close
Editorial

Muierea, Dumnezeu și fiica-mea

Nu as fi crezut! M-am lasat de fumat! Ca sa nu ma ingras, mananc doar salate si beau apa intr-una, ca orice pytzy de mall care se respecta. Colac peste pupaza, mai nou ma misc cu bicicleta.
De unde au inceput toate? De la rusine!
Dupa cum unii stiti, cam tot decembrie si ianuarie le-am petrecut cu muierea intr-un spital. Ea, nasol, in pat, fie cu citostatice la bord, fie anesteziata, intepata, sondata, analizata si apoi operata, eu una-doua, din sfert in sfert de ora, pe afara, cu tutunu-n bot.
Muierii, evident, mirosul meu de cacat lasat la afumat in depoul Filaret ii facea rau de sa se tavaleasca, dar nu-mi zicea mai nimic. Nu-mi zicea, dar se vedea ca-i fac raul de pe lume.
Asa o rusine m-a apucat de Carmen, din pricina egoismului si nesimtirii mele infecte, a vointei mele egala cu zero si, in fond, a lipsei mele de barbatie, incat m-am dus frumusel la biserica si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa ma intareasca, sa ma pot lasa dupa 40 de ani de fumat 2(doua) pachete de tigari pe zi. Si ce? Si m-a ajutat!
Cand imi venea sa fumez, ma gandeam ca am facut o intelegere cu El, si ca daca incalc o asemenea intelegere, poate fi naspa de tot.
Foarte interesant, visez noaptea ca fumez si, in somn, imi este frica de El, ca am incalcat dilul, si imi este rusine de Teo, de fiica-mea, care va fi dezamagita de un tata de doi lei, fara vointa si lipsit de cuvant.

PS Cu ocazia asta, a trairilor astea de noapte, din somn, am inteles ce-i tinea in cinste si curatenie pe strabunii mei, taranii: frica de Dumnezeu si rusinea de sat, de oameni, de neamuri.
Despre puterea credintei si a rugaciunii, cu care poti muta muntii, nu doar sa te lasi de un rahat de fumat, nu mai spun, pentru ca tine de fiecare, de capacitatea fiecaruia, vreau sa zic.

Later edit: Sunt cam derutat, postarea asta, a mea, nu este nici despre dragoste, nici despre vointa, ci despre credinta si rusine.

Mirel Curea

Tags : tigaritutun

Leave a Response