close

Promovate

Grupul de la PloieștiPromovate

Întâmplări la Cenaclu…

cen01

Ieri după amiază, la ora stabilită, ora 17.00, ne-am întâlnit la sediul Filarmonicii noastre dragi şi am purces în sala destinată orelor noastre de Cenaclu. Au răspuns prezent vechi combatanţi, mai noi combatanţi şi invitaţi, Vintilă Ion Fintiş, Preşedintele Societăţii noastre literare, apoi absolut aleatoriu, Raul Sebastian Baz, Marian Zmaranda, Livia Dimulescu, Cati Enache, Avrigeanu Robert Aristotel, Virgil Rădulescu – cel care face ziarul nostru atât de frumos şi bogat, dragul nostru regizor Cătălin Apostol, Florin Manole, Florin Oprea Sălceanu, Dan Minoiu, Chifu Leonida, Mihaela Popescu Taulet, Radu Herşcovici, Laurenţiu Popa.

După ce ne-am ocupat locurile şi ne-am aşezat trupurile obosite de chinul scrierii şi de neputinţa facerii, a urmat, ca de obicei, o Revistă a Presei literare prezentată de Şeful nostru, care a disecat evenimente ale mai multor publicaţii şi reviste.

La rubrica – Un poem la două săptămâni -, s-au prezentat Cati Enache, Dan Minoiu, Mihaela Taulet, Livia Dimulescu care au încântat audienţa cu ultimele lor creaţii. A fost prezentată de către Mihaela Taulet şi o carte uitată, se pare, a nevestei lui Ionel Teodoreanu, carte scrisă în timpul încarcerării acestuia de către Securitatea timpului.

După pauza de ţigară, a lor, s-a trecut la rubrica – Poet în recital, unde colegul nostru, Raul Sebastian Baz, ne-a citit din volumul, în curs de apariţie „Cu faţa la Pământ”. După citire, ne-am aplecat asupra textului, cu păreri şi opinii, ca de fiecare dată.

Dan Minoiu a scos în evidenţă multitudinea de simboluri regăsite în textul prezentat, atât din Biblie, cât şi din oralitatea poporului nostru, sau a altor culturi. Tulburătoare creaţie, s-a pronunţat Cati Enache, o bucurie răstălmăcirea acestor simboluri, iar Florin Manole, a completat-o afirmând că există o tentaţie a repovestirii Bibliei, fiind plăcut impresionat de imaginaţia poetului şi incantaţia scrierii lui, de blândeţea povestirii.

Ioan Vintilă Fintiş a spus că sunt într-adevăr lucruri biblice, rostite cu alte cuvinte, însă totul cu o frumoasă desfăşurare şi curgere. Mihaela Taulet s-a pronunţat asupra segmentului limitat de oameni care poate şi pot înţelege mesajul celor citite, fiind o carte grea care ar trebui, în accepţiunea sa, să-şi dividă simbolurile.

Florin Oprea Sălceanu a rostit că lui i se par cele citite ca o Psaltire, în timp ce Leonida Chifu scoate în evidenţă naraţiunea deosebită a scrierii, cu talent şi măsură, cu dorinţă şi elevaţie. Marian Zmaranda ne transmite că e bine de văzut cum pildele sunt altfel decât în Biblie, că poetul transformă orizontalitatea în verticalitate, că avem de-a face cu un bolero într-un alt spaţiu, totul fiind poveste, bine condusă de autor.

Cătălin Apostol se întreabă şi este susţinut în acestă temere de colegul Dan Minoiu, dacă trebuiesc neapărat un număr limitat de simboluri şi se referă la teama care a avut-o la începutul lecturii, văzând ceea ce se citeşte şi încărcătura de simboluri degajată şi prelucrată.

Robert Avrigeanu, Cătălin Apostol, Raul Sebastian Baz
Cati Enache, Livia Dimulescu, Marian Zmaranda
Laurențiu Popa, Leonida Chifu, Florin Manole, Dan Minoiu, Ioan Vintilă Fintiș
Raul Baz, Radu Herscovici, Mihaela Taulet

O poezie inedită cu o încărcătură emoţională inedită, spune el. Radu Herşcovici face un paralelism cu Pasărea Pheonix, iar poetul, însuşi Raul Sebastian, ne reaminteşte că Iisus dă soluţii, că sunt atâtea lucruri nedescoperite încă şi că poate doar o parcurgere în trecut ar putea să restabilească adevărul celor ce nu s-au spus încă, deşi s-au săvârşit.

Într-o bucurie şi o mulţumire a simţurilor, ne-am îmbrăţişat cu toţii în poza de grup şi am purces către cel mai apropiat loc bahic pentru a potoli setea noastră de cunoaştere şi dorinţa noastră de noi experienţe domestice. Până la proxima întâlnire, vă pup pe frunte!
Dan Minoiu

mai mult
ArtăPromovate

Dan Platon – Expoziție retrospectivă la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Afis expozitie Dan Platon 1

La Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” Ploiești are loc, în perioada octombrie – noiembrie 2017, vernisajul expoziţiei retrospective Dan Platon. Expoziția este dedicată memoriei artistului Dan Platon și cuprinde lucrări de pictură din patrimoniul Muzeului de Artă Ploiești, precum și lucrări de grafică din colecția particulară a MAV d’Art Gallery din Câmpina, a artistului plastic Alfred Dumitriu, inițiatorul acestui proiect.

Dan Platon s-a născut la 8 august 1931, la Bahna, Neamț, şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1966. Imediat după absolvire, Dan Platon a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A avut o carieră încununată de opt expoziții personale şi peste 30 de expoziții de grup, dintre care unele în străinătate – Magdeburg (Germania), Torun (Polonia), Bruxelles (Belgia), Chișinău (Republica Moldova) și Franța; a participat la tabere de creație naționale și internaționale. Lucrările sale se află în colecții particulare din țară și străinătate: Anglia, Belgia, Germania, Franța, Polonia, Grecia, Ungaria.

Există artiști pregnanți care marchează timpul și spațiul pe care îl ocupă, ca și pe cei ce au norocul să se găsească în preajma lor.

Dan Platon este un astfel de artist!

El a marcat categoric și pentru totdeauna, în primul rând arta prahoveană, dar și boema ei, ca și viețile noastre, ale tuturor celor care l-am cunoscut și care am viețuit o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, în preajma lui.

În artă, Filiala UAP Prahova se poate numi „bogată” pentru că a avut între membrii săi un pictor precum Dan Platon. Modern, expresiv, rafinat cromatic și riguros compozițional, el a fost un fel de „avangardă” în arta prahoveană, începând de pe la sfârșitul anilor ’60. Și aceasta într-o perioadă când cerințele și rigorile generale în artă erau realiste, figurative, „tematice” chiar. Dan și-a permis să fie altfel! El și-a permis să recreeze abstract și nonfigurativ realitatea, urmându-și cu asiduitate propriul drum și propria sensibilitate artistică.

Grupările artistice prahovene au fost și ele marcate de personalitatea lui Dan Platon. Pe la începutul anilor ’70 s-a format grupul Dan Platon – Doina Moisescu – Victor Munteanu, care a devenit în scurt timp de notorietate. După plecarea Doinei la București, lui Dan și lui Victor li s-a alăturat Valeriu Scărlătescu. În anii de după ’89, Dan s-a alăturat unor colegi din generația mai tânără, pentru a expune împreună cu ei: Valter Paraschivescu și Filip Kollo. Fiecare dintre aceste grupări a surescitat, la vremea ei, un viu interes în rândul criticii ploieștene și bucureștene, dar și în rândul colegilor de breaslă.

Ceea ce contează în primul rând la un artist este, desigur, creația și opera lui. Aceasta ține de partea spirituală și înaltă, de fărâma de divinitate a ființei umane. Este ceea ce rămâne, contează cu adevărat și definește un creator. Artistul, însă are și o latură mai telurica, mai umană, pământeană.

Există mari artiști care nu sunt neapărat și boemi sau foarte activi în viața boemă a unei comunități artistice. Există, de asemenea, artiști foarte boemi care, însă nu se evidențiază cu nimic în „plutonul” general al comunității artistice. Și există artiști care sunt și una și alta. Dan era unul dintre aceștia! Poveștile boemei prahovene ar fi mult sărăcite în absența întâmplărilor și „trăsnăilor” lui Dan Platon. Și este foarte bine că este așa! Marile personalități sunt complexe!

Toată lumea î-și amintește lucrările lui, sau momentul exact când s-au întâlnit pentru prima data cu ele, pentru că toată lumea i-a apreciat și i-a admirat pictura!

Toată lumea î-și amintește că până în ultima clipă, chiar și cu lucrarea pe simeză, Dan era tot cu pensula în mână și mai avea ceva de adăugat sau de corectat!

Toată lumea î-și amintește de „burzuluielile” lui vehemente și colțoase, care, însă, dispăreau la fel de repede pe cât izbucneau, dar și de timiditatea și candoarea lui, de zâmbetul cald și jucăuș, uneori hâtru sau ironic și de prietenia lui!

Toată lumea î-și amintește de interminabilele discuții despre artă avute cu Dan, dar și de cel puțin una, dacă nu mai multe, întâmplări mai mult sau mai puțin hazlii, dar în orice caz, cu „sare și piper”, al căror protagonist era el!

Adică de făcutele și nefăcutele lui Dan Platon! Iar aceasta, cum spuneam, este un lucru bun pentru că Dan a fost un artist complex și o personalitate complexă.

Pentru viața artistică prahoveană si românească, pictura lui Dan Platon va rămâne, categoric, un reper!

Pentru comunitatea artistică ce i-a fost într-un fel sau altul contemporană și pentru noi toți, cei care l-am cunoscut, Dan va rămâne un maestru, un prieten si o „figură” pe care nu o putem uita și care ne aduce zâmbetul pe buze de câte ori îl evocăm!

A.N.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Volumul „Ploieșteanul – Chip și mască” va fi lansat la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

vol

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova vă invită joi, 19 octombrie 2017, ora 16,30, la sediul său din Ploiești, str. Toma Caragiu, nr.10, sala Auditorium, la o reconstituire a Ploieștiului și a vieții locuitorilor lui, după anul 1800, prin intermediul volumului doamnei prof. Emilia-Virginia Luchian, denumită sugestiv „Ploieșteanul – Chip și mască”.

Volumul se numară printre cele 40 de lucrări semnate de profesori de istorie din Prahova, dar și din alte județe, ba chiar din Republica Moldova, care au fost înscrise la ediția din 2017 a sesiunii anuale de referate organizate de Societatea de Știinte Istorice din România – filiala Prahova.

Evenimentul, moderat de domnul Mihai Dumitrache — directorul general adjunct al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, îi va avea ca invitați pe: prof.univ. dr. Gheorghe Calcan, dr. Dorin Stănescu și prof. Nicolae Dumitrescu — critic literar.

Violeta Streche

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Întâlnire literară a Cenaclului „I. L. Caragiale” Ploiești, luni, 16 octombrie

penita2

Următoarea întâlnire de lucru a cenaclului literar „I.L. Caragiale” Ploiești va avea loc luni, 16 octombrie, ora 17.00, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din municipiu. Seara îi va fi dedicată colegului nostru Raul Sebastian Baz, cel ce va prezenta un nou volum de poezii, care a văzut recent lumina tiparului.

– revista presei culturale – poetul Ioan Vintilă Fintiș

– cel mai recent poem – Raul Sebastian Baz

– lectura de cenaclu, proză – Livia Dimulescu / Cati Enache

– cartea sub microscop – Maria Zmaranda

– dezbateri literare.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”: la secțiunea „Poezie” premiului a revenit lui Florin Dochia din municipiul Câmpina. O elevă din Ploiești a câștigat Premiul editurii ALPHA

dochia

Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pîrscov și Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău au organizat, în colaborare cu Biblioteca Județeană și Muzeul Județean Buzău, cea de-a XXVIIIa ediție a Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. 

PREMIUL NAŢIONAL „VASILE VOICULESCU“ la secţiunea POEZIE -1.000 lei a fost acordat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“ lui FLORIN DOCHIA din Câmpina, judeţul Prahova, pentru volumul „Produse derivate“, iar PREMIUL EDITURII ALPHA BUZĂU, care constă în editarea (tipărirea) în peste 100 de exemplare a unui volum de poezie (sau proză) de circa 100 de pagini a fost câștigat de ELENA ANDRA MÎRZA, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” Ploieşti.

Concursul, susținut cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, al Consiliului Județean și al Primăriei municipiului Buzău, își propune să evidențieze viața și importanta operă literară a marelui scriitor de origine buzoiană.

Anul acesta, au participat cu lucrări (volume şi manuscrise) 120 de scriitori şi elevi din toată ţara. Valoarea totală a premiilor se apropie de 10.000 lei, principalul organizator şi finanţator al celui mai longeviv concurs de creaţie literară din Buzău fiind Centrul Cultural „Al. Marghiloman”.

Spre deosebire de anii trecuţi, ediţia aceasta a avut o secţiune destinată elevilor din Pârscov, localitatea în care s-a născut Vasile Voiculescu.

Juriul concursului a fost format din Aurel Baros (preşedintele filialei de proză a Uniunii Scriitorilor din România), scriitorii Dumitru Ion Dincă, Marin Ifrim, Cristinel Popa şi Ionel Stănuţă.

„Literatura română se află pe un trend ascendent, o demonstrează și cei peste 120 de autori, dintre care peste 90 la sută bat la porțile afirmării”, a declarat vineri, pentru Agerpres, președintele juriului celei de a XXVIII-a ediție a Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, scriitorul Aurel Maria Baros.

Scriitorul Aurel Maria Baros, care este și președintele filialei de proză București a USR, a mai declarat că la cea de a XXVIII-a ediție a Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu” de la Buzău au participat cu lucrări, volume și manuscrise, peste 120 de scriitori și elevi din toată țara.

„A crescut calitatea artistică a lucrărilor prezentate, cei mai mulți dintre ei, deși la vârste fragede, sunt scriitori aproape profesioniști, alții la primele lor cărți, dar este important că s-a putut face o alegere dintr-un bazin de lucrări literare larg, laureații sunt din toată țara, iar moștenirea voiculesciană este excepțional fructificată”, a mai declarat sursa citată.

Juriul concursului format din Aurel Baros (președintele filialei de proză București a Uniunii Scriitorilor din România), scriitorii Dumitru Ion Dincă, Marin Ifrim, Cristinel Popa și Ionel Stănuță au acordat Marele premiu criticului și istoricului literar Liviu Grăsoiu pentru volumul „Povestea dintre vorbe”, la secțiunea Poezie premiului a revenit lui Florin Dochia din Câmpina, județul Prahova, pentru volumul „Produse derivate”, la secțiunea Proză câștigător a fost desemnat Simona Liutiev, Pitești, pentru volumul „Câmpie și oase”.

Premii speciale au fost acordate următorilor: Marius Albert Neguț, București, pentru volumul „Îngeri rătăciți”, Mihaela Roxana Boboc, Buzău, pentru volumul „Spovedania oaselor”, Cornel Galben, Bacău, pentru volumul „Zile de trecere”, Charis Samv, București, pentru volumul de versuri „Despletitele atingeri”.

Iată lista premianţilor:

I. Secţiunea „Volume”

– MARELE PREMIU – 1.500 lei, acordat de Consiliul Judeţean Buzău – LIVIU GRÂSOIU, Bucureşti, pentru volumul „Povestea dintre vor­be“.

– PREMIUL NAŢIONAL „VASILE VOICULESCU“ la secţiunea POEZIE -1.000 lei, acordat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“ – FLORIN DOCHIA din Câmpina/judeţul Prahova, pentru volumul „ Produse derivate“.

– PREMIUL NAŢIONAL „VASILE VOICULESCU“ la secţiunea PROZĂ – 1.000 lei, acordat de Biblioteca Jude­ţeană „Vasile Voiculescu“ – SIMONA LIUTIEV, Piteşti, pentru volumul „Câmpie şi oase“.

– PREMIUL NAŢIONAL LA SECŢIUNEA PUBLICISTICĂ NU S-A ACORDAT.

– PREMIUL SPECIAL AL PRIMĂRIEI PÂRSCOV – 1.000 lei, MAR1US ALBERT NE­GUŢ, Bucureşti, pentru volumul „Îngeri rătăciţi“.

– PREMIUL SPECIAL oferit de familia BĂCIUCU – 700 lei, MIHAELA ROXANA BOBOC, Buzău, pentru volumul „Spovedania oaselor“

– PREMIUL SPECIAL – 500 lei, oferit de Fundaţia „MITROPOLIT IRINEU MI­HĂL­CES­CU“, pentru proză re­ligioasă – CORNEL GALBEN, Bacău, autorul volumului „Zile de trecere“.

– PREMIUL SPECIAL -500 lei, oferit de Asociaţia Culturală „Renaşterea buzoiană“, CHARIS SAMV, Bucureşti, pentru volumul de versuri „Despletitele atingeri“.

II. Secţiunea „manuscris /elevi”

– PREMIUL „ACASĂ LA „VASILE VOICULESCU“ – 500 lei, pentru poezie, acordat de publicistul CRISTINEL POPA elevei ADELINA PO­PA, clasa a VIII-a B, Şcoala Gimnazială din comuna Pârscov.

– PREMIUL „ACASĂ LA VASILE VOICULESCU“ – 500 lei, pentru proză, acordat de Primăria comunei Pârscov se acordă elevei ANDREEA DOGARU, de la Şcoala Gimnazială Pârscov.

– PREMIUL „VASILE VOI­CULESCU“– 500 lei, pentru poezie, acordat de publicistul CRISTINEL POPA domni­şoarei DENISA LEPĂ­DATU, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ Galaţi.

– PREMIUL „VASILE VOICULESCU“ – 500 lei, pentru proză, acordat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“ – MIHAELA EUGENIA MIULESCU, clasa a XII-a, Colegiul Tehnic „ General Gheorghe Magheru“ – Târgu Jiu, judeţul Gorj.

– PREMIUL EDITURII ALPHA BUZĂU, care constă în editarea (tipărirea) în peste 100 de exemplare a unui volum de poezie (sau proză) de circa 100 de pagini – ELENA ANDRA MÎRZA, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” Ploieşti.

Vasile Voiculescu (1884-1963) a fost medic, poet creștin, prozator și dramaturg român, colaborator al revistei „Gândirea“ și membru al grupării „Rugul Aprins“. Timp de patru ani a fost deținut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962). A lăsat în urmă o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare…“. Creațiile au fost elaborate între 1954-1958. În închisoare, Vasile Voiculescu s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.

A. G.

mai mult
MonarhiePromovate

95 de ani de la încoronarea regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, ca rege al tuturor românilor, şi a Mariei, ca regină

Regele

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit şi Ferdinand I Întregitorul, rege al României, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 16 martie 1890. În timpul domniei sale s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolidării statului naţional unitar român şi s-au adoptat măsuri fundamentale pentru dezvoltarea ţării noastre: votul universal, reforma agrară, Constituţia din 1923. Activitatea sa a fost puternic influenţată de Ion I. C. Brătianu, preşedinte PNL, dar regele îl considera pe acesta „zodia bună a României”, având deplină încredere în deciziile sale politice. La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba-Iulia, regele Ferdinand I şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa” sub acelaşi sceptru. Spre sfârşitul vieţii a fost mâhnit că a trebuit să taie „creanga putredă” din arborele dinastiei, pe fiul său cel mare Carol al II-lea. Acesta a renunţat la prerogativele de moştenitor al Coroanei, astfel că succesor la Tronul României a fost desemnat nepotul regelui, Mihai I.

Pe tot parcursul domniei sale, regele Ferdinand I a fost un monarh constituţional. În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori şi 137.000 km pătraţi; în 1927, la moartea sa, ţara număra 17,1 milioane locuitori şi avea 295.049 km pătraţi. Dintr-o ţară mică, România ajunsese un stat cu mărime medie în Europa (locul 8 după numărul de locuitori şi locul 10 după suprafaţă). În cei 13 ani de domnie, România a cunoscut mari progrese pe toate planurile – cultural, politic, economic, un dinamism cu adevărat remarcabil, care demonstra în mod grăitor vocaţia constructivă şi inteligenţa poporului român, cu care regele Ferdinand s-a identificat.

Ferdinand provenea dintr-o familie cu tradiţie dinastică, fiind cel de-al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al regelui Carol I, şi al principesei Antonia de Saxa-Coburg-Gotha, infanta Portugaliei. Primele studii le-a primit în casa părintească de la profesorul Gröbes şi de la mama sa, care l-au educat într-un spirit princiar, demn de o familie cu tradiţie dinastică.

Regele Carol I şi regina Elisabeta au avut o fetiţă, principesa Maria, născută la 27 august 1870, însă aceasta a murit de scarlatină când era doar o copilă, pe 28 martie 1874. După această tragedie, cuplul regal nu a mai avut copii, aşadar regele nu avea un succesor direct la Tronul României. Pentru a asigura stabilitatea şi continuarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, în 1881 s-a reglementat problema succesiunii la tron. Articolul 83 din Constituţia României adoptată la 1 iulie 1866 prevedea ca succesiunea tronului să i se încredinţeze coborâtorilor pe linie bărbătească începând de la cel mai în vârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora. Atât principele Leopold, fratele lui Carol I, cât şi fiul cel mare al acestuia au refuzat tronul. Astfel, succesiunea i-a revenit principelui Ferdinand, cel de-al doilea fiu al principelui Leopold şi nepot de frate al regelui Carol I. Noua linie succesorală a fost statuată prin „Pactul de familie” din 18 mai 1881.

Trei ani mai târziu, Ferdinand vine pentru prima dată în România, dar pentru scurt timp. El se întoarce în ţara natală pentru a-şi continua studiile liceale la Düsseldorf, apoi urmează cursuri universitare la Universitatea din Leipzig şi la Şcoala Superioară de Ştiinţe Politice şi Economice din Tübingen. Simultan, urmează cursuri de limbă, literatură şi istoria românilor cu profesorul V. D. Păun.

Pe 18 martie 1889, Ferdinand I este declarat în mod oficial moştenitorul tronului, primind titlul de „Alteţă Regală Principe de România”. Din 19 aprilie, tânărul principe se stabileşte definitiv în România pentru a se pune în contact cu realitatea diversă a ţării. Concomitent cu studiile despre România, urmează o pregătire militară, participând la programul de instrucţie şi manevre, cu gradul de locotenent.

Principele Ferdinand era un cititor pasionat şi era înzestrat cu o foarte bună memorie. Pasiunea vieţii sale era botanica. Stere Diamandi, un excelent portretist, avea să scrie: „În botanică putea să rivalizeze cu cei mai buni reprezentanţi ai acestei ştiinţe. Asistenţa rămânea năucită, când în tovărăşia lui Pârvan descifrează la Histria nişte inscripţii greceşti şi latineşti”. Era un tânăr înalt, zvelt, cu fruntea lată, nasul coroiat, ochii albăstrui, mustaţă stufoasă, urechi foarte mari, în formă de pâlnie, din cauza cărora s-a străduit ca în toate portretele să fie reprezentat din profil. Avea însă un mare defect pentru un şef de stat: timiditatea.

La început, tânărul principe a avut o idilă cu Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a reginei Elisabeta, dar căsătoria între aceştia nu era posibilă căci Statutul Casei Regale menţiona obligativitatea tuturor membrilor de a se căsători numai cu persoane aparţinând unei familii domnitoare din străinătate. Interzicerea relaţiei dintre cei doi a creat o adevărată dramă în familia regală. Regina Elisabeta, care se arăta încântată de ideea unei căsătorii, s-a certat cu soţul ei şi s-a retras la casa familiei din Neuwied, în timp ce tânărul Ferdinand s-a retras la Sigmaringen, ameninţând cu sinuciderea. Elisabeta va reveni în ţară abia peste trei ani de la acest eveniment (noiembrie 1894). În faţa acestor fapte, Elena Văcărescu a decis să ia calea exilului, renunţând pentru totdeauna la gândul că va mai reveni în România.

În cele din urmă, raţiunea de stat a învins sentimentele, iar la 29 decembrie 1892 Ferdinand se căsătoreşte cu principesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Principele moştenitor şi soţia sa au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, care nu le îngăduia nici un act de independenţă, nici măcar în viaţa personală. Cu toate acestea, viaţa celor doi se desfăşura într-o atmosferă plăcută. Pentru tânăra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din Bucureşti, iar Carol a construit special pentru aceştia Castelul Pelişor în complexul familiei regale de la Sinaia. Ferdinand şi Maria vor avea împreună şase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Mărioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913), care va muri după numai patru ani de febră tifoidă.

Un moment critic în familia regală a fost în 1897, când Ferdinand s-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi a fost la un pas de moarte. Deşi principele şi-a revenit, mulţi contemporani au declarat că nu a mai avut niciodată aceeaşi înfăţişare strălucitoare ca odinioară. Strânsa supraveghere pe care Carol o avea asupra tinerilor principi a declanşat anumite încercări ale acestor de a ieşi de sub această autoritate. Ferdinand se refugia în comandamentul militar pe care îl avea sub conducere, iar Maria se remarca prin relaţii extraconjugale de notorietate publică. Astfel, din 1907, principesa a început să cultive strânse relaţii cu Barbu Ştirbey, administratorul domeniilor Coroanei. Acesta avea o ţinută tipic englezească, fapt ce îi amintea Mariei de ţara de origine. Totodată, Ştirbey era cumnatul lui Ionel Brătianu, iar rolul pe care acesta îl va juca prin intervenţii oculte în viaţa politică din România va fi relevat mai târziu.

Pe 27 septembrie 1914, Carol I înceta din viaţă la Castelul Peleş din Sinaia. În acea toamnă a anului 1914, sentimentul general al opiniei publice româneşti a fost acela de uşurare pentru faptul că dispăruse principala piedică în calea alianţei României cu Antanta şi intrarea ei în Războiul pentru Întregirea Neamului. A doua zi, principele moştenitor Ferdinand I a depus jurământul în calitate de Rege al României, în prezenţa Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, noul rege a rostit: „Jur a păzi Constituţia şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Totodată, la discursul său inaugural, Ferdinand declara:

„Chemat prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională de a fi urmaşul marelui întemeietor, care mi-a lasat ca sfânta moştenire simţămintele de iubire şi credinţă ale unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păşi fără şovăire spre îndeplinirea marei, dar grelei mele sarcini. Pilda aceluia pe care îl plângem toţi ca pe un părinte şi convingerea că numai printr-o neîncetată propăşire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, îmi vor fi călăuza în sforţările mele spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieţii pentru dezvoltarea puterilor acestui stat. În îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrăţişez cu neclintită credinţă şi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mulţumire ce o pot dobândi. Printr-însa aduc cel mai mare prinos de recunostinţă aceluia a cărui amintire e cea mai scumpă legatură între ţara şi casa mea. În rodnica domnie care face mândria istoriei ţării noastre, primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor românilor în jurul Tronului ori de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur că, însufleţiţi de acelaşi înalt patriotism, românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi ţării unirea în cugetare şi în acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări, a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să cadă ceea ce cu atâta truda s-a clădit şi va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român şi rege să închin iubitei mele ţări.”

Fire extrem de emotivă, Ferdinand şi-a rostit cu dificultate discursul, iar la un moment dat i-au curs lacrimile. A fost salvat de uralele parlamentarilor, dar şi de gestul soţiei sale, Maria, care s-a ridicat de pe podiumul pe care se afla, şi-a dat la o parte, cu un gest energic, vălul negru care-i acoperea faţa, oferindu-şi propria imagine, ca simbol de voinţă şi frumuseţe. Ovaţiile au durat minute în şir. Participant la această şedinţă, I. G. Duca avea să scrie: „Când a vorbit regele şi a spus că va fi un bun român, a fost în sală un adevărat delir. Cuvântul era unul fericit, ridica piatra ce apăsa toate conştiinţele, asta voia să audă ţara şi asta aştepta ea de la noul ei suveran”. Discursul fusese redactat de Ferdinand, împreună cu Ion I. C. Brătianu, Barbu Ştirbey şi Victor Antonescu. Cuvintele „bun român” fuseseră introduse la sugestia lui Victor Antonescu, ele devenind cheia întregului discurs.

Regele Ferdinand știa limba latină şi limba elină la perfecţiune, citea toţi autorii latini în mod curent şi aproape pe toţi clasicii elini. Vorbea şi cunoştea bine pe lângă limba germană şi română, limba engleză şi franceză şi chiar cea rusească, iar în toate aceste limbi accentul lui era bun, în orice caz neasemuit mai bun decât accentul unchiului său.

Scria minunat. Discursurile sale, pe care întotdeauna le redacta singur, denotau pe lângă o serioasă cultură clasică, o deosebită grijă a formei şi un real talent. Nu odată, în mijlocul multor talente consfinţite, cuvântările lui erau cele mai bune şi într-o exprimare literară impecabilă. La inaugurarea Universităţii din Cluj spre pildă unde au luat cuvântul atâţia reprezentanţi autorizaţi ai ştiinţei şi ai artei române, niciunul nu s-a putut asemui cu el. Nu era lipsit nici de darul improvizării, în cursul călătoriei triumfale prin Ardeal în 1919 a uimit pe toţi prin uşurinţa cu care răspundea celor mai diverse delegaţiuni, prin expresiile fericite ce găsea pretutindeni, prin întorsătura ce ştia să dea întotdeauna cugetării sale. Cunoştinţele sale istorice erau temeinice, istoria noastră naţională şi tot ce este în legătură cu ea nu avea taine pentru el.

M.A.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Artistul Mihai Vasile revine, DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, cu penelul și condeiul într-un stil original

mv5

Holul central al Centrului Cultural din localitatea prahoveană Cocorăștii Mislii s-a dovedit a fi neîncăpător la vernisajul expoziției de pictură „După douăzeci de ani”, având ca semnatar pe actorul Mihai Vasile (VAMIR), invitații săi fiind plăcut impresionați de „regia” seratei de joi, amfitrionul dovedind că vocația către artă poate să configureze acel profil de pictor, actor, scriitor într-o singură persoană, greu de egalat, dar posibil.

Mihai Vasile a dus culoarea dincolo de pânză, în stilu-i caracteristic, făcând dintr-un vernisaj un adevărat spectacol. Experiența și talentul artistic al profesorului de arte dramatice și cinematografice a încântat prietenii de condei şi pensulă, de artă teatrală şi de viaţă.

Pe un fundal muzical ambiental, adecvat evenimentului, Mihai Vasile a lansat volumele „În căutarea armoniei pierdute” (prezentat de profesor doctot în filosofie Dragoș Grigorescu), „Mic dicționar de termeni teatrali” (prezentat de Bogdan Stoicescu, scriitor și publicist), „Teatrul Equinox Ploiești – Starea de a fi”, album editat cu prilejul împlinirii a 33 de ani de la fondarea acestei instituții de artă, dar și mic album dedicat expoziției de pictură intitulată „După douăzeci de ani”.

Abia după acest moment, picturile artistului au fost dezvelite aproape simultan, în plăcutul sunet al dopurilor de șampanie, lucrări în genere peisagistice, caracterizate de autor ca „un omagiu pe care-l aduc acestor locuri ale Cocorăștilor de Mislea absolut mirifice, cât și acestor oameni, concetățenii mei, care au împrumutat de la pământul acesta al lor, starea de miracol…”

Vernisajul a fost prezentat de maestrul Valter Paraschivescu, artist plastic, iar evenimentul artistic organizat de Primăria, Consiliul Local și Centrul Cultural Cocorăștii Mislii în colaborare cu Centrul Dramatic MYTHOS Ploiești s-a încheiat cu un coctail oferit cu acest prilej.

Mihai Vasile s-a născut în anul 1951. Debutează încă din adolescenţă cu versuri şi grafică, dar şi în teatru, fiind atras irezistibil de arta actorului şi regie.

Fondează, în anul 1980, la echinocţiul de toamnă, împreună cu alţi câţiva tineri intelectuali, Teatrul Equinox, ca un spaţiu de interferenţă a mai multor arte: teatrul, dansul, filmul, artele vizuale, muzica.

De-a lungul a peste două decenii de activitate neîntreruptă a pus în scenă peste 150 de spectacole de teatru, dans, teatru de gest, teatru de imagine, a realizat filme de scurt metraj (poeme şi eseuri cinematografice, documentare).

Este referent-cercetător la Centrul Judeţean al Tradiţiei şi Creaţiei (şeful departamentului Teatru – Arte vizuale) și profesor de arte dramatice şi cinematografice la Şcoala de Arte din Ploieşti.

A susţinul mai multe ateliere în domeniul teatrului poeziei şi teatrului mitologiei în România, Franţa, Bulgaria.

Pentru activitatea sa de regizor a primit mai multe premii pentru unele din spectacolele sale în România, dar şi în străinătate.

Are o susţinută activitate publicistică (eseuri şi lucrări de cercetare în domeniile antropologiei teatrale, mitologiei şi tradiţiilor, asupra teatrului şi artelor vizuale în general), redactor şef al publicaţiei culturale „ateLier 21”

A făcut un stagiu de formare (Dezvoltarea culturală şi gestionarea proiectului cultural) în Franţa (1997).

Virgil Rădulescu

mai mult
ActualitatePromovate

Colegiul Național „Nichita Stănescu” Ploiești, gazda Proiectului ERASMUS+ KA2 – AEEA

n1

În perioada 15-22 octombrie 2017, Colegiul Național „Nichita Stănescu” din municipiul Ploiești este gazda Proiectului ERASMUS+ KA2 – AEEA, un program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.

Colegiul Național„Nichita Stănescu” a primit finanțare UE pentru un nou proiect ERASMUS+ KA2- parteneriat strategic între școli, proiectul numindu-se „THE ART OF ECONOMICS, THE ECONOMY OF ARTS” (AEEA).

n2

Aceste proiecte promovează dialogul structurat ca instrument folosit de tineri pentru a-și face vocea auzita cu privire la modul în care trebuie să fie elaborate și puse în aplicare politicile de tineret la nivel european prin interacțiunea cu factorii de decizie (locali, regionali, naționali, europeni).

În această perioadă, un număr de 15 profesori și 19 elevi, cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani, din țările partenere ale proiectului: Polonia, Turcia, Italia și Letonia vor fi invitații Colegiului Național „Nichita Stănescu” Ploiești. Elevii străini vor fi cazați în familiile partenerilor români.

n3

Cu această ocazie se vor derula o serie de activități specifice, cu scopul de cunoștere interculturală, dar și de formare de competențe specifice domeniului economic.

În data de 16 octombrie 2017, ora 10:30, va vea loc deschiderea, la sediul Colegiului Național „Nichita Stănescu” din municipiul Ploiești, Str. Nalbei nr.3.

Echipa de proiect, coordonată de doamna profesor Rusu Cristina este alcătuită din:

  • Elevi de gimnaziu din colegiu
  • Profesori: Argeșanu Carmen, Sersea Andreia, Badea Daniela, Manolache Adina, Răduță Norica, Constantin Mihaela, Incontrera Arturo.

n4

Programul Erasmus+ este gestionat în România de către Agenţia Naţională pentru Programe
Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale (ANPCDEFP). Misiunea
Agenției Naționale (AN) este de a sprijini organizațiile din România în a accesa
oportunitățile puse la dispoziție de Programul Erasmus+ precum şi de a sprijini
Beneficiarii în implementarea proiectelor care au fost finanțate.

În 2017, se sărbătoresc 30 de ani de programe europene și 20 de ani de programe europene în educație, formare și tineret în România. O poveste care a început cu studenții și a ajuns azi să înglobeze și alte sectoare ale educației.

Virgil Rădulescu

mai mult
Agenda culturalăPromovate

60 de ani de la înființarea Teatrului de Revista Majestic

Armistitiu cu morile de vant
mai mult
Agenda culturalăPromovate

Premianții Festivalului Concurs Național de Muzică Folk „Festivalul Castanilor – In memoriam Gabi Dobre”

fest

Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Concurs Național de Muzică Folk ‘Festivalul Castanilor – In memoriam Gabi Dobre’, festival organizat de Casa de Cultură ‘Ion Luca Caragiale’ a Municipiului Ploiești, a adus bucurie în sufletele tuturor iubitorilor de muzică folk ploieșteni la sfârșitul săptămânii trecute. Evenimentul a avut loc în perioada 6-7 octombrie 2017 la Teatrul ‘Toma Caragiu’ din Ploiești.

Programul festivalului a fost următorul:

Vineri, 6 octombrie 2017, la Teatrul ‘Toma Caragiu’ Ploiești:

Ora 17.00 — Concurs Național de Interpretare a Muzicii Folk

Ora 20.00 — Recitaluri:

— Trupa Arhaic

— Ducu Bertzi & Friends

— Vasile Șeicaru & Nicolae Matei (claviaturi)

Sâmbătă, 7 octombrie 2017, la Teatrul ‘Toma Caragiu’ Ploiești:

Ora 18.00 — Gala Laureaților

Ora 20.00 — Recitaluri:

— Tatiana & Marius Ojog

— Cosmin Vaman, Alexandra Andrei și Trupa Spam

— Alifantis & Fragileband

Juriul format din:

— Titus Andrei — președintele juriului, cunoscut om de radio, comentator și critic muzical

— Mihai Cosmin Popescu — redactor la Radio Romania

— Viorel Gavrilă — compozitor

— Ducu Bertzi — cantautor și folkist

— Iulian Anghel — profesor de chitară la Liceul ‘Carmen Sylva’ Ploiești a stabilit acordarea premiilor după cum urmează:

Marele Premiu și Trofeul Festivalului — Grupul Cântec Nou din Ploiești, județul Prahova;

Premiul special ‘Gabi Dobre’ — Kethy Bivolaru din București;

Premiul de interpretare grup — Grupul Unda din județul Brașov;

Premiul de interpretare solist — Radu Comănescu din Moinești, județul Bacău;

Premiul de creație — Liviu Băițel din Eforie Nord, județul Constanța;

Premiul de măiestrie instrumentală — Cosmin Mariciuc din Săveni, județul Botoșani;

Premiul de popularitate — Octavian Broșteanu din Alexandria, județul Teleorman;

Premiul special BES România — Șerban Goșa din Alba Iulia, județul Alba;

Premiul Redacției Radio România Actualități — Patricia Thomits din Sibiu, județul Sibiu;

Director, Luminița Avram

mai mult
1 2 3 25
Page 1 of 25