close

Social

Social

EXCLUSIV. Primarul UDMR din Miercurea Ciuc, executat silit de ANAF pentru o amendă de 75.000 de lei

Primar

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a demarat procedura executării silite împotriva primarului UDMR din Miercurea Ciuc, Raduly Robert-Kalman, după ce edilul a fost amendat pentru nerespectarea unei sentințe judecătorești definitive.

ANAF Harghita a demarat procedura executării silite împotriva primarului UDMR din Miercurea Ciuc, Raduly Robert-Kalman, după ce edilul a fost amendat cu suma de 75.130 lei pentru nerespectarea unei sentințe judecătorești definitive.

În luna septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul declarat de primarul municipiului Miercurea Ciuc, Raduly Robert-Kalman, împotriva sentinței Tribunalului Harghita din luna martie 2017 prin care acesta a fost obligat de instanță să îndepărteze steagul secuiesc și steagul municipiului de pe domeniul public, de lângă Teatrul municipal (detalii aici). În acest dosar primarul municipiului Miercurea Ciuc a fost obligat să plătească Asociației Civice pentru Demnitate în Europa, condusă de Dan Tanasă, suma de 1050 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru că a refuzat să pună în executare de bună voie o sentință definitivă, Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), condusă de Dan Tanasă în calitate de președinte, a solicitat Tribunalului Harghita amendarea primarului UDMR din Miercurea Ciuc. Instanța harghiteană a admis în luna iunie 2018 în parte cererea ADEC și a dispus amendarea primarului UDMR cu suma de 75.130 lei (detalii aici).

Primarul UDMR din Miercurea Ciuc, Raduly Robert-Kalman, a formulat recurs împotriva sentinței Tribunalului Harghita prin care a fost amendat pentru că a refuzat să pună în executare o sentință definitivă. Curtea de Apel Târgu Mureș a respins însă recursul primarului UDMR care este obligat, definitiv, să plătească această amendă din buzunarul său personal.

Sentința Tribunalului Harghita a fost comunicată Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) Harghita care a demarat procedura executării silite împotriva edilului UDMR din Miercurea Ciuc pentru a-l obliga pe acesta să plătească amenda de 75.130 lei.

(dantanasa.ro)

mai mult
Social

#fakenews

FakeNews

Despre preotul din Botoșani aflăm între timp: că acel copil nu a fost agresat sau umplut de sânge, și nici vorbă de dat cu capul de pereți sau de comoție cerebrală – camerele școlii și ale primăriei arată că băiatul pleacă de la școală fără nici o urmă de agresiune; a fost doar tras de ureche de profesorul de religie, după ce a încercat să-și lovească dascălul cu șutul, la sfârșitul orei; după o oră în care l-a deranjat în continuu pe profesor, inclusiv cu tot felul de măscări; profesorul de religie nu i-a cerut să-și facă cruce – știind că elevul este penticostal; tatăl copilului, de etnie rromă, ar fi agresat în trecut un alt profesor al școlii.

În plus, presa l-a desființat, pur și simplu, pe acel profesor fără să-i ceară nimeni un punct de vedere – sau punctul de vedere al ierarhilor săi. Iar filmulețul pe care l-a dat B1TV în loop și care ar fi demonstrat agresiunea e un filmuleț de acum șapte ani despre un alt caz; și nu e din Botoșani, e din Suceava. Cum ar veni, fraudă cu bună știință și pe față.

Nu știu cum se cheamă asta. Anticlericalismul e una, dar să desființezi un om în acest fel este cu totul altceva. Înțeleg, ne bucurăm că am „demascat” cu mânie proletară un „popă violent” – dar dacă contextul e cu totul altul, și dacă adevărul e cu totul altul? Am jubilat, am făcut mult trafic pe net și puncte de audiență, dar prețul e că am distrus un om. I-am distrus reputația, l-am distrus și psihic. Cam acesta e „jurnalismul” în ziua de azi. ProTv, B1TV și toate celelalte televiziuni „deontologice”, „de știri”. Că tot vorbim și de #fakenews.

(Gabriel Popa)

mai mult
Social

O noua virginitate

CarmenAvram

PSD si-a cumparat o noua virginitate cu Carmen Avram. Sper ca va fi la fel de buna in politica precum a fost in presa, ii doresc succes! Sunt intotdeauna alaturi de colegii mei jurnalisti arunci cand se lanseaza in alte proiecte. Si sper sa aiba nervul si coltii necesari sa se bata cu reaua credinta care inconjoara Romania pe culoarele de la Bxl.

Dar ce voiam sa spun : in Romania exista un fel de permeabiliate, de osmoza intre clasa politica si societatea civila, incluzand aici presa. In Franta cred ca exista un singur exemplu de jurnalist care a fost aspirat in politica ( si anume la verzi, ceea ce face sens…). Si un exemplu notabil de om politic (fost ministru in vremea lui Chirac) care a devenit moderator de televiziune.

Aceasta permeabilitate de care vorbesc are partile ei bune si partile ei proaste. In occident (includ SUA) politica e o meserie care se invata in scoli. Incepi de la munca de jos, lipesti afise, candidezi pentru un post de consilier local, apoi poate de primar sau consilier general, inveti cu ce se mananca politica si cum sa o faci. Contrar a ceea ce se crede in Romania, nu e un lucru usor si nici n-ar trebui sa fie!

In Romania, reprezentantii societatii civile sau nou intratii in politica pe baza de tata, mama, unchiul, prietenii din copilarie devin direct deputati, uneori ministri! Nu ca oamenii politici ar fi mai capabili, avem niste exemple de te doare parul! Dar observ ca politica nu este o vocatie ci efectiv un « servici ». Era sa spun meserie, dar meseria inseamna specializare.

Carmen Avram e un castig pentru politica si pierdere pentru presa. Rares Bogdan e o pierdere pentru toata lumea.

(Marcela Feraru)

mai mult
Social

Candidatura lui Carmen Avram

logo3

Vestea candidaturii lui Carmen Avram la europarlamentare este una care mă întristează.

Oamenii pe care îi apreciez, dar care își părăsesc meseriile despre care declarau că le iubesc, că dacă ar fi să o ia de la capăt, tot pe alea le-ar alege, ca să intre în politică, îmi provoacă mari îndoieli și deziluzii: cât de sinceri au fost, cât de mult și-au iubit profesiile, din moment ce le părăsesc fără să clipească, cât de mult au crezut în ceea ce făceau, cât au crezut în ei înșiși în ultimă instanța?

Să lași jurnalismul, cea mai frumoasă meserie lăsată de Dumnezeu, alături de aceea de medic, doar ca să moțăi pe bani mulți la Bruxelles? Cum să accepte să fie scoasă la înaintare în contrapartidă la Rareș Bogdan? Cum?

Păcat! Mare păcat, își vinde sufletul și nesocotește harul de la Dumnezeu!

(Mirel Curea)

mai mult
Social

Incredibila poveste de viaţă a unei prahovence. Monica Radu schimbă și viețile altora din scaunul rulant

Scaun

Viaţa a fost prea dură cu ea, dar a ştiut cum să schimbe totul! Monica Radu are 44 de ani. Jumătate din viaţă a petrecut-o pironită într-un scaun rulant. Viaţa ei s-a transformat radical pe când era studentă în ultimul an la Facultatea de Litere din București. Atunci a  fost implicată într-un grav accident de mașină care a marcat-o pentru totdeauna. I-a fost fracturată coloana vertebrală.

Are trei copii: Petru (17 ani), Ioan (15 ani) și Ilinca (11 ani), a iubit, a muncit, construit o casă, a plantat un copac, a divorțat, iar acum s-a mutat cu serviciul din Cornu în București, împreună cu Ilinca.

Accidentul avea să îi schimbe viața acum 22 de ani. De curând, de când a publicat volumul „Dantele interioare”, Monica face ca accidentul ei să schimbe și viețile altora.

O poveste care te inspiră în câteva minute de lectură.

De ce ai scris „Dantele interioare”?

M-am întrebat într-o zi care ar fi fost vocația mea dacă nu se întâmpla accidentul. Și mi-am dat seama că nu mă mai interesează acest răspuns. Așa că m-am întrebat ce aș putea face acum. M-am foit un pic să mă gândesc: poate profesor, dar eu interacționez bine cu grupuri mai mici, nu cu întregi clase de studenți.

Apoi mi-am identificat rostul de a transmite oamenilor că pot mai mult decât știu ei. Așa încât zilele trecute am fost fericită când cineva a venit să îmi pună niște întrebări pentru că nu discutase niciodată cu cineva în scaun rulant. A avut curaj. Mă bucur că a întrebat, fiindcă este semn că s-au schimbat lucrurile. În doar câțiva ani.

EU AM AVUT PRIMA MAȘINĂ ADAPTATĂ ȘI PRIMUL PERMIS AUTO SPECIAL DIN JUDEȚUL PRAHOVA. ȘI SUNT 12 ANI DE ATUNCI. LA FEL AUTORIZAȚIA DE PARCARE, CEA CARE NE DĂ NOUĂ PERMISIUNEA DE A OCUPA LOCURILE SPECIALE, DACĂ LE GĂSIM LIBERE, ESTE PRIMA ELIBERATĂ ÎN JUDEȚ, ARE NUMĂRUL 1.

Dar, de departe, cel mai fabulos mi se pare că oamenii s-au relaxat atât de mult cu subiectul încât mă trezesc cu vreun coleg care-mi spune cât de mult îi lipsește mișcarea și cum s-a săturat până peste cap de jobul ăsta care îl ține toată ziua în scaun. Și eu mă minunez și mă uit la el cu toată empatia. (…)

La 22 de ani ai un accident care îți schimbă viața. Poți să îmi povestești puțin contextul în care s-a petrecut?

Mai aveam vreo două examene și terminam ultimul semestru din anul IV, la Litere. Lucram la teza de licență. Îmi alesesem dialectologie, începusem să învăț aromână și mi se părea că munca asta mă duce înapoi în timp și istorie la acei oameni cu care empatizam.

Era a doua zi de Paște și eram în mașină, împreună cu fostul soț, sora și părinții lui. Ne întorceam acasă și, pe drum, o mașină care ne-a depășit fără să se asigure ne-a acroșat și ne-a răsturnat.

DUPĂ CE NE-AM ROSTOGOLIT O DATĂ ȘI AM SIMȚIT MAȘINA CUM PORNEȘTE SPRE A DOUA ROTAȚIE AM ZIS: „ACUM MĂ ÎNTÂLNESC CU DUMNEZEU!”

Era atât de violent momentul și de imposibil de suportat încât am leșinat. M-am trezit și, cum mi-am amintit mult mai târziu, eram perfect conștientă când m-au scos din mașină. Atunci le-am spus că mi-am rupt coloana. Nu mă întreba cum de știam. Știam pur și simplu.

Trei luni am stat într-o copaie de ghips, la Târgu-Mureș, pentru că un medic, din dorința de a experimenta, mi-a pus grefă de os, în loc de șuruburi, așa cum se făcea la București, iar pacienții se ridicau la câteva zile.
În timpul intervenției nu a chemat un neurochirurg, deși avea nevoie, iar la final i-a spus soțului meu: „dacă are părinți, du-o acasă că nu mai ai ce face cu ea. Eu am făcut tot ce se putea.”

TREI LUNI AM STAT ÎNTINSĂ ÎN PAT, NEMIȘCATĂ. DUPĂ ATÂTA TIMP, NICI ORGANELE NU MAI ȘTIAU SĂ FUNCȚIONEZE ÎN POZIȚIE VERTICALĂ. ORICE ÎNCERCARE DE A TE RIDICA BRUSC ÎȚI PROVOACĂ O DURERE SFÂȘIETOARE ȘI AI TOATE ȘANSELE SĂ LEȘINI, CÂTĂ VREME SÂNGELE NU REUȘEȘTE SĂ OXIGENEZE CREIERUL.

Timp de două săptămâni am făcut recuperare și am reînvățat să stau în poziție verticală. Fără să pot mișca picioarele, desigur. Dar stăteam ridicată.

Citește tot articolul aici.

(Monica Tănase – life.ro)

mai mult
Social

Eu…și eu am fost acolo!

Spania

În dimineața zilei de joi 11 martie 2004, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri în Madrid (Spania) în timp ce intrau și ieșeau pasageri din patru stații diferite.

Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața în stațiile madrilene Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (1 bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). Forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil, după cele declarate de ministrul de interne spaniol Ángel Acebes, ce aveau să fie detonate la ajungerea ambulanțelor.

Atacul a produs cel puțin 199 de morți (dintre aceștia 181 în momentul efectiv al exploziilor) și 1467 răniți, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace, după atacul aerian (asupra unui avion Pan Am) din Lockerbie pe 21 decembrie 1988.

Poliția a detonat mai multe bombe care aveau să explodeze în stații. Un total de 13 bombe au fost pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale.

Patruzeci și unu de morți erau cetățeni străini, printre care cincisprezece proveneau din România, câte cinci din Ecuador și Peru, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras, și câte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, Guineea-Bissau, Franța și Maroc.

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Social

By dă mine…

Alexandru-Petrescu

Născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2014, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.

Suntem ultima generaţie care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, „Prinsea”,”Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.

Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.

Şi am cântat „MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu „HAPPY BIRTHDAY” la aniversări.

Am sorbit din ochi „Pasiuni” mai ales „Sunset” , chiar si „Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.

Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireşarii”, şi am băut „Cico” şi „Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri „de la TEC ” fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.

Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia aşteptam la chefuri sa jucăm „Fântâniţa”, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.

Noi suntem cei care încă au mai „cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul „sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine iţi place?” că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au „child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.

Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş”.

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de „first-timers”.

By dă mine

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Social

Medicul ginecolog din Galaţi a fost bătut pentru că n-a vrut să facă pe loc o întrerupere de sarcină

medic

Medicul ginecolog din Galaţi a fost agresat pe holurile unei clinici private, după ce ar fi refuzat să facă o întrerupere de sarcină pe loc iubitei bătăuşului.

Surse din anchetă au declarat pentru Observator motivul pentru care medicul din Galaţi a fost lovit şi trântit la pământ de un pacient.

Se pare că tânărul agresor venise cu iubita lui la cabinetul medicului Costache Botezatu pentru o întrerupere de sarcină. Tânărul şi iubita lui au vrut ca procedura să fie făcută pe loc, însă doctorul le-a explicat că trebuie programare.

Individul a început să facă scandal şi să ameninţe, iar medicul i-a spus că va chema Poliţia.

Atunci a fost momentul în care tânărul de 23 de ani l-a împins cu brutalitate şi aruncat la pământ pe Costache Botezatu. Scena a fost filmată de camerele de supraveghere.

Medicul s-a lovit cu capul de dulap

În imagini se vede cum doctorul este împins violent de bărbatul furios. În cădere, omul se loveşte cu capul de mobilier. A fost nevoie ca un alt doctor să intervină pentru ca spiritele să se calmeze, până când a venit paza.

Costache Botezatu a depus deja plângere la parchet, iar agresorul urmează să plătească pentru fapta sa. Chiar medicul a postat imaginile pe Facebook, ca un semnal de alarmă asupra comportamentului multor pacienţi agresivi.

„Miercuri, 20.02.2019, ora 9.39. Am cugetat mult daca sa postez inregistrarea agresiunii. Am ajuns la concluzia ca, pe langa actiunea penala, este necesara si o constientizare a unor asemenea situatii de catre toti colegii – nu numai din relatari verbale ci si video. PS – nu ma victimizez, am postat doar pentru ceilalti colegi, pentru a realiza la ce se pot astepta. 

Am inaintat plangerea la parchet. Astept procedurile. Apropos – in Moldova (pe care multi o desconsideram) pentru asa ceva respectivul individ ar face 15 ani puscarie. 

La noi – intre 6 luni si 3 ani (daca nu vor fi sase luni cu suspendare). Ca sa fie clare anumite aspecte si sa nu apara intrebari : unitatea la care lucrez a chemat imediat paza si politia, a facut toate demersurile legale necesare in asemenea situatii. Eu am depus plangere penala. 

Vom vedea cum se va rezolva. Postarea a fost doar un strigat (sper ca nu in van) asupra comportamentului multor pacienti, ajungandu-se si la aceste agresiuni fizice. Nu este teama ci revoltă!”, este mesajul care însoţeşte imaginile.

(https://observator.tv/eveniment/medic-din-galati-batut-costache-botezatu-intrerupere-sarcina-286720.html)

 

mai mult
ActualitateSocial

La Réunion

ComunitateaRo

La Réunion este o insulă vulcanică în Oceanul Indian situată în sudul Africii. Potrivit constituției din 4 noiembrie 1958, Réunion constituie un departament de peste mări (DOM) și o parte integrantă a Republicii Franceze. Totodată, insula constituie și o regiune ultraperiferică a Uniunii Europene (sursa: Wikipedia).

Comunitatea Românilor din Oceanul Indian
(shared post)

La Réunion Paradis
Our most beautiful photos 2018 😍 the meeting is really beautiful ❣️

Nos plus belles photos 2018 😍 La Réunion est vraiment belle ❣️

Publicată de La Réunion Paradis pe Miercuri, 9 ianuarie 2019

Sursa: https://www.facebook.com/974paradiz/videos/287388751975865

mai mult
Social

Denumirile instituțiilor publice, exclusiv în limba oficială de stat pe documentele oficiale. Proces pierdut DEFINITIV de președintele CJ Covasna

Sandor

Curtea de Apel Brașov a respins marți, 12 februarie a.c., recursul președintelui Consiliului Județean Covasna, UDMR-istul Tamas Sandor, împotriva sentinței Tribunalului Covasna prin care acesta a fost obligat de instanță să reproducă denumirea instituției pe documentele oficiale ale instituției exclusiv în limba oficială de stat.

Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), condusă de subsemnatul în calitate de președinte-fondator, s-a adresat instanței de judecată pentru a-l obliga pe președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, lider al organizației UDMR din Covasna, să nu mai reproducă denumirea instituției pe documentele oficiale ale instituției în limbile maghiară și engleză.

În acest sens, ADEC s-a adresat Tribunalului Covasna cu o acțiune prin care a solicitat instanței de judecată să anuleze două documente cu antetul Consiliului Județean Covasna și Președintelui Consiliului Județean Covasna pe care denumirea instituției era reprodusă în limbile română, maghiară și engleză.

Tribunalul Covasna a admis în luna octombrie 2018 acțiunea ADEC și l-a obligat pe Tamas Sandor să anuleze documentele nr. 2575/19.03.2018 şi 3219/13.04.2018 şi să emită alte documente cu acelaşi conţinut dar care să conţină în antet denumirea instituţiei/autorităţii doar în limba oficială de stat.

Sentința Tribunalului Covasna pe scurt (detalii aici): „Admite excepţia autorităţii de lucru judecat între petitul ultim al prezentei acţiuni şi sentinţa civilă nr. 406/28.04.2016 a Tribunalului Covasna definitivă prin decizia nr. 712/05.10.2016 a Curţii de Apel Braşov, excepţie invocată din oficiu de instanţa de judecată. Admite în parte cererea formulată de reclamanta Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), împotriva pârâţilor Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi Consiliul Judeţean Covasna, anume doar pentru anularea documentelor nr. 2575/19.03.2018 şi 3219/13.04.2018 şi obligarea pârâţilor la emiterea altor documente cu acelaşi conţinut dar care să conţină în antet denumirea instituţiei/autorităţii doar în limba oficială de stat. Dispune anularea documentului nr. 2575/19.03.2018 al Consiliului Judeţean Covasna şi obligarea pârâţilor să emită un nou document cu acelaşi conţinut dar care să conţină în antet denumirea instituţiei/autorităţii doar în limba oficială de stat. Dispune anularea documentului nr. 3219/13.04.2018 al Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna şi obligarea pârâţilor să emită un nou document cu acelaşi conţinut dar care să conţină în antet denumirea instituţiei/autorităţii doar în limba oficială de stat. Respinge cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii pentru obligarea ca în viitor să nu mai reproducă denumirile instituţiilor şi autorităţilor publice „Consiliul Judeţean Covasna” şi „Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna” în limbile maghiară şi engleză pe documentele oficiale ale celor două instituţii şi autorităţi, ca fiind lovită de autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 406/28.04.2016 a Tribunalului Covasna definitivă prin decizia nr. 712/05.10.2016 a Curţii de Apel Braşov. Obligă fiecare pârât la plata către reclamantă a sumei de câte 25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Președintele CJ Covasna, Tamas Sandor, a formulat recurs împotriva sentinței Tribunalului Covasna. Curtea de Apel Brașov a respins însă recursului lui Tamas.

Decizia Curții de Apel Brașov pe scurt: „Respinge recursul formulat de pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi Consiliul Judeţean Covasna împotriva sentinţei civile nr. 763/04.10.2018 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, pe care o menţine. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 12.02.2019”.

Din acest moment reproducerea denumirii instituției sau autorității publice pe documentele oficiale ale CJ Covasna în alte limbi decât limba oficială de stat este ilegală. ADEC va acționa în continuare pentru ca această practică a instituțiilor controlate de membrii UDMR sau PCM, și nu numai, să înceteze și va acționa în acord cu prevederile legale împotriva oricărei instituții publice a statului român care va reproduce denumirea instituției pe documentele oficiale în altă limbă decât limba oficială de stat.

Sursa: https://www.dantanasa.ro/exclusiv-denumirile-institutiilor-publice-exclusiv-in-limba-oficiala-de-stat-pe-documentele-oficiale-proces-pierdut-definitiv-de-presedintele-cj-covasna/

mai mult
Social

Eexpoziția „Benzi Desenate de Valentin Tănase”

Vernisaj

La cererea publicului s-a prelungit perioada de expunere în premieră a benzilor desenate în original, din revista Cutezătorii, care ne amintesc de cele mai frumoase povești ale copilăriei. Așadar, expoziția „Benzi Desenate de Valentin Tănase” se prelungește pâna la data de 28 februarie 2019.

Accesul la expoziție este gratuit.

Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu).

mai mult
Social

Noduri și semne multe

Nava

Numai cine știe să urce în arboradă poate să și coboare fără să-și rupă ceva. În mățăraia aia de saule și parâme trebuie să ai abilități de acrobat. Marinarii bătrâni stau jos, pe covertă, la teuga sau pe dunetă, și dau ordine sau, pur și simplu, privesc, leneși dar atenți, catargele pe care se cațără, cu inconștiența vârstei, mateloții tineri și sănătoși.
Aș mai urca și io, măcar până la prima vergă, numa’ că, deh, nu mai pot să sta în genunchi, că m-a tras curentul precum Gulf Stream-ul pe lângă Bermuda, în Marea Sargaselor, acu’ fo 25 de ani, la travers de Charleston, când noi navigam, teoretic, cu 12 noduri și curentul era de șapte.

Când urci prima oară pe o corabie, tentația e să te duci, în față, la prova. Cu timpul, realizezi că navigația se face de undeva din spate, la pupa. Acolo se stabilește cap-compasul navei. Și, totuși, io rămân amarat de bompres, că doar de acolo poți vedea delfinii care se joacă în valul de etravă.

 

(Mihnea-Petru Parvu)

mai mult
Social

Mihaela Jenei, fosta noastră colegă, a murit

no thumb

Meseria de jurnalist te macină și te doboară de tânăr. La numai 50 de ani, fosta noastră colegă, Mihaela Jenei, a murit.

Ea, împreună cu sora ei geamănă, Roxana, a făcut parte din prima echipă a Evenimentului zilei, din anii ’90, pe când ziarul era condus de Ion Cristoiu. La „Bulina roșie” ea a fost, inițial, reporter de teren.

Prima sa lovitură de presă a fost o relatare de la fața locului a celebrei bătălii, cu pistoale și săbii ninja, dintre interlopul Fane Spoitoru și polițistul Nelu Florea, care a avut loc în septembrie 1992, în fața discotecii Vox Maris, de la Cercul Militar Național.

Ulterior, Mihaela a devenit redactor al secției „Externe”. Ea a mai scris pentru ziarul Ziua și, apoi, a intrat în PR, zonă în care a lucrat pentru Pro TV, Antena 1, Centrul Național Media și trustul Realitatea.

În urmă cu câțiva ani a părăsit presa și s-a întors acasă, la Brașov. Mihaela va fi înmormântată marți, 18 decembrie. Slujba de înmormântare va avea loc la biserica „Schimbarea la față”, din Brașov, de la ora 12.00. Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace!

mai mult
Social

Faptul că urezi țării tale „La mulți ani“ de ziua ei

no thumb

Faptul că urezi țării tale „La mulți ani“ de ziua ei, dar în rest nu ești mare patriot, nu înseamnă că te-ai răzgândit, sau că ești fals… E un semn de respect, față de țara care te-a format, căreia aparții…

E clar că nimănui nu-i place cum a „evoluat“ România, sau că cei care am plecat am avut niște motive întemeiate, dar, asta nu înseamnă că ne urâm țara, fraților… Nu pot să spun decât, rușine celor care nu o iubesc, și nu îi sunt recunoscători că se menține încă pe picioare, în ciuda a ceea ce am ajuns… Că suntem plini de istorie și cultură, că avem nume mari și pământ fertil…

Nu mi-e rușine de România, nu mi-e scârbă de ea, nu mă dau nici mare patrioată, deși visul meu este ca fiica mea să zburde desculță prin iarba noastră de’o viață, pur și simplu urez „La mulți ani” acestei țări care m-a ținut la suprafață atunci când nu știam ce să fac și încotro să plec… M-a așteptat și m-a îngrijit până am abandonat-o…

O să mă întorc, curând…

Eu sărbătoresc țara, nu politicienii, spitalele, sau televiziunea… Haideți să nu confundam…

Deși este adevărat că ea este un întreg care conține și aceste mizerii, trebuie să facem abstracție de ele, de acei oameni care o fac să fie țara pe care vă este scârbă să o sărbătoriți…

Iar cei care suntem plecați, avem datoria să vorbim numai de bine țara noastră, pentru că fiecare impresie și cuvânt, contează și contribuie la reputația pământului nostru…

Dumnezeu să ne păzească, că de iubit, nu știu cum reușește…

Ioanina Eliza

mai mult
Social

Ideologia de gen şi identitatea copiilor noştri

familie-flori-primavara

În ultima perioadă, în legis­lația românească au intervenit modificări în ceea ce privește educația copiilor. Astfel, prevederi ale Convenției de la Istanbul au fost transpuse în legis­lația internă, cu privire la educație, prevă­zân­du-se în mod expres că Ministerul Educației Naționale are obligația de a efectua demersurile necesare pentru a include în curriculumul școlar al fiecărui nivel de educație și abordări didactice referitoare la rolurile de gen.

În Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, aprobată prin HG 365/24.05.2018, sunt prevăzute în mod expres: organizarea unei campanii de informare şi educare privind eliminarea stereotipurilor de gen, modelelor culturale, obiceiurilor şi tradi­țiilor ce influenţează direct concilierea vieții profesionale cu viața familială, includerea în programa școlară a unor noțiuni privind egalitatea de gen, integrarea perspectivei de gen în manualele școlare, combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor și organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării abilităților non-cognitive la adolescenți, cu accent pe eliminarea stereotipurilor.

Definiția „stereotipurilor de gen”

Ca să înțelegem ce va fi combătut în manualele școlare drept „stereotipuri de gen”, ne ducem tot în lege și aflăm că „prin stereotipuri de gen se înțeleg sistemele organizate de credințe și opinii consensuale, percepții și pre­judecăți în legătură cu atribuțiile și caracteristicile, precum și rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile și băr­bații”. Aceste convingeri – despre rolurile pe care noi știm că le îndeplinesc femeile și bărbații – trebuie așadar „combătute”. Cu alte cuvinte, noua lege definește stereotipurile de gen drept ceea ce noi credem sau am fost învățați să credem că trebuie să îndeplinească o femeie în calitatea ei de femeie și un bărbat în calitatea lui de bărbat. Acestea trebuie combătute în manualele școlare, iar adolescenții trebuie „sensibilizați” în sensul eliminării convingerilor despre ce credem, în general, că reprezintă rolul femeii și al bărbatului.

Copiii noștri nu vor mai învăța aceste „stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei femei să nască, să își crească copiii, să îi educe ori acela că intră în rolul unui bărbat să își ocrotească familia, să-i confere sentimentul de siguranță, să le asigure un mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de putere prin rolul său de apărător al familiei. Cu alte cuvinte, ideologia de gen a devenit o realitate juridică, cu care se confruntă în prezent familia și educația, ele fiind obligate să accepte ideea potrivit căreia genul nu este cel în care ne-am născut, ci este cel în care ne identificăm.

Avem nevoie de referendumul pentru definirea termenului de soți

Potrivit Statutului de la Roma, genul era definit funcție de datul biologic al individului. Această definiție a genului ca dat biologic înseamnă că fiecare este genul funcție de sexul în care s-a născut: fetițele – pentru că s-au născut fetițe, având sex feminin – au genul de femeie, iar băieții – pentru că s-au născut cu sex masculin – au genul de bărbat. Aceasta era definirea genului funcție de datul biologic, adică funcție de sexul cu care s-a născut individul.

Această concepție juridică a primit o dezlegare și o viziune nouă prin Convenția de la Istanbul, convenție care are titlul „Con­venția privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice” și care, spre deosebire de Statutul de la Roma, a definit genul ca fiind un construct social.

Astfel, potrivit tezei finale a literei c, art. 3 din Convenție, genul este definit ca fiind construct social, funcție de rolurile de gen pe care o societate le consideră adecvate. Adică, într-un fel, această definiție raportează accepțiunea genului la concepția societății respective.

De aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să ne spunem punctul de vedere cu privire la ceea ce consideră societatea românească drept adecvat în ceea ce privește definirea genului și a rolurilor de gen. De aceea, în aceste condiții, referendumul pentru definirea în Constituție a termenului de soți ca fiind bărbat și femeie devine crucial pentru că ocrotește – la nivelul cel mai înalt juridic – cei doi termeni de bărbat și femeie. 14 state au definit deja în constituțiile lor, înaintea noastră, căsătoria ca fiind uniune între un bărbat și o femeie, tocmai pentru a-și apăra copiii. Suntem în prezența unei realități noi, iar noi trebuie să facem față acestei realități, în primul rând conștientizând ceea ce se întâmplă. Ideologia de gen vine în cuprinsul ei cu definiții ca noțiunea de egalitate de gen – care nu înseamnă egalitatea dintre femeie și bărbat, ori ca noțiunea de roluri de gen, în paradigma cărora o femeie e femeie doar pentru că își asumă rolul de femeie, o femeie e mamă doar pentru că „joacă” rolul de mamă.

Ideologia de gen învață copiii că o fetiță e fetiță doar pentru că a fost îmbrăcată în roz; un băiat e băiat doar pentru că a primit avioane și puști drept jucării, că, dacă ar fi primit păpuși, atunci el n-ar mai fi fost băiat, ar fi fost fetiță; că, de fapt, rolurile de gen sunt cele pe care ni le alegem, fără legătură cu sexul cu care ne naștem. Acest complex de elemente noi pe care le aduce ideologia de gen reprezintă o paradigmă nouă, o realitate nouă, pe care familia românească este pusă în fața situației de a o asimila, așa, peste noapte.

Egalitatea de gen nu înseamnă egalitatea între bărbat și femeie

Părinții trebuie să se raporteze la această nouă paradigmă, în primul și în primul rând începând prin a-și cunoaște drepturile lor ca părinți. În momentul în care va veni copilul de la școală și va spune părinților că este invitat la o activitate școlară, părinții trebuie să cunoască drepturile pe care le au atunci când semnează acordul cu privire la participarea copilului la respectiva activitate.

O astfel de activitate desfășu­rată în provincie a fost cea din luna februarie anul acesta, în Vrancea, în care liceenilor din orașul Focșani o persoană transgender le-a spus că „este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gândim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem în noi – fie că e 0,1%, fie că e 70-80% – din genul pe care îl are sau se consideră celălalt. Și la fel de bine, și la fel de valabil sunt acele identități care sunt nonbinare, care nu aparțin nici genului masculin, nici genului feminin. S-ar putea să aparțină amândurora în pro­porții diferite și variabile sau nici unora”. Li s-a mai spus copiilor: „Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil. Genul e aici (arătându-se spre cap), dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot îmbina în foarte multe feluri”. Acestea au fost cuvintele ce au fost spuse în fața copiilor într-o activitate educațională.

Părinții care și-au dat sau nu acordul cu privire la participarea copiilor lor la astfel de activități educaționale ar trebui să știe: care sunt drepturile lor ca părinți în concurs cu activitatea educa­țională; ce înseamnă rol de genidentitate de genegalitate de gen; ce înseamnă activități educa­ționale care au în titlu combaterea violenței împotriva femeilor – care este și titlul Convenției de la Istanbul – și ce alte noțiuni mai învață copiii lor în cadrul acestor activități ce au un titlu nobil și absolut legitim ca cel al combaterii violenței împotriva femeilor.

Pentru aceasta, un părinte trebuie să știe conținutul noțiunilor care sunt puse în discuție în activitatea educațională la care urmează să participe copilul său.

Așadar, trebuie să se știe că egalitatea de gen nu înseamnă ceea ce noi am crede la prima vedere, respectiv egalitatea dintre femeie și bărbat, ci, aici, se pune accentul pe gen. Adică eu, ca individ, pot îndeplini în mod egal un rol de gen sau altul. Pot fi 1% femeie, deși am sex de femeie, dar în realitate mă simt 80% bărbat. Deci, în mod egal pot fi celălalt gen, la fel cum pot să nu am nici un gen, să fiu o entitate nonbinară, toate acestea astfel cum au fost învățați copiii din Vrancea.

În paradigma ideologiei de gen, definiția rolurilor de gen este ansamblul de atribute pe care o persoană și le asumă, și nu cele cu care s-a născut. Toate acestea, cumva, pentru a fundamenta ideea că rolul de gen este doar funcție de alegerile noastre, și că un băiat e băiat doar pentru că a fost îmbrăcat în albastru și pentru că a primit jucării de băiat. Mai mult, el nu este băiat pentru că s-a născut cu sex de băiat, ci pentru că a primit nume de băiat. Aceasta afirmă, în esență, ideologia de gen. Aceasta învață copiii noștri.

Drepturile părinților privind educația propriilor copii

Este foarte important să cu­noaștem toate aceste definiții, pentru a ne apăra copiii, pentru că avem această posibilitate în baza dreptului prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României, de a asigura educația copiilor în concordanță cu propriile noastre convingeri ca părinți. Acest drept este prevăzut nu numai în Constituție, ci și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, unde se statuează foarte clar dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice.

Părinții ar trebui să cunoască toate aceste aspecte, înțelegând că ceea ce învață copiii astăzi nu este ceea ce am învățat noi și de aceea trebuie să facem acest efort cognitiv de a ști ce semnăm când ne dăm acordul pentru participarea copiilor la activități educa­ționale, în sensul de a ști exact ce înseamnă noțiunile și temele abordate pentru că în discuție este însăși ființa copilului nostru aflat încă în formare.

Totodată, art. 12 din Convenția de la Istanbul, ratificată de România în mai 2016, stabilește că statul care a ratificat Convenția – în cazul nostru România – se obligă să schimbe modelele sociale, culturale și de comportament, bazate, printre altele, pe rolurile nestereotipe de gen, stereotipiile de gen fiind ceea ce credem noi că intră în atribuțiile unei femei ori ale unui bărbat, ca roluri pe care ei le îndeplinesc.

Așadar, acestea trebuie înlăturate în viziunea ideologiei de gen, pentru ca noi să putem avea egalitate de gen, adică să putem îndeplini în mod egal orice rol de gen, funcție de alegerile noastre individuale, nu funcție de ceea ce am fost învățați că suntem și facem ca femei și ca bărbați.

Când distincția naturală dintre bărbat și femeie dispare

Este lăudabil ceea ce au făcut cultele creștine din statele din jurul nostru care au realizat o amplă activitate de conștientizare în interiorul creștinilor cu privire la aceste realități noi, în așa fel încât părintele, în deplină cunoștință de cauză, adică în mod drept, să poată lua o hotărâre, nu doar să se bazeze pe autoritatea școlii. Așa s-a ajuns ca state din jurul nostru să nu ratifice Convenția de la Istanbul, cu titlu de exemplu citând argumentul Curții Consti­tu­­ționale a Bulgariei, care a afirmat că „în Convenție, prin definirea genului ca fiind un construct social, granițele de gen dintre bărbați și femei sunt relativizate și, dacă societatea își pierde abilitatea de a distinge între femeie și bărbat, lupta împotriva violenței exercitate asupra femeii devine ceva formal, un angajament neîmplinit”.

Spre deosebire de statele din jurul nostru, în România, Con­venția de la Istanbul a fost ratificată, iar prevederile ei au fost transpuse în legile interne. Însă ceea ce trebuie să știm noi, părinții creștini, dar și toți românii care ținem la valorile familie și edu­cație, este că, odată conștien­tizată agresiunea pe care această ideologie de gen o exercită împotriva ființei copilului care ar putea ajunge să învețe la școală că el nu este ceea ce s-a născut, ci este ceea ce el singur alege să fie, noi suntem aceia care ne putem apăra copiii invocând dreptul constitu­țional prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României.

În acest sens, zeci de mii de părinți din țară s-au mobilizat și continuă să se mobilizeze în vederea notificării Ministerului Edu­cației Naționale și Institutului de Științe ale Educației cu privire la opoziția lor împotriva introducerii ideologiei de gen în educația copilului. Interesant este că auto­ritățile publice nu sunt la prima încercare de introducere a acestor noțiuni în educația copiilor. Astfel, la începutul anului, în planurile-cadru propuse pentru învăță­mântul liceal apărea o disciplină nouă, intitulată „Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei”. Și atunci, mii de părinți din toate județele țării s-au mobilizat și au transmis lipsa acordului lor pentru modificările de acest gen vizate în propunerile făcute pentru planurile-cadru la liceu.

În concluzie, este demn de remarcat capacitatea părinților din România de a se uni pentru apărarea minții și sufletului copiilor lor, cu notarea efortului constant, de lungă durată și, din păcate, din ce în ce mai intens față de ceea ce se reglementează pentru copiii noștri. De aceea, dacă ne pasă de generația de mâine a României, dacă ne pasă de integritatea morală și de firescul societății noastre, fiecare dintre noi ar trebui să sprijine mai mult părinții români care încearcă să își apere copiii.

Să nu uităm ce spunea Papa Ioan Paul al II-lea despre programul politic pentru anularea identității de gen a bărbatului și a femeii, pe care îl definea ca fiind noua „ideologie a răului”, iar Gabrielle Kuby explica presiunea acestei ideologii asupra educației copiilor prin aceea că „pentru a crea noul om gender trebuie acaparat tineretul – cât mai devreme posibil”.

Demnitatea oricărei persoane este corolarul tuturor drepturilor omului, indiferent de sexul și orientarea ei sexuală, dar aceasta nu înseamnă că viitorul țării, copiii României, trebuie educați conform ideologiei de gen, ci că ei trebuie educați potrivit interesului superior al copilului, fără relativizarea ființei lor într-o perioadă de creștere și dezvoltare.

mai mult
Social

Marius Manole: „Nu cred ca actorul trebuie sa stea spectator la viata politica. Nu-i usor. Dar uneori e o provocare mai mare decat arta.”

manole

A fost laudat, incurajat, injurat, scuipat. O experienta necesara, crede Marius Manole. Practic, e la un pas sa intre in politica, glumeste el. Marius a pornit recent initiativa Saptamana actorilor, prin care actorii s-au implicat în strângerea semnăturilor #fărăpenali. De altfel, pozitia lui vizavi de situatia politica este clara si publica. Participa la proteste, scrie despre astfel de subiecte pe Facebook, ia atitudine vizavi de temele care se discuta in viata publica. 

Am simtit nevoia din ce in ce mai mult sa stau in strada printe oameni si sa invat sa fiu solidar. Am initiat campania #saptamanaactorilor sa ajutam, sa impulsionam, sa trezim constiinte.

Fara sa se ascunda dupa cuvinte, asa cum nu se ascunde nici in arta, Marius Manole vorbeste despre rolurile sale de pe scena, de pe ecran, dar si despre rolul pe care il au artistii in societate.

Viata de actor in Romania

Cel mai frumos lucru e ca oarecum esti protejat si aparat. Exista teatre in majoritatea oraselor din tara, ceea ce e un mare lucru. Cinematografele au disparut, teatrele inca rezista. Ma intreb cat? Lucrez destul de mult si am sansa sa colaborez cu regizori buni. Cel mai rau e ca nu exista zona de experiment si ca trebuie sa muncesti pana la epuizare ca sa poti avea un trai decent.

Schimbari

Am iubit si am crezut foarte tare in actorie. Mi s-a parut ca dorinta mea de joaca, curiozitate si energia (de multe ori exagerata) isi gaseau locul perfect pe scena. Nu mai sunt atat de entuziast, dar inca mai sunt curios si daca gasesc pe cineva dispus si pregatit sa ma provoace sunt gata sa renunt la tot si sa accept pariul.

Din pacate nu prea s-a schimbat mare lucru. Poate ca nu mai suntem asa conservatori, dar am devenit si mai superficiali, lucram pe fuga, incercam sa facem cat mai multe proiecte intr-un timp foarte scurt. Unele ies, altele nu. 🙂

Statutul actorului 

Cred ca din cauza social media am devenit mai putin misteriosi, mai expusi. Pe de o parte asta e bine, avem un feed back rapid si putem sa ne pliem pe asteptarile publicului. Pe de alta parte faptul ca cunoastem gusturile publicului si venim repede in intampinarea lui face sa devenim mai comerciali si mai usor de consumat. E gresit. Publicul e un animal ciudat, te consuma si te arunca… daca nu esti atent.

Cum alegi proiectele in care te implici

Trebuie sa cred in ceva, nu stiu, trebuie sa am un scop. Eneori e un text minunat, alteori ma atrage echipa sau regizorul, alteori pur si simplu banii. Am invatat in timp ca nu stii niciodata cand si unde se ascunde marele proiect.

Un prinț si jumatate

Eu unul nu ma consider si nici nu sunt un mare actor de film. Experienta mea in domeniu e mica spre deloc. N-am facut un film, ne-am bucurat  de ceea ce rar se intampla in film sau in teatru: am facut totul din prietenie, cu prieteni, pentru prieteni. N-am dat casting, Slava Domnului, nu cred ca l-as fi luat 🙂 Am avut noroc ca sunt prieten cu Ana, Iris si Istvan. Asa ca, facand parte din viata lor, au fost nevoiti sa ma ia. Si da, am avut foarte mari emotii.

Foto: Radu Afrim

Cum te-ai pregatit pentru rol

De cand m-am nascut m-am pregatit.

Colaborarea cu regizorul

Buna spre foarte buna, am simtit ca am libertate, ca pot inspira si pot sa ma las cucerit de parteneri si de poveste.

Am invatat ca trebuie sa ma bucur, sa nu-mi mai fie frica. Ca si atunci cand esti singur poti sa nu mai fi singur, ca orice relatie presupune un risc si e frumos sa ti-l asumi. Ca in trei e mai bine decat in doi si mult mai bine decat sa fii singur.

Cat ramane in tine din personajele pe care le joci

Dupa filmul asta, a ramas tot plus ce a venit in timpul filmarilor.

Publicul

Inca nu mi se pare ca suntem la nivelul in care sa avem un parteneriat cu publicul. El nu vrea sa ne incurajeze si noi nu prea vrem sa-i dam motive sa o faca. Inca e o tatonare fireasca, dupa 40 de ani de comunism. Cautam si noi si el, sper sa ne gasim.

Criticile

Le citesc putin, incerc sa inteleg. In Romania, critica si in teatru si in fim functionaza ca in Italia, pe familii. E destul de urat sa stiu dinainte ce o sa sa scrie cutare sau cutare. Nu prea vreau sa stiu.

Implicarea

Primesc multe injuraturi, dar si foarte multe incurajari. Cred ca suntem datori fata de copiii care si-au dat viata in Piata Universitatii in 89, eu unul simt reposabilitatea. Poate ca nu sunt intotdeauna just in pareri, accept asta. Prefer dialogul, nu accept minciuna, indolenta, ignoranta, prostia, incultura… Din pacate, clasa noastra politica intruneste toate aceste ”calitati”. Nu cred ca actorul trebuie sa stea spectator la viata politica. Ba dimpotriva, actorul este intr-o societate anormala un trendsetter. Da tonul. Vocifereaza, isi trage seva din social, indeamna, provoaca.

Dialogul pe subiecte de actualitate

Surprize au fost destul de multe si destul de mari. Oameni in care credeam m-au dezamagit profund. Am descoperit oameni tineri care s-ar fi potrivt perfect comunismului! Oameni carora nu le pasa decat de ei si atat. Nu au perspectiva, nu lupta pentru nimic si oricum nu-si doresc nimic pe termen lung. Pentru ei cuvantul Tara  e doar un cuvant, nu apartin de nimic si nimic nu-i tulbura. Ma doare cand intalnesc astfel de oameni.

Discut cu multi din spectatorii mei pe facebook despre problemele sociale. Am simtit nevoia din ce in ce mai mult sa stau in strada printe oameni si sa invat sa fiu solidar. Am initiat campania #saptamanaactorilor sa ajutam, sa impulsionam, sa trezim constiinte. Nu-i usor. Dar uneori e o provocare mai mare decat arta.

Inițiativa #farapenali

Sincer am crezut ca cele 500.000 de mii de semnaturi se vor strange intr-o luna. Am crezut ca lumea e atat de satula de oameni cu probleme care au in maini fraiele acestei tari. Acum 3 saptamani am intrebat cate semnaturi s-au strans, am aflat cu stupoare ca doar 300.000. Ceeee???? 300.000 din 18 mil. De locuitori. Ok. Multi nu au acces la informatii, altii sunt dezinteresati, altii sunt fara scola, dar … restul?

mai mult
1 2 3 4 12
Page 2 of 12