close
Creștinătate

Şcoala românească, sub asaltul fenomenului Halloween

Cine are interes ca în şcolile din România să se oficializeze celebrarea morţii şi a întunericului? Ce legătură poate exista între procesul de învăţămînt – axat pe instruirea şi educarea elevilor – şi o manifestare străină de identitatea poporului român, de valorile, cultura şi credinţa lui? Cum de am ajuns să ne bucure monstruozitatea, să ridicăm la rang de virtute cruzimea, oroarea, sadismul? În contextul în care în Siria şi în alte părţi ale lumii creştinii sunt martirizaţi pentru credinţa lor, noi, românii, ne păgânizăm copiii de bunăvoie, îmbrăcându-i în ţinute care amintesc de practici demonice, fără nicio teamă că prin aceasta ne lepădăm de Dumnezeu.

Și anul acesta, şcolile se pregătesc intens pentru Halloween, punând în scenă carnavaluri, spectacole, piese de teatru, în timp ce părinţii se grăbesc să le pregătească celor mici costumaţia aferentă. Devenind demoni, vampiri, monştri, fantome, spiriduşi sau vrăjitori, copiii de toate vârstele şi de oriunde „se joacă” de-a moartea, cot la cot cu educatorii lor, şi nu oriunde, ci chiar în unităţile şcolare destinate, de altfel, formării caracterelor pe principii morale, şi nu deformării lor, sub influenţa unor împrumuturi străine de tradiţiile şi credinţa poporului român. Desigur, cele mai sinistre costume urmează a fi premiate, după principiul „cel mai hidos câştigă”.

Iată şi câteva exemple de concursuri şcolare: concurs terifiant între Frankenstein, Jack Spintecătorul, Dracula şi Cruella De Vil, concurs de înfăşurat mumia, concursul „Creează cel mai înfricoşător decor”, concurs de glume şi poveşti sinistre etc. Urmările participării celor mici la astfel de manifestări nu se lasă aşteptate.

„Anul trecut, după ce a participat la activităţile dedicate Halloween-ului, copilul meu a suferit un şoc atât de puternic, încât două săptămâni nici nu a mai putut merge la şcoală, având coşmaruri, noapte de noapte. Când i-am semnalat învăţătoarei ce s-a întâmplat, aceasta s-a arătat foarte nedumerită, considerând că vina îi aparţine… copilului, mult prea sensibil faţă de restul clasei!”, povesteşte Daniela B, mămica unui copil de clasă primară.

Cât despre garderobă, oferta este mai mult decât generoasă. Pe tot parcursul lunii octombrie, supermarket-urile abundă în oferte care de care mai şocante, prin mesajul agresiv pe care-l transmit cumpărătorilor.

„Când am văzut articolele expuse într-o librărie din Piatra-Neamţ, destinate Halloween-ului, mi s-a făcut rău şi a trebuit să ies urgent afară”, mărturiseşte Ana-Maria P., de profesie cadru didactic.

Într-adevăr, pe rafturi se găseşte toată garderoba unui film de groază, de la masca de monstru, costumele horror pentru băieţei, roba de fantomă, costumul de vrăjitoare gotică, costumul Dracula, roba demon, până la costumul lordului vampir, costumul cu schelet, costumul de diavoliţă sau costumul fetiţei zombie, cărora li se adaugă accesorii la fel de „prietenoase”: pânză de păianjen, pălărie de vrăjitoare cu cataramă, sabie, topor, mătură etc.

„Cine seamănă vânt, culege furtună”…

Cum a reuşit societatea românească să adopte o sărbătoare atât de hidoasă, care nu poate fi altceva decât un coşmar colectiv este o întrebare care ar trebui să-i frământe atât pe părinţi, cât şi pe educatori. Alături de fenomenul numit „Charlie, Charlie”, un fel de joc spiritist, de invocare a unei entităţi demonice, praticat pe scară largă în şcolile din România, manifestările dedicate Halloween-ului scot la iveală mutaţiile dramatice care s-au produs, în cei 25 de ani de „democraţie”, la însăşi rădăcina identităţii de neam şi tradiţie creştină.

Răspândirea acestei sărbători e de neînţeles într-o ţară creştin-ortodoxă şi într-un spaţiu atât de bogat în sărbători tradiţionale, autentice, aşa cum este Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare româneşti. Cine are interes ca în şcolile din România să se oficializeze celebrarea morţii şi a întunericului? Ce legătură poate exista între procesul de învăţămînt – axat pe instruirea şi educarea elevilor – şi o manifestare străină de identitatea poporului român, de valorile, cultura şi credinţa lui? Cum de am ajuns să ne bucure monstruozitatea, să ridicăm la rang de virtute cruzimea, oroarea, sadismul?

În contextul în care în Siria şi în alte părţi ale lumii creştinii sunt martirizaţi pentru credinţa lor, noi, românii, ne păgânizăm copiii de bunăvoie, îmbrăcându-i în ţinute care amintesc de practici demonice, fără nicio teamă că prin aceasta ne lepădăm de Dumnezeu. A duce copilul la împărtăşit şi apoi la petrecerea de Halloween, costumat în demon, reprezintă o blasfemie şi un sacrilegiu.

Neîndreptate şi fără a fi reconsiderate pe fondul principiilor creştine, ale moralei şi bunei-cuviinţe, aceste practici demonice vor avea consecinţe grele asupra noastră, a tuturor, pentru că niciun compromis cu cel rău nu rămâne fără urmări.

Iubiţi părinţi, cadre didactice şi alţi factori de răspundere implicaţi în acest fenomen morbid, v-aţi obişnuit ca, în loc de îngeri – care sunt copiii dumneavoastră – să vedeţi demoni şi monştri? Pentru astfel de practici pe care le-aţi susţinut şi în anii trecuţi şi pentru care vă pregătiţi, probabil, şi anul acesta, v-aţi spovedit vreodată? Aţi consultat duhovnicul asupra a ceea ce faceţi?

Iubiţi copii, aţi văzut vreodată îngeri? De cele mai multe ori, voi sunteţi îngerii noştri: în familii, pe stradă şi la şcoală. De ce vreţi să fiţi şi altceva decât îngeri? Unde mai sunt Doamne, Doamne şi îngeraşul păzitor, dacă voi vă implicaţi în asemenea grozăvii? Unde sunt dulceaţa din Sfânta Împărtăşanie, iubirea şi bucuria curată faţă de părinţi, de fraţi şi de ceilalţi copii? Părintele Arsenie Papacioc spunea că dracul este atât de urât, încât dacă l-ai vedea în adevărata hidoşenie, ai muri de o sută de ori. De ce vreţi să vă acomodaţi cu astfel de lume care se doreşte bântuită de monştri, uitând, dar şi sfidând pe Domnul Cel Preabun şi Preablând, Iisus Hristos, Care S-a făcut Prunc, ca voi, pentru a vă face copiii Lui Dumnezeu, ca şi El, şi pentru a vă izbăvi de cel viclean? În felul acesta, voi uitaţi şi de Maica Domnului, care se topeşte în rugăciuni pentru voi, spre a vă păstra curaţi şi nevinovaţi.

Poate fi vreo legătură înhtre Halloween şi învăţătura creştină? În niciun caz. „Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”, zice Mântuitorul Iisus Hristos. (Matei 19,14)

Dorinţa cea mai sfântă şi mai profundă a oricărui om este să revină la inocenţa şi puritatea unui copil, la bucuria, gingăşia şi puterea lui de a crede, de a iubi şi de a ierta, de a uita pe loc răul ce i s-a făcut. Puterea inocenţei unui copil întrece cu mult capacitatea noastră de înţelegere, pentru că în spatele ei se ascunde iubirea Lui Dumnezeu.

Lăsaţi copiii să rămână ai Lui Dumnezeu. Dacă nu vrem să facem din ei sfinţi, măcar să-i ajutăm să nu devină proprii noştri călăi, aşa cum ne arată precedentul bolşevic şi cel comunist.  Sfidarea şi refuzul credinţei vor conduce spre răsturnări mult mai grave decât cele prin care am trecut, pentru că răul de azi depăşeşte orice aşteptare şi orice măsură. Şi, aşa cum spune o vorbă populară, „Cine seamănă vânt, culege furtună”.

(www.doxologia.ro)

Leave a Response