Se dedică poetului
Ion Stratan
Ninge ca într-un blestem pe câmpia sărată
Nimic nu mai are contur
Esenţă, durată
Un gol uriaş trupul meu – piramidă surpată
Peste orizontul roşu – o pată
Cât de multe săgeţi mă străbat
Din cerul atât de strâmt şi curbat
Ce fioros, ce rece, cât de apos
Mă trage urletul beznei în jos.
Mă strigă lumina
Ecoul m-apasă
secunda peste mine se lasă
Yllalang
Yllalang
Yllalin
Iartă-mă, Doamne!
Amin.
Ioan Vintilă Fintiș
