close
Istorie

Istoria maghiarilor din România

Maghiarii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din România. La recensământul populației din 2011 au fost înregistrați în România 1.227.623 etnici maghiari, reprezentând 6,1% din populația țării.

  • Ungurii sau maghiarii au intrat în istoria Europei în jurul anilor 900 ai erei creştine, ca unul din popoarele migratoare de origine fino-ugrică pe care marile migraţii le-au împins dinspre stepele asiatice spre vestul Europei. În anii 895-896 ei se deplasează spre vest trecând Carpaţii şi „descălecând” în Pannonia. Obişnuiţi de secole cu creşterea animalelor, au preferat şesul panonic pentru modul lor de viaţă. Organizaţi în triburi, având un mod de viaţă specific populaţiilor de păstori migratori, ungurii au găsit în Pannonia populaţii diverse, resturi de populaţie romanizată, slavi, bulgari şi germanici.
  • În cursul secolului X, începe un proces lent de sedentarizare şi de transformare a unui mod de viaţă războinic şi păstoresc. În anul 1000 se vor creştina în rit occidental, sub unul dintre conducătorii lor numit Vajk, care devine astfel primul rege creştin, Stefan, devenit mai târziu prin canonizare, sf. Stefan.
  • Organizarea regatului maghiar şi expansiunea teritorială spre est îi pune pe unguri în contact direct cu românii, care trăiau în ducate/voivodate româno-slave în zona Bihorului sau Banatului de mai târziu.
  • Avansul spre răsărit i-a făcut să treacă Carpaţii apuseni, pătrunzând în podişul Transilvaniei, care devine astfel „Tara de peste pădure”, Transilvania, Ardeal. Cucerirea teritoriului intracarpatic se realizează lent pe etape succesive în secolele XI-XIII.
  • Într-o primă fază, sub regele Ştefan cel Sfânt, este cucerit teritoriul dintre Tisa – Dunăre şi Mureş, Crişana, Sătmarul. În secolul XII, cucerirea continuă, iar teritoriul intracarpatic este transformat într-un principat, apoi într-un voivodat, formă tradiţională româno-slavă, după modelul instituţiei româneşti. Spre a consolida stăpânirea noului teritoriu, regalitatea maghiară se sprijină pe populaţii precum secuii şi pecenegii. Secuii sunt folosiţi mereu ca avangardă a înaintării spre est, unde au şi fost instalaţi spre a apăra trecătorile Carpaţilor orientali de ultimii migratori. Regii maghiari au adus şi alte populaţii, saşii şi cavalerii teutoni, pe care i-a aşezat în sudul Transilvaniei şi în Tara Bârsei.
  • Dacă la începuturile evului mediu, românii au intrat şi ei în structurile politice a voivodatului, în timp se produce un fenomen de marginalizare a acestora, iar în urma răscoalei de la 1514, nobilimea, preponderent maghiară, saşii şi secuii, realizează bazele unei societăţi tripartite care îi exclude pe români, ca şi componentă etnică din sistemul juridic al voivodatului transilvan.
  • Urmare a înfrângerii de la Mohacs la 1526, regatul Ungariei este cucerit de turci şi transformat în paşalâc, iar Transilvania se transformă în principat autonom sub suzerantitate otomană.
  • În secolul al XVI-lea, ca urmare a reformei, cea mai mare parte a maghiarilor transilvani va adopta calvinismul care religie, în timp ce saşii vor adopta luteranismul. Principatul se va organiza la rându-i ca un stat bazat pe uniunea a trei naţiuni şi a patru religii, care-i excludea pe români ca naţiune de la viaţa publică. Aceştia, deşi formau majoritatea aveau un statut de toleraţi şi constituiau o majoritate marginală în cadrul statului. Epoca principatului calvin al Transilvaniei (1541-1689), a reprezentat o perioadă de înflorire a culturii maghiare în Transilvania.
  • La sfârşitul secolului al XVII-lea, după înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei, Transilvania intră în sfera de interes a Habsburgilor, şi este cucerită, devenind provincie în cadrul imperiului.
  • Urmează o perioadă de peste un secol şi jumătate din istoria Transilvaniei 1689-1867, când în cadrul imperiului Habsburgic, maghiarii din Transilvania şi-au conservat un statut privilegiat. Prin măsurile lor Habsburgii au căutat însă să ofere mai multe şanse şi celorlalte populaţii care conlocuiau în Transilvania, jucând oarecum rolul de arbitri între interesele deseori opuse ale naţiunilor care conlocuiau pe acest teritoriu.
  • Evoluţia demografică a popoarelor care locuiau în Transilvania păstrează relativ aceiaşi proporţie şi în secolul XVIII. Astfel, conscripţia realizată la 1773 de înaltul comandament al Transilvaniei sub feldmareşalul J.Fr. Preiss, românii reprezentau 63,5%, iar maghiarii, saşii şi secuii cealaltă treime.
  • Ultimele decenii ale secolului XIX, sunt caracterizate de o importantă dezvoltare economică şi culturală a Transilvaniei în cadrul Ungariei, dar şi printr-o politică de maghiarizare a nemaghiarilor. La 1910, recensămintele maghiare constată un număr sporit de maghiari, 31,6%, faţă de un număr scăzut de germani, 10,7%, şi un număr relativ stabil de români, 53,7%.
  • Sfârşitul primului război mondial aduce destrămarea monarhiei austro-ungare. Românii din fosta monarhie îşi proclamă la 1 decembrie 1918, hotărârea de unire cu România. Conferinţa de pace de la Paris din 1919-1920 şi tratatul semnat la Trianon, la 4 iunie 1920, au consacrat din punct de vedere al dreptului internaţional unirea Transilvaniei cu România. Maghiarii au devenit aşadar, o minoritate în noul stat român. Conform recensământului din 1930 existau în România mare un procent de 24,4% maghiari. Din punct de vedere a repartiţiei geografice, populaţia maghiară era majoritară în judeţele din centrul ţării, Harghita, Covasna, şi aveau procente semnificative în judeţe precum Mureş, Satu Mare, Bihor, Sălaj, Cluj, Arad, Maramureş, Braşov, Timiş.
  • În condiţiile în care devin o minoritate, o parte a maghiarilor din România a plecat în Ungaria, sau o altă parte a emigrat în America. Marea majoritate a maghiarilor din România s-a adaptat însă la noul statut, continuând să-şi ducă viaţa economică, culturală şi politică în cadrul noii patrii. Politic, maghiarii au constituit partide şi grupări politice care să le apere interesele.
  • În ianuarie 1921 s-a constituit Uniunea Maghiară, organizaţie care urmărea să apere interesele maghiarilor ca urmare a exproprierilor impuse de reforma agrară. O serie de elemente radicale au organizat Partidul popular Maghiar, dar cele două organizaţii au fuzionat din nou sub denumirea de Uniunea Maghiară. În 1922 s-a constituit Partidul Maghiar, ce reclama prin programul său autonomia teritori-ală şi autonomie administrativă cât mai largă. În anul 1934, s-a organizat Madosz-ul, o grupare politică de inspiraţie comunistă.
  • În România interbelică maghiarii din România dezvoltă o largă reţea de instituţii culturale, şcoli, teatre, societăţi de lectură, şi un important număr de publicaţii, ziare şi reviste culturale. Se dezvoltă acum o literatură maghiară transilvană.
  • Al doilea război mondial tulbură din nou lucrurile şi politica revizionistă a Germaniei şi Ungariei face ca partea de nord a Transilvaniei să fie cedată Ungariei în urma arbitrajului de la Viena, în 1940.
  • După al doilea război mondial, Transilvania de nord revine din nou României. Dar în scurt timp se instaurează în România ca şi în Ungaria regimul comunist. În regimul comunist, datorită unei importante prezenţe a maghiarilor în rândurile partidului comunist din România, maghiarii beneficiază de o serie de facilităţi. Astfel se creează Regiunea Mureş Autonomă Maghiară.
  • Reforma administrativă din 1968 a condus la desfiinţarea regiunii autonome, dar instituţiile şcolare şi culturale ale maghiarilor din România au continuat să se dezvolte. Comunismul a redus în mod semnificativ posibilităţile de exprimare a maghiarilor, ca şi a populaţiei majoritare de altfel. Comunitatea maghiară a căutat să-şi conserve identitate, faţă de politica de „omogenizare” socialistă dusă de partidul comunist, cu deosebire în ultimele două decenii ale comunismului. Cu toate aceste persecuţii, maghiarii din România beneficiază de o reprezentare proporţională în instituţiile statului comunist, şi îşi conservă, chiar sub control ideologic instituţii culturale şi instituţii şcolare importante.
  • După ce revoluţia din 1989 a pus capăt regimului comunist, maghiarii au căutat să se adapteze la o nouă viaţă în cadrul unei Românii democratice. N-au lipsit situaţiile dificile între minoritatea maghiară şi români, datorită escaladării conflictelor interetnice, cum a fost cel din 1991 de la Tg. Mureş. Din punct de vedere constituţional, a fost redefinit cadrul juridic al existenţei minorităţilor în noul regim democratic. Din punct de vedre politic maghiarii din România s-au organizat în cadrul Uniunii Democratice a Maghiarilor din România UDMR, organizaţie reprezentativă, care a participat la toate alegerile, obţinând o importantă reprezentare parlamentară.
  • Maghiarii din România şi-au dezvoltat şi creat, după 1989, o importantă reţea de instituţii culturale, de învăţământ şi de informare. Maghiarii dispun de şapte teatre dramatice profesioniste, teatre lirice, teatre de păpuşi, ansambluri artistice. Sunt editate un important număr de ziare şi reviste de informare sau de cultură, la fel cum există un important număr de edituri ce editează carte în limba maghiară. Învăţământul în limba maghiară cunoaşte de asemenea o largă reţea de grădiniţe, şcoli, licee cu predare exclusiv în limba maghiară sau secţii şi clase în licee româneşti. Învăţământul superior are un important număr de specializări în limba maghiară la Universitatea Babeş-Bolyai” din Cluj, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş, Academia de Artă Teatrală din Tg. Mureş, ca şi la numeroase universităţi şi colegii private din Cluj, Tg. Mureş, Oradea, Gheorgheni, Miercurea Ciuc.

http://mereualaturi.ethnicmarket.ro

Tags : EtniiistorieMaghiaripovesti

Leave a Response