close
Repere

Liberul-arbitru: un dar atât pentru Eva, cât și pentru Maica Domnului

Amândouă aleg să acţioneze ca răspuns la porunca lui Dumnezeu. Tragic însă, prima alege să nu facă ascultare; păcatul ei însă a fost şters de hotărârea Mariei de a accepta voia lui Dumnezeu. Acest rezultat fericit dezvăluie nu doar capacitatea omenirii de a se ridica la potenţialul său dat de Dumnezeu, ci şi mila lui Dumnezeu manifestată în iniţierea unei noi iconomii.

Una dintre primele prefigurări sau tipuri ale Mariei, Maica Domnului, este Eva, pe care Dumnezeu a creat-o pentru a-i fi parteneră şi ajutor lui Adam în Grădina Edenului (Facere 2, 21-25). Scriitorii creştini din secolul al II-lea, în special Irineu al Lyonului, au fost primii care au scos in evidenţă paralelele dintre Eva şi Maria: dacă prima a ales să nu-L asculte pe Dumnezeu, ultima s-a supus cuvântului Său. Mai mult, dacă Eva a ajutat la căderea din har a neamului omenesc, introducând moartea în lume prin neascultarea ei, Maria a ajutat la restaurarea acestui har originar, născându-L pe Hristos, Cel care ne dăruieşte viaţa veşnică. Eva, mama tuturor celor vii, este luată din trupul lui Adam. Noul Adam (Hristos) este luat din trupul Mariei, Maica Vieţii. Irineu este de părere că atât Eva, cât şi Maria erau fecioare: această realitate implică o stare de integritate fizică şi spirituală, dar şi potenţialul de a spori.

Un tip paralel, pe care tot Irineu îl raportează la Fecioara Maria, este cel al pământului necultivat al Raiului din care Dumnezeu l-a plămădit pe Adam. Importanţa acestei tipologii constă în faptul că dezvăluie planul mântuitor al lui Dumnezeu sau iconomia Sa de la începutul creaţiei. Prin crearea omului „după” (κατά) chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu a revărsat asupra lor darul liberei alegeri [liberului arbitru] (Facere 1, 26). Rolul celor două fecioare, Eva şi Maria, în acest plan este, conform lui Irineu, cel de autodeterminare: ele sunt legate deoarece amândouă aleg să acţioneze ca răspuns la porunca lui Dumnezeu. Tragic însă, prima alege să nu facă ascultare; păcatul ei însă a fost şters de hotărârea Mariei de a accepta voia lui Dumnezeu. Acest rezultat fericit dezvăluie nu doar capacitatea omenirii de a se ridica la potenţialul său dat de Dumnezeu, ci şi mila lui Dumnezeu manifestată în iniţierea unei noi iconomii. Prin urmare, tipologia Eva-Maria are un dublu aspect: implică atât bunătatea inerentă a ambelor personaje feminine, cât şi libera voinţă care le-a permis să-şi exprime alegerile. Astfel, ele reprezintă întreaga omenire în trecerea de la har la starea de cădere, ulterior răscumpărată în Iisus Hristos.

(Mary B. Cunningham, Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului, traducere Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 85-86)

Tags : Adam și Evasf mariatipologia Maria - Eva

Leave a Response