close

Social

Social

Ambulanta pentru Monumente

muncitoare

Dragi prieteni şi iubitori ai patrimoniului, Ambulanta pentru Monumente se dezmorteşte cu inscrierea la Maratonul Internațional Sibiu 2018.

Vă invităm să ne votaţi pentru a intra în competiţie. Votarea proiectelor selecţionate se face până vineri, 9 februarie 2018, ora 16, pe linkul goo.gl/k7EVCY.

Ne propunem achiziționarea unei nou autoutilitare și transformarei ei în “ambulanță pentru monumente” pentru a suplimenta capacitatea de intervenție. În momentul de față solicitările de participare din sunt mai mari decât capacitatea de intervenție cu o singură autoutilitară.
Camioneta va fi echipată cu unelte și accesorii și va fi folosită pentru realizarea intervențiilor de urgență asupra monumentelor simultan deoarece ne desfășurăm activitățile în sezonul cald, acțiunile noastre fiind limitate de condițiile meteo și de disponibilitatea voluntarilor.

Fotografia postată de Ambulanta pentru Monumente.
mai mult
Social

GERMAN REFUGEE WORKER ADMITS SHE WAS WRONG, PLANS TO MOVE TO POLAND

refugees

A refugee worker who once welcomed Angela Merkel’s decision to open Germany’s borders to over a million predominantly Muslim migrants now admits she was wrong and is emigrating to Poland, asserting, “It’s too late for Germany.”

After founding the refugee aid association Working Group Asylum + Human Rights in 2012, Rebecca Sommer was delighted to welcome the deluge of migrants that began arriving in Germany in the second half of 2015.

“At that time I wanted to help everyone and truly believed that all these people were fleeing hell and were in a state of complete distress,” Sommer told Polish weekly Do Rzeczy.

Along with over 300 volunteers, Sommer began providing German language courses to the new arrivals with the aim of helping them integrate into society.

With the initial hope that “their medieval view was going to change with time,” Sommer soon realized that, “Muslim refugees have grown up with values that are totally different, they have undergone brainwashing from childhood on and are indoctrinated by Islam and absolutely do not intend to adopt our values.”

She also observed how the migrants, “regard we infidels with disdain and arrogance,” after they began to refer to her as “the stupid German whore,” a realization that she says has led other refugee volunteers to quit.

Sommer now admits that despite her good intentions, she got it completely wrong and that Muslim migration poses an existential threat to the Germany way of life, a problem that will only be exacerbated by the process of family reunification, where migrants will be able to invite their relatives to stay in Germany.

“If Poland and Hungary do not give in on this question, you could become countries that some Germans and French will flee to. You could become islands of stability in Europe,” said Sommer, adding that she has been personally attacked five separate times by Arabic-speaking men.

Indeed, fear of sexual assault is now so commonplace in Germany that jogging shorts which emit a high pitch alarm when triggered are selling like hot cakes.

Following the mass sexual molestation of women in Cologne two years ago, Berlin set up “safe zones” where women could congregate to avoid being assaulted. Police statisticsfor 2016 show that a full half of the crimes committed in Berlin were carried out by migrants.

A recent study by the German Federal Ministry for Family Affairs found that there is a direct correlation between the country’s rising violent crime rate and the mass influx of migrants.

Sommer concludes that with family reunification, Germany will be swamped by Muslim migrants and that political Islam, which is already beginning to exert its influence in schools, political parties, the government and the police force, will eventually become completely dominant.

“It’s too late for Germany,” she adds.

As we document in the video below, while Angela Merkel has announced her intention to continue bringing in hundreds of thousands of migrants per year, the country’s population are unwitting participants in a bizarre social engineering experiment to get them to accept their new reality.

mai mult
Social

Hub-ul „SMART Innovative Learning” a demarat în favoarea creşterii accesului României la programele complexe UE

smart1

În vederea reunirii energiilor mediului academic, de consultanţă, inovare şi din administraţia publică locală, care să permită o recuperare a decalajelor în absorbţia fondurilor europene, cel dintâi agregator de reţele şi proiecte, în special în zone de vârf ale dezvoltării şi cooperării teritoriale, patrimoniu cultural şi istoric, inovare integrată în diverse domenii, a fost lansat la Casa Academiei Române (2 februarie 2018) sub numele generic de „SMART Innovative Learning Hub”.

Iniţiativa este plasată sub auspiciile Catedrei Internaţionale Onorifice „Jean Bart” în sprijinul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (CIO-SUERD), coordonată de Fundaţia EUROLINK-Casa Europei, în parteneriat şi cu amabilul sprijin al Academiei Române prin Centrul de Biodiversitate din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE), Asociaţiei Comunităţile Locale Riverane Dunării (CLDR România), Asociaţiei Române pentru Smart City şi Mobilitate, Agenţiei URBASOFIA şi Asociaţiei CINAQ.

Hub-ul naţional îşi va desfăşura activitatea sub autoritatea ştiinţifică a Dlui Dr. Grigore BABOIANU – Membru Onorific „Danube Parks” – Reţeaua Ariilor Protejate (Austria), fost Guvernator al Rezervaţiei Deltei Dunării. Au fost transmise mesaje de salut şi încurajare din partea Consiliului Oraşelor şi Reginilor Dunării (CoDCR), prin Comisarul Şef Dunărean Dl Peter LANGER, a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naţionale Protejate, prin Dl Preşedinte Florian UDREA, a Ministerului Fondurilor Europene, prin Dl Consilier Dr. Octavian ŞERBAN, a Ministerului Mediului de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, prin Dl Consilier Viorel BURUIANĂ, a Academiei Române, prin Dl Prof. Dr. Petre PRISECARU, a Institutului Naţional al Deltei Dunării, prin Dl Director Ştiinţific Iulian NICHERSU, ş.a.

În perioada imediat următoare, iniţiatorii îşi propun strâgerea colaborării şi consultării prin participarea la trei Grupuri de Lucru în vederea depunerii a trei proiecte de mare anvergură în context transnaţional, în cadrul apelurilor de finanţare ce vor avea loc în lunile următoare. Grupurile de Lucru urmăresc şi creşterea gradului de profesionalizare al membrilor şi partenerilor, conform unor criterii şi standarde asumate în comun spre a permite creşterea gradului de eligibilitate, în special în cadrul programelor de finanţare de tip Horizon2020, unde până în prezent gradul de accesibilitate al beneficiarilor potenţiali din România s-a menţinut destul de scăzut.

Printre tematicile avute în mod special în vedere se numără subiecte stringente precum: limitarea efectelor nocive ale schimbărilor climatice, promovarea securităţii alimentare şi a sănătăţii populaţiei din Regiunea Dunării, reducerea poluării din zonele contaminate prin soluţii inovative eco-eficiente, extinderea şi aprofundarea noilor abordări şi paradigme educaţionale în favoarea unei inovări integrale a eco-sistemelor dunărene, revitalizarea patrimoniului cultural-istoric şi natural în vederea conectării drumurilor vinurilor/obiectivelor conexe la rutele culturale europene recunoscute de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Reuniunile pe aceste teme, în cadrul Grupurilor de Lucru, vor fi ghidate de Dl Dr. Pietro ELISEI, Expert ISOCARP în domeniul planificării şi inovării urbane. Informaţii şi elemente noi vor fi publicate în secţiunea CIO-SUERD „Jean Bart” a siteului Casei Europei, care se va focaliza îndeosebi pe priorităţile mai sus menţionate.

Lansarea Hub-ului s-a bucurat, de asemenea, de sprijinul Asociaţiei „Simona KADAS” (Oradea) şi al Fundaţiei „Pro Educaţia David”. Partenerii Media Asociaţi prezenţi au fost Agenţia Naţională de Presă AGERPRES şi canalul TVH al Universităţii Spiru Haret.

Asociaţia CLDR
Bucureşti, 5 februarie 2018

mai mult
Social

Artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” din Ploieşti au făcut o surpriză copiilor internaţi la Institutul Oncologic Bucureşti

cununita

Surpriză pentru copiii internaţi la Institutul Oncologic Bucureşti! Artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” din Ploieşti le-au oferit, sâmbătă, un program artistic pentru a le aduce bucurie şi a-i asigura că nu luptă cu boala singuri. Este vorba despre o nouă serie de acţiuni umanitare derulată de către voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, care vor organiza spectacole si activităţi artistice într-o zi din fiecare lună a anului pentru a-i ajuta pe micii pacienţi să treacă mai uşor de perioada petrecută în spital.
Tinerii artişti de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” care au susţinut spectacolul de la Institutul Oncologic sunt coordonaţi cu multă pasiune de către Adela Dumitrache Dumitru – profesor de muzică la Liceul „I.L. Caragiale Ploieşti” şi la Colegiul de Arte „Carmen Sylva”, unde predă canto. Artiştii au vârste cuprinse între 5 şi 17 ani, poartă costume tradiţionale din cele mai frumoase şi diversificate, sunt autentici, iubitori de Artă şi frumos, iar florile pe care fetele grupului şi le-au prins în păr sunt naturale.
„Astăzi, ne aflăm la clinica oncologică pentru copii pentru ca vrem sa le aducem acestora o bucurie in suflet prin cantecele pe care noi le-am pregatit. Este vorba despre cantece traditionale, cantece patriotice, cantece romanesti. Costumele traditionale romanesti pe care noi le purtam ne indeamna sa cantam asa. Noi, de fiecare data, incercam sa ducem zambet pe buze acolo unde este nevoie si, iata, astazi, ne-am gandit sa venim la clinica oncologica pentru copii, bineinteles si cu sprijinul preotului Marius Gheorghe de la parohia Pleasa, caruia ii multumim foarte mult ca ne-a solicitat. Suntem siguri ca le-am adus bucurie micutilor pacienti pentru ca ei au nevoie din partea noastra de optimism, de fericire, de bucurie”, a declarat Adela Dumitrache Dumitru – profesor de muzica la Liceul „I.L.Caragiale” Ploiesti si la Colegiul de Arte „Carmen Sylva”.
Atmosfera extraordinară din sală cu o puternică încărcătură emoţională i-a determinat pe artiştii de la grupul vocal „Cununiţa Muntenească” să recite şi rugăciunile precum „Inger, Ingeraşul meu” si „Tatal Nostru”, chiar dacă acestea nu se aflau, iniţial, în program.
Coordonatorul grupului de voluntari al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, Danut Pruna, a declarat: „Aceasta este prima editie, in fiecare luna, de acum inainte, o sambata o vom dedica bolnavilor de la Institutul Oncologic Fundeni si de la Spitalul Fundeni, unde vom organiza activitati cu copiii de acolo. Avem o colaborare stransa cu IOB, semnandu-se un protocol cu Patriarhia Romana pentru „Campania de Prevenire si Diagnosticare a Cancerului de Col Uterin”. Am mai fost la acesti copii, am avut o campanie de donare de alimente pentru toti bolnavii din Institul Oncologic Bucuresti, ocazie cu care le-am oferit si un spectacol de Craciun. Ne-am gandit sa facem acest lucru repetitiv pentru ca sunt oameni greu incercati si cu atat mai mult, copiii. Dorim sa le mai inveselim putin sufletele si, poate avand un psihic mai bun, mai sanatos, trec mai usor peste aceste probleme. Astazi, reusim acest lucru cu sprijinul parintelui Marius Gheorghe cu care avem o colaborare mai veche si cu ansamblul „Cununita munteneasca” si alti invitati din Pleasa si impreuna reusim sa ajutam mai multi oameni. Ne dorim sa dezvoltam asemenea colaborari si cu alte parohii in care am fost si in care exista asemenea ansambluri. Astazi, a fost o activitate foarte reusita, copiii de aici s-au bucurat si au transmis multa emotie. Credeam ca o sa fiu tare si o sa reusesc sa trec cu zambetul pe buze, sa-mi ascund sentimentele, dar nu am reusit. Am intalnit aici un copil care zambea foarte mult, nu-si arata durerea si boala, insa mama lui plangea in spatele lui. Vreau sa ii fim aproape, i-am dat numarul de telefon, este foarte greu ca si parinte sa treci prin aceasta situatie. Mama mi-a marturisit ca Dumnezeu i-a daruit acest copil, ea nu putea face copii si eu sunt sigur ca acest copil va fi un invingator”.
Voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului au fost sprijiniţi în organizarea acestei activităţi social-filantropice de la Institutul Oncologic Bucuresti de către reprezentanţii parohiei Pleasa, din Prahova, cu care au o colaborare mai veche. La finalul activităţii, parintele Marius Gheorghe le-a spus micuţilor pacienţi şi câteva cuvinte de încurajare.
„Astazi, ne-am gandit sa le aducem o bucurie micuţilor pacienţi de la Institutul Oncologic Bucuresti, mai ales ca ne pregatim de perioada intrarii in Postul Pastelui, dar si pentru ca este Anul Unitatii de Neam. Acesti micuti au nevoie de o incurajare si acest concert este o incurajare si un imbold, stiind ca mesajul bisericii noastre se sprijina pe acesti trei mari piloni: credinta, nadejde si dragoste. Daca avem credinta ca Dumnezeu este cu noi, daca avem nadejdea ca El tot timpul lucreaza prin mainile oamenilor buni si daca avem dragoste fata de aproapele nostrum, cu siguranta ca vom putea trece peste orice incercare, cum sunt si incercarile prin care trec si acesti copii. Noi vrem sa le spunem ca daca il vor avea pe Dumnezeu langa ei si daca vor fi impreuna si daca se vor ruga unii pentru ceilalti, vor putea trece peste orice obstacol sau incercare a vietii lor. Stiu ca sunt copii cu nevoie speciale, dar cea mai mare nevoie a lor este nadejdea ca vor trece si ca totul va fi bine. A fost un spectacol extrem de emotionant! Acesti copii ne ofera in fiecare zi modele de luptatori pentru ca noi spunem ca nu poti sa iesi invingator intr-o lupta pana nu participi la ea si am gasit astazi niste copii extrem de increzatori, extrem de pozitivi si niste parinti care isi pun nadejdea in Dumnezeu, nadejdea in Hristos care are experienta crucii, experienta tristetii si a suferintei. Bucuria a fost cu atat mai mare ca printre acesti copii am gasit un baietel pe nume tot Marius si care mi-a marturisit ca vrea sa devina preot pentru ca el considera ca cea mai inalta slujire este sa-i slujesti lui Dumnezeu. Un astfel de copil care totusi trece printr-o incercare care pe multi dintre oameni i-ar deznadajdui, ne invata de fapt cum sa privim suferinta, cum trebuie sa privim boala si ca nadejdea, credinta si dragostea sunt cele mai importante lucruri in viata. Dimineata am savarsit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie la biserica din parohie, in cadrul slujbei pomenindu-i pe toti acesti copii, iar apoi am venit aici sa le aducem o bucurie pentru ca Hristos este cel care ne ofera nadejdea in fiecare zi si stim ca bunatatea este o limba internationala, nu o inveti oriunde, nu ti-o preda nimeni, ci se afla chiar aici in inima ta”, a punctat parintele Marius Gheorghe, de la Parohia Pleasa.
Vasilica, mama unui baietel internat la Institutul Oncologic Bucuresti, a declarat: „Frumos! Mi-a placut spectacolul. Mai sunt spectacole, aici. Sunt din Vrancea, Vidra. Baiatul meu este diagnosticat cu o tumora maligna la cap. A fost operat si acum urmeaza tratamentul din spital, doamna doctor a avut grija si baiatul arata destul de bine acum”.
Totodată, artistul plastic, Delia Lungan, a invitat copiii din sală la o lecţie de pictură. Micutii au realizat un tablou cu un răsărit de soare şi multe inimi, sub coordonarea atentă a artistei. Acest tablou, alături de alte lucrări pictate de copii în prezenta Deliei Lungan in cadrul altor campanii organizate anterior, va fi prezent intr-o expoziţie organizată de către voluntarii CMN şi scos la licitaţie. Fondurile obţinute în urma licitaţiei vor fi investite, ulterior, în acte caritabile.
Toate acţiunile social-filantropice ale Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului sunt derulate de către voluntari sub coordonarea atentă a părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru.
Comunicat de presa al grupului de voluntari al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului
Danut Viorel Pruna
Voluntar Coordonator – Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului

mai mult
Social

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU O CARTE DUPĂ CE O CITEȘTI ȘI O UIȚI ÎN BIBLIOTECĂ

anticariat

Nu te-ai întrebat niciodată care e soarta unei cărți pe care ai citit-o?

Pentru mulți dintre noi, povestea și istoria unei cărți se termină în clipa în care dăm ultima filă. O luăm, fără măcar s-o mai privim și o așezăm undeva, probabil unde ne e mai la îndemână, dar nu ca s-o ridicăm din nou, cândva, ci pentru că ne e prea indiferentă soarta ei de acum și nu ne mai ostenim nici măcar să o așezăm la locul ei. Pentru mulți dintre noi, partea aceea din bibliotecă pe care am citit-o poate fi cu ușurință un cimitir al cărților. Acolo ajung acele exemplare de care poate nimeni nu se va mai atinge.

Gândul ăsta e chiar trist, să știi că, într-un fel, o carte poate fi doar de unică folosință, că menirea ei se încheie aici, odată ce o închizi și că trec anii, iar lumea dintre paginile iei rămâne ferecată altor ochi. Nu e păcat, dacă stai să te gândești?

Ei bine, în calea asta a abandonului și al uitării apar anticariatele și achizitorii de carte veche. Căci există și cititori care refuză să-și lase cărțile să îmbătrânească fără folos, umplându-se de praf pe etajere, cu gândul că dacă le vând mai departe, alții se vor putea bucura de ele, iar atunci achizitorii intervin. Și, ca într-o resuscitare cardio-pulmonară a unui om bătrân și bolnav, pe care medicii îl readuc la viață, așa fac și achizitorii cu cărțile vechi. Cărțile vechi resuscitate pot trăi apoi mult mai mult decât oricare om, sute de ani. Și asta e toată vraja lor, o poveste dincolo de povestea dintre pagini. Ca să aflu mai multe, am vorbit cu doi achizitori de carte veche, Radu și Ionuț, care lucrează la anticariatul Târgul Cărții, să văd cum merge de fapt toată treaba asta.

Ce face un achizitor de carte veche? Așa cum îi spune și numele, acesta evaluează și cumpără cărțile vechi de la cei ce nu le mai vor, ca să le reînvie și să le dea altora care le caută și nu le mai găsesc nicăieri prin librării.

Dacă pentru Radu, și cărțile noi, și cele vechi sunt la fel de frumoase, Ionuț ne-a dat trei motive pentru care el consideră că volumele vechi sunt mai frumoase decât cele noi, și anume:

Cărțile vechi au o poveste, au trecut prin mâinile unei persoane sau chiar prin mâinile unor generații întregi de oameni care au avut sau nu grijă de ele.
Cărțile vechi creează un fel de punte între trecut și prezent, nu poți spune același lucru despre o carte mai nouă.
Unele cărți vechi au o legătură specială realizată din piele sau din pânză, pot spune că sunt adevărate opere de artă.

E frumos să vezi cum se descoperă o adevărată lume a cunoașterii prin mâinile tale

În primul rând, am vrut să aflu cum au ajuns în lumea cărților vechi, dacă au vreo poveste inspiratoare care i-a adus fix aici și nu între cărțile noi. La început, a fost doar căutarea unui job livresc pe care l-au „luat” de jos, cum ne spune Ionuț, „ștergeam praful de pe cărți, aranjam cărțile, făceam curat prin anticariat.”

Și acum, la Târgul Cărții, fac parte din „echipa de salvare” a tomurilor care nu mai servesc deținătorilor originali. O zi din viața unui achizitor „e un adevarat ritual al căutării de cărți. Acesta pornește de dimineață, atunci când ne împărțim pe echipe și zone lista de adrese la care trebuie mers pentru a căuta, evalua și cumpăra cărți”, ne spune Ionuț, pe când Radu, care de multe ori face febră musculară de la căratul cărților, își începe dimineața cu o prima cafea băută la birou, undeva pe la ora 10.00, ca apoi, în 15-20 de minute, să fie deja pe drum spre cititorul care-și vinde exemplarele.

În funcție de numărul de cărți anunțate pentru achiziții și de situația traficului din București, ne stabilim și programul astfel încât să ajungem la toate programările la orele stabilite. Într-o zi normală de achiziții, ne întoarcem la sediu foarte aproape de sfârșitul programului, cu mașina încărcată și cu mai putini bani.
(Radu)

[…] În fiecare zi descoperim în drumurile noastre lucruri noi. Oameni noi, vise, adevăruri, descoperim viața din Bucureștiul de astăzi prin cărțile de odinioară.
(Ionuț)

Când ajungi la omul care-ți vinde cărțile, ca achizitor de carte realizezi că iei practic și o părticică intimă din tot ce e acel cititor și din devenirea lui odată cu volumele.

Se întâmplă de multe ori ca oamenii, în general cei mai în vârstă, în timpul achiziției să devină melancolici la revederea unei cărți, căzută pe undeva pe după biblioteca lor și recuperată de noi, și să înceapă să ne povestească cât de dificilă a fost achiziționarea ei sau să povestească de prietenia lor cu autorul și multe altele.
(Radu)


Depozitul de carte Târgul Cărții

De aceea, Ionuț găsește că uneori, relaționarea cu oamenii care renunță la volumele lor și, implicit, și la o parte din ei, poate să nu fie întotdeauna izbutită. Astfel, din curiozitate, am întrebat peste ce fel de cititori au dat în periplul lor, în funcție de felul cum au păstrat sau felul cum s-au despărțit de cărțile vechi pe care li le-au dat pe mână:

1. Cei care ne sună imediat după ce le-au citit, ca să facă loc pentru următoarele cărți.
2. Cei care nu mai au ce să facă cu ele și le ocupă mult spațiu, iar copii lor nu mai citesc de când au apărut internetul și calculatorul.
3. Cei ce au nevoie de ajutor financiar și niște bănuți ar fi bineveniți.
4. Cei care ne cheamă doar pentru a ne arăta ce cărți bune au ei, dar nu vor să le vândă.
5. Cei din categoria ‘le-am moștenit și vreau să vând apartamentul’.
(Radu)

Cu toate astea, meseria de a descoperi, evalua și salva tomuri e un deliciu și nu ar fi fost posibilă fără o dragoste față de cărțile vechi și fără curiozitate, mi-au spus cei doi achizitori.

E frumos să vezi cum se descoperă o adevărată lume a cunoașterii prin mâinile tale. Nu știu dacă aș fi ajuns aici dacă nu mi-ar fi plăcut să lucrez cu tomurile, e frumos să vezi că reușești să aduci la viață cărți pe care multă lume le caută de foarte mult timp.
(Ionuț)

Sunt foarte multe chestii mișto. Vezi tot felul de locuri, de la apartamente vechi la penthouse-uri, ai ocazia să discuți cu toate tipurile de oameni, să scormonești prin lucrurile altcuiva, iar el să te lase. E mișto că poți cunoaște omul care îți vinde cărțile, după hârtiuțele, scrisorile și obiectele ascunse și păstrate de el în cărți. Răsfoirea unei cărți pe care cineva citit-o și a memorat-o cu drag, în timp ce acea persoana îți face un rezumat al ei, cât și al istoriei ei, îți provoacă un sentiment foarte plăcut. Cu greu îți aduci aminte că ai venit să îi iei cartea și nu să îl rogi să o păstreze. (Radu)

Toate cărțile au o valoare sentimentală și intrinsecă

Și când ies din reverie și își aduc aminte că au venit după cartea veche pe care omul vrea s-o lase altuia spre citire, am vrut să aflu cum fac diferența între o carte veche și una cu adevărat valoroasă.

Radu ne spune că „sunt multe criterii care dau valoarea unei cărți: ediția, editura, tirajul, starea fizică, cererea pentru acea carte și multe altele. Diferența dintre o carte de 5 lei și una de 500 de lei poate fi dată de un singur an, o iscălitură sau o imagine.” Pentru Ionuț însă toate cărțile au „valoare intrinsecă, toate au o poveste frumoasă în spatele lor, au o valoare sentimentală.”

 

Savoarea acestei așa-numite valori sentimentale de care amintește Ionuț este dată de reminiscențele istoriei acestor cărți, unele supraviețuind războaie, purtând cu ele până în acest secol „fotografii, flori, hârtii cu note, etichete, semne deosebite de carte sau chiar și bani”, completează el. Tot Ionuț ne spune că:

Pe lângă note, sublinieri, semne și alte mâzgălituri făcute în paginile cărților vechi, care spun și ele o poveste în sine despre cei care au răsfoit cărțile respective, avem dedicațiile și autografele care spun adevărate povești, de cele mai multe ori uimitoare. Acestea pot da valoare bibliofilă unei cărți. Ele sunt cele care prezintă frânturi din poveștile cărților. Ca anticariat care cumpără cărți de la domiciliu, avem o colecție impresionantă de astfel de cărți, peste 900 se află în secțiunea noastră Cărți cu autograf.

Să îți cumperi o carte și să o ții în bibliotecă e ca și cum ai adopta o pisică pe care nu o mângâi

Și, dacă tot vorbeam de însemnele timpului lăsate pe paginile volumelor, am vrut să știu care a fost cel mai vechi pe care au pus mâna de când lucrează la Târgul Cărții. Lui Radu i s-a întâmplat demult, la începutul meseriei, să dea peste un volum din anii 1590-1600 în latină, dar nu-și amintește ce carte era. Mai recent, a descoperit o bijuterie din 1713. Ionuț ne spune că li se întâmplă cel mai des să dea peste cărți de prin perioada interbelică, de la edituri mai puțin cunoscute. Completează:

Am avut cărți în limba germană veche, în franceză, de prin anii 1700. Majoritatea sunt foarte deteriorate și nu mai prezintă interes pentru cei care le vând.

Cu ocazia asta, le-am propus și un exercițiu de imaginație: viața unei cărți după ce o citești și o uiți în bibliotecă. Iată ce mi-au zis:

Dacă am însufleți cărțile, cu siguranță din fiecare bibliotecă s-ar auzi plânsete și oftaturi. Fiecare vecin ar lovi în peretele celuilalt, strigând la el să mai citească o dată cartea aceea, că nu îl lasă noaptea să doarmă. Să îți cumperi o carte și să o ții în bibliotecă e ca și cum ai adopta o pisică pe care nu o mângâi.
(Radu)

O carte poate fi privită ca o ființă vie. Ea se naște în momentul în care tu o procuri de la un anticariat, de la o librărie sau o primești cadou de la o persoană dragă, apoi ea trăiește atât timp cât tu o citești și te preocupi de ea. În cele din urmă, ea moare dacă o lași uitată pe un raft undeva sau, mai rău, într-o boxă de bloc. Fizic, o carte se deteriorează dacă nu are condiții proprii de păstrare. De multe ori întâlnim în drumurile noastre cărți murdare, umflate de umezeală sau, mai rău, mucegăite.
(Ionuț)

Și pentru ca acest lucru să nu se întâmple și cărțile să nu se mucegăiască „grație” abandonului, Ionuț le transmite cititorilor că volumele „nu sunt obiecte de decor interior (într-o bibliotecă). Ele sunt făcute pentru a fi citite”. Trebuie să circule ca să nu moară, e ca un soi de reîncarnare de fiecare dată când volumele ajung în mâinile cuiva dornic să le răsfoiască:

Cu siguranță, fiecare dintre noi are o carte pe care altcineva și altundeva și-o dorește. Dacă din acea carte ai aflat informațiile pe care le doreai sau pur și simplu nu îți mai e de folos, cu siguranță altcuiva i-ar fi de folos. Și, pe lângă asta, nu te mai cerți nici cu vecinii.
(Radu)

La final, am fost curioasă să mai aflu unde îi pot găsi cititorii care vor să le dea pe mână cărțile lor vechi și care sunt pașii prin care pot să „pună în mișcare” volumele pe care nu le mai citesc. Ionuț:

Ca să glumesc puțin: vin eu, nu trebuie să fiu căutat. Avem 2 mașini de transport cu care ne deplasăm prin București ca să cumpărăm cărți. Iar primul pas, pentru cineva care vrea să dea mai departe cărțile pe care nu le mai citește, este să mă contacteze (pe mine sau pe colegii mei de la achiziții):

0731.407.474
contact@targulcartii.ro

Așadar, dacă te-am convins că cel mai bun lucru pentru cărțile tale vechi pe care știi că nu le mai citești ar fi ca ele să ajungă în alte mâini de cititor, vânzându-le, caută-i pe băieții de la Târgul Cărții și fă o programare:

Cumpărăm carte second hand pentru anticariatul Târgul Cărții evaluând, de fiecare dată, colecțiile de carte veche sau edițiile de carte rară la prețul lor corect. Târgul Cărții cumpără cărți second hand în cazul în care clienții noștri doresc lichidarea bibliotecii și a colecțiilor de carte veche pe care le dețin.

Avem o experiență foarte vastă în ceea ce privește evaluarea cărților de anticariat și lichidarea stocurilor de cărți vechi, iar faptul că clienții ne devin fideli atunci când vine vorba de vânzare de carte veche este cartea noastră de vizită.

Urmărește clipul care îți prezintă procesul de vânzare-cumpărare de cărți vechi:

Ioana Vighi
mai mult
Social

Sunt medic. Și…cui îi pasă?

doc

Am 35 de ani, sunt medic specialist gastroenterolog. Am ajuns aici prin munca, multa munca. Am intrat la unul dintre cele mai bune licee din orasul natal, dand examen de admitere. Am terminat liceul printre cei mai buni elevi. Am intrat la medicina, dand examen de admitere, nu concurs de dosare. Am terminat cei 6 ani de facultate cu media 9.72 la examenul de licenta. Am fost intre primii 50 de candidati la examenul de rezidentiat in 2007. Urmeaza 5 ani de rezidentiat, 2 copii si, in aprilie 2017, marele examen: specialitatea.
Dupa examen, inscriere in Colegiul Medicilor: teste pentru sifilis, TBC, examen psihiatric….
Depus CV-uri cam peste tot pe unde puteam.
Inscriere la AJOFM, macar contributiile sa le am asigurate. Deci 11 ani de studii superioare terminate cu..somaj.
Se poate mai rau? DA!
Interviu la o clinica privata. O luna de tinut in sah. Ne pare rau, angajam pe cineva cu mai multa experienta in endoscopia interventionala.
Alternativa? Ma inscriu la doctorat. Domeniu de interes, nu pierd contactul cu lumea medicala. Locuri limitate la buget. Intra “cine poate”. Taxa pe an 5000 ron. Hai ca nu-i chiar asa de mult, pentru educatie merita.
Intre timp incepe cursul de competente pentru ecografie- partea 1-3000 Ron. Daca trebuie, trebuie.
Am posibilitatea sa fiu cadru didactic asociat la Universitate- o sursa de venit. Mi se atribuie 5 ore pe saptamana, 38 Ron ora. Cam 20 de ore pe luna, dupa ce se retin contributii am ramas cu 533 Ron. Nu vorbesc de orele suplimentare care nu pot fi platite “ pentru ca vi s-au atribuit doar 5 ore “. Venit net luna decembrie 400 Ron. Ore efectuate cel putin 10 pe saptamana.
Refacut CV, redepus.
Incepe modulul 2 de ecografie. Alti 3000 Ron. Alt interviu, fara finalitate.
Si cand credeam ca nu se poate mai rau, mail de la Universitate:
Anuntam cadrele didactice asociate, care efectueaza plata cu ora, sa depuna lunar declaratia pe proprie raspundere atasata, daca veniturile brute totale din luna declarata, pe care le realizeaza persoana, din toate contractele pe care le are (la UMF si in alta parte), este mai mare decat salariul minim brut pe economie de 1900 lei. Daca salariul brut la plata cu ora este mai mic decat salariul minim, iar persoana nu depune declaratia atasata, e posibil sa rezulte un salar net negativ (depinde de numarul de ore efectuate). Declaratia se ataseaza la pontajul lunar.
Cum venitul de la Universitate e singurul meu venit, sun sa ma lamureasca. Pai Dna dr. cate ore ati efectuat in ianuarie. 15. Asta inseamna 15×48, 720 Ron. Cum nu aveti alt venit cuantumul contributiile se raporteaza la salariul minim pe economie, adica 1900 Ron. Asta inseamna 665 Ron. Va raman 55 ron, 10% impozit. Deci pe luna ianuarie voi lua salariu de 50 Ron. Dar daca nu faceti minim 14 ore pe luna, va trebui sa mai aduceti Dvs bani pentru contributii.
M-a bufnit plansul. Doamne, dupa 11 ani de invatat, 50 Ron pe luna, sau sa ajung sa platesc eu statul pentru cateva ore pe care le predau !??
Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa imi para rau ca am ales sa fiu medic. Nu vreau decat sa-mi exercit profesia pentru care am investit atat si sa fiu respectata. Puteam sa aleg orice altceva, orice….
Buliarca Alina

mai mult
Social

Un vin istoric: Vinul Unirii

vinul-unirii-3

Vinul este prin excelență elementul material ce nu are limite de manifestare, fiind în acest sens o mică scară dinspre omul ca ființă biopsihică, spre Absolut. (Oare nu vinul ce însoțește masa ne transformă din simplu sistem digestiv, în ființă spirituală?)

Desigur, există multe tipuri de vinuri: vinul logic și vinul mistic, vinul vizual și vinul acustic, vinul pentru tinerețe și vinul senectuții, vinul bărbătesc și vinul delicat, chiar și vinul solitudinii – paradoxal, căci această băutură e cea a cuminecăturii. (Nu întâmplător Divinitatea a ales să ne unească între noi, și cu Ea, pe această cale).

Așadar, s-ar putea vorbi și de un vin istoric, ce unește nu doar pe orizontală, dar și pe o verticală a timpului. Vinul poartă întotdeauna amprenta „creatorului” său și a locului, descoperirea valențelor nelimitate ce le oferă natura fiind riscul și provocarea oricărui producător, iar ele nu pot fi desprinse de spațiul propriu. Podgoria Târnavelor, căci despre ea vorbim, este strâns legată de spațiul și momentul Unirii, iar producătorul vinurilor de aici, promotor vechi al valorilor locului și al celor naționale, și-a manifestat, în an aniversar, din nou această misiune meta-comercială (vom vedea de ce).


Podgoria Târnavelor

Înainte, un mic intermezzo filozofic. Dacă stăm vara în fața unei podgorii, de exemplu ca cea de aici, din Alba, admirăm strugurii ce se coc pe butuci: unul e riesling, altul pinot gris, fetească sau sauvignon. Toți sunt la fel, dar unici în același timp, avataruri ale Unului, de aceeași esență cu acesta într-o varietate de esențe spirituale pe care nu o putem cuprinde și înțelege. Sunt apariții ale singurului Unu, strugurii și vinurile fiind precum nestematele (putem compara rubinul, smaraldul și diamantul?) și fetele, ele însele într-o infinitate de varietăți dar unite prin același farmec scânteietor al frumuseții și feminității lor; căci nu-i așa, după spusele unui filozof, orice femeie se poate preface într-o piatră prețioasă sau într-un vin.

Ei bine, dintre toate aceste manifestări ale sacrului, Jidveiul a ales inspirat pentru aniversarea Centenarului Unirii vestitul soi autohton Fetească Regală, a cărui patrie de origine e Transilvania („oficializat” în sec. XX, dar cu rădăcini ancestrale la țărănii români de aici, probabil de pe vremea dacilor, ei înșiși mari băuturi de vin) căruia i-a dat, cu această ocazie, una dintre cele mai complete și fine forme din istoria sa, într-un vin care parfumează și trăiește, simplu și complex ca un buchet de flori perfect echilibrat, cu nuanțe de citrice și măr verde.


Crama Jidvei

De ce meta-comercială?

Cu aceste calități, la degustarea de săptămână trecută eram convinși că vorbim de produse Premium, adresate consumatorilor sofisticați și generoși cu bugetul alocat vinului. Surpriza celui mai mare producător autohton este o poziționare a Vinului Unirii în gama medium, adică o adresabilitate generală, accesibilă tuturor românilor.

Această poziționare, de a aloca un produs Premium la o gama inferioară poate fi mult contestată de strategii de business, dar motivația companiei este simplă: în acest an aniversar, de importanță crucială pentru neamul românesc, trebuie să ne bucurăm și să împărtășim cu toții, de la mic la mare, un produs de calitate ce ne leagă între noi și peste timp cu generațiile trecute, ce s-au sacrificat pentru Marele Moment din 1918.


Un roze premium pentru toată lumea

Provocarea roze-ului

Podișul transilvan din zona Târnavelor e recunoscut pentru aciditatea și aroma unice ale vinurilor albe, a face aici vinuri roșii era considerat multă vreme un risc major și inutil. Și totuși, de câțiva ani deja vorbim de Cabernet, Shiraz sau Pinot Noir, care acum sunt cupajate într-un roze catifelat, cu arome intense și calde cu note de merișoare, cireșe negre și coacăze roșii, ce completează gama Vinul Unirii.

Un produs roze (care cere, mai ales cele cupajate, o artă fină) ce poate concura ușor cele mai bune produse de pe piața românească, îl regăsim din nou la un preț mult sub valoarea sa oenologică, pe același criterii de reprezentativitate și unitate, în moment aniversar.

Rădăcina tuturor bețiilor este dragostea spune o zicală, fie că aveți doar dragostea de istorie, de frumos sau de Absolut, vă invităm la Vinurile Unirii, dar nu cu prozelitism oenologic, ci precum spune psalmul: gustați și vedeți.

Vasile Dolean

 

România este unul dintre cei mai importanți producători de vin din Europa (locul 5), iar Jidvei Srl Alba este cel mai mare producător român de vinuri, spumante și distilate, exploatând o suprafața impresionantă, ca. 2,500 ha de vie în zona Târnavelor, cu o paletă vastă de produse, de la tradiționalele vinuri albe, la vinurile Premium din gama Owner’s choice, roze sau spumante, și bineînțeles, popularul distilat din vin.

Campania producătorului Jidvei pentru Centenarul Unirii este mai amplă și va continua pe tot parcursul anului. Despre calitățile „tehnice” și rațiunea comercial-istorică a lansării acestor vinuri de excepție, direct de pe site-ul producătorului:

https://www.jidvei.ro/ro/noutati/vinul-unirii-produsul-aniversar-lansat-de-jidvei

mai mult
Social

Cel mai mare ”jaf” din istoria criptomonedelor: 260.000 de clienţi s-au trezit cu conturile golite

bitcoin

Premieră pe piaţa criptomonedelor: Un exchange japonez oferă despăgubiri în valoare de 420 de milioane de dolari după ce 260.000 de clienţi şi-au pierdut monedele în urma unui atac cibernetic.

Exchange-ul japonez Coincheck oferă clienţilor despăgubiri de 426 de milioane de dolari după ce 530 de milioane de criptomonede NEM au fost furate în urma unui atac cibernetic, potrivit Wall Street Journal.

În cadrul unui comunicat publicat pe website-ul companiei, Coincheck a transmis că utilizatorii care aveau criptomonede NEM vor fi despăgubiţi la o rată de schimb de 0,82 dolari per monedă (n.r: valoarea actuală a monedelor NEM este de 1,03 dolari per monedă, potrivit coinmarketcap.com).

Compania a transmis că a pierdut 523 de milioane de monede NEM în urma unui atac cibernetic, aflate în portofelele electronice a 260.000 de utilizatori.

Coincheck nu a transmis data la care clienţii vor primi despăgubirile, dar a transmis că va finanţa procedura din fondurile proprii.

Rata de schimb la care vor fi despăgubiţi utilizatorii reflectă scăderea în preţ înregistrată de NEM, după anunţul făcut de Coincheck referitor la atacul cibernetic. Unii utilizatori au criticat pe platformele de social media Facebook şi Twitter modalitate de despăgubire abordată de Coincheck, susţinând că ar trebui despăgubiţi la preţul anterior al monedei NEM sau că ar trebui să primească înapoi tot monede NEM, nu yeni sau dolari, precum a anunţat compania.

B.C.

mai mult
Social

România se confruntă cu riscul existenţial al „ieşirii de pe hartă“

WEF_World_Economic_Forum

Cred că acesta este riscul fundamental de ţară cu care ne confruntăm acum, obsedaţi cum suntem, exclusiv, de rezultatele unei bătălii politice, mărunte şi nesemnificative în sine, dar care poate avea consecinţe majore, obturându-ne treptat orizonturile, ducându-ne din ce în ce mai aproape de momentul în care vom lăsa să treacă de noi momentul în care un grup de state se va lansa decisiv în dimensiunile celei de-a Patra Revoluţii Industriale.
Nu e o simplă teorie, căci iată Raportul primit de participanţii de la World Economic Forum (dat publicităţii pe 12 ianuarie 2018), un document a cărui înţelegere corectă ar fi esenţială şi pentru liderii politici români deoarece enumeră clasamentele în care figurează ţările cele mai apte să intre în competiţia teribil de acerbă şi complexă pe care o presupune cea de-a patra revoluţie industrială aflată acum în curs, asta fiind echivalentă cu capacitatea lor de a adopta şi asimila tehnologiile emergente. Puteţi accesa aici integralitatea raportului intitulat Readiness for the Future of Production Report 2018.  Ce înseamnă, mai exact, această nouă etapă a revoluţiei industriale? Suntem acum la începutul unei revoluţii tehnologice care va schimba la modul fundamental relaţiile noastre cu lumea care ne înconjoară precum şi modul nostru de a trăi şi de a munci. Aceste schimbări, prin importanţa lor, prin dimensiune şi complexitatea lor, nu seamănă absolut deloc cu ceea ce omenirea a cunoscut până acum. Nu ştim încă ceea ce se va întâmpla, dar un lucru este sigur: răspunsul nostru trebuie să fie unul global şi trebuie să implice toate părţile interesate la nivelul mondial: sectorul public, sectorul privat, lumea academică şi societatea civilă… Totul nu este, în primul rând, o chestiune de adaptare tehnologică. Aceasta este doar partea a doua, consecinţa unui demers propriu societăţilor care se pregătesc, prin aplicarea principiilor ştiinţei guvernării, să efectueze acest mare salt istoric. Esenţială este capacitatea unei ţări de a elabora o viziune coerentă asupra propriului său viitor, de a genera un climat politic, legislativ, investiţional previzibil care să susţină ambiţiile şi să o pregătească pentru jocul viitor al supravieţuirii într-o lume cu noi criterii competiţionale. Context în care vă invit să vedeţi care este, din punctul de vedere al experţilor care au realizat Raportul, care este tabloul ţărilor pe care le consideră ca oferind datele de bază pentru efectuarea Saltului. Mă doare să văd că numele României nu figurează în aceste tabele ale Marii Competiţii, ceea ce presupune că, în viitorul apropiat, cel care a început deja azi, vom fi confruntaţi cu riscul absolut real al „ieşirii de pe hartă“.

Citeste mai mult: adev.ro/p2ufb3

mai mult
Social

Cel mai MARE JAF de pe Terra: 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roșia Montană!

rosia-montana1

6.300  de miliarde de dolari e o sumă minimă constatată prin calcul matematic simplu. Dacă am împărți suma la numărul de români aflați pe TERRA (aprox 30 de milioane), fiecărui român în parte i-ar reveni 2 milioane de dolari!!!

Cel mai important e că s-a aflat care-i miza. Acum știm pentru ce luptăm!!!
Lăsând la o parte ceea ce vor politicienii corupți, în frunte cu Ponta, e cazul să decidem noi ce avem de gând? Senatorul Haralambie Vochiţoiu, vicepreşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, de profesie inginer minier recunoaşte că este vorba despre “48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea!!!
1276007_10201611898197855_1953300467_o

Ce facem cu  Roşia Montană?

            1. O dăm la “fier vechi”, aşa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigaţii, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) şi vom încasa câteva miliarde de euro?
            2. O preţuim pentru că o avem şi o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândeşti la 6300 de miliarde  de dolari.
            3. O punem în valoare şi facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doar taxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem maşini, din aur facem bijuterii. Şi nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.

De ce 6,3 trilioane de dolari? (6300 de miliarde de $!!!!)

Pentru că în multe declaraţii ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecţiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roşia Montană se menţionează şi cantităţile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susţinute de inginerul geolog şef Aurel Sântimbrean, de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaş, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, precum şi de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puţuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare şi alte date de identificare.

 Cantitatea ce vrea RMGC-ul lui Ponta să fie exploatată e de 218 milioane de tone….ori 28.973,91 $ = 6300 MILIARDE $!!!! …însă la foarte multe elemente lipsesc date despre concentrație, date despre prețuri dar și date despre prezență!

Sunt elemente de care nu ştiaţi? Şi eu am păţit chestia asta şi a trebuit să le verific în Sistemul Periodic al lui Mendeleev pe unele dintre ele. Şi pentru mai multă claritate, am întocmit un tabel cu utilizări ale acestor elemente. Senatorul Haralambie Vochiţoiu, vicepreşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, de profesie inginer minier recunoaşte că este vorba despre “48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea.

Element
Utilizari
Litiu
– aliaje de lagăre (împreună cu sodiul și calciul)
– dezoxidant, desulfurizant și degazant pentru cupru
– prepararea tritiului 3H, intră în compoziţia agenţilor de răcire din reactoarele nucleare
– baterii și acumulatori electrici
– lubrifianţi pentru temperaturi înalte
Beriliu
– transparenţa la raze X îl recomandă pentru fabricarea ferestrelor şi a tuburilor pentru radiaţii X
– în industria aerospaţială pentru sateliţi şi vehicule spaţiale
– în reactoarele nucleare, ca moderator, agent absorbant sau reflector pentru neutroni
– aliaje speciale de Cu pentru scule, proiectile
Scandiu
– aliaje de aluminiu-scandiu pentru componente din industria aerospaţiala, echipamente sportive şi de pescuit
– în rafinarea petrolului (izotopul 45Sc ca agent de urmărire)
– ca îngrăşământ
Titan
– aliaje de Fe, V, Mo pentru aliaje puternice şi uşoare în industria aerospaţiala (motoare cu reacţie, proiectile, nave spaţiale)
– costume de scafandru autonome pentru adâncimi mari
– uz militar
– procese industriale (chimie şi petro-chimie, uzine de desalinizare, hârtie)
– medicină (proteze şi implanturi ortopedice şi dentare, instrumentar)
– bijuterii, telefoane mobile, automobile, industria agro-alimentară
– pigment TiO2 pentru vopsea albă
Vanadiu
– aliaje de oţel şi titan pentru scule de mare viteză, motoare de avion, aeronautică
– aliaje cu galiu pentru magneţi şi superconductori
– catalizator pentru anumite reacţii chimice
Crom
– îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului la coroziune, duritate şi rezistenţa la rupere
– galvanizare, catalizator pentru anumite reacţii chimice, coloranţi, colorarea verzuie a sticlei, detergenţi
Cobalt
– izotopul radioactiv 60Co este utilizat la radioterapia cu raze gamma
– îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului, componente pentru aeronautică şi motoare, galvanizare
– pigmenţi albastru şi galben pentru colorarea ceramicii şi a sticlei
– aliaje cu Samariu pentru magneţi permanenţi
Nichel
– aliaje de oţel inoxidabile
– baterii NiCd şi acumulatori Ni-MH
– magneţi permanenţi
Galiu
– termometre medicale (din cauza toxicităţii mercurului)
– spectacole de ”magicieni” (linguri care se topesc în palmă)
– semiconductori, leduri şi diode laser, panouri fotovoltaice, oglinzi
Germaniu
– semiconductori, tranzistori şi circuite integrate
– spectroscopie şi detecţie infraroşie
– catalizatori şi aliaje
Arsen
– semiconductori, leduri şi diode laser, fotoconductori
– ignifugarea lemnului, insecticide, tăbăcărie
– măreşte duritatea aliajelor, muniţia de vânătoare (plumbul pentru alice)
– pirotehnie (focuri albe – indian), coloranţi (galben regal pentru vopsele de ulei)
Seleniu
– catalizator pentru multe reacţii chimice
– industria sticlei, pentru decolorarea ei sau colorarea în roşu
– celule solare şi fotoelectrice, toner fotografic, camere de filmat, redresarea curentului electric, copiatoare, luxmetre, explozibili
– îmbunătăţeşte lucrabilitatea aliajelor de Cu şi oţel
– şampoane anti-mătreaţă
– medicamente pentru creştere şi disfuncţii reproducătoare
Rubidiu
– fotocelule, tehnica vacuumului
– artificii (culoare roşie)
– sticlărie şi ceramică
– datarea rocilor cu 87Ru
Strontiu
– pirotehnie (culoare roşu aprins) şi rachete de semnalizare
– ceasuri atomice
– producerea tuburilor catodice pentru televiziunea color
– pasta de dinţi, terapia cancerului cu 90Sr care este radioactiv
Ytriu
– pietre zirconia, monitoare pentru computere, lentile foto şi video, becuri economice
– îmbunătăţeşte duritatea aliajelor de aluminiu şi magneziu
– izotopul radioactiv 90Y (produs în reactoarele nucleare de uraniu) se foloseşte la tratarea diferitelor tipuri de cancer
– fabricarea superconductorului YBCO (la – 178 OC)
– filtre pentru microunde, comunicaţii pentru sateliţi
– fabricarea televizoarelor color (culoarea roşie)
– camere de ardere pentru motoarele de rachetă
Zirconiu
– stomatologie şi implantologie, bijuterii
– moderator pentru reactoarele de fisiune
– catalizator în multe reacţii chimice
– în aliaj cu Li se foloseşte pentru absorbţia CO2
Niobiu
– obţinerea oţelurilor inoxidabile, criogenice şi refractare
– motoare de avion şi echipamente rezistente la temperaturi înalte
– obtinerea de superconductori
– bijuterii
Molibden
– creşte duritatea şi elasticitatea oţelului, rezistenţa termică şi la coroziune
– fabricarea avioanelor şi rachetelor, lubrifianţi pentru temperaturi ridicate
– catalizator în industria petrolieră
– fabricarea tranzistoarelor, lampi cu halogeni, medicină nucleară şi lămpi röntgen
Rutheniu
– este folosit pentru creşterea durităţii platinei şi paladiului
– în aliajele de titan, un adaus de 0,1 % măreşte considerabil rezistenţa la coroziune
– un aliaj de Ru-Mo are proprietăţi de supraconductor
– este folosit la contactele electrice din întrerupătoarele de Pt şi Pd
– catalizator pentru multe reacţii chimice
– bijuterii, computere
– izotopul radioactiv 106Ru este folosit în tratamentele cu citostatice a bolilor tumorale
Rodiu
– element de aliere pentru platină
– catalizator pentru anumite reacţii chimice
– strat de acoperire prin galvanizare sau vaporizare pentru instrumente optice şi bijuterii
– contacte electrice
Paladiu
– catalizatori pentru automobile şi pentru industria petrolieră
– instrumente chirurgicale, contacte electrice, bijuterii, ceasuri
– purificarea hidrogenului (absoarbe de până la 900 de ori volumul propriu de hidrogen)
Argint
– este folosit în electrotehnică şi electronică
– numismatică, bijuterii, industria fotografică, oglinzi
– stomatologie, instrumente medicale, proteze, utilizare germicidă
Cadmiu
– baterii NiCd
– aliaje pentru lagăre
– electroplacare
– pigmenţi, televizoare alb-negru şi color
– celule fotovoltaice (împreună cu Te)
Cesiu
– izotopul radioactiv 133Ce este folosit ca oscilator cuantic

Cyd.ro

mai mult
Social

A murit Victor Spirescu, primul român ajuns în Marea Britanie la 1 ianuarie 2014, după ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii

spires

Anunţul a fost făcut pe Facebook de unul dintre prietenii săi. Victor Spirescu era cunoscut drept primul român care a ajuns în Marea Britanie la 1 ianuarie 2014, după ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii.

„Azi am pierdut un prieten drag mie şi familiei mele… A plecat mult prea repede dintre noi. În urmă cu 3 luni îmi spunea „Adiţule nu am trăit degeaba am trăit viaţa la maxim!”
Mai erau multe de făcut Victor! Odihneşte-te în pace Spirescu Victor! Condoleanţe familiei!”, a scris unul dintre prietenii lui pe Facebook.

Victor Spirescu a devenit celebru după ce, în 2014, era primul român care ajungea în Marea Britanie după ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii.

Viaţa sa privată, inclusiv condamnarea pentru agresarea fostei iubite, a fost expusă în repetate rânduri în ziarele britanice, a fost fotografiat cu politicieni, a apărut la televizor alături de liderul UKIP Nigel Farage, a fost oprit pe stradă de străini care îi cereau autografe.

La un an după ce ajunsese în Marea Britanie, Victor declara, potrivit Daily Mail, că abia aşteaptă să se întoarcă în România, cu toate că afirma că, anual, câştigă 60.000 de lire sterline (76.000 de euro).

Spirescu a părăsit şcoala la 18 ani şi susţinea că a învăţat engleza de la televizor. În Marea Britanie, acesta a lucrat, printre altele, într-o spălătorie şi în construcţii, iar în prezent, românul reuşise să îşi deschidă propria afacere.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

http://www.gandul.info

mai mult
Social

British School of Bucharest oferă burse pentru anul academic 2018 – 2019

bsb-scholarship-program

Cei care doresc să studieze la British School of Bucharest (BSB), singura şcoală din Bucureşti cu toţi profesorii vorbitori nativi de limbă engleză, au acum ocazia de a se înscrie pentru programul de burse pe care şcoala îl oferă!

BSB a dat startul programului de burse pentru anul academic 2018 – 2019, în care oferă burse de până la 100% din taxa de şcolarizare. Pot aplica pentru acest program toţi elevii cu vârste cuprinse între 13-16 ani care îşi doresc să studieze la British School of Bucharest şi, astfel, să descopere excelenţa educaţiei britanice. Înscrierile se pot face până pe 17 ianuarie 2018, ora 17:00. Procesul de selecţie include testări la matematică, engleză, un test de abilităţi cognitive, precum şi un interviu cu reprezentanţii şcolii.

La British School of Bucharest studiază elevi de aproximativ 50 de naţionalităţi. Scopul principal al BSB este să ofere fiecărui student, atât din punct de vedere educaţional, cât şi social, abilităţile necesare pentru societatea viitorului.

”Copiii vin la British School of Bucharest cu experienţe diverse şi împreună creăm un mediu cu adevărat internaţional, în care încurajăm fiecare student să-şi îndeplinească potenţialul academic, concentrându-ne pe educaţia completă a elevilor noştri. Beneficiile unei educaţii echilibrate, unde oportunităţile de dezvoltare extra-curriculare şi cele de leadership completează studiile academice, sunt dovedite prin rezultatele excelente obţinute în mod constant de studenţii noştri. Sunt convins că succesul continuu este, de asemenea, un rezultat al atenţiei noastre şi al angajamentului de a ne asigura că fiecare copil de la BSB îşi atinge la cel mai înalt nivel potenţialul şi că va intra în învăţământul universitar complet pregătit, cu încredere deplină în el”, a precizat Philip Walters, directorul British School of Bucharest.

B.S.

mai mult
Social

Opera caritabilă a Bisericii face cât două catedrale

Vasile-Banescu

Interviurile video PSnews.ro au continuat vineri, avându-l ca invitat pe teologul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române.

Unul dintre cele mai importante subiecte discutate cu oficialul BOR s-a referit la Catedrala Mântuirii Neamului, programată să fie final despre ale cărei costuri Bănescu a oferit explicații detaliate.

Pentru început, reprezentantul Bisericii a făcut istoria dezbaterilor privind necesitatea unei catedrale naționale, amintind că ideea a pornit în 1881 de la jurnalistul și poetul Mihai Eminescu.

„(Lucrările se află – n.r.) în stadiu foarte avansat, mai ales că anul acesta, anul Centenarului (anul în care sărbătorim practic 100 de ani de la inaugurarea formei de statalitate modernă a României), este anul în care va fi și sfințită Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului. Profit de ocazie să explic sintagma «Catedrala Mântuirii Neamului», pentru că, din păcate, inclusiv oameni cu cultură majoră, cu propensiune spre filosofie și spre teologie n-au înțeles inițial această denumire de «Catedrală a Mântuirii Neamului». Primul reflex al unui om care nu cunoaște istoricul acestui proiect este acela să creadă că e vorba de mântuirea la grămadă, a tuturor, la nivel de neam. Nu e vorba de asta – e foarte grosieră interpretarea respectivă. Sintagma a apărut în secolul XIX, după Războiul de Independență de la 1877, când mântuirea neamului însemna ceea ce înseamnă și acum, de fapt, în realitate, salvarea poporului român de sub stăpânirile străine. 1877 a fost, practic, anul eliberării noastre de sub domnia turco-fanariotă – a fost, practic, eliberare națională. Și atunci s-a pus problema pentru prima dată. Puțini știu, dar eu o spun cu multă bucurie: inițiativa publică a construirii unei catedrale naționale pentru a-i cinsti pe eroii căzuți în Războiul de Independență a fost a lui Mihai Eminescu, care în 4 iulie 1881 scrie un articol în ziarul «Timpul», în care propune ridicarea unui asemenea monument. Ulterior, ideea este preluată de toate elitele românești ale vremii, se ajunge la regele Carol I (care în 1884 promulgă Legea Bisericii Catedrale, prin care alocă de la bugetul de stat 5 milioane de lei – echivalentul a 5% din bugetul național al vremii respective al României). Acest lucru însă nu s-a întâmplat atunci – nu s-a putut demara construcția respectivă. Proiectul a rămas, a fost preluat de toate elitele culturale, religioase ale timpurilor care vin. Au urmat cele două războaie mondiale, care bineînțeles că au zguduit, au fracturat societatea și nu a mai fost posibilă preluarea coerentă a acestui proiect. A intervenit perioada comunistă, când nici nu s-a pus problema ridicării unei asemenea monument. După 1990, proiectul a fost adus din nou la suprafață: au început demersurile – au fost foarte multe avataruri ale acestor demersuri. S-a ajuns în anul 2006, când s-a promulgat Legea Catedralei Mântuirii Neamului, prin care s-au stipulat inclusiv sursele de finanțare ale ei: în primul rând Patriarhia Română (principala finanțatoare); în al doilea rând Guvernul României (prin Ministerul Cultelor – actualmente Secretariatul de Stat pentru Culte) și autoritățile publice locale, în măsura posibilului.

De aceea, apar din când în când, cu destulă coerență, aceste ajutoare financiare din partea statului român pentru ridicarea unui monument al cărui proiect are rădăcini aproape la 140 de ani adâncime în istoria noastră. E un proiect care a stârnit multe controverse, e un proiect neînțeles încă de foarte mulți, care își pun problema exclusiv în cheie materialistă, pragmatică, și spun: «De ce avem nevoie de o catedrală atât de mare, când avem atâtea biserici-monument istoric care au nevoie de reparații, când avem nevoie de spitale?» A apărut sintagma – adaug eu – manipulatoare «Vrem spitale, nu catedrale». Nu din cauza construirii Catedralei Naționale – ale cărei costuri le voi detalia imediat – nu se construiesc spitale sau autostrăzi în România. Vedem că există bani necheltuiți sau cheltuiți greșit, bani neabsorbiți din fondurile europene (…). Suntem o țară din păcate prost administrată, care nu reușim să luăm un start ireversibil din multe puncte de vedere. În acest context, apare construirea unei catedrale dedicate tuturor eroilor neamului românesc: din Războiul de Independență, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial… Apoi să nu uităm de eroii foarte discreți și din păcate nebăgați în seamă care au murit în temnițele comuniste: mii și mii de români care au sfârșit în temnițele comunismului tot eroi ai țării sunt și ei, pentru că au luptat pentru libertate în felul lor. Apoi eroi care și astăzi mor pe multe câmpuri de luptă unde România are angajamente prin NATO și care se întorc acasă din păcate în sicrie (îi vedem primiți pe aeroport). Toți aceștia sunt eroii României. În primul rând pentru acești eroi se ridică o asemenea catedrală.

E numită Catedrala Națională, pentru că este construită în capitala României. Este o catedrală al cărei proiect include (…) și alte componente, care pun în lumină nu doar dimensiunea religioasă a jertfei acestor eroi, ci și activitatea socială și culturală a Bisericii. Va exista lângă catedrală un centru de diagnostic și tratament (care va oferi servicii medicale gratuite – evident – pentru oamenii fragilizați social), vor exista un Muzeu al Creștinismului Românesc, un centru de conferințe, o cantină și un cămin pentru pelerinii care vor veni din din țară sau de oriunde – oameni care nu au bani să se cazeze în alte locuri. Așadar, aceste patru clădiri vor înconjura pe cele patru laturi această catedrală și va mai apărea un parc nou pentru bucureșteni (și nu numai pentru ei), de aproape 6 hectare, care va fi amenajat tot de Patriarhia Română lângă această catedrală, spre partea care dă spre Parcul Izvor.

Lucrările se află în proporție de 85% realizate. Se lucrează acum la cota 52 (la nivel de turnare beton și 62 de metri armătură). Lucrările sunt concentrate acum pe zona cupolei principale (cea mai importantă), care va avea înălțimea de 120 de metri. Pe ea va fi montată o cruce înaltă de încă aproximativ 7 metri, din câte știu. Dimensiunile catedralei sunt de 120 de metri lungime, 67 de metri lățimea maximă între cele două abside (vorbim de forma clasică a catedralelor în formă de cruce, deci latura scurtă a crucii va fi în clădire de 67 de metri) și înălțimea de 120 de metri.

Apropo de proporții: a fost comparată uneori în mod hilar cu Casa Poporului. Ea practic constituie doar a zecea parte din ceea ce numim astăzi Casa Poporului. Este doar puțin mai înaltă, din fericire – pentru că și din punct de vedere simbolic va apărea această cruce, care va putea fi văzută din orice punct al orașului. Va exista de asemenea posibilitatea să se urce până foarte sus (la două nivele – pentru cei care doresc să vadă panorama de la o asemenea înălțime)”, a detaliat Vasile Bănescu.

În acest punct, comunicatorul Bisericii Ortodoxe Române a expus costuri concrete: circa 80 de milioane de euro din 2006 până acum, urmând ca edificiul (care va avea ca hramuri Înălțarea Domnului și Sfântul Andrei) să coste 90 de milioane de euro „la roșu”.

„S-au cheltuit până în acest moment aproape 80 de milioane de euro. Costurile finale ale întregii clădiri, la faza «roșu» (cu acoperiș, ferestre și uși) va fi de 90 de milioane de euro. Din această sumă cheltuită până acum, 14 milioane s-au întors deja la stat, sub formă de TVA. Lucrează aproximativ 600 de muncitori (deci sunt aproximativ 600 de locuri de muncă), lucrează în trei schimburi. A fost o iarnă blândă – s-a avansat mult în privința lucrărilor. Nu există întârzieri legate de lucrările respective și sperăm că pe 30 noiembrie 2018, în ziua Sfântului Apostol Andrei (care este și unul dintre hramurile catedralei) va fi sfințită. Al doilea hram al catedralei este Înălțarea Domnului (această sărbătoare extraordinar de importantă), care este și Ziua Eroilor. Principalul hram va fi acesta (Ziua Eroilor), pentru că această catedrală le este dedicată”, a subliniat Bănescu.

În continuare, Vasile Bănescu a argumentat că donațiile de la stat au rol de eficientizare a cheltuielilor pentru ridicarea unor așezăminte de caritate. În aceeași ordine de idei, reprezentantul Bisericii Ortodoxe a expus alte cifre, care arată faptul că opera filantropică a instituției din 2007 până în prezent (așadar, în mandatul Patriarhului Daniel) este echivalentul a circa dublul sumei alocate Catedralei Mântuirii Neamului.

În primul rând, Patriarhia Română (a investit în catedrală – n.r.), prin donațiile care se oferă (zilnic se înregistrează foarte multe donații, din țară și din străinătate, în sume variabile). Sumele, chiar dacă nu sunt spectaculos de mari (deși au fost și sume foarte mari donate de oameni foarte bogați), sunt sume foarte numeroase și din această perspectivă donațiile acestea sunt constante.

Un al doilea finanțator al catedralei a fost Guvernul României: în 2017, a oferit aproximativ 25 de milioane de lei. Primăria Capitalei este pe locul 3: în 2017, au fost donate 19,5 milioane de lei.

De ce donează statul pentru catedrală? (E o întrebare pe buzele tuturor – le citesc și eu comentariile care apar în presă.) Puțină lume mai poate înțelege astăzi (pentru că nu li se explică aproape niciodată oamenilor) că există în orice societate din Europa și din lumea civilizată un parteneriat între stat și cultele religioase. De ce e necesar acest parteneriat? Pentru că statul are înțelepciunea sau strategia de a observa că sunt zone în societate unde el nu se poate implica sau ar fi prea costisitor pentru el să se implice. Mă refer la zona socială: decât să construiești un orfelinat de un milion de euro, mai bine oferi 500.000 de euro (dau niște cifre absolut aleatorii) unui cult religios care construiește el și aduce el personalul ca să lucreze în acel orfelinat.

Acest parteneriat stă la baza finanțării cultelor. Există foarte multe lucruri pe care în societate le operează din punct de vedere și material, și moral cultele religioase (în România avem 18 culte religioase, între care unul este Biserica Ortodoxă Română majoritară). Statul ajută cultele religioase, pentru că și cultele religioase ajută statul. Să dau un exemplu: câte mii de oameni mănâncă duminica în spațiul bisericilor, unde se oferă aceste daruri sub formă de mâncare. Există în Patriarhia Română 789 de instituții sociale (farmacii, microspitale, orfelinate, afterschool-uri), unde nu se plătește evident nimic și unde oamenii săraci (majoritatea bătrâni, copii și femei abuzate) beneficiază de serviciile Bisericii Ortodoxe Române. Există o hartă pe site-ul Patriarhiei Române (disponibilă AICI – n.r.), unde se poate vedea exact unde sunt locurile acestor așezăminte sociale. Unii se întreabă: e mult? e puțin? Aș spune că este exact cât s-a putut face până acum. Este mult – Patriarhia Română a cheltuit în ultimii 10 ani (de când este Patriarhul Daniel la cârma Bisericii Ortodoxe Române) 150 de milioane de euro doar pentru zona filantropică, de ajutor social pe care Biserica l-a oferit societății românești. Dacă comparăm asta cu alte instituții foarte bogate din zona economică, vom vedea că niciuna nu se situează deasupra Bisericii Ortodoxe Române, ca investiție în spațiul social.

Acest parteneriat între stat și Biserică este firesc: e și în beneficiul statului, e și în beneficiul bisericilor – care biserici nu trebuie confundate cu instituțiile restrânse, care formează inevitabilul lor aparat birocratic (departamentele respective: vorbim de Patriarhia Română, vorbim de Patriarhia Bucureștilor)… Biserica Ortodoxă Română nu e formată doar din aceste entități birocratice; ea e formată din 86% din populația României, care se regăsește într-un fel sau altul în acest organism numit Biserică. Și de aceea e firesc să existe această colaborare stat-Biserică”, a afirmat Bănescu.

Alt subiect discutat cu purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române s-a referit la vânzarea lumânărilor: există sau nu norme trasate de către Patriarhie ierarhilor și preoților din teritoriu? La rândul lui, Vasile Bănescu a subliniat că Patriarhia nu impune așa ceva, dar a dat de înțeles că ea nici nu se opune în cazul în care un ierarh sau altul din provincie stabilește o asemenea normă pentru preoții din subordine. Cu această ocazie, purtătorul de cuvânt a enumerat cazurile în care Biserica plătește și pe cele în care nu plătește impozite.

Vă spun ceea ce știu: nu este adevărat. Acolo unde însă unii ierarhi – aflându-se față-n față la niște ședințe lunare cu preoții pe care îi păstoresc – discută această problemă economică… Nu cunosc asemenea amănunte la nivel de discuții, dar în mod cert Patriarhia Română nu a fixat vreodată asemenea normă de vânzare a lumânărilor, pentru că e o absurditate în sine, dacă stăm s-o analizăm: nimeni nu poate fi obligat să vândă sau să cumpere lumânări. Și eu, și dumneavoastră, când mergem pe la biserică, în mod reflex aprindem câteva lumânări pentru cei care au decedat în familia noastră, pentru cei pe care îi avem dragi în sufletul nostru, dar nu există posibilitatea obligării cuiva de a cumpăra vreo lumânare în plus față de ceea ce își dorește. Asta e valabil pentru toate obiectele de cult care se vând în biserici și care apropo: că s-a discutat și despre asta: că Biserica nu plătește impozite… Biserica nu plătește impozite – și ea, și celelalte culte religioase din România (dar și din Europa) pe obiectele de cult pe care le fabrică ea însăși, în atelierele sale: lumânări, obiecte de cult care se folosesc în serviciul divin (cădelnițe, Evanghelia, ferecăturile cărților respective, cărțile de cult pe care Biserica are monopol, în mod firesc – nu poți să lași o carte de cult să apară la o editură X sau Y, pentru că e vorba de grija față de text șamd). Doar pe aceste obiecte de cult nu se plătește impozit când ele se vând în biserică. Banii care se obțin din vânzarea obiectelor de cult reintră în circuitul Bisericii, pe care îi folosește în varii direcții: de la întreținerea locașului de cult (care nu costă puțin: căldură, lumină, curățenie etc.), repararea locașurilor de cult, activități filantropice, culturale…

Cunosc în București câteva biserici care au afterschooluri, unde copiii merg și li se predă gratuit. Există grădinițe pe lângă biserici, unde de asemenea copiii săraci pot veni și urma aceste cursuri… Acești bani care se obțin din vânzarea obiectelor de cult sau din încasările pe care Biserica le face prin donațiile pe care le primește rămân în interiorul instituției. Este exact statutul pe care îl are orice ONG, partid politic sau universitate din România. Bisericile au statut de ONG în fața legiuitorului. Banii din interiorul unui ONG circulă în interiorul lui și nu este voie să faci afaceri cu ei, din care să obții profituri nedeclarate la stat. Biserica nu face asta – desigur – și plătește impozite pe toate clădirile și terenurile agricole pe care ea le are (și din care obține venituri), pe salariile personalului… Este din păcate o informație falsă – care poate fi verificată oricând în adevărul care de fapt se ascunde în spatele unei asemenea informații”, a încheiat Bănescu.

Secvența este disponibilă mai jos, în intervalul 15:07 – 35:01:

PS News
mai mult
Social

„EXTEMPORAL LA INCLUZIUNE”, Campanie națională de sensibilizare a elevilor

diploma1

„Scoala normala este pentru toti copiii. Cum sunt elevii pregatiti pentru asta?”, Mihaela Mihaescu, presedinta Asociatiei IHTIS.

Asociatia IHTIS a desfasurat in anul 2017 Campania nationala de sensibilizare a elevilor, intitulata „EXTEMPORAL LA INCLUZIUNE”, care a strans laolalta aproximativ 1800 de povesti scrise de elevi de toate varstele – desene, versuri sau povesti reale sau imaginare – toate favorabile incluziunii.

Promisiunea facuta de Mihaela Mihaescu, presedinta Asociatiei IHTIS, reprezentantilor celor 100 de gradinite, scoli si licee partenere – la inceputul campaniei – a fost de a cuprinde intr-o carte toate opiniile primite de la elevi – realizand o poveste care sa educe, care sa deschida usi, minti si suflete…

La sfarsitul anului 2017, promisiunea s-a concretizat partial – fiind tiparit primul volum, intr-un tiraj de 100 de exemplare, din lipsa de fonduri, doar prin investitia autorului – persoana cu deficiente fizice asociate.

Cartea „ESTE OK SA FII DIFERIT – DIVERSITATEA pe intelesul COPIILOR”, imbina imaginatia cu realitatea. Inimuta si Calin sunt doua personaje de poveste, aflate în dialog cu sute de elevi din toata tara, pornind de la intrebarea: Ce sentimente te-ar incerca daca ai avea un coleg sau prieten cu dizabilitati?

Dupa primele exemplare diseminate – cei in domeniu, au considerat cartea a fi o poveste inedita pe piata romaneasca de literatura pentru copii, ilustrata si explicata fiind atitudinea corecta fata de fiecare deosebire observata la celalalt.

„Intre miile de situatii discriminatorii, exista povesti de nimeni stiute – scrise cu suflet, cu intelepciune, cu nadejdea ca intr-o zi, un copil cu Cerinte Educationale Speciale (C.E.S.) sau cu orice alta dizabilitate, va sui o treapta – cel putin una – care sa-l evidentieze a fi APT PENTRU CEVA – niciodata nestiindu-se de la inceput PENTRU CE…

Traim intr-o tara democratica, membra UE? N-as zice… Am zabovit, in urma cu 8 ani, intr-o astfel de tara – doar o saptamana. Daca in Cehia, de atunci, nu exista copil de varsta scolara ramas in afara sistemului educational, in Romania de astazi sunt mii. De ce?

Pentru ca refuzam, ne temem sau evitam a recunoaste ca: sunt mii de experti” care vorbesc despre incluziune, dar folosesc termenul “handicap” fara a-i intelege semnificatia. 

In orice scoala este interzisa prin lege segregarea si discriminarea, insa in fata a mii de elevi cu dizabilitati usile scolilor normale raman inchise, cadrele didactice nefiind familiarizate cu adaptarea programei specifice nevoilor elevului vulnerabil si nici cu accesibilizarea mediului fizic. In multe declaratii, cadrele didactice afirma ca: „prezenta elevului cu dizabilitati in clasa, incetineste progresul elevilor capabili de competitie, de performanta…” – explica Mihaela Mihaescu, presedinta Asociatiei IHTIS.

Doamna educatoare Noemi Nasturas de la Gradinita „Lizuca” din Bacau, partener in campanie, a afirmat: ”Ati explicat cuvinte care uneori chiar noi, educatoarele, nu le putem descrie astfel incat sa fim intelese. Un material de mare ajutor la activitatile noastre de la Educatie pentru Societate, unde invatam copiii despre prietenie, despre discriminare…”.

Un aspect inedit a fost intalnirea autoarei, Mihaela Mihaescu, initiator si coordonator al campaniei, cu 40 de elevi ai Scolii Gimnaziale nr.194 din Bucuresti, o activitate interactiva, dialog care – in repetate randuri – a induiosat-o pe d-na invatatoare Elena Nuica pana la lacrimi.

Si in 2018, campania Asociatiei IHTIS continua, prioritare find: promovarea si valorificarea cartii, participarea la actiuni dedicate copiilor si dialogul cu acestia, atragerea de fonduri, colaboratori / organizatori de evenimente / targuri de carte pentru a multiplica si disemina informatia, generand intelegere, acceptare, incluziune scolara si sociala a semenilor cu dizabilitati.

„In pregatire, sunt alte 3 volume – ultimul dorindu-se a fi un ghid util studentilor sau tinerilor educatori si invatatori interesati de literartura in domeniu pentru realizarea lucrarilor de licenta sau la clasa, pentru educatia corecta a elevilor”, a completat  Mihaela Mihaescu, presedinta Asociatiei IHTIS.

In campania „EXTEMPORAL LA INCLUZIUNE”  s-au implicat pana in prezent 373 de cadre didactice – colaboratori voluntari. Acestia au primit Adeverinte si Diploma EXTEMPORAL LA INCLUZIUNE.

Asociatia IHTIS:

https://extemporallaincluziuneblog.wordpress.com/

Vizitati varianta online a cartii aici:

https://issuu.com/mihaelamihaescu/docs/povestea_diversitatii

Material video de la lansare:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=14&v=PLYBUQyrAY0

mai mult
Social

DOI ELEVI GENIALI DIN BOTOȘANI AU FOST ADMIȘI LA CAMBRIDGE ȘI OXFORD

Stefan-Balauca-375×281

Liceenii Ștefan Bălăucă, considerat ”Einstein de Botoșani”, care este și cel mai tânăr cetățean de onoare al municipiului Botoșani, și Alexandru Pitrop își vor continua studiile universitare la două dintre cele mai prestigioase universități din lume.

”Rezultatele elevilor de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Botoșani continuă să impresioneze: Ștefan Bălăucă și Alexandru Pitrop au fost deja admiși la cele mai prestigioase universități din lume:Cambridge și Oxford. Un moment de satisfacție, bucurie, împlinire și pentru colectivul didactic din întreaga școală”, a anunțat Cristina Chiriac, directorul Colegiului ”Mihai Eminescu”, pe contul său de Facebook.

Potrivit acesteia, Ștefan Bălăucă va studia științele, iar Alexandru Pitrop va fi un specialist în matematică. Ștefan Bălăucă este multiplu medaliat la olimpiadele naționale și internaționale de matematică, fizică, română, chimie.

Anul trecut, botoșăneanca Andreea Rotaru, tot de la Eminescu, a fost admisă la Oxford.

B.B.

mai mult
Social

Ultima zi de serviciu a domnului Nelu

Ionel-Chiriac

După 25 de ani în care a lucrat pentru bolnavii în stadii terminale, domnul Nelu iese la pensie. A fost primul angajat al Hospice-ului Casa Speranței, un ONG înființat în 1992 de un cetățean britanic, care a adus pentru prima dată în România ideea de îngrijire paliativă. În 25 de ani de muncă, domnul Nelu a văzut multă suferință, multă compasiune și mulți oameni admirabili care și-au dat din timpul lor pentru cei care mai aveau foarte puțin timp. Da, domnul Nelu a văzut mulți oameni care s-au stins. Iar unul dintre acești oameni a fost fiul său.

Domnul Nelu are 67 de ani și este un bărbat masiv, cu părul cărunt. Colegii lui ne avertizează că, pe cât este de taciturn, pe atât este de bun și de cumsecade. Seamănă, uneori, cu Carl Fredricksen, personajul principal din filmul de animație „Up“.

Stă aplecat peste un monitor de calculator, într-o cameră mică din centrul socio-medical Hospice Casa Speranței, de la Adunații Copăceni. Compară documente din calculator cu fișe de mână. Acte în copii legalizate sunt răspândite pe micul său birou. Domnul Nelu face gestiunea finală după 25 de ani de muncă. A fost primul angajat al acestei fundații, iar în tot acest timp nu s-a dat înapoi de la nimic. A fost șofer, asistent medical de conjunctură, administrator, om bun la toate și, în general, om bun pentru cei de lângă el.

Cartea sa de muncă ne spune, metaforic, povestea îngrijirii paliative din România. Dar numai de metafore nu-i arde domnului Nelu în această ultimă zi. E povestea lui și-l vom lăsa să o spună așa cum vrea: simplu, ordonat, de la început. De la niște bătăi în ușa apartamentului său din Brașov.

BRAȘOV, ÎNCEPUTUL ANILOR ’90

Dragoș avea 5-6 ani. Se născuse cu limfedem congenital, o boală care afectează sistemul limfatic. Printr-o minune, dosarul lui Dragoș a ajuns la un domn pe nume Graham Perolls. Ne-am trezit, într-o zi, la ușa apartamentului din Brașov unde stăteam, cu acest domn din Anglia. El ne-a ajutat să mergem cu copilul la Londra, la un test. Medicii de acolo i-au pus verdictul „sarcom“ și ne-au sfătuit să revenim pentru operație la finalizarea creșterii, adică după ce împlinește 18 ani. Problema lui era la vasele limfatice. Nu circula limfa, iar asta făcea ca piciorul stâng și mâna dreaptă să fie mereu umflate. Nu am avut ce altceva să facem decât să așteptăm să împlinească 18 ani și apoi vom mai vedea. Boala nu era agresivă.

Atunci, în discuțiile pe care le-am avut în Anglia, Graham Perolls mi-a spus: „dacă am deschide un hospice la Brașov, ai vrea să lucrezi pentru mine?” Eu aveam o meserie, eram tehnician la elicoptere, la Ghimbav. Nu știam ce înseamnă un hospice. „Dar, da, aș vrea!“

Anii de început ai Hospice Casa Speranței. Domnul Nelu este al doilea din dreapta
Anii de început ai Hospice Casa Speranței. Domnul Nelu este al doilea din dreapta
Alina Păduraru, Cristian Delcea
mai mult
1 2 3 4 5 10
Page 3 of 10