Nasterea Domnului este cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun. Este praznuita pe 25 decembrie. Este o sarbatoare a iubirii smerite a lui Dumnezeu fata de noi, pentru ca Se naste intr-o pestera pentru a ridica omenirea din moarte.
Nasterea Mantuitorului este supranaturala, depaseste legile firii. Maica Domnului naste si ramane Fecioara. Iar intrucat Pruncul trebuia sa simta si iubirea de tata, Dumnezeu randuieste ca Iosif sa se casatoreasca cu Fecioara Maria. Dar sa nu uitam ca Hristos Se naste ca om din mama fara tata, dupa cum din vesnicie Se naste din Tata fara mama.
Nasterea Sa devine posibila numai dupa ce Fecioara Maria rosteste cuvintele: „Fie mie dupa cuvantul tau” (Luca 1, 38). Asadar, Intruparea Sa are loc numai dupa ce Fecioara Maria si-a dat acordul sa-I fie mama. La fel se petrece si acum. Hristos nu da buzna in inimile noastre. Nu intra cu forta. Ci asteapta ca noi sa-I deschidem.
Pestera in care Se naste Domnul preinchipuie mormantul in care avea sa fie pus dupa Rastignire. Astfel, scutecele pot fi privite si ca fiind giulgiul cu care va fi inmormantat Hristos. Plecand de la acest adevar, putem afirma fara retineri ca Hristos vine in lume ca sa ridice firea omeneasca din pacat si moarte. Asadar, Cel care Se naste in Betleem este indreptat spre cruce si inviere.
Darurile pe care Hristos le primeste la nasterea Sa, intaresc adevarul ca S-a nascut spre jertfa. Daca aurul, ca simbol al casei regale, ne descopera ca Iisus este un Imparat, tamaia ca este un mare Preot, smirna ne arata ca El va trece prin moarte. Sa avem in vedere ca smirna nu se folosea doar la prepararea unor medicamente, ci si la imbalsamarea celui mort.
Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu ramane in mormant, ca semn ca nu acesta este locul de odihna al firii omenesti. Pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa. Daca prin pacat sufletul nostru devine o pestera intunecata si rece, el se lumineaza si se incalzeste prin rugaciune, spovedanie si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.
Evanghelia Duminicii Nasterii Domnului
„Daca s-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod imparatul, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: unde este imparatul iudeilor, Cel care s-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind imparatul Irod, s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el; si adunand pe toate capeteniile preotilor si carturarii poporului, i-a intrebat: unde trebuie sa se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: in Betleemul din Iudeea, caci asa este scris prin proorocul: si tu, Betleeme, din pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic dintre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Povatuitorul, care va paste poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat in ascuns pe magi si a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si, trimitandu-i la Betleem, le-a zis: mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca-L veti afla, sa ma vestiti si pe mine, ca sa vin si eu sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe imparat, au plecat si iata steaua, pe care o vazusera in Rasarit, mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Cand au vazut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Si intrand in casa si vazand pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant si s-au inchinat Lui; apoi, deschizandu-si vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna. Dar, primind instiintare prin vis sa nu se intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor”. (Matei 2, 1-12)
Sursa: CrestinOrtodox.ro
