close
Agenda culturalăPromovate

Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești – Șapte ediții de Festival

Cea de-a VII ediție a Festivalului de Teatru ”Toma Caragiu” le-a adus ploieștenilor zile pline de spectacole, în prima săptămână a lunii noiembrie. De marți, 31 octombrie până duminică, 5 noiembrie 2017, Ploieștiul s-a lăsat animat de energia molipsitoare a artei. La lumina gălbuie a felinarelor, orașul cuminte care de obicei se culcă devreme, a trepidat de pașii trecătorilor care străbăteau în pas alert bulevardul principal, de la Teatrul ”Toma Caragiu” spre noua sală a Teatrului pentru Copii ”Ciufulici” sau spre Casa de Cultură a Sindicatelor pentru a ajunge de la un spectacol la altul. Pentru că titlurile au fost dintre cele mai incitante, iar oferta extrem de atractivă: 14 spectacole de teatru, două performance-uri în aer liber și două concerte de jazz au configurat cea de-a VII-a ediție a Festivalului ”Toma Caragiu”, un eveniment care continuă să crească de la un an la altul. ”C-un ochi râzând, cu celălalt în lacrimi”, cum ar spune Shakespeare, Festivalul de la Ploiești și-a provocat publicul la o probă de versatilitate, punându-le la dispoziție un întreg paletar al emoțiilor, în fiecare seară: de la bună dispoziție dusă până la emoție copleșitoare, de la zâmbet la râs hohotitor, duioșie și profunzimile cele mai abisale…

Oferta de spectacole a celei de-a VII-a ediții a conciliat segmente de public variate, grație selecției realizate de jurnalistul Raluca Rădulescu. De la delicii ale comicului la spectacole ”clasice” pentru un public conservator cum este îndeobște cel ploieștean, dar și creații ”altfel”, menite să amplifice orizontul de așteptare al spectatorilor pentru viitoarele ediții, Festivalul a încurajat în egală măsură râsul inteligent și introspecția, dar și deschiderea spre Teatru, ca un spațiu al permanentei înnoiri, dar și ca artă care pune în dialog forme de expresie dintre cele mai diverse.  A fost o ediție caracterizată prin noutate și diversitate stilistică, care s-a derulat anul acesta, poate mai mult ca oricând, sub semnul diversității, dar și al deschiderii internaționale.

Oana Pellea, Cristina Cassian in Idolul si Ion Anapoda

Oana Pellea și Cristina Cassian în ”Idolul și Ion Anapoda”

În ultima seară a lui octombrie și prima seară de festival, Soldatul de ciocolată” (regia Andrei Șerban, Teatrul Odeon din București) a topit zâmbetele dulci în hohote zdravene de râs, iar Idolul și Ion Anapoda” (regia Mariana Cămărășan și Toma Dănilă, ARCUB) a fost melanjul perfect între nostalgia neîmplinirii și comicul dezlănțuit din bucuria de a-l juca.

Apoi, pe 1 noiembrie, spectacolul Umbre” al Naționalului din București (regia Vlad Cristache) i-a adus împreună pe scena Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești pe Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mircea Rusu, Gavril Pătru și Alexandra Sălceanu, care au spus împreună o poveste incredibilă despre pierderea ființelor iubite și despre regăsirea seninătății.

Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Emilian Marnea, Alexandra Salceanu_ Umbre

Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Emilian Mârnea, Alexandra Sălceanu în ”Umbre”

În cea de-a treia zi de Festivalului am aflat, în 100 de minute (cu ajutorul lui Florin Piersic jr.și a regizorului Horia Suru) că sunt cel puțin ”O mie de motive” pentru care merită să trăiești. ”O mie de motive” de Duncan Macmillan, după Every Brilliant Thing este una dintre cele mai elocvente dovezi că teatrul vindecă până și depresia! Apoi, ”Kimberly” (regia Andreea Vulpe, Teatrul de Comedie din București) a adus pe scena Teatrului pentru Copii povestea tulburătoare a unei fetițe condamnate la îmbătrânire prematură și, odată cu ea, o partitură pe contre-emploi îndeplinită cu credință de sensibila actriță Virginia Mirea, alături de colegii ei actori Mihaela Teleoacă, Vlad Bîrzanu, LauraCreț și Ioan Coman.

Cea de-a patra și cea de-a cincea zi a festivalului au fost adevărate tururi de forță:

Urmând tradiția edițiilor precedente, muzica a fost nu doar preludiul poveștilor transpuse pe scenă, ci și o parte importantă din programul festivalului. Seară de seară, spectatorii au avut parte de o primire călduroasă în foaierele sălilor de spectacol, unde pianul vibra sub armonii mângâietoare de jazz, iar un cvartet de coarde interpreta cu aplomb unele dintre cele mai îndrăgite partituri ale muzicii clasice.

Valentina Zaharia, Mihaela Teleoaca, Silvana Negrutiu_ROVEGAN

Valentina Zaharia, Mihaela Teleoacă, Silvana Negruțiu în ”Rovegan”

La Sala Teatrului pentru Copii, Rovegan” (text și regie Catinca Drăgănescu, Centrul de Teatru Educațional Replika, București) a impresionat publicul prin ingeniozitatea cu care îmbină realitatea și ficțiunea pentru a surprinde fenomenul migrației generate de sărăcie și dizolvarea familiilor ca efect primar al acestuia. Concomitent, actorii Naționalului din Cluj-Napoca au umplut de efervescență sala Casei de Cultură cu o variantă mustind de ludic a binecunoscutului basm al lui Alecsandri, ”Sânziana și Pepelea”sub bagheta regizorului Alexandru Dabija.

Mai târziu a venit ”Iarna”, iar zâmbetele au înghețat. Spectacolul semnat de regizorul Mihai Măniuțiu la Teatrul ”Nottara” din București, absolut imaculat din punct de vedere vizual, dar bizar din perspectivă dramaturgică, a tulburat și a intrigat publicul ploieștean prin caracterul său atipic.

Târziu, în noapte, la Curtea Berarilor muzica și teatrul s-au contopit sub acordurile calde ale jazzului, care poate transforma totul în pasiune pură. Irina Sârbu, actriță și binecunoscută voce a jazzului, acompaniată de flaut, caval, chitară, țambal, clapă, bas și tobe le-a oferit celor prezenți o experiență ”etno-hipnotică” prin concertul ”Ethnotic” găzduit de primitoarea berărie din curtea Teatrului pe 3 noiembrie, iar Lăcrămioara Bradoschi și Ion Radu Burlan (actori ai trupei Teatrului ”Toma Caragiu”) acompaniați de Zoom Trio (tobe, contrabas, pian) au pregătit un concert care a rimat perfect cu duioșia și umorul spectacolelor din programul zilei de sâmbătă, care a stat sub semnul poveștilor despre vârstă și frumusețea uitată a vieții.

Andrea Gavriliu, Stefan Lupu_Zic-Zac

Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu în ”Zic-Zac”

Mai întâi, actorul Răzvan Vasilescu (ploieștean de fel) ne-a convins că „Era OK și la 60” sau că va fi OK și la 60 de ani, cu condiția să nu te oprești niciodată din râs. În numai o oră de stand-up comedy show bine condimentat cu toate culorile de umor, autoironie, inteligență și multă sinceritate, Răzvan Vasilescu ne-a spus povestea vieții lui și totodată povestea vieții noastre, care variază în farmec de la o vârstă la alta. Iar două ore mai târziu, povestea lui Oscar, un băiețel care sub ”bagheta fermecată” a generozității lui Tanti Roz, trăiește în numai zece zile atâta bucurie cât alții în o sută de ani. „Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt, producție a Teatrului ”Eugène Ionesco” din Chișinău, a fost nu doar spectacolul care a copleșit prin emoție sutele de spectatori aflați în sala Casei Sindicatelor, ci și prima prezență internațională din istoricul Festivalului ”Toma Caragiu” din Ploiești. Apoi, Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu au făcut un ”Zic-Zac” electrizant prin teatru și dans și ne-au cucerit până aproape de miezul nopții cu expresivitatea și ideile năstrușnice cu care au desenat coregrafic o poveste despre oricare El și Ea, dar și despre oamenii care uită să se miște liber prin viață.

dECOurage

”d’ECOurage”. Fotografii din festival de Maria Ștefănescu

Ultima zi a Festivalului a început duminică dimineață, cu ”d’ECOurage” (scenariul și regia Andrea Gavriliu, Teatrul Național Cluj-Napoca), un spectacol coregrafic în aer liber. Timp de 30 de minute, cei 15 studenți-performeri i-au captivat pe trecătorii care au traversat zona Palatului Culturii, cu povești tragicomice despre viciile și gesturile noastre poluante și auto-poluante de zi cu zi. De la tineri, cu înțelepciune.

Dacă startul Festivalului fost unul în cheie comică, epilogul a fost de un comic… cehovian. Acel comic amar, răscolitor, care îți dă forța de a spera și de a râde puțin de tine însuți. ”Unchiul Vanea”, cea mai recentă producție din repertoriul Teatrului ”Toma Caragiu” (regia Sânziana Stoican) este acel spectacol care respectă rețeta cehoviană, cu exploziile ei dramatice lipsite în aparență de declanșator, pentru ca în final să lase ultimul cuvânt… Sufleorului, care iese din cușca sa pentru a prelua ”ruga” Soniei, o să ne odihnim”. Este un spectacol  izbitor de asemănător cu viața așa cum o descrie Cehov prin monologurile personajelor sale: amară, lineară, brăzdată de neîmpliniri, găsindu-și apogeul în Speranță. Iar în viziunea Sânzianei Stoican, Speranța devine un fel de botez ”oficiat” de Sonia sub semnul unui nou Început. Și, poate ca nicio altă dată în istoria teatrului, Sonia nu mai este singură, invocând aproape extatic acest nou început care poate birui agonia vieții în inerției. Un spectacol care trebuie văzut cu răbdare, până la final.

Au fost șase zile de sărbătoare a teatrului în care muzica și dansul au acompaniat poveștile de pe scenă. Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” a împlinit șapte ani de când bucură publicul ploieștean oferindu-i ocazia de a viziona unele dintre cele mai bune spectacole montate în teatrele din țară în stagiunile curente. După cei șapte ani ”de-acasă”, judecând după ediția recent încheiată, Festivalul își va deschide aripile și mai mult, spre spectacole care să cucerească prin diversitate și calitate.

Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” a fost organizat de Teatrul ”Toma Caragiu” alături de Primăria Municipiului Ploiești și Asociația Viitor Art.

Oana Medrea

Oana Medrea

Tags : festivalul de teatrupiese teatruteatrul toma caragiu ploiesti

Leave a Response