close
Editorial

Trist, dar adevărat: Facem petiții pentru maneliști, că oamenii de cultură au au bani. Ba chiar fără număr!

Într-o țară în care ne simțim, pe zi ce trece, tot mai singuri, întrucât mai marii-țării joacă păcănele cu viața noastră, iată că singura evoluție a nației noastre se duce, din păcate, doar spre ură și invidie. Nu există nici bani, nici preocupare pentru soluții viabile în educație sau în sistemul medical. Mai mult, culmea sfidării, în fruntea ministerelor au fost, sunt și probabil vor mai fi numiți diverși ipochimeni ușor de manipulat, un fel de marionete manipulate de ventriloci un pic mai deștepți decât ei, care văd binele poporului doar din trăirile propriului neam sau doar când deschid frigiderul de acasă.

În acest context, mare îmi fu mirarea când pe renumita pagină de socializare îmi apăreau postări de mobilizare, strânse într-o petiție, ceva de genul să sară lumea cu semnătura pentru un individ care, cică, ar fi reținut de polițiști mai indecent decât viața lui decentă. Așadar, nu o petiție pentru alocații la copii, pentru needucația din Educație sau pentru spitalele care ucid oameni în loc să-i salveze!

Eu, unul, poate și altul, doi la număr, doar văzându-i fața angelică am derulat, nu am luat în seamă, nu am reținut nici măcar numele celui reținut.

Ulterior, pițipoance de tot felul și de tot neamul, femei-plante (cele care le vedeți la TV pe post de „animatoare” de decor, uneori și un cactus arată mai bine!), dansatoare de cluburi și stripteoze sau fripteoze au sărit să-l sprijine pe un anume „Dani Mocanu”. Adică, cele care au dat cu gura, dar ne cereau semnătura.

Spre rușinea mea și din puerilele mele cunoștințe de cultură generală, acest nume de Dani Mocanu nu-mi spunea nimic. Prima idee era că s-a descoperit numele vreunui personaj din celebra „Miorița”. Curios fiind să văd dacă e unul dintre cei „Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrâncean”, am dat căutare pe atotcunoscătorul Google. A durat ceva… cred că și lui i-a fost rușine să-l găsească.

Totuși, fiind îngăduitor cu căutările mele, Google mi-a sugerat un slab articol dintr-o publicație de mucava, un fel de „dacă vrei tu cu tot dinadinsul…” În fine, dinadinsul meu are legătură cu maneaua cât are frișca pusă pe un mic de la Obor. Astfel, spre rușinea mea, nu aveam cum să știu că acest Dani Mocanu e manelist. Probabil, nici orice manelist, dar pentru mine toți sunt la fel! Adică, de fapt, chiar nu sunt!

Scuzați-mi ignoranța, dar cine este acest Dani??? Din ziarele care promovează incultura am aflat că e mare manelist. Între noi fie vorba… există și mai mici? Cică manelistul Dani Mocanu a fost  implicat într-un dosar instrumentat de DIICOT. Culmea, părerea mea, era să fie instrumentat de Filarmonica „George Enescu”!

Manelistul – mi-e greu să scriu artistul, cântărețul, cantautorul în acest caz – este implicat, alături de alte șapte persoane, într-un dosar de trafic de persoane, proxenetism și spălare de bani.

După figurile de fete de bibliotecă a celor care invocau petiții de eliberare pentru acest individ, e clar că P.I.B.-ul României se duce drecu, iar cultura, și-așa neunsă în balamale, ajunge în colaps că Dani stă în arest și nu poate compune cărți, ca alții, ci doar manele.

Nu am citit decât un material, scris recent, din care am aflat că „După o noapte în arest, magistrații de la Tribunalul Dâmbovița au considerat că Dani Mocanu nu reprezintă un pericol public, așa că l-au eliberat sub control judiciar.” Nu o să mai citesc altceva despre acest personaj.  Nu mă interesează!

Din păcate, sunt mulți ca el. Trăiesc liberi și își continuă „viața artistică”. Mai tragic este pentru victimele lor, eventual familiile acestora. Excludem, aici, fetele care au plecat de la țâța vacii și au ajus să mulgă un altfel de țâțe.

Eu, chiar dacă nu sunt popă, nu am cum să iert păcatele manelistului. Sunt… fără număr!

Virgil Rădulescu

Tags : diicoteditorialmaneleoborpetitii

Leave a Response