close

Social

Social

SFÂNTUL intrat recent în calendarul ORTODOX român

Canonizare-Robaia

În calendarele ortodoxe din România a fost adăugat Sfântul Pafnutie – Pârvu Zugravul. Sfântul Pafnutie – Pârvu Zugravul a fost pictorul de curte al Cantacuzinilor, care a trăit la începutul secolului al XVIII-lea, în Țara Românească.

Aproximativ 3.000 de oameni au fost prezenţi, duminică, la Mănăstirea argeşeană Robaia, la proclamarea oficială a noului Sfânt din calendarul ortodox.

Bisericile Cotroceni, Filipeştii de Pădure, Măgureni, Lespezi, Colţea, Sinaia, Fundenii Doamnei sunt doar o parte din lucrările sale. În ultima parte a vieţii, s-a retras ca monah la mănăstirea Robaia.

Sfânta Liturghie, urmată de slujba de canonizare a noului sfânt, a fost oficiată de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel. Ceremonialul liturgic a fost săvârşit de un sobor din care au făcut parte cinci arhierei ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar la finalul slujbei a fost citit Tomosul de canonizare, a fost prezentată icoana sfântului şi i s-a cântat troparul.

Între hotărârile luate de ierarhii sinodali în şedinţa de lucru din 4-5 iulie 2017 a fost anunţată şi trecerea în rândul sfinţilor a Cuviosului Pafnutie – Pârvu Zugravul, cunoscut în arta bisericească românească sub numele de Pârvu Mutu. Acesta va fi sărbătorit în fiecare an la 7 august, după cum explica Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în şedinţa sinodală ce a hotărât canonizarea: „Acest cuvios părinte a fost un isihast, de aceea am propus ca el să fie trecut în calendar cu ziua de pomenire la 7 august, după Schimbarea la Faţă a Domnului, care este sărbătoarea prin excelenţă a isihaştilor, a celor care s-au nevoit cu rugăciunea inimii. Este pentru noi o mare bucurie să avem un ocrotitor al pictorilor, al iconarilor, care se roagă în ceruri, pentru că această misiune sfântă, de a vesti Evanghelia prin culori, este o lucrare liturgică şi misionară în acelaşi timp”.

Urmând rânduiala Bisericii Ortodoxe, în ajunul proclamării canonizării a fost săvârşită ultima slujbă de Parastas pentru iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu Pafnutie – Pârvu, urmând ca de acum încolo el să fie invocat drept mijlocitor al nostru înaintea tronului Preasfintei Treimi. La Mănăstirea Robaia, slujba a fost oficiată sâmbătă de un sobor de slujitori aflat sub protia Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

A doua zi, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Altarul de vară din incinta aşezământului monahal unde şi-a încheiat viaţa călugărul Pafnutie – Pârvu de către Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român din Ungaria. Din soborul de slujitori au mai făcut parte arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti, şi arhim. Chiril Lovin, coordonatorul Departamentului carte de cult din cadrul Editurilor Patriarhiei Române. La slujbă au participat preoţi din eparhie însoţiţi de credincioşi din parohii, reprezentanţi au autorităţilor locale şi de stat şi pelerini din întreaga ţară.

După citirea pericopei evanghelice în care se relatează momentul Schimbării la Faţă a Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a rostit un cuvânt de învăţătură în care a prezentat semnificaţiile duhovniceşti ale acestui praznic împărătesc: „Sărbătoarea de astăzi ne lasă să întrezărim printr-o rază nepricepută de ochii noştri cei omeneşti – dar întrucâtva dorită şi de ochii şi de mintea, dar mai ales de inima noastră – raza spre lumina cea neînserată care este lumina vieţii veşnice. Şi această strălucire a slavei s-a arătat în chip văzut într-un loc anume, în Ţara Sfântă, cu şase zile înainte de Pătimirile Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Galileea, pe Muntele Taborului”.

La finalul slujbei a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul. Tomosul sinodal de proclamare a canonizării a fost prezentat pleromei de Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român din Ungaria. Astfel s-a adus la cunoştinţa preacucernicului cler, cinului monahal şi drepmăritorilor creştini ca de acum înainte şi până în veac să se numere între sfinţii Bisericii şi să fie cinstit cu numele Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul, statornicindu-se înscrierea sa în sinaxar, în cărţile de cult şi în calendarul bisericesc cu data de prăznuire la 7 august. Îndată după citirea Tomosului sinodal a fost intonat troparul sfântului, după care ierarhii sinodali au prezentat poporului icoana sa.

În continuare, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la eveniment, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a vorbit despre lucrarea Bisericii de recunoaştere a sfinţeniei celor aleşi de Dumnezeu să-I fie apropiaţi, casnici şi prieteni: „Iată-ne astăzi în acest loc minunat, urcând pe un Tabor al neamului nostru, acasă la cel care s-a ostenit în această mănăstire şi a fost descoperit de Dumnezeu a fi unul dintre aleşii lui, nevoitorul Pârvu Pafnutie Zugravul. Din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care este prezent aici cu noi prin tot ceea ce a făcut şi face pentru rânduirea acestei sărbători, am venit să împlinim această datorie, această lucrare a Bisericii care are mai multe etape. Prima etapă a fost cercetarea vieţii celui care a fost ales de Dumnezeu. A doua lucrare a fost recunoaşterea şi emiterea Tomosului sinodal iscălit de toţi ierarhii membri ai Sfântului Sinod. A treia etapă, care împlineşte această lucrare a Bisericii, este proclamarea solemnă a canonizării, actul canonic oficial care determină momentul din care personalitatea recunoscută de Biserică a fi în rândul sfinţilor să fie cinstită şi pomenită”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu.

Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a transmis mulţumiri Patriarhului României pentru delegarea Mitropolitului Ardealului la proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre viaţa pictorului Pârvu Mutu şi retragerea acestuia în liniştea oferită de munţii ce străjuiesc vatra monahală de la Robaia, de unde s-a mutat la cereştile locaşuri ca monah cu numele Pafnutie. De asemenea, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a prezentat o replică a icoanei Sfintei Treimi – filoxenia avraamică, zugrăvită de Pârvu Mutu la Mănăstirea Sinaia, pe care credincioşii au avut prilejul să o cinstească după slujbă.
Constantin Oancea, primarul comunei Muşeteşti din judeţul Argeş, în raza căreia se află Mănăstirea Robaia, a prezentat hotărârile Consiliului Local de acordare a titlului de cetăţean de onoare Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, precum şi a diplomei de merit stavroforei Siluana Teculescu, stareţa aşezământului monahal.

L.Z.

mai mult
Social

Vecinii mei ţigani

tigani (2)

Cînd m-am mutat în casa în care locuiesc acum, eram conştientă de faptul că mă mut „în ţigănie“ (îl citez pe un prieten cam cu nasul pe sus, care locuieşte în partea de nord a Capitalei, într-un apartament „cu vedere la lac“), însă nu a contat prea mult acest aspect. Sau, cel puţin, n-a reprezentat un dezavantaj sau un criteriu în alegerea casei. Cei mai mulţi agenţi imobiliari ţin să precizeze, înainte de „vizionare“, că e o zonă „curată“ sau „în curs de curăţare“, pentru că şi mai mulţi clienţi întreabă dacă în vecinătate sînt ţigani. Valoarea proprietăţii poate să crească şi în funcţie de asta. N-am avut niciodată astfel de idei preconcepute, mai ales că Bucureştiul în sine nu se poate împărţi şi delimita în acest mod. A devenit un oraş atît de amestecat (şi asta începe să-mi placă), încît „ţigani“ sînt peste tot, şi în blocurile comuniste din Berceni şi, uneori, şi în cartierele „rezidenţiale“ de tipul gated communities, unde oricine, însă, îşi poate cumpăra o casă, dacă are bani. Aşadar, şi amicul meu, care se simte atît de protejat în „exclusivista“ zonă de nord, se poate trezi cu un „ţigan“ care, dimineaţa, iese pe balconul de alături ca să admire lacul.

Cazul meu este însă unul special. Cunosc aceste străduţe, printre care se numără şi strada mea încă de vremea cînd eram copil. Pe atunci erau pline de ţigani (nu folosesc termenul în vreun sens peiorativ sau discriminatoriu, aşa îşi spun ei, n-am auzit să-şi spună romi). Cu timpul însă, mulţi dintre cei care erau proprietari au vîndut şi s-au mutat mai spre periferie, alţii – clanuri întregi, au plecat din ţară. Totuşi, întreaga zonă păstrează încă un aer de mahala, chiar dacă se află în buricul tîrgului. E un melanj interesant de vile ale oamenilor cu bani, apărute peste noapte, cu porţi înalte, prevăzute cu sisteme complicate de alarmă, camere şi senzori care ascund totul de privirile trecătorilor, casele ţiganilor „ajunşi“, situate cît mai „la stradă“, mari, impresionante şi kitschioase, clădiri vechi, cu două etaje, cu un aspect burghez, şi căsuţe prăpădite, în curţi murdare şi pline de gunoaie, cu rufe colorate întinse la uscat, în general haine de copii, mai multe generaţii, care te fac să te simţi ca în sudul Italiei.

Ţeava mea „rezistibilă“

În momentul în care m-am mutat, vecinul de deasupra (un domn la pensie, român, care trăieşte de cînd se ştie pe strada noastră) mi-a zis: „Dacă o să ai probleme cu ei, să-mi spui şi rezolvăm imediat. Sau să spui că eşti nepoata mea!“ Am înţeles că nimerisem într-un „cartier“ unde rolurile erau deja împărţite şi existau diferite tipuri de autoritate şi ierarhii.

Însă, în mare, n-am avut pînă acum probleme. Pe strada mea, un sfert sînt ţigani, trei sferturi – români. Şi ţiganii, şi românii, în principiu, mă salută, pentru că deja aparţin într-un fel străzii, în mijlocul căreia se joacă amestecaţi toţi copiii între 3 şi 10 ani. Desenează cu creta pe asfalt oi şi nişte sori cu dinţi, joacă Ţară, ţară, vrem ostaş!, Faţa, iar fetiţele îmbrăcate ca nişte prinţese cîntă în cor, cu voci dulci, manele.

„Cel mai rău copil de pe stradă“, aşa cum a decretat vecinul de deasupra, este un ţigănuş cu ochelari, care pare extrem de sprinten şi de isteţ. El e cel care se caţără pe toate gardurile, fură vişine vara din curtea cu vişini, scapă cel mai des mingea în curtea mea. Odată, l-am găsit chiar în curte, făcînd echilibristică pe ţeava de gaz. Se plictisea şi se credea Spiderman. Am avut o conversaţie hilară, în care i-am explicat că ţeava de gaz se poate rupe şi că e periculos, iar el s-a mirat că nu e „rezistibilă“. Nu l-am alungat, însă am închis toate ferestrele – laptopul era la vedere, pe un birou. Just in case.  

Ar trebui să-mi cumpăr un halat roz…  

Chiar vizavi de mine e o casă mare şi împopoţonată cu balconaşe cu colonade şi alte ornamente de ghips, de unde se aud mereu lătrînd nişte căţei mici, posibil pechinezi. E a unui ţigan bogat, pe care nu l-am văzut însă niciodată, „un băiat de zahăr, plin de bun-simţ şi tot restul“, mi-a spus vecinul. Alţi ţigani, oameni mai puţin importanţi, stau pe la porţi şi se laudă cu cîştigurile lor. „Săptămîna trecută am făcut puţin, numa o mie de parai…“ Nu mă întreb niciodată cum „fac“ ei banii pe care eu îi cîştig în două luni, însă atunci cînd îi aud, am un sentiment de inferioritate. Probabil că românii sînt mai „fraieri“.

Seara, tinerii se strîng pe cîteva borduri de pe strada „principală“ în care se varsă străduţa noastră. În principiu, nu fac nimic deranjant şi se retrag devreme prin casele lor. Fumează „ţigări la bucată“, cumpărate de la buticul din colţ (îi zic vînzătoarei: „Vreau şi eu două bombonele!“), beau Cola sau alte sucuri mai ieftine şi mai chimice, butonează şi vorbesc la telefoanele smart cu gagicile şi gagiii de pe străzile vecine. Venind noaptea tîrziu, am asistat fără voia mea la mai multe idile sub clar de lună. M-am lămurit: adolescenţii ţigani se pupă şi se îmbrăţişează la fel ca toţi ceilalţi. O singură dată m-a pufnit rîsul, cînd un puştan (de 13-14 ani) ţipa la iubita lui, o fetiţă de 12, plină de sclipici, care se tot codea şi se lipea de garduri, respingîndu-i avansurile: „De ce nu mă iubeşti, fă?“

E un obicei „local“ ca ţigăncile adulte, proaspăt îmbăiate şi parfumate, îmbrăcate în halate roz şi pufoase, cu cîte un prosop pe cap şi în şlapi, să iasă pînă la butic ca să-şi ia cîte o cafea la pahar, o ţigară, o bere la PET pentru soţ. Cred că face parte din ritualul lor de curăţire a corpului, de înfrumuseţare, care trebuie să fie şi el (ca multe altele) „la vedere“, ca nu cumva să zică vecinele despre ele că ar fi murdare. E un spectacol – toate aceste femei defilînd pe stradă, în ţinutele lor domestice de după baie, răspîndind adieri de parfum. Treptat, şi fără să îmi dau seama, am început să le urmez oarecum exemplul – eu, care înainte, cînd locuiam pe Moşilor, mă machiam atent şi mă îmbrăcam „de oraş“ şi cînd ieşeam după pîine, acum merg la butic cu ce am pe mine, în papuci şi cu o glugă pe cap, ca să nu mai pierd timpul cu pieptănatul.

Oricum, buticul e un centru social al comunităţii, aici ajungi, treptat, să-i cunoşti pe toţi. Ţigani bătrîni, plini de tatuaje vechi şi şterse, cu ochi urduroşi, fără dinţi, care molfăie eclere cu ciocolată la 2 lei. Ţigani tineri, agitaţi, care vin cu BMW-ul zece metri, se înfig în berea la PET şi iau alune şi seminţe vărsate, la pungă. Copiii trimişi cu un scop anume (de multe ori pentru multe pîini, cîte cinci-şase) îşi numără mărunţişul ca să vadă dacă le mai ajunge şi de-o bomboană. Ţigănci bătrîne, „matroane“, cu voci gîjîite de la ţigări, care niciodată nu stau la coadă, se bagă în faţă, „dă şi mie…“, ca şi cum doar simplul fapt că sînt în vîrstă le-ar da un anumit statut.

Ţigani de mătase…

La două săptămîni după ce m-am mutat, i-am privit şocată pe geam, din spatele jaluzelelor. Am văzut un convoi de bărbaţi în cămăşi albe, impecabile, şi pantaloni negri. Se auzea şi o muzică – o lăutărească veche, tînguitoare, frumoasă. Nu mi-am dat seama dacă era o nuntă sau o înmormîntare. M-am simţit ca şi cum aş fi nimerit într-o altă lume, total diferită faţă de cea pe care o cunoşteam.

„Sînt ţigani de mătase“, am aflat ulterior de la vecinii români. De atunci, m-am obişnuit ca în anumite duminici sau de sărbători precum Sfînta Maria (mare şi mică) să scoată mese afară, ocupînd toată strada, să improvizeze umbrare şi să încingă grătarele. Din nou, era vorba despre un spectacol care trebuia să fie privit şi de alţii, altfel n-ar mai fi avut nici un sens. Nu ascultau manele, era aceeaşi muzică lăutărească de bună calitate. Şi – ceea ce m-a mirat – se retrăgeau discret în case pe la ora 9. Nu erau nişte paranghelii care să dureze toată noaptea şi care să se lase cu beţii, bătăi şi cuţite. Poate şi pentru faptul că sînt doar între ei, n-au ce împărţi unul cu altul. Însă senzaţia mea este că ies din case şi pentru a-şi marca strada, teritoriul. Doar împreună au o identitate. Şi nu m-aş mira dacă agenţii lor imobiliari (în cazul în care ar exista vreunii) le-ar sugera anumite zone „curăţate de români“.

Mă uit cu jind la petrecerile lor, mi se par inedite. Dacă aş fi invitată vreodată – ceea ce nu e cazul –, ar fi o experienţă interesantă. Pînă atunci, trag cu ochiul în casele lor, cele care au ferestre joase, la stradă. Oare cum trăiesc? Cum e „ca la ţigani“? Îi văd pe bărbaţi, la bustul gol, tolăniţi pe sofale, uitîndu-se la televizor. E mobilă veche, care ocupă tot spaţiul, nu e ca a mea, ergonomică, de la IKEA, sînt multe perdele, pleduri, ţoale, ciucuri. Totul e foarte încărcat, colorat, sufocant. Femeile sînt mai mult absente, poate au treaba lor, în bucătărie. Aşa că îi văd doar pe ei, lungiţi, fumînd, uneori vorbind la telefon, nefăcînd nimic.

O fetiţă în maiou, pe final de octombrie, şi cu nişte rotile vechi, se opreşte în dreptul unui geam atît de îngust, încît prin el nu încape o pisică. Nu-ţi poţi imagina că dincolo de acel geam locuieşte într-adevăr cineva. Strigă: „Nu mai aveau suc din ăla la 2 lei. Uite, îţi las aicea banii!“ Pune 2 lei pe pervazul geamlîcului. Fetiţa pleacă, zornăindu-şi rotilele. O mînă ciocolatie apare din interior, înhaţă banii, apoi dispare.

…şi plebea

Pe strada paralelă cu a mea, unde chiar nu mi-aş fi dorit să mă mut, lucrurile stau cu totul altfel – şi vorbim despre o distanţă de doar 200 de metri. În primul rînd, acolo e o casă în paragină, în care se vede tot. E goală, n-are nici un fel de mobilă, doar pereţii zugrăviţi în siclam. Casa s-a transformat într-o discotecă perpetuă, un soi de combină care merge nonstop – manele –, fete şi femei dansează îndrăcit. Am bănuiala că ar fi un bordel undercover. Lîngă casă e un maidan plin de gunoaie, încă puţin şi vor da pe dinafară, peste un gard destul de înalt care înconjoară terenul. Printr-o gaură a gardului, un cîine latră agresiv. Şi pe lîngă gard stau ei, din aprilie şi pînă în octombrie, casa lor e în stradă. Au tot ce le trebuie – fotolii dezmembrate, din care ies arcuri şi paie, o butelie mică şi un aragaz improvizat, pături întinse pe trotuar, pe care se lungesc ca la plajă, jucăriile copiilor, animăluţele din pluş, fără ochi şi fără picioare. Cît e vara de lungă, joacă fotbal în mijlocul străzii, se opresc doar cînd trec maşinile, şi nici atunci. Sînt mai multe familii, sau una singură, în total vreo 20 de membri, cu tot cu copii. Nu-mi dau seama dacă locuiesc în spatele gardului sau în casa-discotecă. Dacă au voie să stea acolo sau dacă s-au aciuat pur şi simplu. Mi se pare că timpul se scurge altfel pe strada asta, neglijent şi cu indiferenţă, într-un ritm pe care noi, cei care doar trecem pe acolo, nu-l putem pricepe sau accepta. Şi nu-l acceptă nici ţiganii lor.
Ţiganii de mătase. Îi privesc de sus, susţin că aceşti ţigani de asfalt le fac neamul de rîs. Şi nu se amestecă unii cu alţii.

Strada Armoniei?

De un an şi jumătate, de cînd m-am mutat, n-am schimbat mai mult de două vorbe cu vreunul dintre ei. Doar i-am observat. Nu m-au încurajat nici ei în acest sens, nici eu n-am avut vreo iniţiativă, pentru că am fost educată „să mă feresc de ţigani“. O singură dată a existat un incident care pentru mine a fost un semnal că toată această „armonie“ se poate strica peste noapte. Cîinele părinţilor mei era în vizită, trebuia să-l scot de două ori pe zi ca să-şi facă nevoile. Ei nu concep aşa ceva, acest obicei „domnesc“, dacă au cîini, au şi curte, şi cîinii îşi fac nevoile în curte. Aşadar, o plimbam pe Telli pe strada mea, fără lesă – e bătrînă, de obicei face ce face şi vrea repede în casă. La nici două case distanţă, în mijlocul străzii, a făcut pipi (iar, din păcate, pentru asta nu se poate folosi punguţa). O ţigancă bătrînă (este cea care în fiecare duminică pleacă nu ştiu unde cu taxiul) avea poarta deschisă şi a văzut. A început să urle: „Pleacă de aici cu cîinele! Aici şi-a găsit să facă, pe stradă? Noi avem copii mici şi să se joace în pişalăul de la cîine?“ A ieşit şi un bărbat şi i-a dat cu şutul: „Marş de aici!“ M-am înfuriat, mi-a fost milă de bietul căţel, am vrut să zic ceva, dar mi-am amintit o altă învăţătură din „educaţia“ mea: „Nu te pune cu ţiganii!“ Aşa că am tăcut. De atunci, am avut grijă să nu mai treacă cîinele prin faţa curţii lor. Aşadar, lucrurile pînă la urmă sînt relative. Tăcînd, le-am recunoscut supremaţia. Strada e a lor. Românii nu vor scandal, nu vor bătăi de cap şi cedează. Aici se vede nivelul de civilizaţie dintre unii şi alţii. Aparent, acest articol e o pledoarie pentru integrare şi bună vecinătate. Pentru toleranţă. Însă toleranţa vine de obicei din partea noastră, nu a lor, nu este reciprocă. Şi, uneori, e suficientă doar o scînteie ca să apară un conflict pe care nu-l poţi rezolva explicînd, „vorbindu-le frumos“. După mai bine de un an de „vecinătate“, pot să trag şi o concluzie – au o lume curioasă, fascinantă chiar, dar nu sînt ca noi. Şi aici e o problemă de identitate. Cu cît un popor este mai civilizat, mai cult, iar nivelul lui de toleranţă creşte, cu atît el devine mai maleabil şi mai docil, iar identitatea lui începe să pălească. Cu cît un neam este mai unit în formele lui primitive, „tradiţionale“, de a-şi trăi şi a-şi organiza viaţa, cu atît identitatea e mai puternică, sufocantă, copleşitoare pentru cei din jur.

Adina Popescu

mai mult
Social

Sărbătoarea Sfintei Maria, în siguranță

pol-copil

Polițiștii prahoveni va fi la datorie pentru ca întreaga comunitate să se bucure în liniște și siguranță de minivacanța de Sfânta Maria.

Peste 300 de polițiști vor fi, zinic, în stradă și vor acționa pentru prevenirea evenimentelor neplăcute, protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și salvarea de vieți.

Astfel, în perioada 11—-15 august a.c., peste 300 de polițiști acționează, zilnic, pentru asigurarea unui climat de ordine și siguranță publică și în cadrul dispozitivelor suplimentare instituite în zona lăcașurilor de cult sau de desfășurare a manifestărilor publice.

Pentru fluidizarea traficului rutier și prevenirea accidentelor rutiere, polițiștii de circulație, sprijiniți de cei de la ordine publică, vor dirija traficul pe arterele rutiere din județ și vor utiliza aparate radar montate pe autospecialele de poliție, cât și radarul mobil TruCam.

De asemenea, în situația în care sunteți în tranzitarea județului și nu aveți puncte de destinație pe Valea Prahovei, vă recomandăm, ca rută alternativă, DN 1 A: Ploiești — Vălenii de Munte — Cheia — Săcele — Brașov.

Pentru a vă bucura timpul liber și sărbătoarea religioasă, polițiștii vă recomandă:

În zonele aglomerate din piețe, gări, autogări, magazine, lăcașe de cult fiți foarte atenți cu banii și obiectele personale!

Nu purtați portmoneul în buzunarele exterioare ale hainelor, în sacoșă sau la vedere!

Nu păstrați în același loc banii, actele personale și cheile apartamentului!

În aglomerație, dacă vă simțiți bruscați, controlați-vă geanta sau portmoneul chiar în acel moment!

În caz de nevoie sau dacă ați asistat ori aveți cunoștință despre comiterea vreunei fapte antisociale, apelați cu încredere la cel mai apropiat polițist ori sunați la 112 — Apelul Unic de Urgență!

Recomandări pentru conducătorii auto:

Circulați cu viteză adaptată condițiilor din trafic, în special când se circulă în coloană și nu uitați de politețea rutieră. De asemenea, pentru un plus de siguranță, în mers, măriți distanța dintre vehicule.

Conduceți prudent, fără bruscarea comenzilor autoturismului, asigurați-vă temeinic înainte de efectuarea fiecărei manevre și evitați depășirile care, în condiții de vizibilitate redusă, se dovedesc extrem de periculoase.

Respectați regimului legal de viteză! Polițiștii rutieri reamintesc că viteza excesivă și cea neadaptată la condițiile meteo, de drum sau trafic, reprezintă principalul factor generator al accidentelor rutiere în România.

Conducătorii auto începători trebuie să evite, pe cât posibil, conducerea autovehiculului pe timp de noapte sau pe distanțe mari, dată fiind experiența redusă și riscul implicării în evenimente rutiere.

Polițiștii recomandă pietonilor să traverseze drumul numai după ce sunt siguri că o pot face în siguranță. Este recomandat să evite folosirea părții carosabile, mai ales după lăsarea întunericului și în condiții de vizibilitate redusă.

R.B.

mai mult
Social

Mai sunt două zile până când unitățile de cult din Prahova pot să primească finanțare nerambursabilă

biserica

La sfârșitul lunii iulie, Consiliul Judeţean Prahova a lansat un concurs de proiecte pentru finanţarea unor obiective de investiţii propuse de cultele religioase. Autorităţile județene au aprobat bugetul pentru aceste investiţii şi o listă de criterii pentru accesarea fondurilor.

Potrivit proiectului de hotărâre aprobat de consilierii judeţeni, bugetul total pentru anul 2017 va fi de 700.000 de lei, care va fi repartizat pentru finanţarea lucrărilor propuse de cultele religioase recunoscute potrivit legilor româneşti.

Suma maximă pentru fiecare lăcaş de cult va fi de 50.000 de lei, conform hotărârii adoptate de CJ Prahova, în care se precizează şi că promotorii proiectelor trebuie să asigure o cotă de cofinanţare de cel puţin 10% din valoarea totală.

Alocarea de fonduri urmăreşte în special executarea unor lucrări de reabilitare sau modernizare a bisericilor şi mănăstirilor din Prahova.

Consiliul Judeţean a stabilit o comisie de analiză a proiectelor depuse, una de contestaţii şi o grilă de punctaj pe baza căreia se va face departajarea proiectelor. Vor primi puncte suplimentare lăcaşurile de cult incluse în lista monumentelor istorice de interes judeţean sau naţional. În plus, se vor acorda puncte şi în funcţie de specificul şi amploarea lucrărilor propuse.

Termenul limită până la care pot fi depuse cererile de finanțare este 11 august, ora 12.00. După depunerea cererilor de finanțare, în perioada 16 august – 18 august, o comisie aprobată prin hotărâre de Consiliu Județean va efectua evaluarea solicitărilor depuse. 

În dosarul de finanțare, persoana solicitantă trebuie să dea o declarație potrivit căreia „parohia nu are datorii şi obligații neachitate la scadență către persoane juridice ori bunuri urmărite în vederea executării silite”.

ANUNT DE PARTICIPARE

Consiliul Judeţean Prahova cu sediul în Bd. Republicii, nr 2-4, tel: 0244-514545, Fax:0244-596.669, e-mail: cons_jud@cjph.ro, în baza Legii privind finanţele publice locale nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare a Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de finanțare nerambursabilă pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii de Consiliu Judeţean nr. 124/25.07.2017 anunţă calendarul depunerii solicitărilor de sprijin financiar pentru unităţile de cult din Județul Prahova, aparţinând cultelor religioase recunoscute din România după cum urmează:

• 2 august – 11 august 2017 – depunerea solicitărilor de sprijin financiar;

• 16 august –18 august 2017 – evaluarea de către comisie a solicitărilor depuse Solicitările de finanţare se depun la Registratura Consiliului Judeţean Prahova până vineri, 11 august, ora 12.00.

Ghidul solicitantului poate fi descărcat de pe site-ul CJPH – www.cjph.ro sau se poate ridica personal de la sediul CJPH , cam. 419.

Suma alocată din bugetul Județului Prahova pentru anul 2017 este de 700.000 lei, iar sprijinul financiar ce se poate acorda unei unități de cult este de maxim 50.000 lei.

P.C.

mai mult
PromovateSocial

Fundația Comunitară Prahova oferă finanțări de peste 60.000 de lei pentru proiecte științifice ale tinerilor

tineri-vacanta

Fundația Comunitară Prahova oferă finanțări nerambursabile pentru proiecte educaționale care stimulează pasiunea pentru științe în rândul copiilor și tinerilor, valoarea totală a fondurilor acordate prin program fiind de 63.500 de lei.

Fiecare proiect selectat poate beneficia de o finanțare între 1.000 și 12.000 de lei, cei interesați beneficiind și de instruire și consultanță pentru scrierea și implementarea proiectelor, potrivit unui comunicat al Fundației Comunitare Prahova transmis marți.

„Științescu așteaptă proiecte care să-i implice activ pe copii și tineri (clasele V — XII) în activități care să le trezească interesul pentru științe. Activitățile se vor desfășura în perioada septembrie 2017 — ianuarie 2018, în municipiul Ploiești”, se precizează în comunicat.

Conform aceleiași surse, la acest fond, denumit „Științescu”, pot aplica organizații nonguvernamentale, inclusiv asociații studențești, asociații de părinți sau asociații ale școlii, unități de învățământ, și grupuri de inițiativă. Toate documentele completate trebuie să fie trimise până la data de 31 august 2017.

„De cunoștințele în științe, tehnologie, inginerie și matematică depinde capacitatea noastră de a dezvolta produse mai noi și mai eficiente, de a ne îmbunătăți sănătatea, de a găsi surse de energie mai curate și mai eficiente, de a proteja mediul. Credem că apropierea deliberată și senină a elevilor către aceste domenii, apropiere pe care vrem să o facilităm prin acest program, este un prim pas spre un viitor în care vrem să privim cu încredere”, a declarat Bianca Daniță, coordonator program.

Programul este susținut de Romanian — American Foundation și în alte zone din țară, prin competiții similare de proiecte desfășurate de fundațiile comunitare locale.

Fondul „Științescu” este implementat în județul Prahova de Fundația Comunitară Prahova, în parteneriat cu Romanian — American Foundation și Federația Fundațiilor Comunitare din Romania.

mai mult
Social

Măsuri de prevenire pentru perioadele caniculare

canicula

În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile județene sau locale din zonele cu risc crescut de incendiu și, după caz, administratorii instituțiilor din zonele menționate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice care să cuprindă:

Identificarea și nominalizarea sectoarelor de activitate în care crește riscul de incendiu în condițiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate și a lipsei de precipitații;

Asigurarea și verificarea zilnică a instalațiilor de stingere și a rezervelor de substanțe stingătoare;

Asigurarea protejării, față de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor și a altor tipuri de ambalaje ce conțin lichide inflamabile sau gaze lichefiate sub presiune;

Verificarea utilajelor agricole folosite la recoltarea cerealelor păioase astfel încât să nu constituie surse de aprindere, și dotarea acestora cu mijloace de primă intervenție;

Restricționarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări ce creează condiții favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanțe volatile sau supraîncălzirii excesive;

Intensificarea activităților cu scop preventiv în zonele de culturi agricole și în locuri cu vegetație forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;

Este interzisă utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu, în zonele afectate de uscăciune avansată, precum și pe timp de vânt;

Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităților, în zonele de agrement și în gospodăriile populației se face numai în locuri special amenajate, în condiții și la distanțe care să nu permită propagarea focului la construcții, depozite, culturi agricole, păduri, plantații sau alte vecinătăți;

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanțe mai mici de 40 m față de locurile cu pericol de explozie: gaze și lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi, respectiv 10 m față de materiale sau substanțe combustibile: lemn, hârtie, ulei, fără a fi supravegheat și asigurat prin măsuri corespunzătoare;

Prevenirea jocului copiilor cu focul în condiții și în locuri în care se pot produce incendii, aceasta constituind o obligație a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creșterea, educarea și îngrijirea copiilor.

Prevenirea incendiilor de vegetație și de miriști

În condițiile în care se obțin aprobările cerute de legislația în vigoare, arderea miriștii se face cu respectarea următoarelor măsuri:

— Condiții meteorologice fără vânt;

— Parcelarea miriștii în suprafețe de maxim 10 ha, prin fâșii arate;

— Izolarea zonei de ardere față de căile de comunicație, construcții, culturi agricole vecine, instalații, fond forestier, prin executarea de fâșii arate;

— Desfășurarea arderii numai pe timp de zi;

— Asigurarea până la finalizarea arderii a personalului de supraveghere și stingere a eventualelor incendii;

— Asigurarea pentru suprafețe de ardere mai mici de 5 ha a suprafețelor și mijloacelor de stingere necesare;

— Asigurarea, în cazul suprafețelor de ardere mai mari de 5 ha, a unui plug, a unei cisterne cu apă, a mijloacelor de tractare și a personalului de deservire.

Recomandări privind protecția populației pe timpul caniculei

— Deplasările sunt recomandate în primele ore ale dimineții sau seara, pe cât posibil prin zone umbrite, alternând deplasarea cu repausul, în spații dotate cu aer condiționat;

— Evitați aglomerațiile, expunerea la soare, efortul fizic intens între orele 11:00-18:00;

— Purtați haine lejere, subțiri, deschise la culoare, pălării și ochelari de soare;

— Beți 1,5-2 litri de lichide pe zi, nu prea reci, apă, sucuri naturale din fructe și ceaiuri călduțe;

— Mâncați fructe și legume sau iaurt, mâncați echilibrat și variat insistând pe produsele cu valoare calorică mică;

— Evitați băuturile ce conțin cofeină sau zahăr în cantitate mare;

— Evitați alimentele cu conținut sporit de grăsimi, în special de origine animală;

— Nu consumați alcool — vă deshidratează și vă transformă într-o potențială victimă a caniculei;

— Mențineți legătura cu persoanele în vârstă, interesați-vă de starea de sănătate a acestora și oferiți-le asistență ori de câte ori au nevoie;

— Nu lăsați copiii/animalele de companie singuri/singure în autoturisme;

— Cereți sfatul medicului de familie la cel mai mic semn de suferință, manifestat de dumneavoastră sau copilul dumneavoastră;

— Creați un ambient care să nu suprasolicite capacitatea de adaptare a organismului;

— Persoanele care suferă de diferite afecțiuni își vor continua tratamentul, conform indicațiilor medicului. Este foarte util ca în perioada caniculară să se consulte medicul curant, în vederea adaptării schemei terapeutice la condițiile existente;

— Pentru ameliorarea condițiilor la locul de muncă se va reduce intensitatea și ritul activităților fizice, se va alterna eforul dinamic cu cel static și alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus, în locuri umbrite ori ventilate corespunzător.

R.I

mai mult
Social

România, o țară dinamică, dar cu discrepanțe regionale tot mai adânci: salariile din Suceava, la jumătate față de cele din București

lefter

De ce ar alege un investitor sa deruleze afaceri in Romania? Salarii inca mici, dinamism si un cost al vietii printre cele mai scazute din lume. Daca faci 4.500 de lire sterline pe luna in Londra, va trebui sa castigi 1.365 de lire sterline in Romania, pentru a mentine acelasi standard de viata, reiese dintr-o analiza Rise Consortium.

Conform autorilor studiului, salariile in Romania sunt competitive, iar afacerile firmelor au crescut in majoritatea oraselor din tara in ultimii ani.

Cu toate acestea, din datele prezentate de organizatie, preluate de la Institutul National de Statistica, se remarca o discrepanta in crestere intre judetele cu cele mai mari salarii si cele din coada clasamentului. Astfel, salariul mediu brut pe economie a crescut de la 478 de euro pe luna in 2008 la 662 de euro pe luna in 2016.

Insa doar in 4 judete din tara, plus Capitala, nivelul salariilor a fost peste media nationala, respectiv Bucuresti (882 de euro/luna in 2016), Timis (756 de euro), Ilfov (751 de euro), Cluj (746 de euro) si Sibiu (682 de euro).

La polul opus, cu cele mai mici salarii, aproape la jumatate fata de varf, se afla judetele Suceava (470 de euro/luna in 2016), Harghita (477 de euro) si Teleorman (478 de euro).

Din punct de vedere al investitiilor publice, conform datelor prezentate in analiza (preluate de la institutiile din Romania), discrepantele dintre localitati sunt chiar si mai mari.

Astfel, in perioada 2007 – 2015, Bucurestiul (plus zonele limitrofe) a atras investitii publice (de la bugetul propriu si din fonduri europene), in valoare de 4,15 miliarde de euro. Sume importante s-au investit, in perioada mentionata, si in zona Brasovului (473,6 milioane de euro), Timisoara (451,7 milioane de euro), Constanta (430,3 milioane de euro) sau Cluj-Napoca (427,4 milioane de euro).

In schimb, in Alexandria, pe ultimul loc in clasament, investitiile in perioada analizata au fost de aproape 100 de ori mai mici decat in zona Bucurestiului, respectiv 42,9 milioane de euro. Slab la capitolul investitii atrase stau si orasele Resita (53 de milioane de euro) si Giurgiu (65,14 milioane de euro).

Cu toate acestea, realizatorii analizei au remarcat faptul ca cele mai dinamice orase din Romania au avut si cele mai mari rate de crestere ale PIB/locuitor la paritatea puterii de cuparare din Uniunea Europeana.

De asemenea, la capitolul avantaje competitive ale Romaniei, autorii documentului puncteaza accesul la una dintre cele mai mari piete din lume (prin comparatie, Italia, unul dintre principalii parteneri comerciali ai Romaniei, consuma mai mult in fiecare an decat toata India) si taxele scazute (cota unica de impozitare de 16%, aproximativ jumatate fata de taxa similara din Franta, Germania sau Italia, si scutirea de impozit pentru profitul reinvestit).

Wall-Street.ro

mai mult
Social

Tabere organizate de Mănăstirea Oașa în vara și toamna anului 2017

tabere-oasa

Doar prin celălalt poți să simți bucuria, căci prin el Îl descoperi pe Dumnezeu şi tot prin el relaționezi cu universul.

Taberele îi adună pe toți laolaltă. Şi, la sfârşitul lor, vezi cum o întreagă masă de oameni devine o Unitate. Unii prin alții L-au descoperit pe Hristos! Iar după ce au aflat Harul, au cunoscut şi Lumea.

Vino cu noi! Din tot sufletul vrem să împărtăşim cu tine Adevărul!

În cadrul acestor tabere, cazarea și masa sunt asigurate de către mănăstire, iar numărul de locuri este limitat.

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Pentru că toate cursurile te învață cum să fii, dar niciunul nu îți arată că viața e un dar, „Academia Munților” îți dă ocazia să îți încarci plămânii cu oxigenul pădurii de brad, să îți încarci privirea cu frumusețea oglindită în lacul Oașa, să îți elimini noxele din alveole, minte și suflet. Așa vei putea să dai viață medicului din tine.

Mai mult decât atât, vei putea participa la conferințele domnilor doctori: Pavel Chirilă și dr. Andreas Vythoulkas, sau ale biofizicianului Virgiliu Gheorghe. De asemenea, poți participa la diverse workshop-uri pe teme medicale, la care poti câștiga premii. Îți garantăm că pe lângă studiu, te vei și distra (în cele mai autentice moduri). Pare prea frumos pentru a fi adevărat, nu-i așa?! Stai liniștit, primești și diplomă de participare, dovada realității.

Invitații acestei ediții a taberei sunt: prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreas Vythoulkas, biofizician dr. Virgiliu Gheorghe, dr. Lavinia Melania Bratu și ieromonah Serafim Paruș (Mănăstirea „Sfântul Ghelasie” – Cergăul Mic).

Mai multe detalii găsești aici:  https://www.facebook.com/even ts/443894222636111/?active_ tab=about

Informații și înscrieri la:

▶ Sibiu:
Teodora – 0747 944 587
Vă puteți înscrie și prin completarea formularului pe care îl găsiți aici .

▶ Timișoara:
Elena – 0721 615 948
Larisa – 0769 230 673
Vă puteți înscrie și prin completarea formularului pe care îl găsiți aici .

▶Tîrgu Mureș:
Ana – 0748 237 046

▶ Cluj:
Gina – 0729 873 413
Teodor – 0751 909 124

Vă puteți înscrie și prin completarea formularului pe care îl găsiți aici .

▶ Brașov:

Teodora – 0758 817 780
tineriidinziuadeazi@gmail.com

▶ Cugir:
Maria – 0740 287 537

▶ București:
Adrian – 0727 353 246
Înscrierea participanților din București se face doar prin completarea formularului pe care îl găsiți aici .

TABĂRA ȘTIINȚIFICĂ „Academia munților” 
MEDICINA ȘI CREDINȚA
11 – 20 august

mai mult
Social

Întâmplare reală. Funcționarul de la consulat și pașaportul românesc

pasaport-diplomatic
Am asistat la toata scena in timp ce asteptam la un consulat romanesc din Statele Unite. Dialogul este savuros, dar din pacate prostia biocratica invinge in cele din urma, oricate explicatii si rabdare ai la tine. 

EL – spre 70 de ani, molcom, bland, cu fata de bunic-icoana, incearca sa afle informatii despre obtinerea unui pasaport romanesc
EA – functionara la consulat, maruntica, pitigaiata, cu taior si freza de Suzana Gadea, e nerabdatoare sa-l ajute…

EL: De ce acte am nevoie?
EA (dupa ce insira tot felul de documente): A, si pasaportul romanesc vechi.
EL: Nu pot sa prezint alt act? Nu am pasaport romanesc. N-am avut niciodata.
EA: Cum adica n-ati avut?
EL: Pai am fugit din tara pe timpul lui Ceausescu. Si dupa aia am umblat doar cu cel american.
EA: Si pe cel romanesc?
EL: V-am spus: n-am avut niciodata. Nu mi-a trebuit. Acum insa am nevoie. Sunt si cetatean roman, deci am dreptul, nu?
EA: Da, dar imi trebuie pasaportul romanesc vechi ca sa va fac unul nou.
EL: Dar nu am de unde sa va dau pasaportul romanesc vechi. N-am avut atunci cand am fugit din Romania. Si nu m-am mai intors de-atunci in tara. Acum insa vreau sa imi fac unul.
EA: Dar nu inteleg. Cum ati plecat din Romania?
EL: V-am spus, am fugit peste granita.
EA (face ochii mari): …
EL: Am trecut pe la unguri…
EA (deschide gura, dar nu spune nimic):
EL: N-am avut pasaport romanesc, ma intelegeti? Niciodata.
EA (aduce tot mai mult cu o statuie confuza de un metru 60): …
EL (isi da seama ca EA lucreaza intr-un univers paralel, asa ca incearca sa fie hatru) Doamna draga, pe timpul lui Ceausescu nu-ti dadeau pasaport ca sa fugi din tara.
EA (continua sa il priveasca cu ochi mirati, parca e caprioara lui Labis in fata glontului): …
EL: Da, domnita. N-am plecat ca turist. In februarie ’87, am fugit peste granita la unguri cu sotia si doi prieteni.
EA (isi revine din tulburare, isi aranjeaza regulamentar taiorul si intreaba suspicioasa): Cum? Fara pasaport?
 Adrian Novac
mai mult
Social

Cristian Pomohaci, cercetat pentru că ar fi încercat să corupă sexual un minor, se suspendă din preoție

pomohaci

Preotul Cristian Pomohaci, cercetat de către Parchetul General pe motiv că ar fi încercat să corupă sexual un minor, a depus o cerere de suspendare din preoţie, invocând motive medicale.

Miercuri  este ultima zi din cele 30 pe care Pomohaci le avea la dispoziţie pentru a aduce probe, care să-i dovedească nevinovăţia în faţa mai marilor Bisericii.

Până acum, nu a adus niciuna, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Iar dacă situaţia nu se schimbă, şi BOR va declanşa o anchetă în acest caz.

Întregul scandal a pornit de la o înregistrare audio de 22 de minute, în care Crisitan Pomohaci ar încerca să-l convingă pe un băiat de 17 ani să întreţină relaţii sexuale cu el. Preotul mureşean susţine că este nevinovat.

mai mult
1 2 3 5
Page 1 of 5