close

Știință și tehnică

Știință și tehnică

Inteligenţa artificială – oportunitate sau ameninţare? Om şi suflet sau cyborg şi nemurire?

inteligenta artificiala

Inteligenţa artificială (AI – Artificial intelligence), un veritabil tsunami tehnologic, pare a fi, în prezent, domeniul celor mai îndrăzneţe fantezii, dar şi o mare sperietoare. Mulţi se întreabă până unde poate ajunge şi dacă va reuşi inteligenţa artificială, în mod paradoxal, să depăşească inteligenţa umană, adică tocmai pe aceea care a creat-o.

Într-o carte apărută în 2011, “Războiul inteligenţelor”, chirurgul francez Laurent Alexandre, unul dintre cei mai subtili şi vizionari analişti ai revoluţiei tehnologice, sublinia că inteligenţa artificială şi-a pus deja amprenta asupra modului nostru de viaţă, că domeniul progresează într-un ritm mult mai rapid decât a fost anticipat şi că, pe de altă parte, sistemele de învăţământ, care se reformează foarte greu, pregătesc specialişti în domenii depăşite şi fără a ţine seama de piaţa muncii. Cum vor putea copiii de astăzi, se întreabă autorul cărţii, să rămână competitivi în raport cu inteligenţa artificială (AI) şi cum va rezista creierul nostru biologic sau cum s-ar putea ca inteligenţa artificială şi inteligenţa umană să fie doar complementare, fără a intra într-o competiţie nocivă?

Inteligenta artificiala, oportunitate sau amenintare

Ce scenariu va alege umanitatea? Va opta pentru un anume “upgrade” al creierului biologic, oamenii rămânând, în esenţă, oameni? Sau vom deveni un fel de cyborgs? Se va limita sau se va interzice inteligenţa artificială?

Inteligenţa artificială (AI) este un concept care se defineşte ca totalitatea teoriilor şi a tehnicilor care au ca rezultat realizarea dispozitivelor/sistemelor inteligente. Face parte din categoria ştiinţelor cognitive, în care se reunesc aspecte din neurobiologia computaţională (reţele neuronale artificiale – ANN, artificial neural network), logica matematică şi informatică.

Punctul de plecare al cercetărilor în acest domeniu se află în anii 1950, prin căutările si analizele matematicianului şi informaticianului englez Alan Turing, care se întreba, la momentul respectiv, dacă maşinile pot să “gândească”, propunând şi un experiment, cunoscut astăzi sub denumirea de Testul lui Turing, un test de inteligenţă artificială, bazat pe capacitatea unui dispozitiv de a imita conversaţia umană.

Testul Turing
Testul Turing

Mai exact, acest test, în care un computer este programat să se comporte asemănător oamenilor, acceptând întrebări şi dând răspunsuri în limbajul obişnuit, natural (nu în unul de programare) constă în următoarea situaţie: cineva, o persoană, trebuie să discearnă dacă răspunsurile la nişte întrebări, date în scris, sunt ale unui om sau ale unui computer. Dacă răspunsurile sunt atât de convingătoare încât persoana nu poate face diferenţa între om şi computer, cel din urmă a trecut testul, “gândeşte”.

De fapt, testul Turing nu testează propriu-zis inteligenţa, ci dacă o maşină este capabilă să se comporte asemenea oamenilor, dat fiind faptul că un comportament inteligent nu înseamnă automat şi comportament uman. Există comportamente umane neinteligente (tentaţia de a minţi, de a înşela, de a insulta, greşeli inerente în scriere etc.), iar dacă un computer nu le poate imita nu trece testul.

Când s-a acordat pentru prima dată Premiul Loebner, în 1992 – un premiu pentru inteligenţa artificială, care se apropie cel mai mult de comportamentul uman, având la bază testul Turing – acesta a fost câştigat de un program de terapie, PC Therapist, conceput să susţină o conversaţie foarte credibilă, cu calm şi chiar cu umor uneori, dar programat să mai facă şi greşeli în scris. Revista The Economist a comentat pe larg situaţia, într-un articol intitulat “Artificial Stupidity”, arătând că victoria s-a datorat exclusiv capacităţii computerului de a imita erori de scriere umană şi că ar fi imposibil să acceptăm vreodată că simularea unui comportament uman poate fi o dovadă că inteligenţa artificială ar fi superioară inteligenţei umane.

Transumanismul (H+) şi high technology

Inteligenta artificiala

Între timp, progresele în high technology (High Tech) – biotehnologie, nanotehnologie, neuroetică, roboetică (etică aplicată domeniului roboticii) etc.- au fost uriaşe, a luat naştere chiar o mişcare transumanistă (H+) internaţională, fondată de oameni de ştiinţă şi artististi, care postulează că tehnologiile şi ştiinţele asociate vor fi capabile să îmbunătăţească aptitudinile şi abilităţile fizice şi mentale ale omului, să elimine prostia, boala, suferinţa, îmbătrânirea etc., până într-acolo încât să se poată vorbi de o civilizaţie şi cultură postumană.

Transumanismul, asociat inteligenţei artificiale, a stârnit vii controverse. Francis Fukuyama, filosof, economist, specialist în ştiinţele politice, din SUA, declară, în legătură cu transumanismul, că este una dintre cele mai periculoase idei, în privinţa viitorului omenirii, în timp ce susţinătorii mişcării nu contenesc să afirme că aceasta ilustrează cele mai îndrăzneţe, imaginative, curajoase aspiraţii ale umanităţii.

Bill Gates, cel mai bogat om din lume, fondator Microsoft, deschizător de drum în micro-informatică, o personalitate a cărui opinie nu poate fi ignorată, insistă asupra faptului că trebuie să se păstreze o anumită prudenţă când este vorba de dezvoltarea inteligenţei artificiale, care ar putea deveni periculoasă, dacă inteligenţa umană îşi pierde echilibrul, menirea şi sensul.

Este de remarcat şi o altă realitate, deloc neglijabilă, aceea că susţinătorii transumanismului sunt, majoritatea, atei şi adepţi ai materialismului (concepţie filosofică în viziunea căreia singura realitate este materia, orice lucru înseamnă materie, orice fenomen este rezultatul interacţiunii în concret, nimic nu există dincolo de aceasta).

Transumanistii nu cred în transcendenţa sufletului, mai mult, merg până acolo încât să afirme şi să creadă în compatibilitatea dintre spiritul uman şi cel informatic, conştiinţa umană putând fi transferată, la un moment dat, spun ei, în mediile alternative, o tehnică speculativă cunoscută sub denumirea de Whole Brain Emulation (WBE)/Mind upload/Brain upload, care ar permite transferarea spiritului/creierului uman computerului, computerul ar funcţiona ca un simulator, fără a se mai face deosebirea între un creier biologic real şi unul simulat. Transferul structurilor neoronale ale unui individ într-un sistem numeric ar putea, aşadar, să simuleze comportamentul cognitiv al omului.

Omul cyborg – modelul viitorului?

Neil, omul cyborg
Neil, omul cyborg

Inteligenţa artificială (AI) este, indiscutabil,cel mai provocator domeniu al cercetării actuale. Fuziunea dintre om şi un sistem computerizat, omul-cyborg, nu mai pare a fi doar o proiecţie science-fiction.

De exemplu, proiectul Blue Brain (Creierul albastru), început în 2005, la Universitatea Politehnică din Lausanne, Elveţia, în colaborare cu IBM, de către un grup de 35 de informaticieni, matematicieni, biologi şi fizicieni, are ca obiectiv crearea unui creier artificial. Deocamdată se lucrează la simularea unei coloane neocorticale, parte a creierului responsabilă cu gândirea conştientă, în acest scop modelând 10 000 de neuroni virtuali, conectaţi prin 30 de milioane de sinapse şi câţiva kilometri de fibre. Probabil că primul creier virtual de mamifer, spun cei implicaţi în proiect, va fi funcţional în 2018.

Pentru faza actuală a proiectului Blue Brain, se folosesc 8 000 de calculatoare, care efectuează 22 800 miliarde de operaţiuni/secundă. Puterea de calcul a următoarei generaţii de computere pe care o vor folosi va fi de un milion de miliarde de operaţiuni pe secundă, consumând 3 milioane de waţi, care costă trei milioane de dolari pe an. Proiectul a fost finanţat iniţial de guvernul elveţian, apoi din donaţii private.

Cu scopuri similare cu ale proiectului Blue Brain, a fost demarat, în SUA, în 2013, Brain Activity Map Project, în Europa, Deep Coder (în colaborare cu Universitatea Cambridge), de asemenea Human Brain Project, un proiect de anvergură, cu finalitate în 2024, în valoare de 1,19 miliarde euro, jumătate din sumă fiind asigurată de Uniunea Europeană.

Google şi proiectul Calico – omul nemuritor

Omul cyborg
Omul cyborg

Google Inc., cea mai puternică marcă globală, corporaţia care administrează şi motorul de căutare cu acelaşi nume, prin proiectul Calico, declară că se arată interesată de valorificarea tehnologiilor avansate, în domeniul inteligenţei artificiale, pentru combaterea bolilor şi pentru creşterea speranţei de viaţă. Calico este o societate de biotehnologie, fondată de Google, în 2013, cu sediul în complexul Goole X Lab, situat, o parte în campusul Mountain View, din California, altă parte într-un loc ţinut secret.

Poate nu întâmplător, de câţiva ani, Google a devenit unul dintre principalii sponsori ai mişcării transumaniste, prin fondurile obţinute din nanotehnologie, informatică şi ştiinţe cognitive şi prin personalitatea şi angajamentul lui Raymond Kurzwell, inginer şi cercetător american, specialist în inteligenţa artificială. Acesta declara, nu cu mult timp în urmă, că “Nemurirea va fi accesibilă fiinţei umane, începând cu anul 2045” şi că se pot crea corpuri virtuale şi o realitate virtuală, la fel de ‘realiste” ca realitatea” – afirmaţie şocantă, mai ales că vine din partea unui om de ştiinţă.

Inteligenta artificiala

 

Tendinţele începutului de mileniu trei ne arată că ştiinţa şi tehnologia se îndreaptă spre teritorii greu de evaluat. O întrebare devine recurentă: Care este Omul spre care ne îndreptăm? Unul ale cărui gânduri, emoţii, decizii să fie controlate printr-o simplă apăsare de buton? Care este idealul pe care îl caută umanitatea sau, poate, doar câţiva? Unul “îmbunătăţit” prin cuceririle High Tech, omul-maşină, un cyborg? Se ard etape? Se poate ignora dimensiunea noastră metafizică? Ce facem cu sufletul? Devenim himere, hibrizi, imagini condensate în care se combină programat concretul şi imaginaţia?

Inteligenţa artificială poate îmbunătăţi enorm realitatea în care trăim, până la un punct, dar ceea ce omul a căutat dintotdeauna, cu obstinaţie, nu a fost numai bunăstarea materială, fizică, lucruri fireşti de altfel, dar, mai ales, dimensiunea lui spirituală, esenţa sufletului, partea de inefabil fără de care fiinţa nu este completă. Se pare că în această zonă marile proiecte lipsesc cu desăvârşire.

destepti.ro

mai mult
Știință și tehnică

PERICOLUL de a te juca de-a DUMNEZEU: „România poligon de testare pentru armamentul geoclimatic”

vreme2

Viscol în plină primăvară şi chiar ninsori în mijlocul verii, perioade lungi de secetă severă în toiul cărora apar furtuni violente cu grindină mare cât un ou de găină, tornade şi ploi torenţiale. Toate s-au întâmplat deja în România şi asta ne aşteaptă şi în continuare. Este avertismentul oficial al meteorologilor.

15 judeţe din România au fost în ultimele zile sub cod portocaliu de vânt şi ninsori puternice. Meteorologii recunosc că au înregistrat recorduri de frig pentru această perioadă.  La Miercurea Ciuc, pe 22 aprilie dimineaţa au fost minus 9 grade Celsius, cea mai redusă temperatură înregistrată pentru această zi din 1969 încoace. Asta, după ce cu mai puţin de o săptămână în urmă au fost temperaturi de peste 20 de grade Celsius la amiază. Acest episod de vreme severă a lovit toată Europa, din estul Franţei până în Rusia, însă la noi a fost accentuat de un ciclon mediteranean, mai spun meteorologii. Tot ce este scris anterior este introducerea la un articol apărut astăzi în agroinfo.ro

Americanii au spus clar, încă de anul trecut(?), că ne confruntăm, până la sfârşitul lunii aprilie, cu La Niña, fenomenul opus lui El Niño. Asta înseamnă frig, îngheţ, zăpezi. Când se termină La Niña, vin căldurile, cu care am mai avut de-a face. Ce anticipasem eu era luna mai şi iunie cu grindină şi nu cred că se va schimba lucrul ăsta. Dacă vă uitaţi pe Foreca, dar nu e treaba noastră, a fermierilor, să ne uităm, o să vedeţi că masele de aer rece şi cald alternează, e plin de avertismente de genul „Thunder storm”, adică  tunete şi fulgere, o să cadă grindina, deci oricum dacă scăpăm acum, şi numai de la Dumnezeu scăpăm, cu recolta împuţinată, ce scapă va fi topit de grindină.

Din rândurile de mai sus tragi concluzia că ”lumea” știe de niște mișcări pe fronturile atmosferice. Pe deasupra capetelor noastre se poartă un adevărat război.

„Ţara noastră se confruntă, în anii aceștia, cu fenomene meteo extreme: caniculă în sud şi sud-est, instabilitate accentuată în alte zone şi ploi torenţiale care au dus la inundaţii. Aceste manifestări violente ale vremii ar putea fi provocate, potrivit generalului Emil Străinu, chiar de mâna omului.

Știrile meteo o iau razna

”Ne aflăm în plin cod galben de caniculă, valabil până vineri în sudul şi sud-estul ţării, precum şi în Capitală. La polul opus, îndeosebi în zonele montane, instabilitatea atmosferică se va accentua şi vor fi averse torenţiale, descărcări electrice, intensificări ale vântului şi, mai grav, căderi de grindină.

Mari suprafeţe de culturi agricole au fost afectate deja de aceste fenomene extreme, pagubele fiind însemnate. De asemenea, din cauza averselor torenţiale s-au format viituri care au distrus case şi gospodării. În comuna Cuci, din judeţul Mureş, numeroase case au fost avariate de ceea ce localnicii au descris ca fiind o tornadă.”

Acest tablou ne arată o Românie practic sub asediul fenomenelor meteo extreme. O posibilă cauză a acestor manifestări concertate ne-a dat-o generalul Emil Străinu. „Toate aceste fenomene pot fi controlate de om. Este o tehnologie veche, din anii ’50-’60, iar marile puteri dispun la ora asta de ea”.grindina-650x435

„Marile puteri îşi plătesc reciproc poliţe”

L-am întrebat pe generalul Străinu ce legătură este între această tehnologie şi ceea ce se petrece în ţara noastră. „Prin intermediul ei, marile puteri îşi plătesc reciproc poliţe, fără să mai folosească tancuri şi rachete, războiul economic şi alte mijloace. Războiul economic îl fac distrugându-ţi recoltele, câmpurile de legume şi de fructe, pomii fructiferi, viile.

Este un război între Est şi Vest. Primele cinci mari puteri ale lumii sunt deţinătoare a ceea ce se numeşte arma meteorologică şi desfăşoară războiul meteorologic. E foarte simplu. România, de peste 35-40 de ani, este un poligon de încercare a armelor geoclimatice”, a declarat, pentru „ring”, generalul Emil Străinu.

„În 2005 s-a dorit distrugerea agriculturii româneşti”

Am mers mai departe şi l-am rugat pe generalul Străinu să ne explice cine şi de ce ar vrea să pună la cale o astfel de acţiune. „Cine are interese reglează cumva aceste lucruri, pentru ca interesele proprii să fie cele care să primeze.

A nominaliza pe cineva ar fi o greşeală. Sunt astfel de forţe şi ei le folosesc. Cu aproximativ 10 ani în urmă, în 2005, când pe piaţa românească şi-au făcut intrarea mari furnizori de legume şi fructe din centrul Europei şi din Asia, s-au produs fenomene asemănătoare. S-a dorit distrugerea agriculturii şi a pomiculturii româneşti.

E clară treaba”, ne-a spus generalul, care a adăugat că deocamdată nu există soluţii pentru rezolvarea acestei situaţii. „Nu avem ce să facem, pentru că la nivel decizional nu avem oameni care să înţeleagă acest lucru. Dosarul care s-a făcut în 2005, la marile inundaţii de atunci, este secretizat şi acum, este secret de stat la parlament”.

„Tornade o să fie în toată ţara”

Un fenomen pe care îl vedeam doar la televizor, tornada, a apărut în ultimii ani şi în România. Zilele trecute, în localitatea Cuci, din judeţul Mureş, o furtună violentă, care a durat aproximativ 15 minute, a distrus acoperişurile a mai mult de 300 de case. Generalul Străinu a corelat această nefericită întâmplare cu alta, mult mai gravă, care a avut loc cu câţiva ani în urmă.

tornada-ro

„Când a fost prima tornadă, de la Făcăieni, eu am explicat că este tornadă. La vremea respectivă eram cadru activ şi era să fiu trecut în rezervă, fiind acuzat că vorbesc prostii. Abia după câţiva ani s-a recunoscut faptul acesta, iar astăzi toată lumea vorbeşte de tornade. La vremea aceea, eu eram cel asincron”, ne-a mai spus generalul Străinu, care a dat şi un avertisment pentru viitor. „Tornade o să fie în toată ţara, pe toată perioada verii. Ăsta e doar începutul ”.

„Solstiţiul de vară şi luna roşie sunt fenomene astronomice periodice, care nu au niciun efect asupra elementului meteorologic.”, Gen. Emil Străinu.”[1]

Descoperă lumea

mai mult
Știință și tehnică

„Ereticii” din Silicon Valley se dezic de internet, regretând dependența de tehnologie

internet

Cativa fosti angajati Google, Facebook si Twitter militeaza impotriva tehnicilor prin care aceste companii si altele ca ele isi influenteaza miliardele de utilizatori.
Sunt chiar oamenii care au creat, pe la 20 si ceva de ani, produsele despre care spun ca au ajuns sa dea dependenta, arata The Guardian intr-un amplu articol.
In urma cu zece ani, Justin Rosenstein a creat butonul „like” pentru Facebook. S-a dovedit a fi modul perfect de a exploata nevoia de aprobare a utilizatorilor. Ideea a fost preluata sub diferite forme de Twitter si apoi de Instagram, iar succesul social a inceput sa se masoare in „like”-uri si inimioare.
Astazi, la 34 de ani, Rosenstein si-a limitat drastic utilizarea de aplicatii si prezenta pe site-uri ca cel la constructia caruia a pus el insusi umarul.

Rosenstein face parte dintr-un grup restrans, dar in crestere, de „eretici” din Silicon Valley care denunta amploarea luata de asa-numita „economie a atentiei”: atentia unei persoane este, in era digitala, cea mai pretioasa resursa si ea trebuie obtinuta pentru ca acea persoana sa fie motivata sa cumpere bunuri sau sa actioneze intr-un anumit fel.
Acesti disidenti, designeri, ingineri sau manageri de produs, sunt oameni care au lucrat direct la construirea lumii digitale de care incearca acum sa se elibereze.
„Este foarte comun ca oamenii sa aiba cele mai bune intentii atunci cand creeaza un lucru, dar acesta sa aiba, in mod neintentionat, consecinte negative”, spune Rosenstein, care conduce acum o companie a carei misiune este imbunatatirea productivitatii la birou, pentru jurnalistii britanici.
Pe langa faptul ca creeaza dependenta, tehnologia contribuie la fenomenul cunoscut ca „atentie partiala continua”, care limiteaza considerabil capacitatea oamenilor de a se concentra si poate avea chiar un efect de reducere a IQ-ului.
Rosenstein si cei care ii impartasesc vederile cred ca dependenta de social media este responsabila pentru evenimente ca Brexit-ul sau victoria lui Donald Trump. Se vorbeste chiar de o rasturnare a sistemului politic, care, necontrolata, creeaza o situatie ingrijoratoare pentru viitorul democratiei.
Nir Eyal organizeaza conferinte la care participantii platesc pana la 1.700 de dolari pentru a invata cum sa manipuleze oamenii pentru a le folosi produsele.
„Tehnologiile pe care le avem s-au transformat in obsesii, daca nu chiar in adevarate dependente. Este impulsul de a verifica o notificare de mesaj, de a vizita YouTube, Facebook sau Twitter doar pentru cateva minute, trezindu-ne apoi ca inca ne uitam la postari o ora mai tarziu. Nimic nu se intampla din intamplare, ci asa cum au intentionat creatorii lor”, spune Eyal.
Totusi, in timp ce le spune ascultatorilor sai sa nu abuzeze de designul persuasiv, Eyal apara tehnicile pe care le preda si ii contrazice pe cei care compara dependenta de tehnologie cu drogurile.
„Nu ar trebui sa ii invinovatim pe producatori pentru ca produsele lor sunt atat de bune incat vrem sa le folosim”, sustine el.
Ofera, pe de alta parte, sfaturi pentru a rezista tentatiei. In casa lui, de exemplu, accesul la internet este oprit dupa un anumit interval. „Ideea este sa ne amintim ca nu suntem lipsiti de putere. Detinem controlul”, insista Eyal.
Tristan Harris, un fost angajat Google care a devenit unul dintre cei mai vocali critici ai industriei, nu este de acord.

„Mintile noastre pot fi manipulate. Alegerile noastre nu sunt asa libere cum credem. O mana de oameni, care lucreaza la o mana de companii din industrie, influenteaza prin alegerile lor ceea ce milioane de oameni gandesc astazi”, a spus Harris, care are 33 de ani, la o conferinta TED recenta din Vancouver.
Este modul in care LinkedIn exploateaza nevoia de reciprocitate sociala pentru a-si extinde reteaua, prin care YouTube si Netflix pornesc automat videoclipuri si urmatoarele episoade sau prin care Snapchat le arata utilizatorilor cate zile la rand si-au trimis poze, incurajand comunicarea aproape constanta de teama de a nu pierde aceasta „realizare”.
Companiile de social media pot influenta chiar si momentul in care o persoana primeste „like”-uri pentru postarile sale, asigurandu-se ca acestea ajung in momente de vulnerabilitate sau de plictis (da, este incredibil cat de bine au ajuns sa isi cunoasca utilizatorii).
Aceste tehnici pot fi vandute celui care ofera cel mai mult, care poate fi un comerciant sau poate fi un grup din Moscova care urmareste sa influenteze rezultatul alegerilor in Winsconsin, sustine Harris.
Alte tehnici de manipulare constau in elemente de design precum culoarea rosie, care alerteaza, pentru notificari. Se profita de aceleasi slabiciuni psihologice care creeaza dependenta de jocurile de noroc: recompensele variabile. Te asteapta o surpriza in spatele acelor iconuri rosii.
Prin aceeasi logica se explica si folosirea excesiva a mecanismul „pull-to-refresh”, implementat prima data de Twitter, prin care se actualizeaza feed-ul.
Designerul care a dezvoltat mecanismul, Loren Brichter, spune ca nu si-a propus niciodata ca acesta sa creeze dependenta.
„Am doi copii si regret fiecare minut in care nu le acord atentie pentru ca sunt distras de telefon”, spune Brichter.
La fel ca Rosenstein, a blocat anumite site-uri, a oprit notificarile, incearca sa stea mai putin pe Twitter si tine telefonul in bucatarie noaptea.
„Smartphone-urile sunt instrumente foarte folositoare. Dar creeaza dependenta. Inainte nu eram suficient de matur pentru a ma gandi la lucrurile acestea”, recunoaste Brichter.
„Aceste aplicatii conecteaza oamenii. ESPN te anunta ca s-a terminat meciul, WhatsApp iti ofera un mesaj gratuit de la o ruda din Iran care nu are abonament”, argumenteaza Chris Marcellino, care a lucrat la tehnologia prin care utilizatorii Apple primesc alerte in timp real de la dezvoltatorii de aplicatii.
Roger McNamee, care a beneficiat substantial de pe urma unor investitii profitabile la Google si Facebook, le reproseaza acum celor doua companii ca misiunile lor originare au fost distorsionate de banii pe care i-au castigat din vanzarea de reclame.
McNamee crede ca ar trebui sa existe norme mai sticte de reglementare, desi se teme ca au ajuns prea mari pentru a mai fi controlate.
Iar daca singura grija este maximizarea profitului, riscam sa ajungem intr-o distopie, mai spun oamenii citati de publicatia britanica.
James Williams, un fost strateg Google, a creat impreuna cu Harris grupul „Time Well Spent”, prin care militeaza pentru o schimbare a modului in care este gandit designul produselor digitale.
Potrivit lui Williams, nu statul atotstiutor imaginat de George Orwell este marea amenintare la adresa democratiei ci, asa cum a prezis un alt scriitor britanic, Aldous Huxley, mai subtila putere a manipularii psihologice.

ziare.com

mai mult
Știință și tehnică

NASA anunță că în Sistemul Solar ar trebui să se afle încă o planetă și aceasta este un „super-pământ”

nibiru

Ipotetica Planetă X, denumită de unii Nibiru sau pur și simplu Planeta 9, se află undeva la limitele Sistemului Solar, iar astronomii sunt determinați să o găsească, conform unui comunicat al NASA în care se precizează că au fost descoperite numeroase dovezi indirecte ale existenței acestei planete și că devine „greu” să ne imaginăm Sistemul Solar fără această lume nevăzută, informează Space.com.

Această ipotetică planetă ar fi de aproximativ 10 ori mai masivă decât Terra și se află la mare distanță, la marginea Sistemului Solar, de aproximativ 20 de ori mai departe de Soare decât planeta Neptun (care se află la o distanță medie față de Soare de 4,5 miliarde de kilometri). Astfel, Planeta 9 ar realiza rotație completă în jurul Soarelui într-un interval de timp de până la 20.000 de ani. Deși încă nu a fost observată direct, astronomii au descoperit o serie de caracteristici ale Sistemului Solar care pot fi explicate cel mai bine de prezența celei de-a 9-a planete, conform NASA.

„Există în prezent cinci linii diferite de dovezi obținute prin observații care indică existența Planetei 9”, susține Konstantin Batygin, astrofizician și planetolog la Institutul Tehnologic din California (Caltech), din Pasadena. „Dacă am renunța la această explicație și Planeta 9 nu ar exista, atunci am genera mai multe probleme decât am rezolva. Din start ar trebui să rezolvăm cinci noi probleme și ar trebui să venim cu cinci teorii diferite pentru a le rezolva”, a adăugat el.

În 2016 Batygin și colegul său, Mike Brown, astronom la Caltech, au publicat un studiu care își bazează concluziile pe simulările computerizate ce au ținut cont de orbitele circumsolare neobișnuite pe care le au câteva dintre obiectele mari din Centura Kuiper, centura de asteroizi, comete și planetoizi ce se întinde dincolo de orbita planetei Neptun (de unde și denumirea de obiecte transneptuniene).

Mai exact, șase astfel de obiecte se deplasează în jurul Soarelui pe orbite eliptice care sunt îndreptate în aceeași direcție, chiar dacă fiecare dintre aceste obiecte se deplasează prin spațiu cu viteze diferite. În plus, orbitele celor șase obiecte transneptuniene au același unghi de înclinare de 30 de grade prin raport cu planul relativ al orbitelor celor opt planete cunoscute din sistemul nostru solar.

Folosind simulări computerizate ale Sistemului Solar în care au introdus și Planeta 9, Batygin și Brown au arătat că ar trebui să existe și mai multe obiecte înclinate până la 90 de grade prin raport cu planul solar. Investigații ulterioare au demonstrat că sunt cunoscute deja cinci obiecte transneptuniene care respectă acești parametri.

De atunci, astronomii au descoperit noi dovezi care susțin existența Planetei 9. Cu ajutorul lui Elizabeth Bailey, astrofizician și planetolog la Caltech, Batygin și Brown au demonstrat că influența Planetei 9 ar fi determinat înclinarea planurilor orbitale ale tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar — care orbitează în jurul Soarelui într-un plan înclinat cu aproximativ 6 grade față de ecuatorul solar.

„De-a lungul unor perioade lungi de timp, Planeta 9 va face ca planul întregului sistem solar să se balanseze, în cadrul procesului de precesie”, susține Batygin.

De asemenea, cercetătorii au demonstrat modul în care prezența Planetei 9 poate explica de ce obiectele din Centura Kuiper orbitează în direcția opusă tuturor celorlalte obiecte din Sistemul Solar.

„Niciun alt model nu poate explica ciudățenia acestor orbite puternic înclinate. Se pare că Planeta 9 asigură terenul natural în care astfel de ciudățenii orbitale să se producă. Aceste obiecte au fost scoase în afara planului Sistemului Solar de influența Planetei 9 și apoi au fost risipite spre interior sub influența lui Neptun”, a mai adăugat Batygin.

Sursa: Agerpres

mai mult
Știință și tehnică

Inovație a cercetătorilor români: Bacteriile imune la antibiotice, distruse cu suplimente alimentare pe bază de ou

ou_crud

Peste 23.000 de oameni mor, în fiecare an, din cauza unor boli provocate de bacterii rezistente la antibiotice. Dar E-Coli, Stafilococul Auriu și alte microorganisme letale pot fi combătute și cu suplimente alimentare pe bază de ou. Descoperirea aparține unor cercetători români care au observat că în gălbenuș se află o substanță care distruge infecțiile.

La câțiva kilometri distanță de forfota Bucureștiului, o companie specializată în producția de vaccinuri pentru păsări, a realizat o premieră mondială, care ar putea salva mii de vieți omenești. Cercetătorii au pregătit o serie de suplimente alimentare care pot combate cu succes E-Coli, Stafilococul Auriu și alte bacterii letale rezistente la antibiotice.

Totul a început în anul 2010, când cercetătorii, în colaborare cu specialiștii Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș, au recoltat bacterii de la pacienții care nu răspundeau la tratamentul cu antibiotice. Bacteriile au fost folosite la realizarea unui vaccin pentru găini. Biologii au observat că în gălbenușul de ou este prezentă Imunoglobulina Y, o substanță care distruge cele mai periculoase bacterii.

Pe baza imunoglobulinei Y au fost realizate mai multe suplimente alimentare care sunt consumate, în prezent, de mii de români care suferă de infecții. Produsele au fost avizate de Institutul de Bioresurse Alimentare și ar urma să fie testate și în spitale.

În prezent, românii ocupă locul al doilea în Europa la consumul de antibiotice în Europa. Din cauza excesului de antibiotice, tot mai multe bacterii care provoacă boli grave se adaptează la tratamente mai puternice.

TVR

mai mult
Știință și tehnică

ENERGIA NEAGRĂ – După UN SECOL, istoria este RESCRISĂ

blackenergy

Cercetătorii ștințifici au dezvoltat și au oferit noi detalii despre o teorie oferită societății de Albert Einstein, în urmă cu o sută de ani.

Profesorul Gong-Bo Zhao, de la Institutul de Cosmologie și Gravitație al Universității din Portsmouth, a cercetat amănunțit energia întunecată din Univers și afirmă că aceasta nu are la bază constanta cosmologică prezentată de Einstein, precizează descoperă.ro.

”Suntem impresionaţi că prin intermediul observaţiilor din prezent putem cerceta energia întunecată. Suntem nerăbdători să descoperim noi caracteristici şi originea acesteia”, a afirmat profesorul.

Proprietăţile fizice ale energiei întunecate sunt reprezentate de către Ecuaţia stării (EoS), reprezentată prin raportul dintre presiune şi densitatea energiei întunecate.

Astfel că enegia întunecată este o constantă cosmologică, adică energia de vid cu o constanţă EoS de -1. Conform unei metode dezvoltate de profesorul Zhao în 2016, echipa a descoperit dovezi ale dinamicii energiei întunecate la un nivel semnificativ de 3,5 sigma. Fapt ce sugerează că sursa energiei întunecate nu este energia de vid , ci un câmp dynamic, mai menționează sursa citată.

Descopera.ro

mai mult
Știință și tehnică

ANCOM propune retragerea obligațiilor Radiocom pe piața serviciilor de transmisie radioelectrică terestră în format analogic

thumbnail

Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM) lanseaza astazi in consultare publica un proiect de decizie privind identificarea pietelor relevante corespunzatoare serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de televiziune si radiodifuziune.

Prin aceasta decizie, ANCOM propune definirea pietelor relevante, precum si retragerea obligatiei de control al tarifelor, inclusiv de fundamentare a tarifelor in functie de costuri pe baza unui sistem de contabilitate a costurilor, impuse anterior in sarcina Societatii Nationale de Radiocomunicatii S.A. (Radiocom), concluziile analizei de piata realizate de ANCOM fiind ca aceasta nu mai detine putere semnificativa de piata.

Astfel, din analiza informatiilor si a datelor istorice disponibile pentru perioada 2009 – 2016 a rezultat ca Societatea Romana de Radiodifuziune (SRR) si Societatea Romana de Televiziune (SRTV), principalii cumparatori ai serviciilor de transmisie furnizate de Radiocom, detin o putere de negociere apreciabila, putandu-si manifesta puterea de contracarare si fiind capabili sa influenteze tarifele percepute de aceasta si, in fapt, sa se comporte ei insisi in mod independent fata de vanzator.

In aceste conditii, Autoritatea considera ca Radiocom nu mai detine putere semnificativa pe urmatoarele piete relevante de gros:

ü  Piata serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de televiziune.

ü  Piata serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de radiodifuziune in banda de frecvente FM.

ü  Piata serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de radiodifuziune in banda de frecvente AM.

Impactul asupra utilizatorilor finali

Pietele serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe audiovizuale cuprind transmisia initiala in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe audiovizuale la nivel national si local, transportul acestor servicii de programe prin retelele de comunicatii electronice si transmiterea finala, in integralitate si fara nicio modificare, a acestor programe in vederea receptionarii de catre utilizatorii finali.

Retragerea obligatiei impuse Radiocom pe cele trei piete nu va afecta utilizatorii finali ai serviciilor publice de programe de televiziune, de programe de radiodifuziune in banda de frecvente FM si de programe de radiodifuziune in banda de frecvente AM. Astfel, utilizatorii nu vor fi afectati nici direct, printr-o eventuala crestere a tarifelor abonamentelor de radio si TV (acestea fiind eliminate incepand cu data de 1.02.2017), nici indirect, printr-o eventuala scadere a calitatii programelor oferite de catre SRTV si SRR (in cazul cresterii cheltuielilor de transmisie care sa determine reducerea bugetului pentru realizarea lor, deoarece atat SRTV, cat si SRR au demonstrat ca au putere de negociere a tarifelor practicate de catre Radiocom).

Procesul de consultare publica

Proiectul de decizie privind identificarea pietelor relevante corespunzatoare serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de televiziune si radiodifuziune poate fi consultat aici, persoanele interesate fiind invitate sa formuleze si sa transmita observatii si propuneri pana la data de 06.11.2017, pe adresa sediului central al ANCOM (Str. Delea Noua nr. 2, sector 3, Bucuresti), direct la Registratura sau prin intermediul directiilor regionale ale Autoritatii. Observatiile pot fi transmise si prin fax la numarul +40 372 845 402 sau prin e-mail pe adresa consultare@ancom.org.ro.

Persoana de contact:  Catalina Dragomir,  Sef serviciu Comunicare, tel. 0372.845.417

mai mult
Știință și tehnică

Istoria ideilor furate. Cibernetica s-a născut în România

creier3

Românii au fost printre cei mai buni atunci când vine vorba de noi descoperiri, însă nu întotdeauna ideile le-au fost și atribuite, de cele mai multe ori ideile sau descoperirile fiind chiar furate de alți cercetători din alte state. Nicolae Paulescu, Gogu Constantinescu sau Aurel Vlaicu sunt doar o parte dintre numele care nu au primit aprecierea internațională așa cum se cuvine pentru descoperirile lor.

O altă personalitate ce trebuie menționată este Ștefan Odobleja, românul căruia nu i se acordă niciun merit pentru bazele pe care le-a pus într-o știință foarte importantă în zilele noastre: cibernetica.

Cine a fost Ștefan Odobleja?

Odobleja s-a născut în 1902, într-un sat din Mehedinți, studiind clasele primare și gimnaziale în localitatea Valea Izvorului, ca mai apoi, pentru liceu să se mute în Turnu-Severin. Pasionat de domeniul științelor, el s-a mutat în București unde s-a înscris la Facultatea de Medicină, iar după terminarea studiilor s-a mutat în mai multe orașe din țară pentru a profesa în domeniu.

Pasiunea pentru psihologie, pentru cunoașterea umană l-au motivat să scrie mai multe lucrări despre acestea, publicând mai multe lucrări de-a lungul anilor despre acest domeniu. În 1929 și 1932 apar două dintre scrierile lui Ștefan Odobleja, însă cea mai importantă lucrare a da este Psihologia consonantistă, redactată inițial în franceză și publicată în 1938 și 1939, în două volume, relatează Playtech.ro.

Cibernetica – știință pe baza ideilor lui Odobleja

Printre ideile dezvoltate în cele 900 pagini ale lucrării Psihologia consonantistă se regăsesc și cele legate de cibernetică, românul stabilind temele de baza ale științei. Această lucrare a fost destul de ignorată la momentul apariției, în cea mai mare parte din cauza izbucnirii războiului.

La o decadă distanță, în 1948, americanul Norbert Wiener a prezentat într-una dintre lucrările sale aceleași baze teoretice ca cele alea românului, fiind cunoscut astăzi drept prima persoană care a contribuit dezvoltarea ciberneticii. O altă diferență între cei doi cercetători ar fi faptul că Wiener a reușit să dea un scop practic ideilor, pentru Odobleja neexistând nici o aplicație practică, dorința românului fiind de a arata cum funcționează psihicul uman.

Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de către neurofiziologi, chiar şi Danielopol la noi a intuit foarte bine încă din anii ’20 în sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare. Şi de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat şi că vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă» este şi rămâne un lucru extrem de interesant, care însă nu a găsit ecou foarte mare în literatura străină„, spunea Constantin Bălăceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai neurociberneticii, citat de Playtech.ro.

Istorie uitată până în anii ’90

Cu toate că Ștefan Odobleja a fost contemporan cu bunicii și părinții noștri, în perioada regimului comunist nu i-au fost prea mult apreciate descoperirile și nici nu a fost apreciat, iar drama este cu atât mai mare cu cât nici pe plan internațional nu era recunoscut ca pionierul ciberneticii. Eforturile românului de a fi recunoscut pentru ideile din cartea de psihologie publicată în 1938 au continuat până în anul morții sale, 1978, când a scris cartea Psihologia consonantistă și cibernetică, prin care dorea să sublinieze că cibernetica s-a născut în România.

Din fericire, după căderea comunismului i-au fost recunoscute meritele cercetătorului, devenind chiar membru post-mortem al Academiei Române în 1990. De asemenea, un alt aspect constă în publicarea lucrărilor de mare importanță, printre care numărăm “Odobleja – Apariția ciberneticii pe pământ românesc, o evaluare făcută de Iosif Constantin Drăgan”, “Introducere în logica rezonanței: scrieri inedite” şi “Psihologia consonantistă și cibernetică”.

Manuela Dinu

mai mult
Știință și tehnică

NOBEL 2017 Premiul Nobel pentru Fizică a fost atribuit pentru detectarea undelor gravitaționale

nobelfizica

Premiul Nobel pentru Fizică a fost atribuit marți pentru detectarea undelor gravitaționale, un concept lansat de Albert Einstein în 1916, în celebra sa Teorie a Relativității Generale, precum și pentru conceperea și perfecționarea detectoarelor de unde gravitaționale LIGO (SUA) și VIRGO (Italia). Distincția va fi împărțită între fizicianul german Rainer Weiss, care primește jumătate din premiu, în timp ce cealaltă jumătate le revine cercetătorilor americani Barry C. Barish și Kip S Thorne, conform Comitetului Nobel de la Stockholm.

Cei trei oameni de știință au fost premiați „pentru contribuțiile lor în dezvoltarea observatorului american LIGO ( (Laser Interferometer Gravitational Wave Observatory) și pentru detectarea undelor gravitaționale”, se precizează în comunicatul de presă al Comitetului Nobel.

Undele gravitaționale au fost observate pentru prima dată la 14 septembrie 2015. Aceste unde, a căror existență a fost preconizată de Albert Einstein în urmă cu un secol, au fost generate de coliziunea dintre două găuri negre de masă medie. A fost nevoie de 1,3 miliarde de ani pentru ca undele provenite din această coliziune să ajungă la detectorul LIGO din SUA, propagându-se prin spațiu-timp cu viteza luminii.

Semnalul detectat a fost extrem de slab, însă această observație a anunțat zorii unei noi ere a astrofizicii. Undele gravitaționale reprezintă o modalitate complet nouă de a observa și analiza unele dintre cele mai violente evenimente din Univers și de a ne testa propriile limite de înțelegere a lumii înconjurătoare, conform Comitetului Nobel.

Prima detectare a undelor gravitaționale a fost reconfirmată până în prezent de alte trei observații. Ultima dintre ele a avut loc la 14 august 2017 și a fost pentru prima oară când ambele detectoare, LIGO și VIRGO, au observat undele gravitaționale simultan. Undele gravitaționale detectate la 14 august provin tot din ciocnirea și fuziunea a două găuri negre, cu mase de aproximativ 31 de ori și respectiv 25 de ori mai mari decât masa Soarelui. După fuziune, cele două au generat o gaură neagră de aproximativ 53 de mase solare (o parte din masa celor două a fost transformată în energie și s-a propagat prin spațiu sub forma undelor gravitaționale). Cele două găuri negre care s-au ciocnit și gaura neagră rezultată în urma ciocnirii sunt în aceeași categorie de masă cu găurile negre detectate anterior de LIGO.

Proiectul LIGO, care dispune de două observatoare amplasate în Louisiana și Washington, este o colaborare la care participă peste 1.000 de cercetători din 20 de țări. „Laureații Premiului Nobel pentru Fizică din 2017 au asigurat, cu entuziasm și determinare, succesul proiectului LIGO”, conform comunicatului.

„Este minunat”, a fost reacția fizicianului Rainer Weiss, la aflarea veștii că a intrat în rândul laureaților Premiului Nobel, conform agenției DPA. „Sunt bine. Sunt chiar și îmbrăcat”, a adăugat fizicianul stabilit în SUA, într-o convorbire telefonică la câteva minute după ce a aflat că este laureat al premiului Nobel.

La jumătatea anilor ’70 Rainer Weiss trecuse deja în revistă posibilele surse de zgomot de fundal care ar fi putut perturba măsurătorile pentru detectarea undelor gravitaționale și concepuse un sistem pentru identificarea acestor unde — un interferometru cu laser — care să nu fie influențat de zgomotul de fundal. Încă de la început, atât Kip Thorne cât și Rainer Weiss au fost pe deplin convinși că este posibilă observarea undelor gravitaționale, iar detectarea acestora promite o revoluție a modului în care înțelegem Universul.

Undele gravitaționale sunt niște vibrații ale conținutului spațiu-timp care se propagă cu viteza luminii prin Univers, conform lui Albert Einstein, care a fost convins că nu va fi niciodată posibilă măsurarea acestor unde.

LIGO și VIRGO caută undele gravitaționale urmărind modul în care acestea afectează textura spațiu-timp: atunci când trece o astfel de undă, ea întinde spațiul într-o direcție și îl strânge în alta, pe direcție perpendiculară. Cele două observatoare folosesc interferometre pentru a detecta aceste mici fluctuații în spațiu-timp. Un astfel de dispozitiv desparte în două o singură rază laser și trimite ambele raze rezultate în direcții diferite, perpendiculare însă una pe cealaltă (formând un „L”).

Cele două raze rezultate străbat distanțe egale în cadrul experimentului, se lovesc de niște oglinzi și se întorc spre sursă. Dacă acest sistem experimental nu este perturbat de factori externi (în acest caz de undele gravitaționale), ele sunt perfect aliniate la revenire. Însă intersectarea cu o undă gravitațională poate modifica distanța străbătută de laser, pe fiecare dintre cele două brațe aflate în unghi drept.

La fel ca și lumina, gravitația se propagă prin spațiu sub formă de unde, însă nu este o radiație. În cazul gravitației, spațiul însuși este distorsionat, fiind întins și strâns de undele gravitaționale. Detectarea undelor gravitaționale a necesitat măsurarea razelor laser proiectate pe o distanță de 4 kilometri cu o precizie de ordinul a 1/10.000 din diametrul unui proton.

Descoperirile care confirmă existența undelor gravitaționale deschid o nouă cale de a observa Universul. Spre exemplu, dacă vor fi detectate undele gravitaționale generate de explozia primordială, Big Bang, acestea vor oferi noi informații despre modul de formare a Universului. Astfel de unde, extraordinar de puternice, se formează și atunci când explodează stele în stadiul de supernove sau atunci când pulsează stele neutronice extraordinar de masive. Detectarea acestor unde poate oferi noi informații despre obiectele și evenimentele cosmice care le produc.

Dovezile concrete ale existenței undelor gravitaționale deschid o nouă eră pentru discipline precum fizica sau astronomia. „Ținând cont de faptul că undele gravitaționale nu interacționează direct cu materia (spre deosebire de radiația electromagnetică, spre exemplu), ele se propagă prin Univers nestingherite și pot oferi o imagine de ansamblu asupra întregului cosmos”, conform echipei LIGO. Astfel de unde „ar trebui să transporte informația nealterată cu privire la originea lor, spre deosebire de radiația electromagnetică care este distorsionată de-a lungul distanțelor de milioane de ani lumină pe care le străbate prin spațiu”.

Premiul Nobel pentru Fizică este al doilea anunțat din seria distincțiilor care sunt comunicate în fiecare an. Miercuri, 4 octombrie, va fi anunțat Premiul Nobel pentru Chimie.

Fundația Nobel a anunțat săptămâna trecută că recompensa financiară pe care o vor primi laureații de anul acesta va fi cu un milion de coroane suedeze mai mare față de suma de anul trecut. Astfel, fiecare premiu Nobel din 2017 va fi însoțit de un cec de 9 milioane de coroane suedeze (1,1 milioane de dolari).

Potrivit tradiției, premiile Nobel vor fi înmânate ca în fiecare an în timpul unui banchet oficial ce va avea loc pe 10 decembrie, data la care se comemorează moartea lui Alfred Nobel.

AGERPRES

mai mult
Știință și tehnică

Sputnik, după 60 de ani: Istoria primului satelit artificial al Terrei, relatată de creatorii lui

sputnik

Sunetul „Bip bip” emis de satelitul Sputnik în urmă cu 60 de ani, captat de radiourile din lumea întreagă, a lansat cursa de cucerire a spațiului. Pentru creatorii lui din fosta Uniune Sovietică, acel sunet a marcat încheierea unei numărători inverse, care s-a dovedit a fi însă prima dintr-o listă foarte lungă de evenimente similare care au avut loc după aceea în timpul Războiului Rece, informează AFP.

Ajuns între timp la vârsta de 84 de ani, inginerul Eduard Bolotov își amintește că a mângâiat racheta care urma să transporte pe orbită acel dispozitiv din metal ce avea un diametru de 58 de centimetri. Câteva ore mai târziu, la 22.28 ora Moscovei, pe 4 octombrie 1957, primul satelit artificial al Terrei decola cu succes, permițând fostei Uniuni Sovietice să își afișeze cu mândrie statutul de putere militară.

După lansare, Eduard Bolotov și colegii lui s-au întors în centrul lor, pentru a sărbători acea victorie. „Am găsit un tip de alcool ce era folosit în epocă pe post de combustibil pentru automobile”, își amintește inginerul rus.

Succesul, primul înregistrat de industria spațială sovietică, nu a fost însă garantat dinainte. El se datorează și savanților germani aduși în U.R.S.S. la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și rachetelor lor V2, ce au fost lansate în principal împotriva Marii Britanii.

Serghei Korolev, un supraviețuitor al Gulagului sovietic, considerat părintele industriei spațiale sovietice, „a recompus fragmentele din care erau alcătuite rachetele V2 aduse din Germania”, a dezvăluit pentru AFP Nikolai Shiganov, în prezent în vârstă de 97 de ani.

Unul dintre creatorii rachetei R7 care a plasat pe orbită primul satelit Sputnik în 1957, Nikolai Shiganov avea pe atunci sarcina de a crea un aliaj special de aluminiu pentru a fi utilizat la sudarea componentelor noului lansator spațial.

Korolev visa să participe la cucerirea spațiului, dar, în plin Război Rece, presiunea timpului era mereu resimțită: unul dintre principalii ingineri germani, Wernher von Braun, lucra deja pentru tabăra inamică, într-o echipă americană.

„Biroul lui Korolev trebuia să creeze cât mai repede posibil o rachetă intercontinentală capabilă să transporte bomba cu hidrogen către orice punct de pe planetă”, își amintește Nikolai Shiganov.

După trei ani de lucrări și după trei accidente, al patrulea lansator din gama R7 — lansat de la noul centru din Kazahstan, viitorul cosmodrom Baikonur — și-a atins ținta în peninsula Kamceatka, în Extremul Orient al Rusiei, în august 1957. Însă partea frontală a rachetei a ars.

Construirea unei noi părți frontale a unei rachete necesita șase luni, însă sovieticii erau presați de timp: Statele Unite intenționau să lanseze un satelit cu ocazia Anului Internațional al Geofizicii, în 1958.

Korolev a propus atunci construirea unui satelit mai simplu: două emisfere, un emițător radio, antene și un sistem de alimentare. În două luni, noul dispozitiv, ce avea o greutate de 63,8 kilograme, a fost finalizat.

Însă Nikolai Shiganov a aflat de la radio că acea lansare, realizată pe 4 octombrie 1957, a primului satelit artificial al Terrei, efectuată de colegii lui în mare secret din stepele din Kazahstan, a avut succes.

Într-o duminică de octombrie, el a reușit să zărească un punct minuscul care strălucea pe cer. Era Sputnik-1, care a efectuat o rotație completă în jurul Terrei în aproape 96 de minute.

Colegul lui Eduard Bolotov a avut mai mult noroc. Însărcinat cu controlul traiectoriei rachetei R7, e a vizionat decolarea de la postul lui aflat în centrul de lansări spațiale.

Cu o zi înainte, însoțit de alți doi tineri ingineri, Eduard Bolotov, pe atunci în vârstă de 24 de ani, a reușit să pătrundă în hangarul în care satelitul trecea prin etapa ultimelor pregătiri de dinainte de lansare.

„Conștienți de importanța misiunii, prima de acest fel din istoria omenirii, am mângâiat racheta și chiar ne-am lăsat pe ea semnăturile, scrise cu un creion”, își amintește fostul inginer sovietic.

În seara zile de 4 octombrie 1957, a primit ordinul de a se prezenta imediat la centrul de lansări. Întreaga operațiune era secretă, însă zeci de persoane, rude și prieteni apropiați ai colegilor lui, se îndreptau deja spre fluviul Sîrdaria, pentru a asista la lansare.

La ora 22.28, din biroul lui, tânărul inginer a văzut racheta ridicându-se încet dintre schelele care o susțineau, părând că s-a oprit pentru câteva secunde, apoi decolând cu un zgomot puternic.

„La o altitudine de 40 de kilometri, racheta, cu cele patru motoare laterale ale sale, forma un fel de cruce pe cerul nocturn, înainte să dispară”, își amintește el.

Abia în jurul orei 03.00, spre dimineață, a aflat de la superiorii lui că primul satelit artificial al Terrei a fost plasat cu succes pe orbită.

F.B.

mai mult
1 2 3 4 5
Page 2 of 5