Nu ajunge ca omul să aibă numai tăria voinței, numai tăria sentimentului, numai tăria cugetării. Chiar toate împreună nu sunt de ajuns, fără un scop luminat.
La ce-i folosește atletului iuțeala picioarelor și tăria plămânilor, dacă de teama lui toți se feresc de el și nimeni nu-i cere ajutorul?
Îmbrăcate în veșmântul nopții, puternicele stihii ale naturii călăuzesc pe călător cu frică; luminate însă de zorile dimineții, călătorul se împrietenește cu ele.
Asemenea sunt și așa-zisele suflete tari. Îmbrăcate în întunericul iubirii de sine și al deșertăciunii, ele ajung de temut pentru oamenii și firea din jurul lor. Înveșmântate însă cu lumina dumnezeiască, ele ajung izvorul bucuriei pentru toți din jur.
Grindina este mai tare decât ploaia; cu toate acestea, grindina nu are niciun prieten pe pământ.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, 1999
