close

Social

Social

Casa lui Horea, o RUINĂ. Statul a cheltuit MILIOANE de euro pentru refacerea conacelor secuiești din Covasna și Harghita

Casa-lui-Horea-lasata-in-paragina

Cea mai veche casă tradiţională cu paie din Sălaj, aflată în patrimoniul naţional, e la un pas de prăbuşire. Este vorba de casa din Cizer în care se spune că a locuit celebrul personaj istoric Horea, transmite DIGI24.

De ani buni, autorităţile locale încearcă, fără succes, să convingă Guvernul şi Consiliul Judeţean să dea bani pentru salvarea casei. Singura speranţă mai sunt acum fondurile europene.

Realizată din bârne de stejar rotunde, pe pietre mari de râu şi cu acoperiş de paie, casa din Cizer, de care se leagă numele celebrului personaj istoric Horea, este unică în ceea ce priveşte tehnicile de construcţie, spun specialiştii.

Construită la începutul secolului al XVIII-lea, a fost declarată monument istoric în 2004, însă de atunci s-a degradat tot mai mult de la o zi la alta.

„Repezintă Românimea din Ardeal, ceea ce nu prea s-a păstrat, a fost cea mai mare casă pe vremea aceea şi reprezintă meşteşugul ţăranului român”, spune Petru Galiş, profesor.

În schimb, Ministerul Culturii a cheltuit în perioada anilor 2011 – 2014 aproximativ 3,2 milioane de euro pentru renovarea și punerea în valoare a conacelor și castelelor secuiești din județele Covasna și Harghita. Suma se referă strict la conacele și castelele secuiești din cele două județe, însă astfel de monumente se regăsesc și în alte zone din Transilvania (documente aici).

mai mult
Social

Filmările în biserici vor fi făcute doar cu acordul centrelor eparhiale

biserica-neagra-orga

Filmările în biserici vor fi făcute doar cu acordul centrelor eparhiale şi numai pentru „evidenţierea patrimoniului liturgic şi arhitectural-istoric al respectivelor Biserici”, aceleaşi condiţii fiind aplicabile şi în cazul transmiterii pe internet a slujbelor, a decis Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

„Filmările în lăcaşurile de cult vor fi realizate doar cu acordul Centrelor eparhiale şi numai în cazurile în care se doreşte evidenţierea patrimoniului liturgic şi arhitectural-istoric al respectivelor Biserici. La fel, transmiterea în direct pe internet a slujbelor din biserici va fi realizată doar cu acordul Centrelor eparhiale, cu obligaţia respectării normelor liturgice şi tipiconale”, se arată în hotărârea Dfântului Sinod.

De asemenea, nu vor mai fi desfăşurate activutăţi cultural artistice în lăcaşurile de cult, ci doar în alte spaţii aparţinând parohiilor.

„Întrucât activităţile culturale şi artistice desfăşurate în lăcaşurile de cult pot provoca tendinţe de auto-secularizare a spaţiului sacru din Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Sinod stabileşte ca aceste activităţi culturale să fie organizate în alte spaţii ale parohiilor, sau în spaţii publice închiriate pentru acest scop”, consideră Sfântul Sinod.

mai mult
Social

Măicuţa medic de familie care îngrijeşte 4.000 de pacienţi fără să ceară în schimb nici macăr un leu!

maicuta

Maicuta, care este medic de familie, ingrijeste aproape 4,000 de pacienti si nu cere nici un leu pentru alinarea durerilor. Bolnavii spun despre ea ca le vindeca si sufletele, nu doar trupurile.

Intr-un cabinet din centrul orasului Slobozia, maica Paraschiva primeste zilnic zeci de pacienti. Imbracata in sutana si halat alb, ii consulta cu atentie pe toti. Aceasta femeie a venit impreuna cu fetitele ei care se simteau rau.

Maicuta: Ia respira ! Hai ! Fa asa ! Hai, bravo, mai odata ! Ia spune cum te cheama ?
Pacienta: Maria!
Maicuta: Si cati anisori ai ?
Pacienta: 2!

„Ne-a dat tratament de la dansa. N-aveam bani de reteta, ne dadea si bani de la dansa si cumparam reteta”, a spus mama Mariei.

Maica Paraschiva are 41 de ani, iar cand s-a inscris la medicina era deja in slujba bisericii. A ajuns la Slobozia imediat dupa terminarea facultatii, in 2007.

646x404

Maica Paraschiva: Cand am plecat de acasa la manastire, intr-o zi a venit cineva si a zis ar fi bine sa faci medicina.

Reporter: V-ati dorit sa ajungeti medic ?

Maica Paraschiva: La inceput, nu. Dar fiind sub ascultare am zis daca tot mi s-a spus hai sa facem si medicina si sa vedem ce iese si iata ca a iesit un lucru foarte bun.

Multi recunosc ca atunci cand intra in cabinetul ei, raman uimiti. „Cand am intrat prima data, am zis ca am gresit cabinetul si m-am reintors si am vazut ca intr-adevar e medic si am mers pe mana dansei. Iti ridica moralul, iti da o speranta”, a spus Lucretia Cretu, pacienta.

Dupa program, maicuta se intoarce acasa, in chilia manastirii care o gazduieste.

„Avand in vedere ca activitatea mea de cabinet este activa si am foarte multa lume, automat aici ma regasesc si imbinand cele doua, merg mana in mana foarte bine”, a incheiat maicuta.

Maica Paraschiva Cornea are in prezent in jur de 4000 de pacienti.

Mai multe pe stirileprotv.ro

mai mult
Social

Ambulanta pentru Monumente

muncitoare

Dragi prieteni şi iubitori ai patrimoniului, Ambulanta pentru Monumente se dezmorteşte cu inscrierea la Maratonul Internațional Sibiu 2018.

Vă invităm să ne votaţi pentru a intra în competiţie. Votarea proiectelor selecţionate se face până vineri, 9 februarie 2018, ora 16, pe linkul goo.gl/k7EVCY.

Ne propunem achiziționarea unei nou autoutilitare și transformarei ei în “ambulanță pentru monumente” pentru a suplimenta capacitatea de intervenție. În momentul de față solicitările de participare din sunt mai mari decât capacitatea de intervenție cu o singură autoutilitară.
Camioneta va fi echipată cu unelte și accesorii și va fi folosită pentru realizarea intervențiilor de urgență asupra monumentelor simultan deoarece ne desfășurăm activitățile în sezonul cald, acțiunile noastre fiind limitate de condițiile meteo și de disponibilitatea voluntarilor.

Fotografia postată de Ambulanta pentru Monumente.
mai mult
Social

GERMAN REFUGEE WORKER ADMITS SHE WAS WRONG, PLANS TO MOVE TO POLAND

refugees

A refugee worker who once welcomed Angela Merkel’s decision to open Germany’s borders to over a million predominantly Muslim migrants now admits she was wrong and is emigrating to Poland, asserting, “It’s too late for Germany.”

After founding the refugee aid association Working Group Asylum + Human Rights in 2012, Rebecca Sommer was delighted to welcome the deluge of migrants that began arriving in Germany in the second half of 2015.

“At that time I wanted to help everyone and truly believed that all these people were fleeing hell and were in a state of complete distress,” Sommer told Polish weekly Do Rzeczy.

Along with over 300 volunteers, Sommer began providing German language courses to the new arrivals with the aim of helping them integrate into society.

With the initial hope that “their medieval view was going to change with time,” Sommer soon realized that, “Muslim refugees have grown up with values that are totally different, they have undergone brainwashing from childhood on and are indoctrinated by Islam and absolutely do not intend to adopt our values.”

She also observed how the migrants, “regard we infidels with disdain and arrogance,” after they began to refer to her as “the stupid German whore,” a realization that she says has led other refugee volunteers to quit.

Sommer now admits that despite her good intentions, she got it completely wrong and that Muslim migration poses an existential threat to the Germany way of life, a problem that will only be exacerbated by the process of family reunification, where migrants will be able to invite their relatives to stay in Germany.

“If Poland and Hungary do not give in on this question, you could become countries that some Germans and French will flee to. You could become islands of stability in Europe,” said Sommer, adding that she has been personally attacked five separate times by Arabic-speaking men.

Indeed, fear of sexual assault is now so commonplace in Germany that jogging shorts which emit a high pitch alarm when triggered are selling like hot cakes.

Following the mass sexual molestation of women in Cologne two years ago, Berlin set up “safe zones” where women could congregate to avoid being assaulted. Police statisticsfor 2016 show that a full half of the crimes committed in Berlin were carried out by migrants.

A recent study by the German Federal Ministry for Family Affairs found that there is a direct correlation between the country’s rising violent crime rate and the mass influx of migrants.

Sommer concludes that with family reunification, Germany will be swamped by Muslim migrants and that political Islam, which is already beginning to exert its influence in schools, political parties, the government and the police force, will eventually become completely dominant.

“It’s too late for Germany,” she adds.

As we document in the video below, while Angela Merkel has announced her intention to continue bringing in hundreds of thousands of migrants per year, the country’s population are unwitting participants in a bizarre social engineering experiment to get them to accept their new reality.

mai mult
Social

Hub-ul „SMART Innovative Learning” a demarat în favoarea creşterii accesului României la programele complexe UE

smart1

În vederea reunirii energiilor mediului academic, de consultanţă, inovare şi din administraţia publică locală, care să permită o recuperare a decalajelor în absorbţia fondurilor europene, cel dintâi agregator de reţele şi proiecte, în special în zone de vârf ale dezvoltării şi cooperării teritoriale, patrimoniu cultural şi istoric, inovare integrată în diverse domenii, a fost lansat la Casa Academiei Române (2 februarie 2018) sub numele generic de „SMART Innovative Learning Hub”.

Iniţiativa este plasată sub auspiciile Catedrei Internaţionale Onorifice „Jean Bart” în sprijinul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (CIO-SUERD), coordonată de Fundaţia EUROLINK-Casa Europei, în parteneriat şi cu amabilul sprijin al Academiei Române prin Centrul de Biodiversitate din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE), Asociaţiei Comunităţile Locale Riverane Dunării (CLDR România), Asociaţiei Române pentru Smart City şi Mobilitate, Agenţiei URBASOFIA şi Asociaţiei CINAQ.

Hub-ul naţional îşi va desfăşura activitatea sub autoritatea ştiinţifică a Dlui Dr. Grigore BABOIANU – Membru Onorific „Danube Parks” – Reţeaua Ariilor Protejate (Austria), fost Guvernator al Rezervaţiei Deltei Dunării. Au fost transmise mesaje de salut şi încurajare din partea Consiliului Oraşelor şi Reginilor Dunării (CoDCR), prin Comisarul Şef Dunărean Dl Peter LANGER, a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naţionale Protejate, prin Dl Preşedinte Florian UDREA, a Ministerului Fondurilor Europene, prin Dl Consilier Dr. Octavian ŞERBAN, a Ministerului Mediului de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, prin Dl Consilier Viorel BURUIANĂ, a Academiei Române, prin Dl Prof. Dr. Petre PRISECARU, a Institutului Naţional al Deltei Dunării, prin Dl Director Ştiinţific Iulian NICHERSU, ş.a.

În perioada imediat următoare, iniţiatorii îşi propun strâgerea colaborării şi consultării prin participarea la trei Grupuri de Lucru în vederea depunerii a trei proiecte de mare anvergură în context transnaţional, în cadrul apelurilor de finanţare ce vor avea loc în lunile următoare. Grupurile de Lucru urmăresc şi creşterea gradului de profesionalizare al membrilor şi partenerilor, conform unor criterii şi standarde asumate în comun spre a permite creşterea gradului de eligibilitate, în special în cadrul programelor de finanţare de tip Horizon2020, unde până în prezent gradul de accesibilitate al beneficiarilor potenţiali din România s-a menţinut destul de scăzut.

Printre tematicile avute în mod special în vedere se numără subiecte stringente precum: limitarea efectelor nocive ale schimbărilor climatice, promovarea securităţii alimentare şi a sănătăţii populaţiei din Regiunea Dunării, reducerea poluării din zonele contaminate prin soluţii inovative eco-eficiente, extinderea şi aprofundarea noilor abordări şi paradigme educaţionale în favoarea unei inovări integrale a eco-sistemelor dunărene, revitalizarea patrimoniului cultural-istoric şi natural în vederea conectării drumurilor vinurilor/obiectivelor conexe la rutele culturale europene recunoscute de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Reuniunile pe aceste teme, în cadrul Grupurilor de Lucru, vor fi ghidate de Dl Dr. Pietro ELISEI, Expert ISOCARP în domeniul planificării şi inovării urbane. Informaţii şi elemente noi vor fi publicate în secţiunea CIO-SUERD „Jean Bart” a siteului Casei Europei, care se va focaliza îndeosebi pe priorităţile mai sus menţionate.

Lansarea Hub-ului s-a bucurat, de asemenea, de sprijinul Asociaţiei „Simona KADAS” (Oradea) şi al Fundaţiei „Pro Educaţia David”. Partenerii Media Asociaţi prezenţi au fost Agenţia Naţională de Presă AGERPRES şi canalul TVH al Universităţii Spiru Haret.

Asociaţia CLDR
Bucureşti, 5 februarie 2018

mai mult
Social

Artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” din Ploieşti au făcut o surpriză copiilor internaţi la Institutul Oncologic Bucureşti

cununita

Surpriză pentru copiii internaţi la Institutul Oncologic Bucureşti! Artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” din Ploieşti le-au oferit, sâmbătă, un program artistic pentru a le aduce bucurie şi a-i asigura că nu luptă cu boala singuri. Este vorba despre o nouă serie de acţiuni umanitare derulată de către voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, care vor organiza spectacole si activităţi artistice într-o zi din fiecare lună a anului pentru a-i ajuta pe micii pacienţi să treacă mai uşor de perioada petrecută în spital.
Tinerii artişti de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” care au susţinut spectacolul de la Institutul Oncologic sunt coordonaţi cu multă pasiune de către Adela Dumitrache Dumitru – profesor de muzică la Liceul „I.L. Caragiale Ploieşti” şi la Colegiul de Arte „Carmen Sylva”, unde predă canto. Artiştii au vârste cuprinse între 5 şi 17 ani, poartă costume tradiţionale din cele mai frumoase şi diversificate, sunt autentici, iubitori de Artă şi frumos, iar florile pe care fetele grupului şi le-au prins în păr sunt naturale.
„Astăzi, ne aflăm la clinica oncologică pentru copii pentru ca vrem sa le aducem acestora o bucurie in suflet prin cantecele pe care noi le-am pregatit. Este vorba despre cantece traditionale, cantece patriotice, cantece romanesti. Costumele traditionale romanesti pe care noi le purtam ne indeamna sa cantam asa. Noi, de fiecare data, incercam sa ducem zambet pe buze acolo unde este nevoie si, iata, astazi, ne-am gandit sa venim la clinica oncologica pentru copii, bineinteles si cu sprijinul preotului Marius Gheorghe de la parohia Pleasa, caruia ii multumim foarte mult ca ne-a solicitat. Suntem siguri ca le-am adus bucurie micutilor pacienti pentru ca ei au nevoie din partea noastra de optimism, de fericire, de bucurie”, a declarat Adela Dumitrache Dumitru – profesor de muzica la Liceul „I.L.Caragiale” Ploiesti si la Colegiul de Arte „Carmen Sylva”.
Atmosfera extraordinară din sală cu o puternică încărcătură emoţională i-a determinat pe artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” să recite şi rugăciunile precum „Inger, Ingeraşul meu” si „Tatal Nostru”, chiar dacă acestea nu se aflau, iniţial, în program.
Coordonatorul grupului de voluntari al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, Danut Pruna, a declarat: „Aceasta este prima editie, in fiecare luna, de acum inainte, o sambata o vom dedica bolnavilor de la Institutul Oncologic Fundeni si de la Spitalul Fundeni, unde vom organiza activitati cu copiii de acolo. Avem o colaborare stransa cu IOB, semnandu-se un protocol cu Patriarhia Romana pentru „Campania de Prevenire si Diagnosticare a Cancerului de Col Uterin”. Am mai fost la acesti copii, am avut o campanie de donare de alimente pentru toti bolnavii din Institul Oncologic Bucuresti, ocazie cu care le-am oferit si un spectacol de Craciun. Ne-am gandit sa facem acest lucru repetitiv pentru ca sunt oameni greu incercati si cu atat mai mult, copiii. Dorim sa le mai inveselim putin sufletele si, poate avand un psihic mai bun, mai sanatos, trec mai usor peste aceste probleme. Astazi, reusim acest lucru cu sprijinul parintelui Marius Gheorghe cu care avem o colaborare mai veche si cu ansamblul „Cununita munteneasca” si alti invitati din Pleasa si impreuna reusim sa ajutam mai multi oameni. Ne dorim sa dezvoltam asemenea colaborari si cu alte parohii in care am fost si in care exista asemenea ansambluri. Astazi, a fost o activitate foarte reusita, copiii de aici s-au bucurat si au transmis multa emotie. Credeam ca o sa fiu tare si o sa reusesc sa trec cu zambetul pe buze, sa-mi ascund sentimentele, dar nu am reusit. Am intalnit aici un copil care zambea foarte mult, nu-si arata durerea si boala, insa mama lui plangea in spatele lui. Vreau sa ii fim aproape, i-am dat numarul de telefon, este foarte greu ca si parinte sa treci prin aceasta situatie. Mama mi-a marturisit ca Dumnezeu i-a daruit acest copil, ea nu putea face copii si eu sunt sigur ca acest copil va fi un invingator”.
Voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului au fost sprijiniţi în organizarea acestei activităţi social-filantropice de la Institutul Oncologic Bucuresti de către reprezentanţii parohiei Pleasa, din Prahova, cu care au o colaborare mai veche. La finalul activităţii, parintele Marius Gheorghe le-a spus micuţilor pacienţi şi câteva cuvinte de încurajare.
„Astazi, ne-am gandit sa le aducem o bucurie micuţilor pacienţi de la Institutul Oncologic Bucuresti, mai ales ca ne pregatim de perioada intrarii in Postul Pastelui, dar si pentru ca este Anul Unitatii de Neam. Acesti micuti au nevoie de o incurajare si acest concert este o incurajare si un imbold, stiind ca mesajul bisericii noastre se sprijina pe acesti trei mari piloni: credinta, nadejde si dragoste. Daca avem credinta ca Dumnezeu este cu noi, daca avem nadejdea ca El tot timpul lucreaza prin mainile oamenilor buni si daca avem dragoste fata de aproapele nostrum, cu siguranta ca vom putea trece peste orice incercare, cum sunt si incercarile prin care trec si acesti copii. Noi vrem sa le spunem ca daca il vor avea pe Dumnezeu langa ei si daca vor fi impreuna si daca se vor ruga unii pentru ceilalti, vor putea trece peste orice obstacol sau incercare a vietii lor. Stiu ca sunt copii cu nevoie speciale, dar cea mai mare nevoie a lor este nadejdea ca vor trece si ca totul va fi bine. A fost un spectacol extrem de emotionant! Acesti copii ne ofera in fiecare zi modele de luptatori pentru ca noi spunem ca nu poti sa iesi invingator intr-o lupta pana nu participi la ea si am gasit astazi niste copii extrem de increzatori, extrem de pozitivi si niste parinti care isi pun nadejdea in Dumnezeu, nadejdea in Hristos care are experienta crucii, experienta tristetii si a suferintei. Bucuria a fost cu atat mai mare ca printre acesti copii am gasit un baietel pe nume tot Marius si care mi-a marturisit ca vrea sa devina preot pentru ca el considera ca cea mai inalta slujire este sa-i slujesti lui Dumnezeu. Un astfel de copil care totusi trece printr-o incercare care pe multi dintre oameni i-ar deznadajdui, ne invata de fapt cum sa privim suferinta, cum trebuie sa privim boala si ca nadejdea, credinta si dragostea sunt cele mai importante lucruri in viata. Dimineata am savarsit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie la biserica din parohie, in cadrul slujbei pomenindu-i pe toti acesti copii, iar apoi am venit aici sa le aducem o bucurie pentru ca Hristos este cel care ne ofera nadejdea in fiecare zi si stim ca bunatatea este o limba internationala, nu o inveti oriunde, nu ti-o preda nimeni, ci se afla chiar aici in inima ta”, a punctat parintele Marius Gheorghe, de la Parohia Pleasa.
Vasilica, mama unui baietel internat la Institutul Oncologic Bucuresti, a declarat: „Frumos! Mi-a placut spectacolul. Mai sunt spectacole, aici. Sunt din Vrancea, Vidra. Baiatul meu este diagnosticat cu o tumora maligna la cap. A fost operat si acum urmeaza tratamentul din spital, doamna doctor a avut grija si baiatul arata destul de bine acum”.
Totodată, artistul plastic, Delia Lungan, a invitat copiii din sală la o lecţie de pictură. Micutii au realizat un tablou cu un răsărit de soare şi multe inimi, sub coordonarea atentă a artistei. Acest tablou, alături de alte lucrări pictate de copii în prezenta Deliei Lungan in cadrul altor campanii organizate anterior, va fi prezent intr-o expoziţie organizată de către voluntarii CMN şi scos la licitaţie. Fondurile obţinute în urma licitaţiei vor fi investite, ulterior, în acte caritabile.
Toate acţiunile social-filantropice ale Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului sunt derulate de către voluntari sub coordonarea atentă a părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru.
Comunicat de presa al grupului de voluntari al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului
Danut Viorel Pruna
Voluntar Coordonator – Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului

mai mult
Social

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU O CARTE DUPĂ CE O CITEȘTI ȘI O UIȚI ÎN BIBLIOTECĂ

anticariat

Nu te-ai întrebat niciodată care e soarta unei cărți pe care ai citit-o?

Pentru mulți dintre noi, povestea și istoria unei cărți se termină în clipa în care dăm ultima filă. O luăm, fără măcar s-o mai privim și o așezăm undeva, probabil unde ne e mai la îndemână, dar nu ca s-o ridicăm din nou, cândva, ci pentru că ne e prea indiferentă soarta ei de acum și nu ne mai ostenim nici măcar să o așezăm la locul ei. Pentru mulți dintre noi, partea aceea din bibliotecă pe care am citit-o poate fi cu ușurință un cimitir al cărților. Acolo ajung acele exemplare de care poate nimeni nu se va mai atinge.

Gândul ăsta e chiar trist, să știi că, într-un fel, o carte poate fi doar de unică folosință, că menirea ei se încheie aici, odată ce o închizi și că trec anii, iar lumea dintre paginile iei rămâne ferecată altor ochi. Nu e păcat, dacă stai să te gândești?

Ei bine, în calea asta a abandonului și al uitării apar anticariatele și achizitorii de carte veche. Căci există și cititori care refuză să-și lase cărțile să îmbătrânească fără folos, umplându-se de praf pe etajere, cu gândul că dacă le vând mai departe, alții se vor putea bucura de ele, iar atunci achizitorii intervin. Și, ca într-o resuscitare cardio-pulmonară a unui om bătrân și bolnav, pe care medicii îl readuc la viață, așa fac și achizitorii cu cărțile vechi. Cărțile vechi resuscitate pot trăi apoi mult mai mult decât oricare om, sute de ani. Și asta e toată vraja lor, o poveste dincolo de povestea dintre pagini. Ca să aflu mai multe, am vorbit cu doi achizitori de carte veche, Radu și Ionuț, care lucrează la anticariatul Târgul Cărții, să văd cum merge de fapt toată treaba asta.

Ce face un achizitor de carte veche? Așa cum îi spune și numele, acesta evaluează și cumpără cărțile vechi de la cei ce nu le mai vor, ca să le reînvie și să le dea altora care le caută și nu le mai găsesc nicăieri prin librării.

Dacă pentru Radu, și cărțile noi, și cele vechi sunt la fel de frumoase, Ionuț ne-a dat trei motive pentru care el consideră că volumele vechi sunt mai frumoase decât cele noi, și anume:

Cărțile vechi au o poveste, au trecut prin mâinile unei persoane sau chiar prin mâinile unor generații întregi de oameni care au avut sau nu grijă de ele.
Cărțile vechi creează un fel de punte între trecut și prezent, nu poți spune același lucru despre o carte mai nouă.
Unele cărți vechi au o legătură specială realizată din piele sau din pânză, pot spune că sunt adevărate opere de artă.

E frumos să vezi cum se descoperă o adevărată lume a cunoașterii prin mâinile tale

În primul rând, am vrut să aflu cum au ajuns în lumea cărților vechi, dacă au vreo poveste inspiratoare care i-a adus fix aici și nu între cărțile noi. La început, a fost doar căutarea unui job livresc pe care l-au „luat” de jos, cum ne spune Ionuț, „ștergeam praful de pe cărți, aranjam cărțile, făceam curat prin anticariat.”

Și acum, la Târgul Cărții, fac parte din „echipa de salvare” a tomurilor care nu mai servesc deținătorilor originali. O zi din viața unui achizitor „e un adevarat ritual al căutării de cărți. Acesta pornește de dimineață, atunci când ne împărțim pe echipe și zone lista de adrese la care trebuie mers pentru a căuta, evalua și cumpăra cărți”, ne spune Ionuț, pe când Radu, care de multe ori face febră musculară de la căratul cărților, își începe dimineața cu o prima cafea băută la birou, undeva pe la ora 10.00, ca apoi, în 15-20 de minute, să fie deja pe drum spre cititorul care-și vinde exemplarele.

În funcție de numărul de cărți anunțate pentru achiziții și de situația traficului din București, ne stabilim și programul astfel încât să ajungem la toate programările la orele stabilite. Într-o zi normală de achiziții, ne întoarcem la sediu foarte aproape de sfârșitul programului, cu mașina încărcată și cu mai putini bani.
(Radu)

[…] În fiecare zi descoperim în drumurile noastre lucruri noi. Oameni noi, vise, adevăruri, descoperim viața din Bucureștiul de astăzi prin cărțile de odinioară.
(Ionuț)

Când ajungi la omul care-ți vinde cărțile, ca achizitor de carte realizezi că iei practic și o părticică intimă din tot ce e acel cititor și din devenirea lui odată cu volumele.

Se întâmplă de multe ori ca oamenii, în general cei mai în vârstă, în timpul achiziției să devină melancolici la revederea unei cărți, căzută pe undeva pe după biblioteca lor și recuperată de noi, și să înceapă să ne povestească cât de dificilă a fost achiziționarea ei sau să povestească de prietenia lor cu autorul și multe altele.
(Radu)


Depozitul de carte Târgul Cărții

De aceea, Ionuț găsește că uneori, relaționarea cu oamenii care renunță la volumele lor și, implicit, și la o parte din ei, poate să nu fie întotdeauna izbutită. Astfel, din curiozitate, am întrebat peste ce fel de cititori au dat în periplul lor, în funcție de felul cum au păstrat sau felul cum s-au despărțit de cărțile vechi pe care li le-au dat pe mână:

1. Cei care ne sună imediat după ce le-au citit, ca să facă loc pentru următoarele cărți.
2. Cei care nu mai au ce să facă cu ele și le ocupă mult spațiu, iar copii lor nu mai citesc de când au apărut internetul și calculatorul.
3. Cei ce au nevoie de ajutor financiar și niște bănuți ar fi bineveniți.
4. Cei care ne cheamă doar pentru a ne arăta ce cărți bune au ei, dar nu vor să le vândă.
5. Cei din categoria ‘le-am moștenit și vreau să vând apartamentul’.
(Radu)

Cu toate astea, meseria de a descoperi, evalua și salva tomuri e un deliciu și nu ar fi fost posibilă fără o dragoste față de cărțile vechi și fără curiozitate, mi-au spus cei doi achizitori.

E frumos să vezi cum se descoperă o adevărată lume a cunoașterii prin mâinile tale. Nu știu dacă aș fi ajuns aici dacă nu mi-ar fi plăcut să lucrez cu tomurile, e frumos să vezi că reușești să aduci la viață cărți pe care multă lume le caută de foarte mult timp.
(Ionuț)

Sunt foarte multe chestii mișto. Vezi tot felul de locuri, de la apartamente vechi la penthouse-uri, ai ocazia să discuți cu toate tipurile de oameni, să scormonești prin lucrurile altcuiva, iar el să te lase. E mișto că poți cunoaște omul care îți vinde cărțile, după hârtiuțele, scrisorile și obiectele ascunse și păstrate de el în cărți. Răsfoirea unei cărți pe care cineva citit-o și a memorat-o cu drag, în timp ce acea persoana îți face un rezumat al ei, cât și al istoriei ei, îți provoacă un sentiment foarte plăcut. Cu greu îți aduci aminte că ai venit să îi iei cartea și nu să îl rogi să o păstreze. (Radu)

Toate cărțile au o valoare sentimentală și intrinsecă

Și când ies din reverie și își aduc aminte că au venit după cartea veche pe care omul vrea s-o lase altuia spre citire, am vrut să aflu cum fac diferența între o carte veche și una cu adevărat valoroasă.

Radu ne spune că „sunt multe criterii care dau valoarea unei cărți: ediția, editura, tirajul, starea fizică, cererea pentru acea carte și multe altele. Diferența dintre o carte de 5 lei și una de 500 de lei poate fi dată de un singur an, o iscălitură sau o imagine.” Pentru Ionuț însă toate cărțile au „valoare intrinsecă, toate au o poveste frumoasă în spatele lor, au o valoare sentimentală.”

 

Savoarea acestei așa-numite valori sentimentale de care amintește Ionuț este dată de reminiscențele istoriei acestor cărți, unele supraviețuind războaie, purtând cu ele până în acest secol „fotografii, flori, hârtii cu note, etichete, semne deosebite de carte sau chiar și bani”, completează el. Tot Ionuț ne spune că:

Pe lângă note, sublinieri, semne și alte mâzgălituri făcute în paginile cărților vechi, care spun și ele o poveste în sine despre cei care au răsfoit cărțile respective, avem dedicațiile și autografele care spun adevărate povești, de cele mai multe ori uimitoare. Acestea pot da valoare bibliofilă unei cărți. Ele sunt cele care prezintă frânturi din poveștile cărților. Ca anticariat care cumpără cărți de la domiciliu, avem o colecție impresionantă de astfel de cărți, peste 900 se află în secțiunea noastră Cărți cu autograf.

Să îți cumperi o carte și să o ții în bibliotecă e ca și cum ai adopta o pisică pe care nu o mângâi

Și, dacă tot vorbeam de însemnele timpului lăsate pe paginile volumelor, am vrut să știu care a fost cel mai vechi pe care au pus mâna de când lucrează la Târgul Cărții. Lui Radu i s-a întâmplat demult, la începutul meseriei, să dea peste un volum din anii 1590-1600 în latină, dar nu-și amintește ce carte era. Mai recent, a descoperit o bijuterie din 1713. Ionuț ne spune că li se întâmplă cel mai des să dea peste cărți de prin perioada interbelică, de la edituri mai puțin cunoscute. Completează:

Am avut cărți în limba germană veche, în franceză, de prin anii 1700. Majoritatea sunt foarte deteriorate și nu mai prezintă interes pentru cei care le vând.

Cu ocazia asta, le-am propus și un exercițiu de imaginație: viața unei cărți după ce o citești și o uiți în bibliotecă. Iată ce mi-au zis:

Dacă am însufleți cărțile, cu siguranță din fiecare bibliotecă s-ar auzi plânsete și oftaturi. Fiecare vecin ar lovi în peretele celuilalt, strigând la el să mai citească o dată cartea aceea, că nu îl lasă noaptea să doarmă. Să îți cumperi o carte și să o ții în bibliotecă e ca și cum ai adopta o pisică pe care nu o mângâi.
(Radu)

O carte poate fi privită ca o ființă vie. Ea se naște în momentul în care tu o procuri de la un anticariat, de la o librărie sau o primești cadou de la o persoană dragă, apoi ea trăiește atât timp cât tu o citești și te preocupi de ea. În cele din urmă, ea moare dacă o lași uitată pe un raft undeva sau, mai rău, într-o boxă de bloc. Fizic, o carte se deteriorează dacă nu are condiții proprii de păstrare. De multe ori întâlnim în drumurile noastre cărți murdare, umflate de umezeală sau, mai rău, mucegăite.
(Ionuț)

Și pentru ca acest lucru să nu se întâmple și cărțile să nu se mucegăiască „grație” abandonului, Ionuț le transmite cititorilor că volumele „nu sunt obiecte de decor interior (într-o bibliotecă). Ele sunt făcute pentru a fi citite”. Trebuie să circule ca să nu moară, e ca un soi de reîncarnare de fiecare dată când volumele ajung în mâinile cuiva dornic să le răsfoiască:

Cu siguranță, fiecare dintre noi are o carte pe care altcineva și altundeva și-o dorește. Dacă din acea carte ai aflat informațiile pe care le doreai sau pur și simplu nu îți mai e de folos, cu siguranță altcuiva i-ar fi de folos. Și, pe lângă asta, nu te mai cerți nici cu vecinii.
(Radu)

La final, am fost curioasă să mai aflu unde îi pot găsi cititorii care vor să le dea pe mână cărțile lor vechi și care sunt pașii prin care pot să „pună în mișcare” volumele pe care nu le mai citesc. Ionuț:

Ca să glumesc puțin: vin eu, nu trebuie să fiu căutat. Avem 2 mașini de transport cu care ne deplasăm prin București ca să cumpărăm cărți. Iar primul pas, pentru cineva care vrea să dea mai departe cărțile pe care nu le mai citește, este să mă contacteze (pe mine sau pe colegii mei de la achiziții):

0731.407.474
contact@targulcartii.ro

Așadar, dacă te-am convins că cel mai bun lucru pentru cărțile tale vechi pe care știi că nu le mai citești ar fi ca ele să ajungă în alte mâini de cititor, vânzându-le, caută-i pe băieții de la Târgul Cărții și fă o programare:

Cumpărăm carte second hand pentru anticariatul Târgul Cărții evaluând, de fiecare dată, colecțiile de carte veche sau edițiile de carte rară la prețul lor corect. Târgul Cărții cumpără cărți second hand în cazul în care clienții noștri doresc lichidarea bibliotecii și a colecțiilor de carte veche pe care le dețin.

Avem o experiență foarte vastă în ceea ce privește evaluarea cărților de anticariat și lichidarea stocurilor de cărți vechi, iar faptul că clienții ne devin fideli atunci când vine vorba de vânzare de carte veche este cartea noastră de vizită.

Urmărește clipul care îți prezintă procesul de vânzare-cumpărare de cărți vechi:

Ioana Vighi
mai mult
Social

Sunt medic. Și…cui îi pasă?

doc

Am 35 de ani, sunt medic specialist gastroenterolog. Am ajuns aici prin munca, multa munca. Am intrat la unul dintre cele mai bune licee din orasul natal, dand examen de admitere. Am terminat liceul printre cei mai buni elevi. Am intrat la medicina, dand examen de admitere, nu concurs de dosare. Am terminat cei 6 ani de facultate cu media 9.72 la examenul de licenta. Am fost intre primii 50 de candidati la examenul de rezidentiat in 2007. Urmeaza 5 ani de rezidentiat, 2 copii si, in aprilie 2017, marele examen: specialitatea.
Dupa examen, inscriere in Colegiul Medicilor: teste pentru sifilis, TBC, examen psihiatric….
Depus CV-uri cam peste tot pe unde puteam.
Inscriere la AJOFM, macar contributiile sa le am asigurate. Deci 11 ani de studii superioare terminate cu..somaj.
Se poate mai rau? DA!
Interviu la o clinica privata. O luna de tinut in sah. Ne pare rau, angajam pe cineva cu mai multa experienta in endoscopia interventionala.
Alternativa? Ma inscriu la doctorat. Domeniu de interes, nu pierd contactul cu lumea medicala. Locuri limitate la buget. Intra “cine poate”. Taxa pe an 5000 ron. Hai ca nu-i chiar asa de mult, pentru educatie merita.
Intre timp incepe cursul de competente pentru ecografie- partea 1-3000 Ron. Daca trebuie, trebuie.
Am posibilitatea sa fiu cadru didactic asociat la Universitate- o sursa de venit. Mi se atribuie 5 ore pe saptamana, 38 Ron ora. Cam 20 de ore pe luna, dupa ce se retin contributii am ramas cu 533 Ron. Nu vorbesc de orele suplimentare care nu pot fi platite “ pentru ca vi s-au atribuit doar 5 ore “. Venit net luna decembrie 400 Ron. Ore efectuate cel putin 10 pe saptamana.
Refacut CV, redepus.
Incepe modulul 2 de ecografie. Alti 3000 Ron. Alt interviu, fara finalitate.
Si cand credeam ca nu se poate mai rau, mail de la Universitate:
Anuntam cadrele didactice asociate, care efectueaza plata cu ora, sa depuna lunar declaratia pe proprie raspundere atasata, daca veniturile brute totale din luna declarata, pe care le realizeaza persoana, din toate contractele pe care le are (la UMF si in alta parte), este mai mare decat salariul minim brut pe economie de 1900 lei. Daca salariul brut la plata cu ora este mai mic decat salariul minim, iar persoana nu depune declaratia atasata, e posibil sa rezulte un salar net negativ (depinde de numarul de ore efectuate). Declaratia se ataseaza la pontajul lunar.
Cum venitul de la Universitate e singurul meu venit, sun sa ma lamureasca. Pai Dna dr. cate ore ati efectuat in ianuarie. 15. Asta inseamna 15×48, 720 Ron. Cum nu aveti alt venit cuantumul contributiile se raporteaza la salariul minim pe economie, adica 1900 Ron. Asta inseamna 665 Ron. Va raman 55 ron, 10% impozit. Deci pe luna ianuarie voi lua salariu de 50 Ron. Dar daca nu faceti minim 14 ore pe luna, va trebui sa mai aduceti Dvs bani pentru contributii.
M-a bufnit plansul. Doamne, dupa 11 ani de invatat, 50 Ron pe luna, sau sa ajung sa platesc eu statul pentru cateva ore pe care le predau !??
Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa imi para rau ca am ales sa fiu medic. Nu vreau decat sa-mi exercit profesia pentru care am investit atat si sa fiu respectata. Puteam sa aleg orice altceva, orice….
Buliarca Alina

mai mult
Social

Un vin istoric: Vinul Unirii

vinul-unirii-3

Vinul este prin excelență elementul material ce nu are limite de manifestare, fiind în acest sens o mică scară dinspre omul ca ființă biopsihică, spre Absolut. (Oare nu vinul ce însoțește masa ne transformă din simplu sistem digestiv, în ființă spirituală?)

Desigur, există multe tipuri de vinuri: vinul logic și vinul mistic, vinul vizual și vinul acustic, vinul pentru tinerețe și vinul senectuții, vinul bărbătesc și vinul delicat, chiar și vinul solitudinii – paradoxal, căci această băutură e cea a cuminecăturii. (Nu întâmplător Divinitatea a ales să ne unească între noi, și cu Ea, pe această cale).

Așadar, s-ar putea vorbi și de un vin istoric, ce unește nu doar pe orizontală, dar și pe o verticală a timpului. Vinul poartă întotdeauna amprenta „creatorului” său și a locului, descoperirea valențelor nelimitate ce le oferă natura fiind riscul și provocarea oricărui producător, iar ele nu pot fi desprinse de spațiul propriu. Podgoria Târnavelor, căci despre ea vorbim, este strâns legată de spațiul și momentul Unirii, iar producătorul vinurilor de aici, promotor vechi al valorilor locului și al celor naționale, și-a manifestat, în an aniversar, din nou această misiune meta-comercială (vom vedea de ce).


Podgoria Târnavelor

Înainte, un mic intermezzo filozofic. Dacă stăm vara în fața unei podgorii, de exemplu ca cea de aici, din Alba, admirăm strugurii ce se coc pe butuci: unul e riesling, altul pinot gris, fetească sau sauvignon. Toți sunt la fel, dar unici în același timp, avataruri ale Unului, de aceeași esență cu acesta într-o varietate de esențe spirituale pe care nu o putem cuprinde și înțelege. Sunt apariții ale singurului Unu, strugurii și vinurile fiind precum nestematele (putem compara rubinul, smaraldul și diamantul?) și fetele, ele însele într-o infinitate de varietăți dar unite prin același farmec scânteietor al frumuseții și feminității lor; căci nu-i așa, după spusele unui filozof, orice femeie se poate preface într-o piatră prețioasă sau într-un vin.

Ei bine, dintre toate aceste manifestări ale sacrului, Jidveiul a ales inspirat pentru aniversarea Centenarului Unirii vestitul soi autohton Fetească Regală, a cărui patrie de origine e Transilvania („oficializat” în sec. XX, dar cu rădăcini ancestrale la țărănii români de aici, probabil de pe vremea dacilor, ei înșiși mari băuturi de vin) căruia i-a dat, cu această ocazie, una dintre cele mai complete și fine forme din istoria sa, într-un vin care parfumează și trăiește, simplu și complex ca un buchet de flori perfect echilibrat, cu nuanțe de citrice și măr verde.


Crama Jidvei

De ce meta-comercială?

Cu aceste calități, la degustarea de săptămână trecută eram convinși că vorbim de produse Premium, adresate consumatorilor sofisticați și generoși cu bugetul alocat vinului. Surpriza celui mai mare producător autohton este o poziționare a Vinului Unirii în gama medium, adică o adresabilitate generală, accesibilă tuturor românilor.

Această poziționare, de a aloca un produs Premium la o gama inferioară poate fi mult contestată de strategii de business, dar motivația companiei este simplă: în acest an aniversar, de importanță crucială pentru neamul românesc, trebuie să ne bucurăm și să împărtășim cu toții, de la mic la mare, un produs de calitate ce ne leagă între noi și peste timp cu generațiile trecute, ce s-au sacrificat pentru Marele Moment din 1918.


Un roze premium pentru toată lumea

Provocarea roze-ului

Podișul transilvan din zona Târnavelor e recunoscut pentru aciditatea și aroma unice ale vinurilor albe, a face aici vinuri roșii era considerat multă vreme un risc major și inutil. Și totuși, de câțiva ani deja vorbim de Cabernet, Shiraz sau Pinot Noir, care acum sunt cupajate într-un roze catifelat, cu arome intense și calde cu note de merișoare, cireșe negre și coacăze roșii, ce completează gama Vinul Unirii.

Un produs roze (care cere, mai ales cele cupajate, o artă fină) ce poate concura ușor cele mai bune produse de pe piața românească, îl regăsim din nou la un preț mult sub valoarea sa oenologică, pe același criterii de reprezentativitate și unitate, în moment aniversar.

Rădăcina tuturor bețiilor este dragostea spune o zicală, fie că aveți doar dragostea de istorie, de frumos sau de Absolut, vă invităm la Vinurile Unirii, dar nu cu prozelitism oenologic, ci precum spune psalmul: gustați și vedeți.

Vasile Dolean

 

România este unul dintre cei mai importanți producători de vin din Europa (locul 5), iar Jidvei Srl Alba este cel mai mare producător român de vinuri, spumante și distilate, exploatând o suprafața impresionantă, ca. 2,500 ha de vie în zona Târnavelor, cu o paletă vastă de produse, de la tradiționalele vinuri albe, la vinurile Premium din gama Owner’s choice, roze sau spumante, și bineînțeles, popularul distilat din vin.

Campania producătorului Jidvei pentru Centenarul Unirii este mai amplă și va continua pe tot parcursul anului. Despre calitățile „tehnice” și rațiunea comercial-istorică a lansării acestor vinuri de excepție, direct de pe site-ul producătorului:

https://www.jidvei.ro/ro/noutati/vinul-unirii-produsul-aniversar-lansat-de-jidvei

mai mult
1 2 3 13
Page 1 of 13