close
Editorial

Invalidul cu sula de lemn

Am dat peste o postare din 2011 despre Ziua Pompierilor. Și ce să vezi, mă refeream printre altele la o stradă cu numele Invalid Suligă. Spuneam acolo așa: „N-a știut să-mi spună nimeni cine a fost acest om și de ce a fost botezată o stradă cu numele lui. Nici acum nu găsesc, Google returnează numai informații despre stradă, nu și despre cel care i-a dat numele.”
Am căutat azi din nou – poate după șase ani au apărut niscaiva informații. Da de unde! Tot nu știu cine a fost Suligă. Am găsit în schimb un excelent articol publicat de Valeria Sitaru în Revista Luceafărul, cu titlul „Strada Invalid Ion Suligă”. Iată-l:
În Registrul ideilor gingaşe (Sat şi Mahala), Paul Zarifopol se-ntreba dacă anumite nume de stradă pot fi bănuite de intenţii culturale. Unele pot fi de nebănuit, zice el, altele – par contre. Str. Invalid Ion Suligă ne ridică serioase semne de întrebare. E sau nu e?
La Paris, Les Invalides e un complex de monumente istorice cu staţie de metrou, esplanadă, biserică (Saint Louis-orgă-corcupolă-Obelisk), Cour d’ honneur, muzee plus necropolă, Napoleon. So, heavy-culture.
În privinţa numelui Suliga, ne vom deplasa, first, în Rusia. S.W. Suliga e autorul unui studiu despre Crucişătorul blindat Amiral Nakhimorov – dotat cu patru tunuri şi primul dispozitiv  antitorpile. Cine nu-şi aminteşte de războiul ruso-japonez, de începutul secolului XX, de Port-Arthur sau de ofiţerii capturaţi de japonezi: Ivan Kobilchenko, Nikolai Frolka, Boleslav Mikulovski, A.K. Lonfeld, M. Engelhardt, Ievgeni Vinokourov, Alexandre Noël, Vassili Kuzminski, Pavel Mikhailov, Nikolai Danilov, Serguei Schepotev, S.S. Poruchik, D.S. Poruchik, M.A. Rodionoff, A. Shemanov (neo-zeelandez), Nicolas Nordman, Petr Krasheninnikov, Nikolai Misnikov, N. Smirnov… eroii?
Second, în SUA, J. Suliga a fost un important senator al Partidului Democrat American. Student la Kean University, şi-a început cariera la 19 ani şi a sfârşit-o strivit într-o parcare. Suliga crash.  Vizavi de Linden go-go bar. Pe bancheta din spate. Într-un Silver 2003 Infiniti. Elisabeth conducea un Crysler. Cu doi ani în urmă, o altă femeie îl acuzase de hărţuire sexalcoolică. A pierdut alegerile. S-a resemnat. S-a dezalcoolizat. A câştigat procesul şi a fost îngropat cu steagul în bernă. Subiect de film american. Alţi 195.684 de purtători ai numelui Suliga sunt trecuţi în Marele Dosar Istoric al Familiilor Americane. Fără subiecte.
Listed but not last, e un polonez surmenat. Terapeut, biznis tarotist, misticizna, magia i zabobon, bonsai. Moia Kabala de Ian W. Suliga. Sunt anumite părţi ale corpului care reacţionează la căldură şi la frig. Frigul stimulează mai mult decât căldura. Senzaţii cu bulgări de zăpadă-n gură… Buze fierbinţi… Furtuni frontal-temporale provocate de un cub de gheaţă. Instructiva artă tibetan-poloneză stimulează totodată ciocănelul, nicovala şi scăriţa. Intenţia culturală a numelui Suliga nu mai lasă nici o urmă de îndoială curiozităţii noastre. E un nume sonor. Dar, cum zice le méme Paul Zarifopol, noi făcurăm lux de interpretare. Toate aceste graţioase cuvinte, laolaltă, îşi pierd prestigiul cultural-tibetan şi ne trimit cu ochii în soare. Căci Suliga se trage din Sulis – zeiţa apelor termale. Templul ei şi băile termale nu se mai văd azi. Sunt sub o străduţă, undeva prin Anglia, la Bath. Pe vremea romanilor erau pe Via Curva (un drum si­nuos). Venea romanul, bea aqua Sulis, o lua circular spre Marele Bazin, îşi schimba toga pe-un prosop în Apo­diterium, intra în Caldarium (la aburi fierbinţi), se-ndrepta lent spre Laconicum (saună), se relaxa în Tepidarium (warm room, cu masaj), îşi revenea în Frigi­darium (cold room). Cuprins de sacralitate, pleca la război şi, astfel, dacii au fost învinşi. În irlandeza veche, ehei, Sulis e şi ochiul… Mai e şi Sulis Minerva sau Sulis Atena. Înţelepciune, cu coif, artă, lance, obelisk, măslin, cine spune că nu ştie carte?
Un singur mister rămâne de nepătruns. De ce suliga din Dex e ba ţurţure-ţurţuriche-ţurţoloş-ţurţuroi, ba stuf tînăr? Cu verbul reflexiv a se suliga = a se căţăra.
Invalid Ion Suligă s-ar putea, totuşi, să fie traducerea cântecului studenţesc medicinal l’invalide à la pine de bois. Ca să crezi, trebuie să vezi. Car il piss’ de la limonade avec sa pine en citronnier.
Şi noi vedem, că trăim bine. E sau nu e?
Raul Baz
Tags : editorialhartiistorieopiniipareri

Leave a Response