close
Editorial

Ciolane de reporteri

Aseară, m-au vizitat doi foști colegi, ambii reporteri de teren. Unul împlinește, curând, 50 de ani și celălalt 43. Io doar ce făcui 49. Primul înoată în nisipurile mișcătoare ale presei de 24 de ani, al doilea numai de fo cinșpe și io veteran, cu 25 de ani de silnicie la cotidian. Ghici despre ce au empatizat fo două ceasuri trei bărbați, cică, în putere? Femei, politică, sport, filme? Aiurea. Despre picioare. Ăl bătrân are ambii genunchi beliți, iar junele la fel. Io, cu doar un singur țurloi beteag, i-am ascultat cu venerație, iar ei m-au compătimit cu o sinceritate de care dau dovadă doar cunoscătorii. 🙂Marșuri, mitinguri, mii de ore de așteptare pe lângă vreo instituție în așteptarea vreunui „important” grețos, deplasări obositoare prin te miri ce coclauri, pe caniculă, ger, ploaie și vânt, cu certuri familiale – de la programul nenormat și anormal – cu mâncat pe sponci, nesănătos, la ore imposibile și beții de consolare, pentru că vreun șef inept – care a ieșit din birou doar că să meargă la budă, în ultimii enșpe ani – crede că știe mai bine ca tine ce se petrece în teren, din micul lui univers compus din telefon, televizor și internet.
Concluzia? Mergem, care cum poate, înainte. Pentru că ne place căcatul ăsta de meserie. Io unul și cu baston.
Gata, sorry, trebe să „fug” la fizioterapie. 🙂

Mihnea-Petru Pârvu
Tags : mihnea petru parvureporteri

Leave a Response