close
Cronică

INTERFERENȚE LITERARE BRAZILIENE

Protipendada de altădată este reactivată, azi, în curentul „fițe de fițe”, tot atât de incult, cu aceeași tendință de a se așeza preș în fața a oricărui european-occidental. Târgurile de carte, librăriile sunt ticsite de cărți cu astfel de autori.
Se mizează numai pe cartea comercială!
Cartea comercială a dăunat și va dăuna bunului-gust literar, chiar și celui real științific.
O carte acum rară, nu comercială, a devenit „LITERATURA BRAZILIANĂ – LUCIANA STEGAGNO PICCHIO”
Traducere, note, postfață de MARIAN PAPAHAGI.
Am zis, cartea este rară pentru că a apărut în 1986 la „EDITURA UNIVERS”, București și pentru că mă întreb pe mâinile cărui escroc, filozof-comunist, azi în travesti burtos-capitalist, a încăput și această editură? O fi la G(eme) 22!

Cu vreo treizeci și mai bine de ani în urmă, atenția specialiștilor și a publicului se îndrepta spre literatura de sorginte latină, de peste mări și țări. Această literatură captează.
Iată câteva înterferențe cu literatura braziliană:

Ospeție braziliană – Oswaldo Andrade

Pentru că pământul acesta înșiși e altfel
Și atât de priincios celor ce îl caută
… pe toți îi mângîie și cheamă.

Șarpele, oglinda – bifrontismul lui Botelho de Oliveira

Al Andradei chip strălucea
în sfiala ce-l înfățișa,
așa frumos se arăta,
încât în suflețit părea:
de, printre slendorile zilei,
în chip al patrulea far
-i vede răsfrângerea lucie,
acolo zărește-al meu gust
sticla oglindă de chip,
chipul de soare oglindă.

Sau: Fetele din gară – Pero Vaz de Caminha

Erau trei sau patru fete foarte tinere și foarte drăguțe
Cu păr foarte negru lăsat pe spate
Și cu rușinile atât de înalte și de bine strânse
Că de multul privit
Nu ne mai era nicio rușine

Șcria în anul 1925, poetul… La noi s-a editat în 1986, se edita, deci! Nu știați, aflați acum!

Închei cu un avertisment dat poeților, tot din această carte:

Există poeți – de Bandeira

Care nu înțeleg ninic în afară de ceea ce ei numesc școală.
Fac versuri așa cum bat talpa cârpacii.
Bat talpa!
Bat talpa!
Și încep: „Cerul, imens, arzând, e o corolă imensă
Ta ra ta ra ta ti, ta ra ta ra ta ta…”

Ar fi de înțeles multora dintre noi și azi.
Eu am înțeles, nu mă avânt să scriu poezie, mai bine citesc.

Iată de ce interferențele cu literatura braziliană de sorginte latină, neeuropeană, contează, sunt interesante și azi.

Dan Drăguș
30 ianuarie 2018

Tags : braziliepoemepoezie latina

Leave a Response