close

Tradiții

Tradiții

Cea de-a XII-a ediție a Festivalului „E vremea colindelor” la Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești

colindatori-blog1

Casa de Cultură ‘I.L. Caragiale’ a Municipiului Ploiești organizează, în perioada 9-10 decembrie 2017, cea de-a XII-a ediție a Festivalului ‘E vremea colindelor‘. Evenimentul se va desfășura la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, începând cu ora 17.00.

În cadrul spectacolului, care aduce în sufletele ploieștenilor un strop din spiritul sărbătorilor de iarnă, vor urca pe scenă următoarele ansambluri și formații folclorice:

Ansamblul folcloric ‘Junii Crișului’, din comuna Dieci, județul Arad;

Ansamblul folcloric ‘Dor de Horă’, din comuna Cristești, județul Botoșani ;

Ansamblul folcloric ‘Plaiuri Muscelene’, din Câmpulung Muscel, județul Argeș;

Ansamblul folcloric ‘Ciobănașul’, din comuna Copălău, județul Botoșani;

Ansamblul folcloric ‘Țibleșul’, din comuna Groșii Țibleșului, județul Maramureș;

Ansamblul folcloric ‘Prahova’, al Casei de Cultură ‘I.L. Caragiale’ a Municipiului Ploiești;

Ansamblul folcloric ‘Prahova Junior’, al Casei de Cultură ‘I.L. Caragiale’ a Municipiului Ploiești.

Prima seară se va încheia cu un recital susținut de îndrăgitul solist Petrică Mîțu Stoian, iar la finalul celei de-a doua seri vor urca pe scenă binecunoscuții interpreți Cornelia și Lupu Rednic.

Ansamblurile ‘Prahova’ și ‘Prahova Junior’ vor fi acompaniate de Taraful ‘Prahova’ al Casei de Cultură ‘I.L. Caragiale’ a Municipiului Ploiești, sub bagheta dirijorului Marian Dovâncă.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Director

Luminița Avram

mai mult
Tradiții

The Grand Heritage, primul eveniment din România care poziționează arta tradițională românească pe cea mai înaltă treaptă a artizanatului

traditii6

SCH Grand, în parteneriat cu Asociația Creatorilor In-dependenți, organizează, în perioada 23 – 25 noiemebrie 2017, ediția inaugurală a evenimentului The Grand Heritage – primul proiect din România care așază arta tradițională românească acolo unde îi este locul, în topul manufacturilor internaționale, în imediata vecinatate a luxului artizanal. Arta autentică românească este, în esență, un meșteșug desăvârșit în secole, de cei mai pasionați dintre noi, cei înzestrați cu un talent nativ de a transforma banalul în excepțional. 

Evenimentul de deschidere a avut loc în data de 23 noiembrie, în galeria comercială The Grand Avenue, în prezența a numeroși invitați, care au putut admira îndeaproape tehnica prelucrării sticlei, a lutului sau a lânei de la acei maeștri populari care au, probabil, cele mai frumoase povești despre arta noastră tradițională. De asemenea, cei prezenți au putut degusta din cele mai reușite produse românești, oferite de partenerii evenimentului, care au pregătit delicatese culinare după rețete vechi de sute de ani.

mai mult
Tradiții

Bune maniere la o masă cu…

vin-degustare

– cafeaua sau ceaiul se servesc in cani puse pe farfurii. Pe aceastea se pune lingurita si pliculetul gol de ceai si zahar si chiar plicul folosit de ceai infuzat. Daca nu ai farfurie, cere una!
– paharul de vin rosu se tine de la baza lui, iar paharul de vin alb de picior, la fel și cel de șampanie.
– paharul de coniac se poate tine cu ambele maini, pentru a incalzi bautura
– intr-o cafea, ciocolata calda sau alt lichid fierbinte nu se sufla niciodata!
– daca aveti un servet mare pe farfurie, se pune pe brate, servetelele se despaturesc complet inainte de masa. Daca te ridici de la masa, servetul de pe genunchi nu se lasa pe scaun, ci langa farfurie!- merele, perele, gutuile se iau cu mana din cosul cu fructe si se mananca cu furculita si cutitul. Ideal ar fi sa le curatati si de coaja!
– avocado se manaca cu lingurita daca este in coaja, iar adac este adus taiat se mananca cu furculita
– banana se curata cu mana, se taie cu cutitul de desert si se mananca cu furculita
– samburii de masline/cirese se scipa discret in pumn si apoi se pun pe farfurie
– citricele servite in coaja se mananca cu lingurita
– piersicile, prunele, nectarinele si caisele se taie in jumatate, se scoate samburele cu cutitul si se mananca cu furculita
– ananasul se mananca intotdeauna cu furculita si cutitul!
– produsele de patiserie, tartele cu fructe si prajiturile cu crema se tin cu furculita pe farfurie si se mananca cu lingurita sau daca va este incomod, direct cu furculita
– serbetul servit ca antreu se mananca cu furculita, nu cu lingurita de desert, ori cat de tentant ar parea! trucuri pe care le poti invata la orice varsta si care vor avea efecte mari pentru imaginea ta!
Bauturile la control! (Daca esti o persoana stilata si obisnuita cu restaurantele, vei sti sa comanzi de fiecare data bautura potrivita. Daca nu, invata!)
– bauturile tari – aperitivele – ca tuica, palinca, votca – se comanda chiar la inceput, inainte de a ti se aduce mancarea la masa. Daca vrei ca aperitiv un vin, alege unul alb sau roze, nu foarte dens sau dulce si doar un singur pahar!
– comanda bere doar daca ai ales un meniu pe baza de carne. Este ciudat si total nepotrivit sa consumi preparate vegetariene sau de post si sa bei bere
– vinul rosu se bea rece la 16 grade si alaturi de produse din carne, mancare italiana sau preparate foarte picante
– vinul alb se bea doar alaturi de preparate din carne alba, de pui sau peste si fructe de mare sau de preparate din legume. Se aleg vinurile albe, seci!
– daca se serveste la desert branza sau ciocolata, alege un vin rosu, sec
– daca la desert ai prajituri, acestea merg cu un vin dulce
Aperitive si meniuri pe baza de pui
Daca ti se serveste un apaertiv cu felii de carne si legume, nu il transforma automat in sandvisuri, ca la tine acasa. Se serveste cu furculita si cutitul, alaturi de legume. Taie doar cate o bucatica, pe masura ce mananci.
Puiul nu se mananca cu mana, asa cum ai auzit de nenumarate ori. La restaurantele mari acesta se serveste fara oase, insa in caz contrar foloseste furculita si cutitul pentru dezosare.
Daca este bufet suedez, mergi doar o singura data cu farfuria! Nu goli un platou care iti place foarte mult!
Pentru fumatori
– asteapta sa termine absolut toata lumea de mancat si apoi cere voie sa fumezi de la toti cei prezenti, nu doar de la persoanele din dreapta si stanga ta. Aceasta regula este valabila chiar daca te afli pe o terasa!

Alexandru Petrescu

mai mult
Tradiții

Zece expresii interesante, de peste Prut adunate

Basarabia-slider

Matricea Românească a cules din Basarabia zece zicale și vorbe de duh, rezultate din înțelepciunea neamului, ce reflectă realități ”de când lumea și pământul”.

Se zice că în Basarabia, dacă se adună lumea la o sărbătoare, la un colț de masă se cântă, iar la altul se plânge. Chiar dacă acest lucru pare bizar, este pe cât se poate de adevărat, mai ales că avem în sânge veselia și naturalețea strămoșilor. Iată de ce, și zicalele noastre sunt parcă o reflectare inedită a felului nostru de a fi.

Drept dovadă, am decis să vă aducem zece cele mai frumoase și mai elocvente zicale, adunate din gura lumii:

A fi născut în cămașă

Câte greutăți nu ar trece peste inima omului, dacă îi e dat să le «tragă» cu destoinicie, apoi zice lumea despre el: ”O fi născut în cămașă!”. Nu se cunoaște originea exactă a acestei vorbe, dar se spune că ar reflecta legătura neîntreruptă între copilul devenit matur și mamă, întrucât doar în perioada cât suntem sub inima maternă ne aflăm în siguranță.

A ține lumânarea cuiva

Ostentativ sau nu, această zicală astâmpără curiozitatea celor care nu știu să își caute de treaba lor. ”N-am ținut lumânarea lor” ar răspunde o femeie la întrebările indiscrete despre viața cuiva.

A da chișca

Basarabenii au în sânge spiritul competitiv, manifestat în faptul că pot construi gard mai mare ca al vecinului sau case mai luxoase decât ale rudelor. Așa că dacă auziți: ”Am dat chișca nașului”, atunci să știți că a fost câștigată o competiție, în care partea adversară nici nu știe că participă.

A juca pe nervi

O zicală îndrăgită a părinților noștri, care atunci când făceam bazaconii sau ne aventuram în starea celor mai insistenți ”Deceluși” (copiii care pun multe întrebări; de la ”de ce”), ne rosteau pe un ton apăsat: ”Nu mă juca pe nervi, că o primești!”.Eram chiar cei mai buni la această îndeletnicire, aducându-ne părinții în culmea furiei.

A pune în ungher pe cineva

Zicala este, de fapt, o realitate, căci în copilărie, dacă eram neascultători, primeam o pedeapsă aparte. ”Te pun în ungher tot acuma!” ne striga mama, dacă făceam vreo boacănă. Ajunși la maturitate, această vorbă a prins conotația unei stări de stânjeneală.

A fi de adălmaș

De fiecare dată când basarabenii cumpără ceva nou, au un eveniment fericit sau o reușită, aceștia deschid cele mai bune sticle cu vin și dau un festin. Un exemplu este momentul nașterii copilului, când fericitul tătic este de adălmaș în fața cumătrilor, nașilor. Și în România există o frază similară, doar că aici se spune: ”Am de pus un adălmaș”.

A merge iepure

Zicală născută din realitățile sovietice, aceasta se referă la călătorii clandestini care voit sau involuntar merg fără bilet. Adeseori, aceasta se aplică și cu echivalentul de ”a cincea roată la căruță”, oaspete nepoftit.

Mintea cu norocul zboară

Munca și hărnicia sunt legate de firea basarabenilor cu un liant secular, iar cei care nu fac treabă ca la carte sunt ridiculizați. Despre cei care reușesc să se căpătuiască,  se zice că ”mintea cu norocul zboară”, adică celui deștept îi merge bine oricând, oriunde și în orice situație.

Nu plătește bogatul, ci vinovatul

Se știe cu siguranță ce legi guvernează Basarabia, dincolo de politică și de intrigi. Din nefericire, banul este cel care dictează tonul, iată de ce suferința și nedreptatea au născut această zicală. În majoritate a cazurilor, dreptatea stă pitită în buzunarul celui care are cei mai mulți gologani, situația fiind valabilă în orice sferă.

A-l duce ca de gât

Câți dintre noi, măcar odată, nu au vrut să stea acasă în loc să meargă la serviciu? În lipsa dorinței de a face ceva, sau dacă persoana dă dovadă de indiferență, aceasta va spune: ”Mă duce ca de gât la lucru”.

Cu adevărat vorba dulce mult aduce, iar mai ales una de duh face întâlnirea dintre doi români basarabeni mult mai spirituală, mai emoțională, păstrându-ne intactă originea și tradițiile, așa cum ni le-au transmis strămoșii.

Matricea.ro

mai mult
Tradiții

Președinte italian: Românilor, dormiți?! De ce în România nu se mănâncă românește?!

carnati

De ce în România nu se mănâncă românește?! De ce nu se vând produsele fermierilor români? Trebuie să fie prima preocupare a ministrului agriculturii din țara voastră! A spus-o președintele italian al Slow Food International, Carlo Petrini.

”Trebuie să aveți mândria de a fi români! România are doar trei produse cu origine protejată. Ce faceți, românilor, dormiți?! Voi, românii, sunteți de limbă latină.

Știți ce înseamnă patrimoniu? Ceea ce ne-au dat strămoșii noștri. Pământul, produsele noastre. Noi trebuie să muncim pentru o economie locală, nu pentru una globalizată. Să ne uităm pe masa din restaurant, să vedem câte produse sunt făcute din materie primă românească? De ce nu dați un nume produselor voastre? Pentru o dulceață autentică de prune, pentru o ceapă făcută în România.

Sunt de ieri in Romania și am fost invitat de prieteni în două restaurante din București, în care am mâncat franțuzește și italienește.

De ce? De ce la micul dejun din acest hotel nu există produse românești? De ce aveți doar 3 produse protejate și promovate la nivel european când aveți mii de hectare necontaminate, de înaltă valoare naturală și țărani, mici producători, care se încăpățânează să lupte pentru produsul românesc. De ce dormiți pe o mină de aur?

Voi, tinerii, puteți să păstrați biodiversitatea din România, satele, tradițiile, produsele voastre și să păstrați identitatea românească. Politica trebuie să o facem toți, pornind de la lucruri mărunte. Pornim de jos și construim.

Vă rog și vă cer să faceți acest lucru pentru că ceea ce este în România nu se găsește în multe părți din Europa. Să faceți în așa fel încât să găsiți cheia schimbării. Conștientizați și dați valoare produselor vaoastre”, a spus Carlo Petrini în cursul unei vizite din România, potrivit Agroinfo.

produse traditionale

Este binecunoscut că Italia e o țară puternic naționalistă, iar italianul de rând va cumpăra întotdeauna produsele de origine italiană. Italianul spune: cumpărăm ca să mișcăm economia națională.

Trebuie să vină un străin, un norvegian, un italian, să ne spună că avem un pământ mănos, că trebuie să fim mândri de produsele noastre, de valoarea noastră, de tradițiile noastre.

Sursa: Agroinfo

mai mult
Tradiții

Ateliere de meșteșuguri medievale, cu prilejul aniversării a 640 de ani de la prima atestare documentară a Castelului Bran

bran-medieval

Castelul Bran împlinește luna aceasta 640 de ani de la prima atestare documentară, evenimentul fiind marcat prin găzduirea, în perioada 14-19 noiembrie, a unor ateliere de meșteșuguri medievale, pregătite de Medieval Art, potrivit unui comunicat de presă.

Castelul va fi împodobit, în perioada respectivă, cu steaguri brodate și pictate de mână cu embleme heraldice, cu arme și elemente de armură medievale.

„Toți cei care doresc să intre în atmosfera medievală sunt așteptați, cu mic, cu mare, să-și încerce abilitățile artistice în cadrul atelierelor de pictură heraldică, de pielărie și de manuscrise iluminate. Vor picta scuturi de lemn, vor coase punguțe din piele în care se ascunde harta Transilvaniei, vor desena și picta manuscrise, așa cum se lucrau odinioară. Toate creațiile vor putea fi păstrate ca amintire de vizitatorii care se încumetă să-și dea frâu creativității. De asemenea, se va organiza un atelier demonstrativ de muzică veche, unde vor fi prezentate și încercate elemente de suflat din cele mai vechi timpuri. În plus, vizitatorii Castelului Bran vor asista la un concert de cimpoi scoțian, flaut travers, susținut de Esteban Alul”, potrivit documentului citat.

Pentru a participa la evenimentele dedicate împlinirii a 640 de ani de existență, nu trebuie decât achitat biletul de intrare în castel. În plus, cel de-al 1377-lea vizitator, reprezentând anul nașterii Castelului Bran, înregistrat în săptămâna 13-19 noiembrie, va primi contravaloarea biletului și un cadou surpriză.

Fiecare iubitor de istorie care va trece pragul Castelului Bran în intervalul menționat va pleca acasă cu un steguleț al impunătorului edificiu, se mai precizează în comunicatul de presă.

Potrivit organizatorilor, programul manifestărilor este următorul: 14-19 noiembrie, între orele 10.00-16.00, ateliere de pictură heraldică, de pielărie și de manuscrise iluminate; 17-19 noiembrie, ora 14.00, atelier demonstrativ de muzică veche; 18-19 noiembrie, ora 11.00, concert de cimpoi scoțian, flaut travers, susținut de Esteban Alul.

INFO: Castelul Bran care a intrat in circuitul si folclorul turistic drept castelul lui Dracula, este situat in Pasul Bran-Rucar, la mai putin de 30 km de Brasov si este construit intre anii 1377 – 1382 pe o stanca inalta de 60 de metri. A fost construit iniţial in secolul al XIII-lea în sud-estul Transilvaniei, ca cetate de apărare. Situat in situat, in Pasul Rucar-Bran, la 30 km de orasul Brasov, Castelul Bran este una din emblemele romanesti recunoscute peste hotare. Legenda din spatele Castelului Bran il are in spate pe Contele Dracula impersonat in voievodul Vlad Tepes. Dracula a prins viata datorita romanului omonim scris de autorul irlandez Bram Stocker in secolul XIX. S-a presupus ca asa-zisul Dracula a locuit in Castelul Bran, insa nu s-au gasit dovezi care sa verifice aceasta ipoteza. Fortificatia din lemn si piatra cuprindea un post de aparare format din doua randuri de ziduri ce flancau trecatoarea dinspre sud, cladirea postului vamal, si cetatea propriu-zisa, alcatuita din zidul de incinta, donjon, turnul rotund si turnul portii. Zidul de incinta este realizat din piatra de calcar, straturile din caramida fiind zidite ulterior. Acest zid poseda guri de tragere de forma dreptunghiulara asezate vertical. Numai patru dintre acesta sunt pozitionate orizontal si inchise cu obloane groase de lemn. Donjonul, plasat in partea de nord, este mai inalt decat restul castelului si este fixat in stanca. Acesta include doua incaperi si o scara ingusta de lemn ce urca spre acoperis, unde este prevazut si un post de observatie. Donjonul si cortina cu care se continua sunt prevazute cu un sir de creneluri treptate, rotunjite. Forma actuala a turnului rotund dateaza din 1593, vechiul turn fiind distrus de o explozie provocata de traznet. La parter turnul era prevazut cu un mic depozit pentru praf de pusca iar la etajul I si II erau cateva sali cu diverse intrebuintari. Poarta construita initial era blocata cu un gratar de barne, manevrat prin intermediul unor scripeti. Accesul prin aceasta intrare se putea realiza numai cu ajutorul unei scari mobile coborate pana la baza stancii. La etajul intai se afla sase incaperi: vestibulul, o sala mai spatioasa, cu fresca, o incapere cu tavan cu bolti ogivale, o mica bucatarie si un al doilea vestibul. Sub turnul scarilor este o sala ingusta ce servea drept inchisoare. Etajul II cuprinde un vestibul, o fosta bucatarie, o sala mica ce corespunde cu odaia din turnul nou al portii si o incapere cu grinzi pictate cu motive sasesti. In curtea interioara se afla doua pivnite, cuptorul de copt paine si o alta inchisoare. O atractie speciala a castelului este fantana, cu o adancime de aproximativ 57 m, amplasata in curtea interioara. Creatia literara prinde viata în interiorul castelului, devenit reşedinţă a lui Vlad Ţepeş, şi care este prezentat ca fiind vampir. Deşi domnitorul nu a locuit vreodata în castel, el este mai cunoscut astăzi ca fiind „vampirul Dracula” decât domnitorul Vlad Ţepeş. Dintre pedepsele cele mai crunte pentru nelegiuiri, domnitorul Vlad Tepes a ales-o poate pe cea mai cruda, alegere care in decursul istoriei a conturat imaginea unui despot sadic si razbunator.

C.B.

mai mult
Tradiții

Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Tradiţii şi credinţe populare

sfintii-mihail-si-gavril

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte la 8 noiembrie pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, conducătorii oştilor cereşti, simboluri ale luptei împotriva răului şi patroni spirituali ai Jandarmeriei Române. În această zi este şi onomastica a peste 1,3 milioane de români care poartă numele acestor sfinţi.

Este ultima mare sărbătoare religioasă a sfinţilor înainte de începerea Postului Crăciunului.

Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil datează din secolul al V-lea. La început, a fost doar o prăznuire a sfinţirii bisericii Sfântului Mihail de la termele lui Arcadius din Constantinopol, apoi în aceeaşi zi a fost prăznuit şi Sfântul Gavriil şi sărbătoarea s-a răspândit în tot Răsăritul creştin, fiind închinată tuturor Sfinţilor Îngeri.

Arhanghelul Mihail şi războiul din Cer

Potrivit etimologiei ebraice, arhanghel înseamnă înger. Spre deosebire de sfinţi, arhanghelii nu sunt persoane canonizate odată cu trecerea la cele veşnice, ci sunt recunoscuţi ca îngeri. Despre îngeri, Biserica spune că sunt „duhuri slujitoare”, adica fiinţe fără trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi prieteni şi ocrotitori ai oamenilor.

Înainte de facerea lumii, îngerii, care fuseseră înzestraţi de Dumnezeu cu frumuseţe, întelepciune şi alte daruri bune, au fost supuşi de Stăpânul Cerului unei încercari pentru a-şi dovedi ascultarea. În această încercare Lucifer, unul dintre cei mai frumoşi îngeri, s-a răzvrătit împreună cu alţii împotriva lui Dumnezeu şi aşa a pornit în Cer un război: Mihail şi îngerii, contra lui Lucifer şi a celor care-l urmau.

Arhanghelul Mihail, al cărui nume în limba ebraică înseamna „Cine este ca Dumnezeu?”, păzind credinţa, a fost rânduit de Creator în fruntea războiului îngerilor credincioşi.

Arhanghelul Mihail s-a ridicat şi a spus în mijlocul celorlalţi îngeri aceste cuvinte:

“Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

Oastea celor drepţi a învins, iar cei răi au fost aruncaţi din Cer, devenind demoni. Lucifer a căzut din cinstea de arhanghel, iar ceata de îngeri care era sub dânsul a căzut şi ea transformându-se în demoni şi luptători împotriva mântuirii.

Pe seama Arhanghelului Mihail se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei sale la ieşirea din Sodoma şi protecţia specială a poporului lui Israel. El îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru.

Conform Scripturii, toţi cei morţi vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

Misiunile acestui Arhanghel sunt numeroase: el transmite Tatălui ceresc rugăciunile credincioşilor şi îi izbăveşte pe credincioşi, în calitatea lui de cel mai mare dintre îngeri, de toate primejdiile şi necazurile, de boli şi de păcate.

Tot Mihail este cel care conduce sufletele morţilor spre poarta paradisului şi reprezintă principalul protector al oştirii creştine. De aceea Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografia ortodoxă în costum de soldat şi poartă în mână o sabie cu vârful îndreptat spre pământ. Pentru copii, Mihail este îngerul care le îndeplineşte dorinţele.

Arhanghel Gavriil, mesagerul veştilor bune

Numele lui în ebraică înseamnă „Apărătorul meu este Dumnezeu” şi este considerat mesagerul veştilor bune.

El a vestit Sfinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului şi a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a naşterii Mântuitorului.

Păstorilor le-a arătat că s-a născut pruncul Iisus.

Pe Iosif, logodnicul Mariei, l-a întărit ca să nu se îndoiască de nimic, a călăuzit Sfânta Familie în Egipt şi a adus femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.

Potrivit tradiţiei creştine, Arhanghelul Gavriil a fost îngerul înveşmântat în alb care a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Hristos şi este recunoscut ca martor al Învierii Domnului. Gavriil este înfăţişat în icoane ca purtător al unui semn divin – un crin.

Chipurile celor doi arhangheli sunt pictate pe uşile altarelor bisericeşti – Mihail este pictat pe uşa din nord, iar Gavriil pe cea din sud.

Sfântul Arhanghel Rafail, protectorul cununiei

Tot pe 8 noiembrie, Biserica îl sărbătoreşte pe Sfântul Arhanghel Rafail.

Deşi nominalizat în Biblie, este mai puţin familiar credincioşilor decît Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Conform Tradiţiei, el este cinstit mai ales ca vindecator al celor bolnavi, călăuzitor tainic al celor care călătoresc şi ocrotitor al celor căsătoriţi.

În limba ebraică, numele său, compus din cuvintele „Rafa” si „El”, înseamnă „Domnul Vindecatorul” sau „Dumnezeu este Cel care vindecă”.

Tradiţii şi credinţe populare

8 noiembrie este hotarul dintre toamnă şi iarnă, iar oamenii din popor cred că Mihail are rolul de a opri venirea bruscă a anotimpului rece.

Ziua de 8 noiembrie este totodată şi “Vara Arhanghelilor”. Pe lângă această vară de o zi dintre Arhangheli şi Crăciun, trebuie să mai fie două, trei sau patru zile senine şi călduroase care se numesc popular “Vara iernii”.

În calendarul popular, soborul Sfinţilor Mihail și Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 și 10 noiembrie. Prima zi se numeşte capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.

Se obişnuieşte ca de Sfinţii Mihail şi Gavriil, sau în ajun, să se împartă pomană pentru sufletele morților, aceste ofrande numindu-se popular “Moșii de Arhangheli”. Se aprind lumânări pentru cei vii şi pentru cei dispăruţi în imprejurări năpraznice, îngheţati, înecaţi, trăsniţi sau sfâşiaţi. Aceste obiceiuri sunt păstrate în special în Moldova şi Bucovina.

Sfântul Mihail, cât şi Sfântul Gavriil sunt văzuţi ca păzitori ai oamenilor de la naştere până la moarte şi participă şi la Judecata de Apoi.

În credinţa populară se spune că ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerită pentru a aprinde o lumânare, pentru a fi călăuzit spre rai.

Despre Arhanghelul Mihail se spune că poartă cheile Raiului, este un vrednic luptător împotriva diavolului şi veghează la căpătâiul celor bolnavi. Dacă acestora le este scris să moară, Arhanghelul Mihail stă la capul lor în partea dreapta. Se crede că în stânga stă diavolul gata să înşface sufletul celui care moare, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe muritor retezându-i Necuratului capul cu sabia. Dacă bolnavilor le este dat să trăiască, atunci Mihai stă la picioarele lor.

mai mult
Tradiții

Originea celor mai cunoscute cuvinte din „limba dacilor“

dac-cu-dracon-Sorin-Martinovici

Dacii nu au lăsat mărturii scrise despre istoria lor, însă de-a lungul timpului au fost identificate aproape 200 de cuvinte care, potrivit unor specialişti în istorie şi lingvistică, ar putea proveni din limba folosită pe actualul teritoriu al ţării, în urmă cu două milenii, chiar dacă în DEX le sunt atribuite origini necunoscute, obscure şi albaneze.
Cea mai recentă ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), publicaţie a Academiei Române, a contabilizat 62.000 de cuvinte în limba română. Dintre acestea mai puţin de 200 ar putea proveni, potrivit unor specialişti în lingvistică şi istorie, din limba vorbită de geto-daci în urmă cu peste două milenii. Una dintre listele celebre ale cuvintelor româneşti care, „după toate probabilităţile”, îşi au originea în fondul traco-geto-dacic al limbii române a fost publicată în urmă cu două decenii de George Pruteanu, om de cultură şi politician român, realizator al emisiunii „Doar o vorbă să-ţi mai spun”. „Ce a rămas totuşi în limba noastră din fondul autohton, geto-dacic? Cercetările de peste două veacuri ale savanţilor, începând de la Dimitrie Cantemir şi pînă la autorii pe care mă bizui eu în ceea ce vă comunic (Puşcariu, Giuglea, I.I.Russu, Vraciu), au identificat o zestre de circa 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, din acel grai străvechi, pre-roman”, scria Pruteanu. Cuvintele la care autorul făcea referire erau identificate ca fiind autohtone şi arhaice, fie pentru că nu îşi au originea în vreuna din limbile cu care limba română avea legătură (latina, greaca, slava, turca, maghiara), fie pentru că puteau fi regăsite în limba albaneză, care ar fi avut origini comune cu cele ale limbii tracilor. Originea cuvintelor „mioritice” Iată de unde provin, de fapt, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cele mai faimoase cuvinte indcate ca având origini dace: Baci: păstor însărcinat cu prepararea brânzei, urdei şi untului. Şef al ciobanilor dintr-o stână. Cioban cu cel mai mare număr de oi izolate în cadrul turmei de miei cu scopul de a se stabili cantitatea de lapte care i se cuvine. Etimologie necunoscută. Bade: termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la ţară). Termen mângâietor folosit de femeile de la ţară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] Etimologie necunoscută. Brânză: produs alimentar obţinut prin coagularea şi prelucrarea laptelui. Etimologie necunoscută. Burduf: sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. Etimologie necunoscută. Cioban: păstor. Proprietar de oi. Etimologie turcă: čoban. Doină: poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., fiind însoţită de obicei de o melodie adecvată. Etimologie necunoscută. Groapă: gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. Cf. alb. gropë. Leagăn: pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. Probabil latinul liginare (< ligare „a lega”). Mânz: Puiul (de sex masculin al) iepei. Cf. alb. mës. Moş: bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag;Derivat regresiv din moaşă. Cf. alb. moshë „vârstă”. Moţ: şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). Etimologie necunoscută. Prunc: copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. Etimologie necunoscută. Stână: Aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul şi amenajările necesare), unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produsele din laptele oilor. Din slavă: stanu. Stăpân: posesor al unui un bun. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta. Etimologie necunoscută. Viezure: mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieţ, având un fel de rât asemănător cu al porcului. Bursuc. – Cf. alb. (compară cu albanezul) vjedhullë. Lista cuvintelor cu origini indicate ca fiind autohtone cuprinde următorii termeni: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă, baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză, caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău, fărîmă, gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă, hojma, iazmă, iele.încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. jilţ, leagăn, lepăda, lespede, leşina, mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat, năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian, ortoman, păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea, raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză, spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza, tare, traistă, tulei, ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă, uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare, vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zîrnă.

Adevărul.ro

mai mult
Tradiții

Festivalul „Tradiţie şi folclor prin imagine şi desen” la Bușteni

festival_folcloric

În perioada 7-8 noiembrie, la Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Buşteni va avea loc Festivalul „Tradiţie şi folclor prin imagine şi desen”, aflat la ediţia a II-a – faza interjudeţeană.

Festivalul este organizat de Asociaţia „Şcoala altfel” şi susţinut de Primăria oraşului Buşteni. Evenimentul va reuni în concurs elevi ai şcolilor, cluburilor şi asociaţiilor copiilor din judeţ şi din ţară.

Va fi un spectacol frumos cu multă voie bună și copii extraordinar de talentați. Acest festival vizează formarea unui comportament artistic, prietenos, sensibil, responsabil şi creativ faţă de natură, care se regăseşte în vasta diversitate culturală românească, în tradiţiile străbune.

P.B.

mai mult
Tradiții

Halloween 2017: Istoria sumbră şi îndepărtată a sărbătorii, tradiţii şi obiceiuri

halloween2

Halloween (o abreviere pentru „All Hallows’ Evening”) este o sărbătoare de origine celtică, preluată de multe popoare din lumea occidentală şi nu numai. Halloween-ul se celebrează în noaptea de 31 octombrie. Precedă sărbătoarea creştină Ziua tuturor sfinţilor de pe 1 noiembrie.

Obiceiuri specifice de Halloween sunt dovlecii sculptaţi, luminaţi cu ajutorul felinarelor, folosiţi la decorarea caselor şi grădinilor şi ca lanterne, dar şi costumarea în personaje desprinse din poveştile de groază. Copiii costumaţi astfel colindă din casă în casă şi sunt recompensaţi cu dulciuri. Toată lumea ştie despre aceste obiceiuri.

Dar ştiaţi că primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1930?

Sau că merele glazurate sunt cele mai populare dulciuri pregătite pentru această sărbătoare, un obicei tradiţional din Marea Britanie şi Irlanda?

Printre alte mâncăruri asociate sărbătorii de Halloween se numără „barmbrack”, o prăjitură uşoară cu fructe, în care se introduce un inel sau o monedă (obicei din Irlanda), caramele (Marea Britanie), bomboane în formă de cranii, plăcintă de dovleac, pâine de dovleac etc.

Anul acesta, Google Doodle a lansat un videoclip animat, care te va face să intri în spiritul sărbătorii de Halloween. Booooo!!!

Istoria sumbră şi îndepărtată a Sărbătorii Halloween

Halloween e pe 31 octombrie. O dată cheie pentru cei care iubesc să se deghizeze şi cel mai important, să mănânce bomboane! Acest festival păgân este faimos pentru că e o ocazie de a demitiza moartea. Moartea nu e tragică, e o horă truculentă, un spectacol de varieteu, o şuşanea.

În timp ce unii critică partea comercială a sărbătorii, alţii, dimpotrivă, o cred un bun prilej să te îmbraci în costume fistichii, să-ţi sperii prietenii şi vecinii şi să strângi bomboane. De unde provine petrecerea de Halloween şi personajul Jack O’Lantern? De ce este legată de moarte, fantome, vrăjitoare şi alte personaje înfricoşătoare? De ce este sărbătorită pe 31 octombrie, Ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţilor? Jurnaliştii francezi de la Linternaute.fr oferă mai multe detalii despre Halloween.

Contrar variantei oficiale, Halloween-ul nu provine din Statele Unite ale Americii. Sărbătoarea este mult mai veche. Este, de fapt, derivată din celebrarea Samhain (denumire irlandeză) sau Samonios (nume galic), creată de celţi.

Acest festival religios, oficiat de druizi, se ţinea în toamnă târzie (sau la vremea recoltei) şi marca începutul unui nou an. În Irlanda şi Galia mulţi se temeau de noaptea de Samhain, în care spiritele rele se puteau ivi. Pentru a evita această prezenţă „întunecată” şi a se feri de pericol, locuitorii aprindeau focuri în aer liber.

În noaptea aceea se făcea, de asemenea,”un prag între lumi”, între lumea celor vii şi a celor morţi. Celţii lăsau uşile caselor deschise, astfel încât morţii să se poată întoarce la familiile lor. Să poposească, timp de câteva ore, printre cei vii.

Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume şi măşti. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înşişi în spirit rău pentru a le evita. În Scoţia rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcaţi în alb cu feţele mascate sau înnegrite.

Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă şi se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau şi ele un rol în festivităţi. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau şi ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii şi animalele treceau printre ele într-un ritual de purificare.

Această tradiţie este oarecum interzisă odată cu sosirea romanilor în Galia şi cu creştinismul emergent în aceste ţări, în jurul secolului al 5-lea. Papa Bonifaciu al IV-a declarat sărbătoarea păgână în anul 610 şi a decis să creeze, în schimb, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Sărbătorită la acea vreme pe 13 mai, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor datează din secolul al 8-lea şi va fi apoi fixată pentru data de 1 noiembrie.

Unii istorici vorbesc în mod clar despre o reminiscenţă a festivalului celtic Samhain, din dorinţa de a creştina această sărbătoare păgână. O referinţă, care, de asemenea, va avea ecou atunci când, în secolul al 10-lea va fi stabilită Sărbătoarea Morţilor pe 2 noiembrie, a doua zi după Halloween.

Aşadar, sărbătoarea pe care o cunoaştem sub numele de Halloween a fost influenţată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creştini Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folclorişti i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeiţa fructelor şi seminţelor, sau în festivalul morţilor denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris iniţial Samuin” Numele provine din irlandeza veche şi înseamnă „sfârşitul verii”.

Festivalul Samhain sărbătoreşte sfârşitul „jumătăţii luminoase” a anului şi începutul „jumătăţii întunecate” şi este, uneori, considerat a fi „Anul Nou Celtic”.

Numele de „Halloween” şi multe dintre tradiţiile actuale provin din perioada veche engleză.

Originea numelui
Termenul Halloween reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea era scrisă şi „Hallowe’en”, eliminând „v”-ul şi scurtând cuvântul. Deşi sintagma All Hallows apare în engleza veche, conform Oxford English Dictionary (ediţia a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestată abia la 1556.

Simboluri

Jack-o’-lanterns

Un Jack-o’-lantern este un dovleac sculptat manual, adoperat în mod tradiţional în ţările anglo-saxone în timpul Halloween-ului. O dată ce s-a tăiat partea de sus a dovleacul pentru a forma un capac, şi scoasă pulpa interioară, se poate sculpta pe părţile laterale o faţă monstruosă sau una comică. Pentru a crea efectul de lanternă, se poate poziţiona o sursă de lumină, de obicei o lumânare, în interiorul dovleacului.

Jack-o’-lantern, înainte de descoperirea Americii, se făcea dintr-un nap de mari dimensiuni. Din moment ce această tradiţie a ajuns în America într-un moment de foamete, în loc de a folosi napi s-au folosit dovleci, deoarece aceştia erau mai prezenţi.

Simbolurile şi obiectele artizanale asociate Halloweenului s-au dezvoltat în timp. De exemplu, sculptarea de jack-o’-lantern provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinţilor de modelare a unor felinare din napi pentru luminarea sufletelor din purgatoriu.

Napul era folosit tradiţional de Halloween în Irlanda şi Scoţia, dar imigranţii veniţi în America de Nord au folosit dovleacul indigen, care erau mai uşor accesibili şi mai mari şi mai uşor de modelat decât napii. Tradiţia americană de modelare a dovlecilor este atestată de la 1837 şi a fost asociată iniţial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârşitul secolului al 19-lea.

Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naţionale, operele literare de ficţiune gotică şi horror (cum ar fi romanele Frankenstein şi Dracula), şi din filmele horror clasice (ca Frankenstein şi Mumia).

Printre primele lucrări despre Halloween se numără cele ale poetului scoţian John Mayne din 1780, care menţiona farsele jucate la Halloween; What fearfu’ pranks ensue!, dar şi supranaturalul asociat cu noaptea, Bogies (fantome), influenţându-l pe Robert Burns, autorul poeziei Halloween din 1785.

Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb şi sperietorile de ciori sunt şi ele omniprezente. Casele sunt şi ele decorate cu aceste simboluri.

Printre alte imagini de Halloween se numără temele morţii, răului şi ocultului, sau monştrii legendari. Culorile tradiţionale ale sărbătorii sunt negru şi portocaliu.

Colindatul

„Trick-or-Treat for UNICEF”
UNICEF-ul are şi el un cuvânt de spus în toată mişcarea Trick-or-Treat. În America de Nord, „Trick-or-Treat for UNICEF” a devenit o tradiţie în perioada de Halloween. „Mişcarea” a început ca un eveniment local în anul 1950 într-o suburbie din oraşul Philadelphia şi s-a extins pe plan naţional până în 1952. În America este bine cunoscută „micuţa cutie portocalie”. Pentru o perioadă de timp, cutiile se distribuiau în şcoli şi astfel copiii care mergeau la „colindat” strângeau bani, împreună cu tradiţionalele dulciuri, de la cei care voiau să doneze. UNICEF a dat drumul şi la un trick-or-treat online, însoţit şi de un bal mascat, tot virtual. Endorserul campaniei a fost Heidi Klum împreună cu familia ei.

Costume

Costumele de Halloween sunt tradiţional modelate după figurile supranaturale, monştri, schelete, fantome, vrăjitoare şi diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau şi cele ale unor personaje fictive, celebrităţi la ordinea zilei şi arhetipuri generice, cum ar fi prinţesele sau luptătorii ninja.

Costumarea şi colindatul cu ele era de actualitate în Scoţia de Halloween la sfârşitul secolului al 19-lea. Tradiţia a pătruns şi în Statele Unite la începutul secolului al 20-lea, atât în rândul adulţilor cât şi în rândul copiilor. Primele costume de Halloween produse în masă au apărut în magazinele americane în anii 1930 când obiceiul de trick-or-treating devenea popular acolo.

În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea şi sâmbăta dinainte de Halloween, se ţin adesea petreceri cu costume.

Jocuri şi alte activităţi

Într-o carte poştală de Halloween din 1904, o fată priveşte într-o oglindă într-o cameră întunecată în speranţa de a vedea cu coada ochiului chipul viitorului soţ. Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numeşte dunking sau apple bobbing, şi constă în culegerea cu dinţii a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică aşezarea în genunchi pe un scaun, ţinerea unei furculiţe între dinţi şi tentativa de a lăsa furculiţa să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agăţarea cu funii a unor scone-uri (prăjituri) învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feţei cu lichidul dulce şi lipicios.

Unele jocuri tradiţionale de Halloween sunt forme de divinaţie. O formă tradiţională scoţiană de prevedere a viitorului soţ al unei tinere fete este curăţarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soţ. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată şi se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soţ. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween de la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea.

Un alt joc bazat pe superstiţii şi atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită şi introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu şi scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată şi îşi punea mâna pe o bucată de gheaţă, apoi o punea pe farfurie. Bileţelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăţie, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăţie, inelul pentru cununie rapidă şi cheia pentru celebritate.

Spusul poveştilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt şi ele părţi ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor şi emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.

Atracţii bântuite

Atracţiile bântuite sunt locuri de divertisment special concepute pentru a speria vizitatorii; cele mai multe sunt dedicate sărbătorii de Halloween. Originile acestor locuri în care vizitatorii plăteau pentru a fi speriaţi sunt greu de stabilit, dar se crede că acestea au fost mai intâi folosite în scopul strângerii de fonduri de către Junior Chamber International (Jaycees). Acestea includ case bântuite, labirinturi de porumb şi plimbări în vehicole decorate specific sărbătorii, iar nivelul de complexitate al decoraţiilor a crescut odată cu industria Halloweenului. În Statele Unite, aceste parcuri de distracţie cu specific Halloween produc aproximativ 300-500 de milioane de dolari în fiecare an şi atrag aproape 400.000 clienţi, cu toate că tendinţele sugerează că vârful atins în acest domeniu a fost în 2005. Această creştere a interesului a dus la adoptarea mai multor efecte speciale foarte tehnice şi a costumelor, comparabile cu cele din filmele de la Hollywood.

Mâncăruri

Măr glazurat
Deoarece sărbătoarea cade în vremea recoltării merelor, merele glazurate sau caramelizate se numără printre mâncărurile tradiţionale de Halloween. Acestea se obţin prin ungerea merelor întregi cu un sirop dulce lipicios, uneori se adaugă miez de nucă măcinată.

Într-o vreme, copiilor li se dădeau mere glazurate, dar practica a dispărut după ce au apărut zvonuri că unii oameni înfig ace sau lame de ras în merele date copiilor. Nu există dovezi ale unor astfel de incidente,deci se poate presupune că sunt cel mult rare şi nu se soldează cu răniri grave. Totuşi, mulţi părinţi au crezut că asemenea practici sunt frecvente din cauza mediatizării excesive. La maximul isteriei merelor, unele spitale au oferit radiografii ale sacilor de bomboane ale copiilor pentru a identifica vreo problemă. Practic toate acele puţine evenimente de „otrăvire” a merelor erau de fapt cauzate chiar de părinţii victimelor.

Un obicei ce persistă în Irlanda de astăzi este gătirea (sau mai adesea, achiziţionarea) de barmbrack (în galiciană báirín breac), o prăjitură uşoară cu fructe, în care se introduc un inel, o monedă sau alte „farmece”. Se spune că cei care mănâncă un barmbrack cu inel îşi vor găsi dragostea în anul următor, tradiţie similară cu cea a prăjiturii regelui la bobotează.

Mâncăruri asociate sărbătorii

Barmbrack (Irlanda)
Caramele (Marea Britanie)
Măr caramelizat/măr glazurat (Marea Britanie şi Irlanda)
Porumb caramelizat
Colcannon (Irlanda)
Bomboane în formă de cranii, dovleci, lilieci, viermi, etc.
Dovleac, plăcintă de dovleac, pâine de dovleac
Seminţe de dovleac prăjite
Porumb dulce prăjit

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume, Halloweenul este acum sărbătorit în foarte multe ţări de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico şi Regatul Unit, iar ocazional în unele părţi ale Australiei şi Noua Zeelandă. În America de Nord şi Canada îşi menţine cel mai înalt nivel de popularitate. În fiecare an, 65% dintre americani îşi decorează casele şi birourile pentru Halloween. Procentul este depăşit doar de decoraţiunile făcute cu ocazia Crăciunului. Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane şi este a doua sărbătoare după Crăciun ca volum al vânzărilor globale.

mai mult
Tradiții

Republica Moldova: Termenul „limba română” poate fi introdus în Constituţie pentru a defini limba oficială

Limba-Romana-unica-stapana

Curtea Constituţională a decis că iniţiativa de modificare a art. 13 din Constituţie, care prevede înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” nu cuprinde neconcordanţe şi poate fi expediată Parlamentului pentru aprobare şi supusă procedurilor legislative.

Proiectul de modificare a Constituţiei a fost semnat de deputaţii PLDM, PPEM, PL şi câţiva parlamentari din PD.

Încă în 2013 Curtea Constituţională de la Chişinău a dat verdictul final că limba oficială a Republicii Moldova este limba română.

Argumentul magistraţilor Curţii era că textul declaraţiei de independenţă, în care se regăseşte sintagma limba română, este superior textului Constituţiei, care a fost adoptată mai târziu.

De atunci, în Parlamentul de la Chişinău nu a existat consens politic pentru a modifica şi adapta Legea Supremă la verdictul Curţii Constituţionale.

mai mult
Tradiții

Spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea războiului troian

statuetă-feminină

În județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare).

Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene. Cultura Gârla Mare s-a format în prima parte a mileniului II î. Hr. în zona central-europeană ce include sudul Slovaciei și Ungaria, pe fondul unui curent cultural al ceramicii încrustate, evoluând de-a lungul Dunării până la gurile de vărsare a Oltului în fluviu (zona orașului Corabia). La ceramica încrustată transdanubiană reprezentativă pentru cultura Gârla Mare și-au adus aportul cultura vatină (cultură ce datează din perioada mijlocie a Epocii Bronzului, răspândită în Banatul românesc și Banatul sârbesc) și elementele caracteristice zonelor ocupate ulterior de triburile acestei culturi.

Vas de cult “Cap de Taur” – Garla Mare

Vas de cult “Cap de Taur” – Garla Mare (Reconstituire Jorjart)

Statuieta feminina – Garla Mare

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

statuetă feminină

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

Numele culturii provine după numele localității Gârla Mare (județul Mehedinți), unde au fost făcute primele descoperiri. Cultura s-a dezvoltat pe ambele maluri ale Dunării, în zonele de luncă și terase joase ale fluviului, inclusiv în zona Žuto-Brdo din Serbia. Suprafața pe care s-au făcut aceste descoperiri se întinde între vărsarea Savei în Dunăre (la vest) și vărsarea Oltului în Dunăre (la est). Numărul descoperirilor este mai mare în aval de Porțile de Fier. Cercetătorii au descoperit peste 40 de așezări ale culturii Gârla Mare, cele mai importante din România fiind Ostrovul Mare-Colonie, Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului, Izvoarele, Ghidici-Balta Țarova, Cârna-Rampă, Nasta, Grindul Tomii și Ostrovogania, Bistreț-Plosca Cabana de Metal.

În sectorul Bistreț din județul Dolj, spre exemplu, așezările și necropolele culturii Gârla Mare se găsesc la distanță de Dunăre, pe malul unui vast sistem de bălți. Motivul pentru această depărtare de fluviu se crede a fi faptul că purtătorii culturii au găsit acolo un habitat cunoscut și un sol de calitate. Locuințele lor erau fie de suprafață, fie bordeie, în funcție de condițiile locale. Interiorul era prevăzut cu una sau două vetre care aveau, uneori, o grădină de lut.

Membrii acestei culturi aveau o talie mică (1,50 m) și o durata de viață de aproximativ 50 de ani. Indivizii erau pașnici, cercetările arheologice descoperind foarte puține arme. Nu există dovezi directe ale practicării pescuitului (ace de undiță, oase de pește), dar s-au descoperit greutăți pentru plasa de pescuit ce susțin această ipoteză. Hrana era asigurată prin vânătoare și creșterea animalelor, precum și prin practicarea agriculturii (dovedită prin descoperirea râșnițelor din piatră de râu și a plantatoarelor din corn de cerb). Pentru îmbrăcăminte se foloseau piei de animale, dar și materiale obținute prin tors și țesut, sugerate de greutățile pentru războiul de țesut și fusaiolele (discuri mici care reglează învârtirea fusului) descoperite în așezări.

Civilizația-Gârla-Mare-13

Civilizația-Gârla-Mare-14

garla mare

Cultura se remarcă prin cimitirele de incinerație descoperite în Bulgaria, Serbia și România în zona inundabilă a Dunării. Necropolele erau situate, de cele mai multe ori, pe dune de nisip. Fiecare mormânt conținea o urnă în care erau depuse resturile incinerate ale unui individ. Lângă sau în urnă se depuneau vase cu lichide sau hrană, considerate necesare defunctului în această nouă fază a existenței sale. De asemenea, în inventarul mormintelor au fost descoperite numeroase piese din metal topite sau deteriorate, ceea ce sugerează faptul că se obișnuia ca morții să fie puși pe rugul de incinerare cu tot cu hainele și podoabele pe care le aveau asupra lor.

Plastica de la Gârla Mare e unică în cadrul Epocii Bronzului, fiind descoperite statuete antropomorfe redând aproape exclusiv personaje feminine, semnificative pentru un presupus cult al fertilității. Se crede că decorul bogat ce acoperă piesele reprezintă piese de vestimentație și piese de podoabă din epocă.

garla mare statuete

Alte descoperiri făcute la Gârla Mare includ:

Reprezentări zoomorfe – redate sub forma unor vase de mărimi diferite, ce sugerează sau redau clar siluete de păsări, păsări de baltă sau bovide.

garla mare 1

Brotlaibidole – idoli în formă de pâine, întâlniți în mai multe culturi răspândite în Italia, Austria, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, Serbia și România. Deși nu se cunoaște exact utilitatea lor, se bănuiește că reprezentau peceți pentru ambră, talismane, piese rituale sau ștampile pentru decorarea ceramicii.

Statuete antropomorfe feminine
garla mare 2

Pixide – vase sferice, prevăzute cu 3-4 proeminențe, perforate vertical, acoperite cu capace la rândul lor perforate, fapt ce permitea agățarea lor. Asemănarea cu cădelnițele au făcut arheologii și cercetătorii să creadă că au aceeași funcționalitate ca acestea.

garla mare pixida

Altare
garla mare altar

Vase solniță – vase duble, create prin dublarea și sudarea a două cești sau căni sau prin alipirea a două castroane sau pixide.

Cultura-Garla-Mare-vas-solnita-e1370627713918

Amfore – vase înalte, pântecoase, cu diametrul gurii mai mic decât diametrul maxim al corpului.

Kantharoi – vase cu două toarte trase din buză, care au diametrul gurii mai mic decât diametrul pântecului.

Obiecte aparținând culturii Gârla Mare pot fi admirate la Secția de Istorie – Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova.

Monumente Oltenia

mai mult
Tradiții

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi pe Sf. Dumitru. Tradiții și obiceiuri în această zi sfântă

focul-lui-samedru

Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 26 octombrie.

Acesta a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximilian Galeriu, împăraţi faimoşi ai Imperiului Român.

Dimitrie era fiul voievodului din cetatea Tesalonicului. Acesta a fost botezat în taină, părinţii săi temându-se de ceea ce ar fi putut păţi atât ei, cât şi copilul în acea perioadă în care păgânii persecutau creştinii. Acesta a fost învăţat despre Dumnezeu şi creştinism într-o cameră ascunsă a palatului lor.

Sf. Mare Mucenic Dimitrie a cunoscut tainele sfintei credinţe şi tot ceea ce putea învăţa despre Dumnezeu şi despre Mântuitor, despre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut şi despre milostenia de care a dat dovadă de-a lungul vieţii Sale. Aceste lucruri reprezintă începuturile lui Dimitrie în slujba lui Dumnezeu.

Pe măsură ce anii treceau, Dimitrie devenea tot mai înţelept. În momentul în care părinţii acestuia s-au dus la Dumnezeu, el a rămas singur, moştenitor al averilor şi al numelui.

Împăratul Maximian, auzind de moartea tatălui lui Dimitrie, îl cheamă pe acesta la el. Văzând faptul că este o persoană foarte înţeleaptă decide că Dimitrie ar trebui să devină voievod al cetăţii. Toţi credincioşii din cetate s-au bucurat la auzul veştii şi l-au întâmpinat cu mare bucurie. Dimitrie i-a îndrumat cu vrednicie şi a adus pe calea cea dreaptă foarte mulţi oameni.

Auzind faptul că Dimitrie este creştin, Maximian a devenit foarte mânios. Întorcându-se de la o bătălie împotriva sciţilor, Maximian ordona organizarea de praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor. Astfel, împăratul ajunge la Tesalonic unde îl întreabă pe Dimitrie dacă tot ceea ce auzise despre el este adevărat. Dimitrie, fără să stea pe gânduri, îi răspunde sincer şi direct lui Maximian, mărturisindu-i că el este creştin. Răspunsul lui Dimitrie l-a enervat şi mai tare pe Maximian, care ordona ca Dimitrie să fie închis în temniţă până în momentul în care jocurile care erau date în cinstea venirii sale ar fi luat sfârşit.

Tradiții și obiceiuri de Sf. Dumitru

  • Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se săvârșesc în ajun de Sâmedru sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie se ţine „Focul lui Sâmedru”, moment în care oamenii obişnuiesc să aprindă focuri în curţi sau pe dealuri, peste care copiii sar pentru a fi sănătoşi iar tinerii să se căsătorească.
  • Conform tradiţiei, persoanele care sar peste flăcări vor fi sănătoşi întregul an şi feriţi de necazuri, nenorociri şi boli. Rolul focului este de a alunga atât fiarele, având şi puteri roditoare, astfel încât după ce este stins oamenii obişnuiesc să arunce în grădină cenuşă şi cărbuni.
  • Femeile mai înaintate în vârstă, în special cele din mediul rural, obişnuiesc să împartă covrigi, nuci, mere, pâine, struguri şi prune uscate tuturor celor care sar peste foc, conform calendarulortodox.ro.
  • De asemenea, în această zi se pomenesc şi morţii şi se dă de pomană colivă de Sâmedru dar şi colaci în formă de cruce.
  • Conform tradiţiei, Sânmedru era considerat patronul păstorilor care adaugă în cadrul superstiţiilor un străvechi obicei care în regiunea Moldovei se practică şi în zilele noastre. Pentru a putea vedea cum va fi iarnă care vine, păstorii obişnuiesc să îşi aşeze cojocul pe iarbă în mijlocul oilor, aşteptând să vadă care oaie se va aşeza pe el. Dacă o oaie neagră se aşează înseamnă că iarnă va fi una bună, în timp ce dacă se va culcă o oaie albă, iarnă va fi aprigă.
  • O altă datină prin care oamenii obişnuiau să vadă cum va fi vremea era mersul oilor în dimineaţă de Sfântul Dumitru. Dacă se va trezi prima oară o oaie albă şi va merge spre sud iarnă va fi una grea, iar dacă se va trezi una neagră şi va merge pe nord, iarnă va fi uşoară.
  • De sărbătoarea Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir se întâlnesc foarte multe obiceiuri frumoase şi în alte regiuni ale ţării de 26 octombrie.
  • De exemplu, în Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sânmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă. În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respectă toate tradiţiile acestei sărbători vei fi într-adevăr protejat de necazuri şi primejdii. Oamenii de la ţară obişnuiau să respecte aceste superstiţii cu stricteţe pentru a-şi proteja animalele de lupi.
  • Tot astăzi se taie şi coamă cailor tineri pentru că această să crească frumoasă. Totuşi, de Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptănul. În caz contrar vei atrage asupra ta necazuri şi primejdii.
  • Conform credinţei populare, Sfântul Dumitru este ziua în care toate socotelile sunt lichidate (chirii, împrumuturi), care au fost făcute cu şase luni în urmă, însă şi încheierea altora noi.
  • Mai mult, de Sfântul Dumitru, servitorii se tocmesc pentru diverse treburi şi se strică stânele. În unele zone, ţăranii îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, că fiind cel care a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.

R.R.

mai mult
Tradiții

BUNA CUVIINȚĂ

copii-cu-oi

COPILUL DE ȚĂRAN care a simțit, a trăit și a întâmpinat multe lipsuri materiale, nici azi nu este prea departe de acestea. Dumnezeu, în compesație, i-a dat alte daruri.
Îi sunt dator lui Dumnezeu.
Copilul care ducea vaca la izlaz – de mă burzuluiam pe fratele mai mic și mă împăca mama: „lasă, maică, o duce și el când oi pleca tu!”-, copilul care păștea vaca pe groapa liniei, postată și „aranjată” de tata cu cei de la Haltă, copilul care a dat oi la strungă, zece erau ale noastre, copilul care se ținea de gâtul sapei, la 12 ani, nu aveam altă putere, copilul care rânea la cai, la vacă, la oi, la porci și câte nu mai enumăr, a devenit, „m-am făcut”, INGINER la oraș.

Uite, ca să vezi, acum și „SCRIITOR”!…

Când am plecat de acasă, din Bărăganul Urziceniului, din Bărăganul ialomițean, îmi place să zic, mama mi-a pus între două felii de mămăligă o bucată de buna cuviință.
Nu am pierdut-o nici azi…
Dan Drăguș

mai mult
Tradiții

Ioana Bălan – Din pasiunea pentru muzică

Untitled

Ioana Bălan este lector la Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului, dar și o cunoscută talentată cântăreață de muzică populară. Are o experienţă de peste 30 de ani în echitaţie şi este unul din puţinii dresori de cai din zona de vest a ţării.
PROFIL Născută: 24.05.1970, Arad Studii: Facultatea de Zootehnie. Experienţă: 31 de ani în domeniul echitaţiei Familie: 2 copii, Alice şi Armand

Ioana Bălan a fost înconjurată mereu de animale pentru că face parte dintr-o familie de medici verinari. La nouă ani, tatăl ei a dus-o la călărie, la Institutul Agronomic, locul unde avea să se angajeze şi ea după mulţi ani.

„Am vrut să fac performanţă cu echitaţia. Aşa am ajuns, pe la 12 ani, la Izvin. Ţin minte că erau foarte mulţi cai acolo. Până la 22 ani am participat la numeroase concursuri, unde am obţinut şi rezultate bune”, şi-a început povestea Ioana Bălan.

Aceasta a avut şansa să fie antrenată de instructori cu ştaif precum maestrul emerit Corneliu Ilin, cât şi de Alexandru Iavoronschi, fostul preşedinte al Federaţiei Române Ecvestre.

„Pe vremea aceea erau multe cluburi şi multe concursuri. Nu aveai nevoie de calul tău. Atunci nimeni nu îşi cumpăra cal, pentru că îţi ofereau cluburile. Erau mulţi sportivi, în special copii. Unii făceau performanţă, alţii mai puţin, dar se călărea”, a mai spus Bălan, care a dat ca exemplu practicanţii de voltijă (gimnastică pe cal), sport practicat de cei doi copii ai săi.

„Pe vremea mea erau peste 30 de concurenţi, acum sunt doar doi”, a adăugat aceasta. La terminarea facultăţii, Ioana Bălan şi-a ales lucrarea de licenţă „Creşterea cabalinelor”.

„Persoana care mi-a indrumat primii pasi in muzica populara romaneasca a fost mama, pentru ca, de la mama am mostenit acest har minunat, ca o frumoasa si de pret zestre, purtata cu mandrie in minte, in suflet si in glas.

Dragostea  pentru folclorul romanesc s-a inradacinat si a crescut odata cu mine. Ca o poveste populara din satele romanesti care inca se scrie, eu am continuat sa ii cant dorurile si iubirile, jalea si tristetea sufletului romanesc si sa-i expun frumusetea prin portul popular traditional.

Imi place ceea ce fac iar asta se reflecta in melodiile mele si in bucuria oamenilor care ma asculta si ma iubesc ca artist.

Am inceput prin a fi apreciata de cei apropiati, cu timpul eu, Ioana Balan, am cucerit publicul prin timbrul meu aparte, talentul și pasiunea nemărginită. Destinul mi-a scos în cale oamenii potriviți la momentul potrivit și păstrând în suflet vie flacăra pasiunii pentru muzica, am continuat să evoluez tot mai frumos, depășind mereu un alt nivel.”

mai mult
Tradiții

Povestea rețetei de cârnați românești cu o vechime de peste 2.500 de ani: cîrnații de Pleșcoi

carnati

Istoricii cred că la Pleșcoi se fac tradiționalii cârnați iuți de aproape 2.500 de ani. Localnicii se feresc să dezvăluie rețeta tradițională a produselor realizate din carne de oaie sau de porc.

Cârnații de Pleșcoi, satul din comuna buzoiană Berca, se identifică practic cu Vulcanii noroioși. Nu poți trece prin Berca sau să vizitezi vulcanii fără să nu cobori din autombil și să cumperi măcar un kilogram de cârnați de Pleșcoi. Tradiționala rețetă este din carne de oaie, uscați sau afumați, dar în ultimii ani se prepară și din carne de porc. „Asta pentru că românii sunt mai mult obișnuiți cu carnea de porc, consumă carnea de oaie doar de Paște, așa că ne-am adaptat și noi cerinețelor publicului”, ne spune unul dintre producători care are o gheretă construită chiar la marginea drumului.

Deși inițial ne-a spus că nu ne poate oferi rețeta, până la urmă ne-a explicat în mare cum își prepara marfa. ‘Carnea de oaie este curățată de pe oase. Într-un ceaun, se fierb oasele. Cu zeama rezultată, călduță, se frământă carnea tocată, cu usturoi, cimbru și ardei iute tocat. Compoziția se lasă să stea 1-2 ore, după care se face o ultimă condimentare. Cu această compoziție vor fi umplute mațele de oaie”, ne spune acesta.

La afumat

După prima etapă a preparării urmează „maturarea”, altfel spus perioada în care cârnații sunt ținuți la afumătoare cam zece zile.

„Acești cârnați au apărut în vremuri foarte vechi, în orice caz mai vechi de 2000 — 2500 de ani. Cu ce erau condimentați în acele timpuri, este greu de precizat, dar, cu siguranță, se foloseau condimente adunate din flora zonei — usturoi, cimbru, busuioc, măcriș, pur, mărar, hrean, semințe de mac”, a mai explicat istoricul Marius Constantinescu pentru incomemagazine.ro.

„Acești cârnați au apărut în vremuri foarte vechi, în orice caz mai vechi de 2000 — 2500 de ani. Cu ce erau condimentați în acele timpuri, este greu de precizat, dar, cu siguranță, se foloseau condimente adunate din flora zonei — usturoi, cimbru, busuioc, măcriș, pur, mărar, hrean, semințe de mac”, a mai explicat Marius Constantinescu.

Ipoteza rețetei haiducești

La rândul său, publicistul Viorel Frâncu, autorul mai multor lucrări despre istoria locală, crede că ‘acești cârnați sunt o invenție haiducească’.

„Haiducii aveau nevoie de provizii bine conservate mai multe săptămâni la rând, iar pleșcoii sunt ideali pentru aventurierii care n-au casă sau masă”, a mai spus Viorel Frâncu.

EVZ.ro

mai mult
1 2 3 4 5 6
Page 3 of 6