close
Editorial

Viața ca un muzeu

Eram odată la Muzeul Antipa şi am auzit un glăscior, în spatele meu: “Mami, ce a fost asta pe vremuri, vacă sau balenă?”. Ar fi fost o interogaţie haioasă, dacă n-ar fi scăpat din gura unui bărbat de vreo 50 de ani – că aşa îi spunea el nevesti-sii, “mami”. Soaţa era cultă, în sensul că buchisea eficient în pliantul şmanglit la intrare. Şi-a plimbat pe pagină un deget prevăzut cu o gheară roşie, cât a vulturului pleşuv. Aşa a găsit paragraful din care reieşea că ăla nu era nici bovină, nici felină, nici porcină. Era un dinozaur. Bărbatul casei a pârţâit din buze, nu i-a convenit, el credea că e balenă.

Prin anii ’80, eram cu un grup de românaşi la Muzeul Ermitaj, în Sankt Petersburg. Neam de neamul nostru nu mai văzuse aşa ceva! Asta nu l-a împiedicat pe un conaţional să devină brusc indignat când ghidul ne-a arătat un tablou efectuat de Michelangelo. Turistul a pufnit ca o mămăligă cu bulboace: “Ete, scârţ, parcă noi nu ştim că Michelangelo e italian! Ce ne abureşte ghidul ăsta rus, că aşa făceau şi în război, îşi băteau joc de străini!”.
Când turma a ajuns la Rembrandt, deja jumate nechezau de foame, iar ceilalţi mergeau cu picioarele în ics, voiau pipi. Aşa că s-au furişat la un chioşc (respectiv la un wc sovietic), unde au aşteptat şi restul cohortei. Că vazele, marafeturile de jad şi giuvaerurile sunt plictisitoare ca un film psihologic. O mamă obişnuia să-şi ameninţe gemenii că, dacă nu fac ordine în camera lor, îi duce cu forţa la muzeu.

Nu ştiu ce credeau ăia mici că înseamnă “muzeu”, cred că un fel de lagăr de concentrare, ceva. Sau vreo tabără sportivă (cam tot aia, pentru tânăra şi dolofana generaţie!). Au început să ţipe ca nişte lişiţe şi i-au promis mă-sii că fac curat, spălă podeaua cu rochiţa păpuşii, orice, numai să nu-i ducă la tablouri.

Fiul unor prieteni de familie, de altfel student la ceva deosebit de politehnic, e convins că Vlaicu Vodă a inventat avionul şi că Vintilă Vodă e strămoşul lui Mircea Vintilă. Cu toate astea, am auzit şi cazuri mai grave.
De exemplu, fata unor amici a intrat la Facultatea de Construcţii, asta în condiţiile în care duduia râde ca proasta de câte ori aude expresia “forţă de frecare”. Dar nu e de râs… E de smuls părul din cap, aceste mlădiţe sunt viitorul ţării. Şi singurul lor argument va fi că vor avea maşini care costă cât un Rembrandt cu cinci viteze!!!

Simona Catrina

Tags : culturaErmitajexpozitiimuzeul Antipasubculturatablouri

Leave a Response