close
Poezie

„Întrebări” de Larisa Bălan

M-am așezat pe-un pervaz de geam spart,
Dintr-un bloc de sentimente 
Și-mi legăn picioarele pe respirația vântului.
Împrăștii spre trecătorii-furnici 
Petale din buchetul de flori
Cumpărat aseară, în vis,
De la florăria din colț.

Și când petalele se termină, ce fac cu tulpina? 
Iar spinii? 
Oare să-i înghit? Să îi plantez în suflet?

Iar oamenilor de acolo, de jos, 
Li s-a părut oare că-n ploaia mea de petale
Lăcrimează stelele căzătoare?

M-am controlat prin buzunare
Și am găsit două monede zgâriate 
Și câteva zâmbete sparte,
O dragoste împachetată în folie de aluminiu 
Și-un apus de soare.

Ce s-arunc și ce să mai păstrez?
Cred că păstrez monedele! 
Parcă le-am furat de la tine, 
Într-un joc despre cum să rămânem cu rest,
S-avem motiv să ne mai revedem…

Stau pe-o margine de pervaz, 
Cu ochii mari, ca un copil îndrăgostit
De formele din nori.
Și mă-ntreb dacă tu ai aruncat 
Tot ce ai găsit prin buzunarul tău
Rupt, prăfuit, cu stări înghesuit.

Mă șterg pe blugi de urme de iubire…

Și-acum?
Cum mă mai dau jos?

Larisa Bălan

Tags : larisa balanpoempoezie

Leave a Response