close
Repere

Te plângi, roaba lui Dumnezeu, de bărbatul tău, te necăjeşti de soarta ta cea amară?

Te plângi, roaba lui Dumnezeu, de bărbatul tău, te necăjeşti de soarta ta cea amară. Şi cum să nu te necăjeşti, cum să nu te întristezi? Rar e zi de la Dumnezeu în care nenorocitul tău de bărbat să nu fie beat, rar e zi de la Dumnezeu în care să nu auzi de la el ocări, iar câteodată te şi bate… Omul beat parcă e nebun: greu e să-i faci pe plac, caută mereu nod în papură… Şi atunci, cum să nu se necăjească nevasta, cum să nu plângă?

Şi plângi, necăjeşte-te, roaba lui Dumnezeu, de vreme ce amarul striveşte inima ta ca o piatră grea, de vreme ce nu poţi să înduri liniştită toate necazurile. Prin plângeri nu faci decât să-ţi pui sare pe rănile inimii. Dar crezi că nenorocitul tău soţ este fericit aşa cum e, înrăit în beţia sa? Oare sufletul lui nu suferă, oare conştiinţa lui nu e chinuită? Oare nu are de îndurat dureri chiar în trupul său otrăvit de votcă? Cine ştie? Poate că sufletul lui suferă mai mult decât al tău: tu măcar ai conştiinţa liniştită, pe când el, rob al patimii sale, nu se poate stăpâni, dracul beţiei îl chinuie – cum să nu-ţi fie milă de el? Şi cui o să-i fie milă, cine îi va fi înger păzitor, dacă nu tu, ajutorul lui dat de Dumnezeu? Şi cine este mai aproape de soţ decât soţia? Va lăsa omul, s-a zis, pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de soţia sa, şi vor fi cei doi un trup (Mt. 19, 5). Acestea sunt cuvinte rostite de însuşi Hristos, Mântuitorul nostru. Oricât de neplăcut ţi-ar fi soţul când este beat, tot e un trup cu tine – iar când pe tine te doare capul, ce faci, îl smulgi de pe umeri?

Poate că Dumnezeu a rânduit să te măriţi tocmai cu acest om nenorocit, stăpânit de patima beţiei, tocmai ca prin tine să mântuiască sufletul lui sărman. Şi dacă aşa stau lucrurile, gândeşte-te: ce mare fericire ţi-a menit Dumnezeu – să fii unealta lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii unui om apropiat! Şi atunci, mai poţi să cârteşti împotriva sorţii tale amare?

Sfântul Tihon din Zadonsk, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, Bucureşti, 2011 – fragment

Tags : credintaDumnezeurugaciune

Leave a Response