close
Repere

Richard Dawkins: „creștinismul este cea mai bună apărare a lumii împotriva radicalismului islamic

Deși a pierdut mulți ani criticând creștinismul, cunoscutul ateu Richard Dawkins recunoaște, acum că creștinismul este mult mai bun decât islamul. Dawkins chiar a recunoscut că „creștinismul poate fi de fapt cea mai bună apărare împotriva formelor aberante de religie care amenință lumea”, potrivit publicației The Gospel Herald.

Dawkins a remarcat că, spre deosebire de islam, creștinismul nu folosește metode violente pentru a-și pune în practică învățăturile. „Nu există creștini, din câte știu, care să arunce în aer clădiri, nu am auzit de niciun creștin care să folosească bombe pentru sinucidere, nu știu de nicio denominație creștină majoră care crede că pedeapsa pentru apostazie (n.r. renegare a unei doctrine sau concepții) este moartea!”, a spus el. 

Recunoscând că are „sentimente amestecate” în ceea ce privește declinul creștinismului, deoarece acest grup bazat pe credință ar putea fi doar un „paravan împotriva a ceva mai rău”, ateul Dawkins a motivat că a atacat în mod constant creștinismul, în trecut, doar pentru că este religia pe care o cunoaște cel mai bine, prin prezența la școlile creștine încă din copilărie. Chiar dacă s-a născut în Africa, Dawkins și familia lui s-au mutat în Anglia pe când avea nouă ani.

Disprețul său față de religie ar fi putut rezulta din abuzul sexual pe care l-a întâlnit la școală, întrucât obișnuia să spună: „Abuzul sexual este, fără îndoială, groaznic, dar pare nesemnificativ pe lângă daunele psihologice, pe termen lung, cauzate prin trimiterea copilului la școlile catolice”.

Datorită înclinației părinților săi către știință, Dawkins le-a urmat exemplul și a studiat în domeniul biologiei. Chiar dacă Dawkins pare să fie un om de știință logic, gânditor, ateul susține că este adesea înțeles greșit de mass-media și de public.

„Par a fi perceput ca fiind provocator și deranjant, dar nu cred că sunt nici provocator, nici deranjant. Ceea ce cred este că am devenit atât de obișnuiți să vedem religia înconjurată de un zid de protecție special încât, atunci când cineva emite chiar și o critică ușoară a religiei, este percepută ca supărătoare și atunci când nu este. Îmi place să cred că sunt mai atent și reflectiv”, a spus el.

Clinton Richard Dawkins s-a născut pe 26 martie, 1941, în Nairobi, Kenya. Este un eminent etolog britanic, biolog evoluționist și publicist. Profesor la Catedra pentru Popularizarea Științei „Charles Simonyi” din cadrul Universității Oxford, din anul 1995 până în anul 2008, în prezent se află în fruntea Fundației Richard Dawkins pentru Rațiune și Știință.

Richard Dawkins s-a afirmat pentru prima dată în anul 1976, odată cu publicarea primei sale cărți, Gena egoistă, care promova o concepție despre evoluție centrată pe genă, și a introdus în vocabular termenul de memă, contribuind astfel la întemeierea domeniului memeticii.

În 1982, a adus o importantă contribuție la dezvoltarea științei evoluției prin teoria sa, prezentată în cartea Fenotipul extins (The Extended Phenotype), conform căreia manifestările fenotipice nu sunt limitate la nivelul organismului, ci se extind în mediu, incluzând și corpul altor organisme. De atunci până în prezent, a publicat un număr important de cărți despre evoluție, cu mare succes la public, luând totodată parte la o serie de talk-show-uri având ca temă biologia evoluționistă, creaționismul și religia.

Dawkins este ateu, umanist și, în calitate de comentator al științei, religiei și politicului, se află printre cei mai renumiți intelectuali vorbitori de limbă engleză.

Ca o analogie la celebrul „Buldogul lui Darwin”, cum era supranumit Thomas Huxley, modul înflăcărat cu care apără teoria darwinistă a evoluției i-a conferit lui Richard Dawkins apelativul de „Rottweiler-ul lui Darwin”.

H.T.

Tags : ateismcrestinismislamrichard dawkins

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.