Uneori confund dragostea cu moartea;
oricât m-aş strădui,
pulberea nebună a clipelor
este peste mine…
îi respect biruința,
ca pe ultima oară,
ca pe ultima zvâcnire curată a mielului…
Uneori îți confund buzele
cu piatra care sângerează
când mi te aşezi în genunchi
în fața ochilor,
bucurându-ți sufletul…
cuvintele tale sunt brute, adânci,
încât nu mai exist pentru mine.
Moartea şi viața te mângâie pe creştet…
te spală cu dragoste.
Ioan Corin Culcea
