2011 – Regele Mihai a anunţat transformarea Casei Regale a României în Dinastie cu caracter naţional şi independent. Prin ruperea tuturor legăturilor dinastice cu Casa Hohenzollern şi renunţarea la titlurile conferite de capii familiei princiare de Hohenzollern, regele Mihai a anulat şi orice drept sau pretenţie a acestei case dătătoare de dinastii la nivel european asupra Casei Regale a României.
2007 – A avut loc prima vizită pastorală în Brazilia a Papei Benedict al XVI-lea, vizită care a marcat prima sa călătorie într-o ţară din America Latină, după începerea pontificatului său în 2005.
2002 – Agentul FBI, Robert Hanssen, a fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată, pentru faptul de a fi vândut secrete americane Moscovei în schimbul unei sume de 1,4 milioane de dolari în numerar și diamante.
1998 – Liderul Sinn Fein, Gerry Adams şi alţi membri din conducerea Sinn Fein, aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze, au acceptat acordul de pace cu autorităţile engleze.
1981 – François Mitterrand a devenit primul președinte socialist al Franței.
1947 – A fost înlăturată monarhia şi odată cu ea şi 10 Mai din calendarul sărbătorilor românilor. Regimul comunist care a venit la putere şi-a găsit 23 august ca zi naţională. De asemenea, în acelaşi timp, s-a căutat ca 10 Mai să nu mai reprezinte altceva decât venirea în ţară a unei monarhii străine, care nu se încadra în tiparele orânduirii nou instalate la conducerea României.
10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist.
Venirea pe tronul României a unui principe străin era necesară, pe fondul instabilităţii interne, după abdicarea forţată a lui Cuza, la 11 februarie 1866, când unele puteri străine îşi puneau întrebarea dacă unirea celor două principate mai putea fi recunoscută. Pentru depăşirea acestor momente de nesiguranţă politică şi urmând exemplul grecesc, românii au propus aducerea unui principe străin. Propunerea i-a fost făcută prinţului de Flandra, acesta refuzând oferta.
După mai multe discuţii, s-a hotărât aducerea în ţară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, un tânăr de 27 de ani. Hotărârea fiind luată, deşi nu primise binecuvântarea familiei cu toată inima, Carol a plecat incognito, străbătând Austria cu teamă, deoarece aceasta era într-un conflict cu Prusia.
Până la Bucureşti a călătorit într-o căruţă a poştei, unde „opt cai erau înhămaţi la ea şi doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoţând chiote şi strigăte…”. În timpul acestei călătorii şi-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în ţară, situaţia nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din Capitală era a unei șatre care trăsese în spatele hotelului în care era cazat, printre porcii „evadați” din curtea unei gospodării din preajmă.
Femeile din lumea bună nu puteau traversa străzile din centru, din cauza noroaielor, circulând doar cu trăsura. Toate acestea se vor schimba sub domnia lui Carol, până la începutul noului secol, Bucureștiul fiind numit micul Paris, iar România, Belgia Orientului.
Sărbătoarea acestei zile avea şi semnificaţia aducerii aminte, având mereu persoana principelui (regelui) şi familia sa în centru. Familia regală, pe lângă participarea la defilare, era prezentă la slujba pentru sfinţirea zilei la Mitropolie, la masa festivă de la Palat, iar seara ieşea în mijlocul bucureştenilor, asista la bătaia cu flori de la Şosea şi la spectacolul cu focuri de artificii din Cişmigiu. Carol I, Ferdinand, dar şi Carol II şi Mihai I voiau să fie în această zi cât mai mult văzuţi, să ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran şi, prin imitaţie, pentru orice om politic în epoca modernă, imaginea publică era esenţială).
1947 – Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai cea mai înaltă distincţie de război a SUA, în semn de recunoaştere a contribuţiei României la cauza Naţiunilor Unite în razboiul antihitlerist.
1940 – Winston Churchill a devenit prim-ministru al Marii Britanii, în urma demisiei premierului Neville Chamberlain.
1939 – S-a inaugurat în fața Fundațiilor Regale și privind către Palatul Regal statuia regelui Carol I de sculptorul Ivan Mestrovic.
Statuia regelui Carol I a fost înălțată pe un soclu de 80 m de gratint roșu și cântărea 1 200 kg. Monumentul a fost distrus, iar statuia tăiată și topită în 1948, din ordinul autorităților comuniste din România.
1927 – S-a semnat Concordatul cu Vaticanul, prin care se reorganiza cultul catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării (a intrat în vigoare la 7.VII.1929).
După a doua conflagraţie mondială, în condiţiile instaurării în ţara noastră a regimului comunist, prin Decretul 151/17.VII.1948, partea română a denunţat Concordatul cu Sfântul Scaun, odată cu represiunea împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică din România.
1924 – J. Edgar Hoover a fost numit de preşedintele SUA, Calvin Coolidge, director al Biroului de Investigaţii (BOI), al cărui nume a fost schimbat în Biroul Federal de Investigaţii (FBI), în1936, astfel încât acesta a devenit primul director al acestei instituţii pe care a condus -o până în 1972.
1921 – Principele Carol al României (prinț moștenitor din 27 martie 1914) s-a căsătorit cu principesa Elena, fiica regelui Greciei, Constantin, și al reginei Sofia din Prusia, având un singur copil, Mihai.
1918 – A fost adoptată legea de organizare a personalului administrației poștelor, telegrafelor și telefoanelor din vechiul Regat (România interbelică), care a fost extinsă prin decred regal și în Basarabia.
1906 – A apărut, la București, ziarul Neamul românesc, sub conducerea lui Nicolae Iorga, ziar politic de orientare naţională şi de atitudine democratică; a militat pentru desăvârşirea unităţii politice a poporului român; în ultimii ani de apariţie a avut o pronunţată atitudine antifascistă,
Ziarul a activat cu întreruperi până în 1940.
1903 – A avut loc dezvelirea statuii lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București. Sculptura este opera artistului francez Ernest Dubois.
1894 – S-a născut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut o strălucită carieră în Franţa.
Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.
A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti și a fost angajată la Teatrul Naţional, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. A întemeiat Teatrul Mic şi Teatrul Excelsior, împreună cu marii actori Ion Manolescu şi Ion Iancovescu.
1887 – În România s-a promulgat Codul comercial care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.
Codul comercial a fost întocmit după model italian și a fost ulterior modificat în 1895, 1900, 1902, iar din 1928, a fost aplicabil și în Basarabia, unde, până atunci, funcționau legile comerciale ale Imperiului Rus.
1881 – Au avut loc festivitățile prilejuite de proclamarea Regatului și încoronarea domnitorului Carol I. Președintele Parlamentului i-a înmânat regelui Carol I și reginei Elisabeta coroanele făurite din oțelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878). (foto – Regele Carol I al României, generalul Constantin Coandă şi generalul Alexandru Averescu, alături de alţi ofiţeri ai armatei române)
1877 – S-a instituit prima decorație românească, Steaua României, în vederea recompensării serviciilor militare şi civile deosebite aduse statului român.
Au fost stabilite 5 grade pentru acest ordin: cavaleri, ofiţeri, comandanţi (comandori), mari ofiţeri, mari cruci.
Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român.
1877 – Senatul României a votat proclamația de independență față de Imperiul Otoman, independență recunoscută pe plan internaţional în Tratatul de la Berlin, din 1878.
1877 – Principele României, Carol I, a semnat declarația de independență a României, aflată deja în război alături de Rusia în războiul cu Turcia, care s-a purtat în anii 1877-1878.
1871 – Franța a semnat tratatul de la Frankfurt pe Main, după ce a fost înfrântă în războiul cu Prusia, fiind obligată să cedeze Alsacia-Lorena de est şi să plătească 5 miliarde franci-aur ca despăgubire de război.
1866 – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, intrat în București, a fost încoronat domnitor al României, iar Alexandru Ioan Cuza a încheiat provizoratul locotenenţei domneşti.
După exilarea domnitorului și întemeietorului României, Alexandru Ioan Cuza, țara era în plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate (1859) fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Valahiei, iar acum urma să se ajungă la dizolvarea acestei uniri.
Tânărul Carol, reprezentant al familiei princiare prusace Hohenzollern, a trebuit să călătorească incognito din Prusia spre România, cu pașaport străin pe numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, pe timpul războiului austro-prusac. Nici chiar în Prusia nu era bine văzută această preluare a scaunului României, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să pupe papucul Sultanului, fapt care a fost ocolit de Carol și de predecesorul acestuia).
După ce a pășit pe teritoriul României, punând prima dată piciorul pe pământ românesc în localitatea Drobeta Turnu-Severin (prima casă în care a intrat fiind actualmente bibliotecă), Brătianu l-a însoțit mai departe cu trăsura până la podul Mogoșoaiei. Traseul prin țară, de la Drobeta Turnu-Severin la București, a cuprins orașele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.
Vestea sosirii lui Carol la București fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Și-a rostit jurământul în limba franceză: Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială.
Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol a rămas cu acest titlu până în 26 martie 1881, când a fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărui nume s-a transformat, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care a condus țara până la proclamarea Republicii Populare Române, în 1947.
1859 – Au început, la Focșani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune ale Principatelor Moldovei și Valahiei.
1858 – A început Conferința reprezentanților celor șapte puteri (Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris, privind organizarea Principatelor Române.
Prin Conferința de la Paris, s-a stabilit viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor: cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie; s-a înființat Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani; s-au desființat privilegiile și rangurile boierești; s-a instituit responsabilitatea ministerială; s-a reglementat prin lege relațiile dintre proprietari și țărani.
Conferința de la Paris a devenit lege fundamentală a țării, rămânând în vigoare până în 1864.
1848 – S-a constituit Comitetul revoluționar din Vlahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Câmpineanu.
S-a adoptat un program al revoluției în 22 de articole, urmărind satisfacerea revendicărilor fundamentale imediate ale burgheziei pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și s-a stabilit ziua de 9 iunie pentru declașarea revoluției din Valahia.
1838 – Sub presiunea Porţii Otomane, Adunarea Obştească a Ţării Româneşti a votat introducerea în Regulamentul Organic a articolului adiţional care prevedea obligativitatea aprobării puterii suzerane (Poarta) şi puterii protectoare (Rusia) pentru orice modificare constitutional.
Acest fapt a semnificat o restrângere a autonomiei Ţării Româneşti şi o întărire a protectoratului Rusiei asupra acesteia.
1655 – După o stăpânire spaniolă care a durat 161 de ani, Jamaica a devenit posesiune britanică.
1534 – Exploratorul francez Jacques Cartier a descoperit Newfoundland.
1503 – Cristofor Columb a descoperit Insulele Las Tortugas, botezate după numeroasele broaște țestoase ce trăiau acolo. Acestea au fost denumite ulterior Insulele Cayman.
1499 – A fost publicată prima hartă geografică a lui Amerigo Vespucci, o hartă care conţinea grave erori de localizare. El a întocmit o hartă secretă pentru regele Castiliei , care avea la bază datele furnizate de căpitanii corăbiilor care se întorceau din Indiile de Vest, numele dat atunci noilor teritorii descoperite de Columb.
1497 – Amerigo Vespucci ( 1454- 1512) a pornit din portul spaniol Cádiz pentru prima sa călătorie în Lumea Nouă.
1291 – Nobilii scoțieni au recunoscut autoritatea regelui Eduard I al Angliei asupra țării lor.
946 – Papa Agapet al II-lea a fost încoronat papă ca succesor al papei Marin al II-lea, în perioada 10 Mai 946 – 8 Noiembrie 955.
Numele lui înseamnă cel iubit (greacă). Pontificatul lui cădea în epoca fiului Maroziei, Alberic al II-lea (acesta conducea republica independentă Roma sub titlul „principe și senator al romanilor” și îl numea și pe Agapet papă).
A fost un bărbat cu un caracter puternic, care a încercat cu disperare să oprească declinul papalității şi așa-zisa pornocraţie (din greacă “porneia” – domnia curvelor)