close

Tradiții

Tradiții

Sătmăreanul care îmbracă straiele populare ca să le facă cunoscute în lumea întreagă

populare

Răzvan Roşu este un pasionat antropolog care ia din lumea veche, despre care i s-a povestit şi pe care o studiază, pentru a o integra în lumea în care trăim.

Născut pe 1 Decembrie, parcă o dată predestinată dragostei faţă de tot ce înseamnă spirit românesc, Răzvan Roşu (28 de ani) are rădăcinile adânc înfipte în Ţara Moţilor iar datorită studiilor şi pasiunilor sale, dar şi felului de-a trăi şi simţi este deja binecunoscut şi apreciat. El cântă la mai multe instrumente, horeşte din gură şi se numără printre ultimii tulnicari bărbaţi din România. Răzvan nu se sfieşte să-mbrace straiele populare, motiv pentru care este uşor de reperat într-o lume atât de pestriţă. Deşi a trăit o parte importantă a vieţii sale la oraş, Răzvan Roşu nu s-a putut desprinde de lumea satului, acolo unde își are rădăcinile. Atât în ţară, cât şi în străinătate, Răzvan poate fi foarte uşor recunoscut, deoarece zilnic se îmbracă în haine specifice zonei Munţilor Apuseni. Totodată are permanent la el, după curea, câteva fluiere. Povestea lui vă invit să o cunoaşteţi în interviul de mai jos.

Razvan Rosu 2

De unde atracţia pentru antropologie?
Atracţia pentru a cunoaşte modul în care trăiau oamenii „pe vremuri” a venit de la poveştile auzite de la bunicul meu. Îmi spunea deseori despre copilăria pe care a avut-o, despre oamenii de atunci, despre greutăţile şi bucuriile lor. Apoi, din pură curiozitate, i-am rugat şi pe alţi oameni în vârstă să-mi împărtăşească din experienţa vieţii lor. Păstrez şi acuma caietele în care am notat aceste informaţii în primii ani de liceu. Bineînţeles că nu aveam o metodologie sau cunoştinţe despre modul cum trebuie culese informaţiile, totul a venit de la sine, cu scopul de a consemna cele auzite pentru a nu se pierde.

Ce studii ai urmat? Cât de mult crezi că te-au ajutat acestea în parcursul tău profesional?
Am studiat etnologie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, apoi am urmat masteratul în Germania, la Friedrich Schiller Universität Jena, pe domeniul Studii sud-est europene. În prezent sunt doctorand la două universităţi în Viena şi Cluj. Ar fi un lucru neadevărat să spun că nu m-au ajutat deloc cursurile de la universitate, însă eu întotdeauna am încercat să fiu autodidact. Nişte baze teoretice ne-au fost puse, însă lipsea mersul pe teren, experienţa nemijlocită cu obiectul nostru de studiu: oamenii. Iar antropologul care cunoaşte teorie, dar nu ştie să o pună şi în practică, este ca un şofer ce cunoaşte fiecare piesă a unei maşini, dar nu ştie să o conducă.

Am văzut că nu te-ai sfiit niciodată să porţi costumul popular românesc indiferent de conjunctură. De unde această aplecare? Din ce în ce mai mulţi români îmbracă în ultima vreme, costumul popular. Ce părere ai despre acest fapt?

Razvan Rosu 3

Tot din copilărie. Nu am simţit nici o clipă ruşine purtând hainele tradiţionale, aşa precum am observat adesea la unii cântăreţi sau dansatori din ansambluri. Ei abia aşteptau să le dezbrace după spectacole, pentru ei aceste haine reprezentau semnul înapoierii, al sărăciei. Tocmai de aceea celor mai mulţi dintre ei le este ruşine să le îmbrace. O fac doar atunci când este musai, la spectacole. În cazul românilor, dar şi în alte cazuri din Europa de Sud-Est, putem vorbi de un comportament dual, duplicitar. În momentul când vin străinii le arătăm obsesiv tradiţiile, se scot hainele din lăzile de zestre pentru a le demontra cât de mari păstrători de tradiţii suntem, însă când suntem doar noi între noi le ignorăm, ne este ruşine cu ele, le dispreţuim. Vorbim aici de un fenomen complex, paradoxal ce nu a fost încă studiat pe deplin.
Dacă ai avut episoade haioase când te-a văzut lumea îmbrăcat aşa…

De obicei am observat că sunt cam două reacţii. Prima este una pozitivă de apreciere pentru costumul tradiţional, pentru cei care „au curajul“ să îl poarte. Aceasta se bazează şi pe un fenomen de revival, o redescoperire a valorilor tradiţionale. Numai că de multe ori asemenea iniţiative lăudabile alunecă, din păcate, înspre kitsch. Au fost şi unele momente stânjenitoare. Am auzit de multe ori din gura românilor comentarii precum: nu are bani să îşi cumpere blugi, umblă îmbrăcat ca un înapoiat.

Cum te-ai simţit ca român la Viena şi Berlin?
M-am simţit foarte bine. Este o lume mai previzibilă ca în România, mai aşezată. Însă şi Europa de Vest (implicit cea Centrală) are propriile probleme. Se vorbeşte tot mai des despre sfârşitul Occidentului. Cert este că imaginea noastră despre Europa nu prea mai are acoperire, lucrurile s-au schimbat prea mult în ultima perioadă. Cât despre români ei sunt peste tot. Nu există un sfert de oră în care să călătoreşti cu mijloace de transport în comun din Viena şi să nu auzi vorbindu-se româneşte. Fie că sunt români din Ardeal, din Republica Moldova, din Serbia, hoţi de buzunare, muncitori pe şantiere sau intelectuali; româna se aude peste tot în toate varietăţile ei. Este impresionantă mărimea exodului românesc! Mă gândesc cât de mult a pierdut România din această cauză şi cu câtă iresponsabilitate se tratează în continuare subiectul în ţară.

Despre cărţi şi studii…
Am încercat întotdeauna să abordez subiecte mai puţin cercetate, să nu repet la nesfârşit aceleaşi lucruri spuse de înaintaşi, să fac rezumate din scrieri deja existente. Acest lucru este binevenit, cu atât mai mult cu cât cercetarea românească are încă multe lacune.

M-am axat mai ales pe cercetările de teren pentru că noi antropologii lucrăm cu oamenii, cu informaţiile care, din păcate, se pierd odată cu dispariţia purtătorului. Am adunat destul de mult material în special din Transilvania de la: români, unguri, şvabi, saşi, evrei etc. Am întreprins cercetări de teren şi în Ungaria, Ucraina, Serbia, Republica Moldova, Grecia pentru a avea şi o perspectivă comparată. Temele pe care le-am abordat sunt legate de identitate şi alteritate, modele ale schimbului cultural, etnomuzicologie, identitatea naţională vs. identitate locală.

Materialul strâns este stocat într-o arhivă care va deveni în curând accesibilă şi online: VLACH (Vanishing Languages and Cultural Heritage) realizată sub egida Academiei de Ştiinţe din Austria şi sub coordonarea prof. dr. acad. Thede Kahl. Ceea ce am reuşit să public până în prezent sunt doar frânturi din materialul cules. După cum spuneam m-am axat mai ales pe culegerile de teren, pe informaţiile care dispar. De scris vom putea scrie şi peste 20 de ani, important este să avem un material cules cum trebuie.

Ce activitate ai în prezent? Lucrezi la vreo altă carte sau un alt studiu antropologic?
Sunt doctorand, colaborator în cadrul proiectului VLACH de care aminteam. Am multe subiecte de care doresc să mă ocup în viitor, acum mă axez mai mult pe teza de doctorat care are ca subiect arhaismul ca şi particularitate a zonele montane, cu un studiu de caz pe Ţara Moţilor. Mai am şi concerte, conferinţe prin Europa. Săptămâna viitoare voi avea o prezentare la o şcoală de vară în Austia, în zona lacurilor, iar în octombrie voi merge în Rusia, la Sankt Petersburg.

Nicolae Ghișan

mai mult
Tradiții

Povești de dragoste: Floarea rușinii

femi (2)

Era primavara. Peste satul meu, Provita de Jos, innebunisera prunii-n floare. Dealurile si gradinile albisera de-o apriga ninsoare de petale. Era o forfota in lume, de parca se anunta o mare intamplare. Provitenii iesisera cu mic, cu mare la lucru prin livezi si gradini. Toate erau bune si la locul lor, numai mie imi ardea inima de dor. Multa vreme n-am inteles cine ma ducea prin paduri, cine ma striga in nopti cu luna, cine ma indemna sa cant, sa scriu, sa plang… In sufletul meu, sentimentele se adunau si se desfaceau ca petalele de flori. Era prima batere din aripi a iubirii. Incepusem sa fiu mai mult atenta la infatisarea mea, voiam sa fiu placuta, sa fiu remarcata si la urma sa fiu aleasa de un flacau. Aveam 18 ani. Prinsesem drag de-un baiat dintr-un sat vecin, un baiat inalt, saten, cu parul lung, pe spate, cum sunt feti-frumosii din povestile copilariei. Pentru mine era viteazul biruitor de rele si ispite, venit dintr-un tinut legendar. Avea ochii negri ca mura si rasul ca o raza de soare. Eram topita dupa el.  Cu nerabdare asteptam sa vina sambata seara si sa ne intalnim la hora. In urma cu 35 de ani, se mai pastra in satul meu traditia cu frumoasele hore, pana noaptea tarziu.

Cand ne intorceam acasa, drumul nostru trecea printr-o gradina. Ne tineam de mana si numaram stelele. Si pentru ca ne uitam la cer, ne poticneam de cate-o butura sau de iarba, si cine cadea primul, drept pedeapsa, trebuia sa-l sarute pe celalalt. De cate ori n-am cazut dinadins, numai ca sa fiu sarutata! Pedeapsa asta era cea mai frumoasa. Asa o tineam pana acasa, si la poarta o luam de la inceput. Pe atunci, o fata nu se ducea singura la hora, ci numai impreuna cu mama sa. O fata singura insemna ca nu este o fata cuminte. Saraca mama! Multe nopti m-a asteptat undeva, langa casa, pana cand ma hotaram sa-mi iau „la revedere” de la dragostea mea. Glumeam, radeam, ne sarutam si nu ne mai saturam. Imi era sufletul plin de o bucurie care credeam ca va tine toata viata…
Ce vremuri! Cum as putea sa uit vreodata iubirea mea sincera si curata! Neprihanirea pastrata ca o comoara pana la maritis. Mi-aduc aminte cum ma lua bunica si ma ducea prin fanete sa cautam o floare rara: „floarea rusinii”. Asa se numea, era alba si la mijloc cu o inflorescenta de culoare maro-inchis. In vremurile de demult, floarea era mare, invoalta, o vedeai de departe. Cu timpul, si-a micsorat dimensiunea, era o floricica abia bagata in seama. Astazi, aproape ca a disparut. Tot bunica mi-a spus ca micsorarea acelei flori se datoreaza faptului ca lumea nu mai are rusine, ca s-a dedat la multe pacate, si natura ii raspunde cu dojeni. Dar eu nu aveam nimic de ascuns. Ma intalneam cu iubitul meu prin ierburi, prin gradini, iar ierburile erau fantastic de verzi, de albastre, de albe… In maini si in suflet cu „floarea rusinii”, ne juram iubire vesnica. Eram cuminti (la trup si la suflet) ca zorile diminetii, ca florile de cires… De multe ori, pana si nevinovatele sarutari mi le inchipuiam grele de pacate si mi-era teama ca ma cearta Dumnezeu pentru ele. Asa era atunci si era bine.
Apoi anii au trecut. El s-a dus cu serviciul departe, in tara, eu am ramas in sat. Am corespondat o vreme, dar cu timpul s-au rarit scrisorile, s-au risipit sentimentele, de parca nu au fost. Asa a fost sa fie. Apoi a venit un baiat din satul meu si m-a cerut de nevasta. De frica sa nu raman fata batrana m-am maritat. A fost ca-n zicala: „Am iubit pe cine mi-a placut, m-am dus dupa cine m-a cerut”. N-am stiut ce avea sa urmeze. Prima iubire e o boala fara de leac. Tanjesti dupa ea toata viata. Si azi, dupa atata vreme, mai trec prin gradina unde ma poticneam dinadins pentru un sarut. Si azi, prin fanete mai caut „floarea rusinii”. A disparut. A fugit, luandu-mi cu ea cumintenia si iubirea.

Autor: Georgeta Grosescu – com. Provita de Jos, jud. Prahova

mai mult
Tradiții

Satul Corund, „satul-muzeu” specializat în obiecte artizanale

atelier-olarit

Corund este un sat in partea de vest a judetului Harghita, in Depresiunea Praid. Este resedinta comunei Corund si se afla la 75 de km de Tg. Mures. Este un fel de „Horezu” local, un „sat-muzeu”, specializat in obiecte artizanale, sat in care localnicii, oameni harnici, isi scot in fata caselor obiectele ce le produc in atelierele lor proprii din „fundul curtii”.

Curios este ca, pana la Corund, pe intreg drumul Tg. Mures-Balauseri-Praid-Corund, nu mai  intalnesti nicio alta localitate de acest gen, care sa ofere o atat de mare varietate de produse manufacturiere, iar dupa ce-ai iesit din Corund si te-ai indreptat spre Odorhei, nici macar atat! Oare cum de-a aparut aceasta „oaza a produselor artizanale”, asa, izolata, undeva nicaieri, printre niste frumoase dealuri din zona Praidului?

Raspunsul e simplu, daca vorbesti cu oamenii locului care iti vor spune, cu rabdare si cu o mandrie nedisimulata, legenda minei de aragonit, legenda care are o legatura directa cu bunastarea corundenilor.

Prin anul 1910, minele de aur de la Zlatna aveau un inginer celebru, numit Jiri Knop Vencel. Era ceh. Un prieten ardelean l-a invitat pe inginer la Corund pentru o scurta vizita. Aici, inginerul de mina se indragosti de peisajele locului, dar mai ales de cele cateva coline in care un minereu semipretios, argonitul, o forma de carbonat de calciu, numit si „onixul  moale”, care aparea, ca si sarea, la suprafata pamantului. Dealurile din Corund stralucesc inca si astazi in bataia soarelui de dimineata. Aragonitul are o culoare gri-cenusie cu striatiuni verzi, rosii-singerii sau negre. Vencel isi dadu demisia de la Zlatna si la cei 35 de ani ai sai, puse pe picioare, aici la Corund, o mica intreprindere de exploatat si slefuit aragonitul. Rocile erau aduse din trei mine de suprafata, de localnici. Afacerea mergea bine, slefuitorii din Corund produceau obiecte artizanale minunate: scrumiere, stampile, capete de baston, pipe, piese de sah sau vaze de flori. Se povesteste ca Vencel mergea in America cu vaporul, cu geamntanele pline de obiecte slefuite si se intorcea cu ele pline de dolari. Dar, a inceput razboiul. Vencel si fiul sau au fost incorporati. Fiul muri pe front, Vencel cazu prizonier, apoi, dupa un timp, fu eliberat. Se intoarse in Corund, deschise din nou minele, dar deprimat si singur, nu mai reusi sa creeze aceleasi minunate piese de altadata. In anul 1947, cand s-a produs nationalizarea, Vencel muri subit. Minele trecura in posesia comunistilor, care, avizi de castig, au incercat sa reia exploatarile de aragonit dar, grabiti si nepriceputi, au folosit dinamita, distrugand zacamantul. Exploatarea aragonitului are secretele ei. Urmasii lui Vencel au obtinut prin instanta minele, iar satenii vorbesc ca ei vor folosi doar terenul pentru a contrui un motel”.

Dealul Melcului

Astazi, orice trecator poate urca la cele trei mine de aragonit, unde va descoperi minereul colorat, aflat inca in diferite faze de prelucrare, asa cum a ramas el la inchiderea minei. Puteti lua si cateva suveniruri, puteti lua chiar si o stanca intreaga de minereu frumos stratificat in alb, negru, rosu, gri si verde, nimeni nu va va impiedica, locul pare abandonat, forfota s-a mutat in centrul satului care a devenit un pol al artizanatului transilvanean.

Locuitorii Corundului, care incep sa uite legenda, se ocupa acum cu altceva: cu prelucrarea ceramicii negre, a lutului, a lanii, a stufului si a lemnului. Ei sunt urmasii slefuitorilor de aragonit ai lui Vencel. Indemanarea lor in a creea obiecte artizanale nu s-a pierdut iar trecerea inginerului ceh prin aceasta lume atat de potrivnica lui, se pare ca nu a fost zadarnica…

Pe langa traditionalul olarit, localnicii se ocupa si de prelucrarea lemnului, de produsele din iasca si de comert ambulant (pe vremuri cu carute, astazi cu automobile).

Materia prima pentru olarit, lutul de buna calitate, se extrage de langa paraul Sacadat, care curge pe partea vestica a satului.

Satul a avut candva si mina de aragonit (azi zona protejata) si un strand cu apa minerala (in zilele noastre aici au loc traditionalele targuri de ceramica).

Izvoarele de apa minerala au un rol important in viata satului. Izvorul „Diómáli” se afla la iesirea estica a satului. Apa minerala, bogata in fier, atinge debitul de 10.000 litri pe zi, este recomandata pentru bolnavii de afectiuni gastro-intestinale, precum si celor care sufera de anemie.

Izvorul „Szőlőmáli” izvoraste in hotarul estic al satului. Apa este bogata in bicarbonati, clor, magneziu si calciu.

Izvoarele „Cseredombi” si „Erzsébet” izvorasc la est de mina de aragonit, la 800 de metri de drumul national, avand apa sarata si bogata in fier.

Marfurile artizanale expuse in fata caselor atrag turistii care trec prin satul Corund. Ei pot alege din frumoasele obiecte din ceramica, pai sau rogojina, articole din lana, iasca sau lemn.

In cadrul Promenadei prin satul Corud, cele mai frumoase locuri pe care le puteti vedea sunt rezervatia Dealul Melcului (mina de aragonit, un mineral calcaros de culoarea turcoazului, considerat piatra semipretioasa), baile sarate traditionale Unicum (si izvorul de apa sarata din Dealul Melcului), numeroase izvoare de apa minerala (muntii harghiteni sunt plini de astfel de izvoare), unicul atelier mestesugaresc de prelucrare a iascai din Romania (mai precis, unicul in care „procesul de productie” este complet, din padure pana la produsele finite de artizanat), cateva dintre cele 9 ateliere mestesugaresti de olarit si ceramica incluse in circuit, un muzeu al aragonitului, un atelier experimental (in care puteti incerca singuri sa vedeti daca v-ati pricepe, de exemplu, la olarit!) si panorama deosebita a satului Corund, de pe un platou vulcanic situat desupra comunei. In plus, turistii beneficiaza de o harta a obiectivelor turistice din zona si indrumare din partea localnicilor, Promenada fiind de altfel un tur bine organizat, dupa cum m-am putut convinge singur, pe durata unui intreg weekend.

Mancarea, dupa opinia localilor, nu pica bine fara o gura de tuica…

C.D.

mai mult
Tradiții

FESTIVALUL „CÂNTECELE MUNȚILOR” SE DESCHIDE CU RITMURI ȘI AROME ROMÂNEȘTI

Afis_Cantecele_Muntilor_2017

Startul celei de-a 42-a ediții a Festivalului Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’ se dă mâine cu o Seară românească, de la care nu vor lipsi preparate specifice bucătăriei tradiționale, cântece și dansuri marca Junii Sibiului. Peste 600 de artiști fac spectacol la Sibiu, în 9-14 august 2017, în cadrul festivalului organizat de Consiliul Județean Sibiu și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ‘Cindrelul — Junii’ Sibiu.

De mâine, 9 august a.c., ‘Cântecele Munților’ pun stăpânire pe Sibiu: cel mai vechi festival folcloric din oraș ne invită la seri tradiționale cu specific culinar, parada portului popular, spectacole în aer liber, ateliere de dans, spectacole în spații neconvenționale și o expoziție de fotografie, toate menite să ilustreze specificul culturii tradiționale din Columbia, Grecia, Polonia, Serbia, Georgia și România.

Deschiderea festivă a acestei ediții a festivalului se face în cadrul Serii românești, organizate miercuri, ora 20:00, la Restaurant ‘Cămara Boierului’ de la Hotel Hilton. Pe parcursul a două ore, membrii Ansamblului Folcloric Cindrelul — Junii Sibiului vor dărui publicului dansuri din Maramureș, Oltenia, Bihor, Moldova, de pe Valea Târnavelor și Valea Hârtibaciului, iar momentele coregrafice vor fi punctate cu cântece în interpretarea soliștilor Alina Bîcă, Oana Tomoiagă, Gabriel Dumitru, Andreea Haisan și a lui Adrian Neamțu, virtuoz al taragotului. Savoarea bucătăriei românești va fi ilustrată prin meniul ce cuprinde gustare țărănească, pomana porcului cu mămăliguță și murături, plăcintă cu mere. ‘Am conceput un eveniment special, care să surprindă esența festivalului, bogăția culturii noastre tradiționale și care să bucure inimile celor care ne sunt alături.’, declară Silvia Macrea, director festival și manager CJCPCT ‘Cindrelul — Junii’ Sibiu.

Tot mâine, în prima zi de festival, la ora 17.00, va avea loc vernisajul expoziției de fotografie retrospectivă dedicată Festivalului ‘Cântecele Munților’ și semnată de fotograful ștefan Trihenea. Expoziția este deschisă la Cercul Militar Sibiu, în perioada 9-14 august 2017.

14 ansambluri din țară și străinătate participă la această ediție a Festivalului Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’: ‘Estefania Caicedo’ — Columbia, ‘Krakus’ — Polonia, ‘Estia Pieridon Mouson Katerinhs’ — Grecia, ‘Laza Nancici’ — Serbia, ‘Kolkhi’ — Georgia, ‘Timișul’ — Timișoara, ‘Cununița’—Arad, ‘Hora’—Mureș, ‘Bucovina’ — Suceava, ‘ Ardealul’, ‘Mărginimea’, ‘Ceata Junilor’, ‘Veteranii Junii Sibiului’ din Sibiu, precum și Ansamblul Folcloric Profesionist ‘Cindrelul — Junii Sibiului’.

Coproducător al festivalului este Societatea Română de Televiziune.

Parteneri sunt Cercul Militar Sibiu și Casa de Cultură a Municipiului Sibiu.

Evenimentele sunt finanțate de Consiliul Județean Sibiu.

Acțiunea este cofinanțată de Consiliul Local Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

‘Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.’

Eveniment susținut de Aria și Ambient

PROGRAMUL

Festivalului Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’, ediția a 42-a, 2017

MIERCURI, 09 AUGUST 2017

17:00 Cercul Militar Sibiu — Vernisajul Expoziției de fotografie retrospectivă Festivalul Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’

20:00 — 22:00 Restaurantul ‘Cămara Boierului’, Hilton Sibiu — Seară tradițională românească, preț meniu 60 lei / persoană; rezervări la tel. 0733/490845

JOI, 10 AUGUST 2017

10:00 — 11:30 Cercul Militar Sibiu (Sala de sport) — Atelier de dans: România și Serbia

10:00 — 20:00 Cercul Militar Sibiu — Expoziție de fotografie retrospectivă Festivalul Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’

20:00 — 22:00 Restaurantul Cercului Militar Sibiu — Seară tradițională sârbească, preț meniu 45 lei/persoană; rezervări la tel. 0740/543387

VINERI, 11 AUGUST 2017

10:00 — 11:30 Cercul Militar Sibiu (Sala de sport) — Atelier de dans: Polonia și Grecia

10:00 — 20:00 Cercul Militar Sibiu — Expoziție de fotografie retrospectivă Festivalul Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’

12:00 Ambient — Spectacol susținut de Ansamblul ‘Laza Nancici’ Serbia

18:00 — 19:00 Bd. N. Bălcescu — Piața Mare Sibiu: Parada portului popular

19:00 Piața Mare Sibiu — Spectacol folcloric ‘Junii Sibiului și invitații lor’: Paul Ananie, Adriana Anghel, Florin Boita, Oana Bozga, Alexandru Brădățan, Bogdan Cioranu, Ancuța Corlățan, Emilia Dorobanțu, Gabriel Dumitru, Bogdan Firu, Daria Gâdea, Andreea Haisan, Ovidiu Homorodean, Vlăduța Lupău, Iulia Mihai, Mădălina Mîrza, Daniel Pop, Vlăduț Sărmaș, Bogdan Toma, Izabela Tomița, Oana Tomoiagă, Georgiana Vița, Ilie Medrea, Adrian Neamțu, Nelu Albu, Viorica Telcean, Robert Târnăveanu, Alina Bîcă, Daniel Rosalim, Marcel Părău, Alina Pinca, Giulia Medrea, Paula Medrea, Camelia Cosma Stoiță, Traian Stoiță, Ioana Brad, Codruța Rodean, Răzvan Năstăsescu, Alexandru Pugna, Mariana Anghel, Mariana Deac, Constantin Enceanu, Gheorghe Turda, Floarea Calotă, Dinu Iancu Sălăjanu, Nicoleta Voica, Laura Lavric, Ionuț Fulea, Ansamblul Folcloric Profesionist ‘Cindrelul — Junii Sibiului’, Ansamblul Folcloric ‘Veteranii Junii Sibiului’, Ansamblul Folcloric ‘Ceata Junilor’ Sibiu.

SÂMBĂTĂ, 12 AUGUST 2017

10:00 — 11:30 Cercul Militar Sibiu (Sala de sport) — Atelier de dans: Georgia și România

10:00 — 20:00 Cercul Militar Sibiu — Expoziție de fotografie retrospectivă Festivalul Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’

19:00 Piața Mare Sibiu — Spectacol folcloric susținut de: Ansamblul Folcloric ‘Cununița’—Arad, Ansamblul ‘Estia Pieridon Mouson Katerinhs’ — Grecia, Ansamblul Folcloric ‘Hora’—Ungheni, județul Mureș, Ansamblul Folcloric ‘Laza Nancici’ — Serbia, Ansamblul ‘Kolkhi’ — Georgia, Ansamblul Folcloric ‘Mărginimea’ — Sibiu — Recital Ana Ilca Mureșan

— Ansamblul Folcloric ‘Timișul’ — Timișoara și soliștii: Andreea Voica, Petrică Irimică Miulescu, Carmen Popovici Dumbravă, Stana Stepanescu

20:00 — 22:00 Restaurantul ‘Grand Hotel’ Sibiu — Seară tradițională poloneză, preț meniu 45 lei/ persoană, rezervări la tel. 0743/619223

DUMINICĂ, 13 AUGUST 2017

10:00 — 11:30 Cercul Militar Sibiu (Sala de sport) — Atelier de dans: Columbia și România

10:00 — 20:00 Cercul Militar Sibiu — Expoziție de fotografie retrospectivă Festivalul Internațional de Folclor ‘Cântecele Munților’

19:00 Piața Mare Sibiu

— Spectacol folcloric susținut de: Ansamblul Folcloric ‘Bucovina’ — Suceava, Ansamblul de Cântece și Dansuri ‘Krakus’ — Polonia, Ansamblul Folcloric ‘Estefania Caicedo’ — Columbia, Ansamblul Folcloric ‘Ardealul’ — Sibiu

— Recital susținut de Nicolae Furdui Iancu, Tudor Furdui Iancu și Formația ‘Crai Nou’—Alba Iulia

— Spectacol aniversar MARIA CIOBANU cu: Narcisa Băleanu, Simona Dinescu, Cristian Fodor, Virginia Irimuș, Andra Matei, Ciprian Pop, Sebastian Stan, Adrian Neamțu, Mariana Ionescu Căpitănescu, Nineta Popa, Leontina Văduva, Ionuț Dolănescu, Maria Ciobanu

Ansamblul Folcloric ‘Ceata Junilor’ Sibiu

Ansamblul Folcloric Profesionist ‘Cindrelul — Junii Sibiului’

Spectacolele sunt prezentate de Iuliana Tudor.

DIRECTOR FESTIVAL: SILVIA MACREA

C.P.

mai mult
Tradiții

Tezaure și așezări dacice, prezentate la „Ziua Cetății Zânelor”

afiss

Rezultatele unor cercetări științifice realizate de muzeografi și arheologi din țară privind tezaure și așezări dacice vor fi prezentate publicului în cadrul celei de-a doua ediții a „Zilei Cetății Zânelor”, care va avea loc duminică, în stațiunea Covasna.

Printre acestea se numără așezările dacice din zona Castelului Corvinilor, cetatea dacică de la Ardeu, județul Hunedoara, precum și cetatea dacică din Covasna, ale cărei ziduri au ieșit întâmplător la lumină în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii din rădăcini.

Potrivit președintelui Asociației culturale Cetatea Dacică-Valea Zânelor, Vlad Adrian Vicențiu, participanții la acest eveniment vor avea ocazia de a vedea o expoziție cu obiecte descoperite în timpul lucrărilor arheologice efectuate la cetatea din Covasna, vor putea lua parte la ateliere de olărit și pictură pe vase ceramice și la jocuri tradiționale, cum ar fi țurca și Săpăliga sau Țărușul. De asemenea, vor putea viziona filme istorice despre daci și vor putea face o excursie până la cetate.

„Activitățile din cadrul evenimentului vor avea loc în Poiana Zânelor din Voinești-Covasna, începând cu ora 11,00, parțial în aer liber, parțial în spații special amenajate, astfel încât rugăm publicul să vină pregătit corespunzător. Pentru excursia la Cetatea zânelor vă recomandăm să aveți încălțăminte potrivită pentru drumeții la munte.”, a menționat președintele asociației, precizând că participarea publicului la acest eveniment este gratuită.

Potrivit specialiștilor, cetatea dacică din Covasna a fost ridicată în urmă cu aproape două mii de ani și este una dintre cele mai mari cetăți dacice din afara Munților Orăștiei, fiind înconjurată de cinci ziduri fortificate înalte de aproape doi metri, foarte bine conservate.

Cercetările la cetate au început în anul 1998 de o echipă coordonată de dr. Viorica Crișan, de la Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, aici fiind descoperit, printre altele, un templu dacic.

Dr. Viorica Crișan a declarat, pentru AGERPRES, că templul se aseamănă cu unul dintre cele existente la Sarmizegetusa Regia și este o raritate pentru cetățile din afara Munților Orăștiei. Este posibil să fi fost folosit de daci pentru a aduce ofrande zeilor, în interiorul acestuia fiind găsite foarte multe oase de animale și vase, în special cești de opaiț, dar și mărgele și alte piese de podoabă, fabricate din chihlimbar și sticlă, fibule, pandantive, catarame, vârfuri de săgeți, pinteni, etc.

Potrivit unei legende, cetatea de la Covasna ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, iar potrivit alteia, aici ar fi ascunsă o importantă comoară.

„Da, se spune că în interiorul cetății ar fi o pivniță în care se găsește un tezaur foarte mare (…) Sigur, sunt multe legende care vorbesc despre comori, dar eu cred că cea mai mare comoară sunt informațiile pe care, până la urmă, cetatea ni le dă, legate de modul de lucru la vremea respectivă. Cetatea a presupus un efort uriaș ca să fie ridicată (…), putem vorbi de un întreg munte tăiat și fortificat. (…) Nu știm dacă a fost ultimul refugiu al lui Decebal, noi am vrea să fie așa, dar nu avem nicio dovadă. Știm că Decebal s-a îndreptat către o cetate din Est, dar este greu de spus dacă a fost cetatea de la Covasna sau nu.”, a spus Viorica Crișan.

„Ziua Cetății Zânelor” este organizată cu sprijinul Primăriei Covasna, al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeului Brăilei ‘Carol I’, Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, Asociației Cultural-Creștine ‘Justinian Teculescu’ și Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Covasna.

O.M.N.

mai mult
Tradiții

Satul din Țara Moților: tradiții vechi la răscruce cu lumea modernă – VIDEO

tarani-casa

La vedere și totuși ascunsă, în mijlocul Munților Apuseni, Țara Zarandului încă mai „toarce” povești din bătrâni. Aici moara face mălai, cuptorul cu lemne coace pâine, iar albinele încă mai aduc din dulceața mierii pure. Timpul a stat în loc, dar pe la colțuri de case îmbătrânite speranța își face simțită apariția.

Un sat de bătrâni, din comuna Petriș, ar fi putut să aibă soarta a zeci sau sute de astfel de localități rurale din România: să moară încet, pustiit. Am fi spus iar: „Ne mor satele, dispar tradițiile, pleacă tinerii”. Dar cineva s-a încăpățânat să schimbe povestea Țării Zarandului. I-a învățat pe oameni „să pescuiască” din nou, a salvat tradițiile și le-a transformat din artă străveche în… profit, pentru zile în care tinerii își vor îndrepta din nou privirea dinspre oraș spre locul acela frumos, în care natura doar a creat cadrul pentru oamenii care vor nu doar să salveze ci să construiască.

Camelia M.

mai mult
Tradiții

Ministrul Culturii: Meșteșugurile tradiționale românești se vor preda în școală ca materie opțională

mestesuguri

Ministerul Culturii lucrează la o inițiativă legislativă de încurajare, protecție și perpetuare a datinilor și de recunoaștere a statutului de meșteșugar popular, inclusiv de predare în școală, a declarat duminică, pentru AGERPRES, ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.

Prezent la Târgul meșteșugurilor tradiționale de la Buzău, ministrul Romașcanu a spus că ‘în acest moment, vedem că la tot pasul se amestecă tradiția și creația originală cu creația made in China, ca să spun așa’.

„Creatorul popular trebuie să fie protejat și trebuie să găsească sprijin, să găsească locul unde să-și expună marfa, să fie încurajat să predea mai departe tradiția și acest lucru se poate face doar împreună cu Ministerul Educației prin includerea în orele opționale a predării meșteșugurilor, pentru ca ceea ce este acum apanajul celor mai în vârstă să devină o pasiune și pentru cei mai tineri’, a mai declarat sursa citată.

Potrivit ministrului Culturii, la acest proiect de lege se lucrează împreună cu meșterii populari, pentru a stabili ce trebuie întreprins pentru ca aceștia să poată trăi de pe urma muncii lor.

Dorin I.

mai mult
Tradiții

Prima Academie a Iei din România ia ființă la Tulgheș, jud. Harghita

ie

Prima Academie a Iei din România va lua ființă în localitatea harghiteană Tulgheș, locuită preponderent de români, și va avea rolul de a păstra și a transmite mai departe tradițiile și portul popular.

Prima întâlnire de lucru pentru concretizarea acestui proiect a avut loc în cursul zilei de luni, la muzeul etnografic din localitate, la eveniment fiind prezenți meșteșugari din zonă, oameni de cultură din Harghita, Iași și Neamț, dar și inițiatoarea comunității online La Blouse Roumaine, Diana Andreea Tănăsescu.

Ideea înființării unei Academii a Iei, în fapt un centru de țesături și cusături tradiționale, îi aparținei unei tinere din Tulgheș, Cristina Timariu, care își dorește ca aceasta să fie punctul de plecare în păstrarea tradițiilor și a identității naționale.

‘IA AcademIA este infrastructura sufletului nostru, așa am concluzionat. IA AcademIA este momentul de la care pornim pentru a concretiza păstrarea tradițiilor, păstrarea identității naționale, pentru a trage un semnal de alarmă că trebuie să fim respectați ca națiune pentru a nu mai permite nimănui să ne fure identitatea, modelele, pentru a nu mai vedea designeri care ne fură ia, ne fură tradiția și identitatea, până la urmă’, a declarat Cristina Timariu.

Aceasta a spus că, în cadrul centrului, se vor organiza workshopuri, iar toți cei care vor dori vor putea să învețe de la bătrânele satului să coasă sau să țeasă.

‘De la Tulgheș nu vor pleca iile vechi — acelea vor rămâne identitatea noastră — vor pleca, în schimb, ii noi, dar cu modele autentice vechi. Ia de Tulgheș va fi înregistrată ca marcă oficială și sperăm ca Tulgheșul, în curând, să fie un centru de creație și învățare pentru toți cei care doresc să reînvețe să fie români în Harghita’, a punctat Cristina Timariu.

La rândul său, inițiatoarea comunității online La Blouse Roumaine, Diana Andreea Tănăsescu, care susține acest proiect, alături de primăria din Tulgheș, precum și de școala și muzeul din localitate, a spus că Academia Iei va deveni un nou curent spiritual, educațional, cultural și economic, care va pleca din Harghita. Aceasta a donat muzeului din localitate o ie oltenească și a venit cu ideea înființării la Tulgheș a unui muzeu al iei, primul din România.

Prezentă la eveniment, designerul Agnes Toma a vorbit despre Academia Iei ca despre un proiect foarte ambițios și ofertant și a punctat faptul că „este important să spunem cine suntem, să preluăm tradiția și să o ducem mai departe”.

Agerpress

mai mult
Tradiții

Ateliere și expoziții la Muzeul Național al Țăranului Român

timp1

Ateliere de pictură, de modelaj în lut și de confecționat bucurii din lână împâslită vor fi organizate, de joi până duminică, la Muzeul Național al Țăranului Român, informează organizatorii într-un comunicat.

Joi, între orele 10,00 și 11,30, sunt organizate Jocuri mețeriste (II) cu Valentina Bâcu, iar de la ora 12,00 va avea loc un Atelier de confecționat bucurii din lână împâslită cu Ioana Tănase, iar vineri, de la 10,00, va fi deschis un atelier de Pictură pe sticlă, cu Bogdan Herăscu, în timp ce la ora 12,00, Călin Torsan va organiza atelierul Povești cu urechi.

Sâmbătă vor organizate, începând cu ora 10,00, Atelierul de modelaj în lut cu Crina Cranta și Atelierele de țesături și cusături susținute de Lidia Stareș.

Prețul pentru participarea la un atelier este de 15 lei pentru fiecare participant.

Până pe 30 iulie, în Sala Tancred Bănățeanu a MNȚR este deschisă expoziția de pictură intitulată „O teofanie în piatră și în duh. Să reînviem mănăstirea ortodoxă românească de la Iordan”.

Expoziția, care a avut loc în luna mai și la Institutul Cultural Român din București, cuprinde lucrări ale unor artiști remarcabili — pictori și sculptori, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici — din aproape toate filialele țării: București, Timișoara, Iași, Cluj, Bacău, Constanța, Dej, Bistrița, Deva.

În perioada 4 august — 27 septembrie, în Sala Tancred Bănățeanu, va fi vernisată expoziția „Minunata lume nouă — Case ale migranților români”.

„Expoziția își propune să puncteze diverse aspecte ale migrației și boom-ului din construcții, ilustrând consecințele acestora asupra satelor, regiunii și peisajului cultural. ‘Minunata lume nouă’ prezintă exemple de case din țara Oașului, Maramureș și Bucovina, regiuni din nordul României cu un accentuat caracter rural. Acestea se disting de casele tradiționale prin culori intense, etaje numeroase, decorațiuni din granit și marmură. Proprietarii noilor case muncesc în timpul anului în Italia, Spania, Franța sau Marea Britanie”, se arată în comunicat.

O mare parte din fotografiile expoziției sunt realizate de fotograful Petruț Călinescu. Alte fotografii aparțin artistului Matei Bejenaru, precum și unui număr important de cercetători care au documentat această temă în România și în țările de destinație.

La București, expoziția va fi însoțită de un program special de evenimente conexe, format din patru proiecții de filme documentare — „Aici… adică acolo”, regia Laura Căpățână, primele două părți ale trilogiei „The Last Peasants”, regia Angus Macqueen, „Searching for Patrick”, regia Daniel Djamo, Oana Popan, și „Waiting for August”, regia Teodora Ana Mihai” — care analizează tema migrației din perspective diferite. Proiecțiile vor avea loc la Cinema Muzeul Țăranului.

P.C.

mai mult
Tradiții

Cununie dacică la Ploieşti

Untitled

Încet, încet, românii își recuperează identitatea și se conectează la adevăratele rădăcini, cele geto-dacice. Așa se face că tot mai mulți dintre români vor să reitereze această moștenire purtând veștminte cu simboluri străvechi.

O pereche de tineri din Ploieşti au hotărât să aibă o cununie civilă într-un mod inedit, atrăgându-ne atenţia prin tenta istorică pe care cei doi au dat-o celui mai important eveniment din viaţa lor, dar şi prin simplitate.

Potrivit observatorulph.ro, nașii au fost pe măsură și au preferat portul românesc, intrând în tradiția poporului românesc.

Chiar dacă prețurile vestimentației și, implicit, accesoriilor sunt exagerate, evenimentul merită!

mai mult
1 2 3
Page 1 of 3