spitalelor, a şcolilor care stochează date personale ale părinţilor şi copiilor etc.

Cursul DPO prezentat la adresa www.cursdpo.ro a fost conceput în conformitate cu prevederile GDPR Considerentul 97, întregul program educaţional desfăşurându-se în sistem online pentru a-l face cât mai accesibil oricărui cursant din ţară, iar conţinutul structurat în şase module distincte, alături de numeroase exemple practice, plus o oportunitate de interacţiune punctuală cu partenerii noştri din Iaşi, expertul IT&C Ionuţ Socol şi al consilierului juridic Adriana Huţuţui, să poată corespunde cât mai nuanţat tuturor nevoilor şi exigenţelor exprimate de către publicul ţintă.

În plus, am prevăzut un sistem stimulativ de burse de studii sau reduceri privilegiate care să poată fi acordate membrilor, partenerilor noştri, dar şi instituţiilor publice. Credem că falsele mituri despre GDPR şi DPO se vor elimina de la sine, odată cu punerea în practică a reglementărilor şi cu corecţiile pe care întregul sistem public va fi obligat de realitate să le aplice spre a garanta deplinul respect al vieţii private, protecţiei datelor personale şi demnităţii umane, per ansamblu. AGERPRES

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Concertul-spectacol extraordinar „ICOANE DE LA ŢARĂ” la Ploiești

icoane-tara-Mobile

Continuând o frumoasă tradiţie, Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” – secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova împreună cu Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti, vă invită sâmbătă, 14 aprilie 2018, ora 11.30 la concertul-spectacol extraordinar „ICOANE DE LA ŢARĂ”, desfăşurat sub egida Programului „România 100 de ani”.
Participă tineri interpreţi – laureaţi ai Concursului Naţional „Paul Constantinescu” – secţia canto.
Programul va cuprinde: arii şi lieduri celebre din marele repertoriu liric universal, clasic şi contemporan, precum şi spectacolul „Icoane de la ţară” prezentat de clasa lect. dr. Daniel Pralea de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, consultant muzical – prof. univ. dr. Silvia Voinea.
Coordonare şi prezentare program: soprana Silvia Voinea – prof. univ dr. U.N.M.B. şi dr. Cristina Lascu – regizor TVR.
INTRAREA LIBERĂ

mai mult
PromovateRomânia Mare 100

100 de ani (1918) de la apariţia Decretului regal de unire a Basarabiei cu România, semnat de Ferdinand I, regele României

decretul-unirii

După examinarea principalelor evenimente și perioade prin care a trecut Basarabia de la Revoluția rusă din februarie 1917 și până la votul de unire din 27martie/9 aprilie 1918, putem spune că mișcarea de renaștere națională, intercalată cu aspirațiile revoluționare ale basarabenilor, cu evoluțiile spectaculoase din cadrul imperiului, cu situația schimbătoare de pe front și din interiorul provinciei, toate ne-au demonstrat un traseu complicat și deloc rectiliniu al ideii de unitate românească. Pornită dintr-un sâmbure de luptă pentru drepturi și libertăți sociale și naționale, aspirația basarabenilor de desprindere de imperiu și revenire la România nu a fost nici pe departe consensuală sau predestinată. Din contra, născută din lupta pentru autonomie și independență, din dorința de autoafirmare ca entitate de sine stătătoare, această pornire de reîntregire a fost discutată între diferitele fracțiuni politice basarabene, camuflată de multe ori din dorința de a nu periclita mersul revoluției în Basarabia și viabilitatea instituțiilor obținute prin luptă, contestată atât în interior, de către minoritari, socialiști, bolșevici sau marii proprietari, cât și în exterior, de către Ucraina și puterea bolșevică.

Consemnarea Unirii Basarabiei cu România în presa de la Iași
Consemnarea Unirii Basarabiei cu România în presa de la Iași

Până la un anumit moment, chiar dacă visau unirea, atât Blocul Moldovenesc, care-și dorea cu sinceritate și fără condițiuni revenirea la România, cât și clasa politică de la Iași, ghidată de ideea reîntregirii spațiului românesc, înțelegeau complexitatea situației interne și internaționale pentru a-și ascunde declarațiile de unire. Uneori pentru că acest lucru speria și înstrăina mai multe categorii sociale din Basarabia, care-și vedeau viitorul alături de Rusia; alteori pentru a împăca diversele grupări rivale din Sfatul Țării; în unele situații pentru că Rusia era aliat și ținea pe teritoriul românesc și în Basarabia peste un milion de soldați, ulterior deveniți instrumente ale propagandei bolșevice care dorea anexarea Basarabiei; de multe ori din raționamente diplomatice, așa cum am văzut și în cazul declarațiilor lui Averescu, susținute și de regele Ferdinand, care au apărat independența RDM în contextul negocierilor cu Puterile Centrale de la începutul anului 1918.

Regele Ferdinand I
Regele Ferdinand I

Studiul documentar și memorialistic existent ne permite să conchidem că au existat doi factori determinanți în opera de realizare a unirii Basarabiei cu România. Primul este guvernul român și armata română, cel de-al doilea a fost Sfatul Țării și în mod special liderii săi, care au făcut legătura între partea română și restul provinciei, mai ales în ajunul votului istoric.

Decretul regal din 9 aprilie 1918 privind Unirea Basarabiei cu România
Decretul regal din 9 aprilie 1918 privind Unirea Basarabiei cu România

Ședința de votare a Unirii Basarabiei cu România a fost în același timp „cântecul de lebădă” al revoluției în Basarabia, ceea ce istoricul american Ch. Upson Clark, un bun cunoscător a realităților românești și a celor din Basarabia, a numit „ziua discursului de despărțire a Republicii Democratice Basarabene Moldovenești Independente”. Documentele timpului, mai ales procesele-verbale ale ședinței Sfatului Țării, dar și memoriile participanților, ne arată o înțelegere fatală a basarabenilor că proclamarea Unirii, dorită de unii și acceptată de alții, însemna sfârșitul unui vis – „sfârșitul revoluției” – copilul rebel care a dat naștere autonomiei și independenței Republicii Moldovenești. Însemna apusul unei speranțe de a crea în Basarabia o societate bazată pe dreptate socială și națională, pe cele mai largi transformări politice și democratice, pe ideile de libertate, care în statul român nu apăreau încă atât de clare.

Discursurile Centenarului:

Ceremonia de înmânare a Actului Unirii Basarabiei cu România regelui Ferdinand I, Iași, 30 martie 1918

Regele Ferdinand I:„Sărbătorim astăzi înfăptuirea unui vis, care demult zăcea în inimile tuturor Românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului. Din graniță ați făcut punte, unindu-vă cu țara mumă și de aceea vă zic – Bine ați venit printre noi!

V-ați alipit în timpuri grele pentru țara mumă ca un copil tânăr, însă cu inimă adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis, care niciodată nu se va șterge”.

Ion Inculeț, reprezentant al poporului român de peste Nistru: „Unirea a fost un gând vechiu al nostru pe care astăzi prin noi îl vedem realizat, rămânând acum după înfăptuirea unirii să luptăm pentru realizarea dorințelor poporului nostru și îndeosebi a țărănimii noastre”.

Discursurile mai multor lideri basarabeni în ședința din 27 martie/9 aprilie 1918, de la minoritarii contestatari la „rezervatul” I. Inculeț și chiar la unioniști, ne arată un atașament profund și nostalgic al elitei basarabene față de revoluție și Republică, fapt care se va regăsi și în formularea Declarației de Unire, despre care vom vorbi în articolul următor.

Constantin Stere, spre exemplu, în cuvântarea sa înflăcărată, susținea că „noi suntem aduși aici prin acel proces elementar istoric, care distruge temeliile cetăților și Bastiliilor. Revoluția a adus la aceasta nu numai pe ruși, ci și pe întreg poporul românesc…Acum sunteți chemați de istorie să duceți această flacără dincolo (de Prut – n.a.) ca să-i luminați tot așa pe frații voștri”. Un alt artizan al Unirii, Ion Buzdugan, susținea la rândul său că „în baza principiului proclamat de revoluție, de autodeterminare a popoarelor, astăzi noi suntem chemați să înfăptuim cel mai revoluționar act în istoria poporului nostru, mult încercat în suferințe – să votăm unirea Basarabiei cu România”. Sintetizând aceste trăiri, istoricul Ion Țurcanu vede în Basarabia acelui moment un amestec dintre însuflețire și nostalgie pentru idealurile revoluției cu resemnare, speranță și așteptări de la binefacerile Unirii.

La 30 martie o delegație a Sfatului Țării, condusă de I. Inculeț, P. Halippa și C. Stere, se va deplasa la Iași pentru a înmâna regelui Ferdinand I Actul Unirii Basarabiei cu Regatul României, eveniment sărbătorit cu mare solemnitate în capitala de atunci a statului. Actul Unirii a fost promulgat prin decretul regal din 9/22 aprilie, dar acesta nu cuprinde conținutul integral al Declarației de Unire adoptată la Chișinău, ci doar menționa decizia de reîntregire și sublinia caracterul provizoriu al autonomiei basarabene.

Din acest moment, Basarabia pornea pe un nou făgaș istoric. Sacrificând ideea de statalitate și trai de sine stătător, moldovenii pentru a doua oară în istorie, după Mica Unire de la 1859, în zile de grea cumpănă pentru neam, au redat speranța realizării unității românești plenare, care va deveni fapt împlinit la sfârșitul anului 1918. Acest lucru va fi recunoscut și de regele Ferdinand I, care în momentul acceptării Actului de Unire din partea reprezentanților basarabeni a declarat „…v-ați alipit în timpuri grele pentru țara mumă ca un copil tânăr, însă cu inimă adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis, care niciodată nu se va șterge”.

Actul Unirii, pe care adversarii lui nu l-au putut explica și încă continuă să-l conteste, recurgând la denaturări ale sensului evenimentelor și văzând în tot mersul și dezvoltarea lor numai „ascuțișul baionetei române”, cercetat în mod obiectiv, apare acum, după o sută de ani, ca un act al înțelepciunii istorice, fără de care Basarabia și România n-ar mai fi fost ceea ce sunt astăzi.

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă sâmbătă în România

lumina-sfanta

Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi adusă, în seara zilei de sâmbătă, cu un avion special, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Timotei Prahoveanul.
Sfânta Lumină va fi oferită la slujba de Înviere de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, clerului şi credincioşilor prezenţi la Catedrala Patriarhală.
Protoieriile din Arhiepiscopia Bucureştilor şi celelalte eparhii ale Patriarhiei Române sunt invitate să trimită delegaţi la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” din Bucureşti (salonul oficial) în seara zilei de sâmbătă, în jurul orei 18,30, pentru a primi Sfânta Lumină de la Ierusalim.
Lumina Sfântă este considerată un miracol al Ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an de Paşti la Ierusalim, când, în timpul Vecerniei din Sâmbăta Mare, între orele 12,30 şi 14,30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an şi care în primele minute nu frige, transmite Patriarhia.
Lumina este adusă credincioşilor de patriarhul Ierusalimului.
Sfântul Mormânt este inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după Prohod. Cei care fac această verificare – pentru a nu exista nicio bănuială de înscenare – sunt poliţişti civili, care nu sunt creştini. De obicei, aceştia sunt trei: un arab, un turc şi un reprezentant al Statului Israel. Rolul lor este de a inspecta încăperea Sfântului Mormânt pentru a nu exista vreo sursă de foc. De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în momentul ceremoniei religioase. Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, uşa se sigilează, iar la intrare rămân doar gardienii.
După desfăşurarea slujbei, patriarhul Ierusalimului, îmbrăcat doar cu un stihar alb, cu epitrahil şi brâu, se îndreaptă spre Sfântul Mormânt. La intrare, patriarhul este controlat de poliţişti în prezenţa martorilor care aparţin tuturor confesiunilor. Patriarhul desigilează intrarea în Mormânt şi pătrunde în prima încăpere, în „Capela Îngerului”, însoţit – conform tradiţiei – numai de un arab de religie islamică. Mai departe, patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Mormântului şi îngenunchează în faţa lespedei.
După rugăciune, cei prezenţi în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfântului Mormânt. Pelerinii compară această lumină cu un glob care se împrăştie în mici bucăţi. Această lumină ajunge până la lespedea Sfântului Mormânt, aprinzând astfel vata presărată deasupra.
Rolul patriarhului este de a lua în mâini această vată aprinsă, a o aşeza în două cupe de aur şi a se întoarce în Capela Îngerului. Ulterior, patriarhul aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, apoi iese şi împarte lumina credincioşilor.

mai mult
PromovateTradiții

Obiceiuri şi tradiţii în Vinerea Mare. Ce nu ai voie să faci și de ce nu se săvârșește nicio slujbă

Vinerea-Mare

Vinerea Mare sau Vinerea Seacă, Vinerea Paștilor, Vinerea Patimilor, este o zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.

În această zi se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului. Este ultima vineri din Postul Paştilor şi, potrivit tradiţiei, este zi de post negru, adică nu se bea decât apă toată ziua. Conform tradiţiei, în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici şi nu e bine să fie folosit oţetul, pentru că pe cruce Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oţet, notează crestinortodox.ro.

Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Din străbuni se ştie că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Din strămoşi se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi salele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

În acestă zi de vineri, seara, se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne pănă la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt, potrivit crestinortodox.ro.

La terminarea slujbei se seară din Vinerea Mare, femeile obişnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În trecut, lumea pleca acasa cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Aceştia ocoleau casa de trei ori şi, atunci când intrau, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri negre.

Din moşi strămoşi se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mânos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii consideră că, daca se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoşi tot anul.

Unii obişnuiesc să afume casa cu tămâie în Vinerea Mare, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile şi dihaniile să nu se apropie de casă şi de pomi scrie crestinortodox.ro.

Ce nu ai voie să faci în Vinerea Mare

În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul pe câmp, semănatul sau alte activităţi asemănătoare. Această zi mai poartă şi numele de Vinerea Seacă şi asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodeşte.

În acestă zi nu se sacrifică păsări sau animale, aşa că dacă doriţi să sacrificaţi un animal sau păsări pentru a avea produse din carne de Paşte, este bine să faceţi acest lucru din timp.

În Vinerea Mare este interzis spălatul. De asemenea, în această zi nu se coase şi nu se face curăţenie.

În această zi nu se merge la frizer. Cei mai superstiţioşi evită să se tundă în Vinerea Mare, deoarece se spune că le va muri cineva din familie. Cu toate acestea, există anumite zone, cum e cazul Moldovei, unde oamenii cred că vor fi feriţi de anumite afecţiuni şi boli dacă merg la frizer.

mai mult
PoeziePromovate

Concursului interjudeţean de recitări „Sub aripa lui Nichita”

nichita-stanescu1

Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti a organizat vineri, 30 martie 2018, cea de-a XI-a ediţie a Concursului interjudeţean de recitări „Sub aripa lui Nichita”. Evenimentul a avut loc la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.
Juriul, format din:
Vlad Basarabescu, actor,
Corina Popa, filolog,
Ştefania Popişteanu, referent al Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale”, a stabilit acordarea următoarelor premii:
– Marele Premiu – Vintilă Virginia – Colegiul Naţional „Nichita Stănescu” Ploieşti; Premiul I – Stoica Elena Patricia – Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti;
– Premiul I – Nicolae Ana Maria Denisa – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă ” Urlaţi;
– Premiul II – Smărăndoiu Georgiana – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă ” Urlaţi;
– Premiul III – Păuna Rareş – Colegiul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza;
– Premiul III – Radu Ştefan Theodor – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi;
– Menţiuni
– Rotunjeanu Maria Florina – Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Ploieşti;
– Zecheru Andreea Diana – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi;
– Roşculeţ Andreea Anelore – Liceul „Simion Stolnicu” Comarnic;
– Dîrvăreanu Neşmi Şercan Gabriel – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi;
– Ivan Marina Mădălina – Colegiul Economic „Virgil Madgearu”Ploieşti;
– Toma Alexandra Andreea – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi.
– Premiul Special pentru Interpretare – Niţu Laura Florina – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi;
– Premiul Special pentru Creaţie – Dîrvăreanu Neşmi Şercan Gabriel – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlaţi;
– Premiul Special pentru Creaţie – Iancu Maria Alexandra-Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Ploieşti.
Concursul interjudeţean de recitări „Sub aripa lui Nichita”, ediţia a XI-a, s-a desfăşurat în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu”, ediţia a XXX-a.

mai mult
1 2 3 38
Page 1 of 38