close
Personalități

15 ani de la moartea părintelui Constantin Galeriu

Preot şi profesor de teologie, Constantin Galeriu s-a născut în 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătau, judeţul Bacău.
A absolvit Seminarul Sf. Gheorghe din Roman (1930-1938) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1938-1942). A urmat cursuri de doctorat, specialitate dogmatică, la Institutul Teologic Universitar Bucureşti (1957-1960), finalizate în 1973.
După absolvirea Facultăţii de Teologie, s-a căsătorit şi a fost hirotonit preot în localitatea Podu Văleni, judeţul Prahova, unde a slujit între anii 1943-1947, apoi, între anii 1947-1973, a fost preot la parohia Sfântul Vasile cel Mare, în Ploieşti. A rămas însă cunoscut ca preotul de la Biserica Sfântul Silvestru, din Bucureşti, unde a slujit din 1974 până la plecarea din această lume.
Începând cu 1 ianuarie 1990, a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În urma examenului de doctorat, preotul Constantin Galeriu a fost transferat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a îndeplinit mai multe activităţi. A fost duhovnic (1973-1974), lector la catedra de Teologie Fundamentală şi Istoria religiilor (1974-1977), profesor titular la catedra de Omiletică şi Catehetică (1977-1991) şi îndrumător de doctorat (începând cu anul 1992).
A fost deţinut politic între 7 august şi 7 septembrie 1950 şi între l6 august 1952 – 26 octombrie 1953, fiind purtat prin mai multe penitenciare şi în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
A fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei medical-creştine Christiana, preşedinte al Editurii Harisma, preşedinte al Asociaţiei Sfântul Stelian – copiii străzii, a Fundaţiei Elena Doamna, membru de onoare al Fundaţiei Memoria şi preşedinte executiv al Frăţiei Ortodoxe Române.

Este autor al lucrărilor: “Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă” (1959); “Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog” (1960); “Rabindranath Tagore, poet şi filosof indian” (1961); “Mahatma Gandhi – spiritualitatea creştină şi problemele vremii” (1962); “Sensul creştin al pocăinţei” (1967); “Jertfă şi răscumpărare” – teză de doctorat (1973); “Problemele actuale în religiile creştine” (1975); “Jertfă şi răscumpărare”, Editura Harisma, Bucureşti (1991); “Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu” (1991); “Dialoguri de seară – Părintele Galeriu în dialog cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Sorin Dumitrescu”, Editura Harisma (1991); “Tâlcuiri la mari praznice de peste an”, Editura Anastasia (2001); “Tatăl Nostru”, Editura Harisma (2002); “Cu Părintele Galeriu între Geneză şi Apocalipsă” (2002); “Cartea celor nouă Fericiri”, Editura Harisma (2004); “Astăzi”, Editura Harisma (2004).
De asemenea, o seamă de articole i-au fost publicate în periodice din ţară şi străinătate.
A primit o seamă de premii şi distincţii: Premiul Senatului Universităţii din Bucureşti (1942); Distincţia bisericească “Sachelar”, acordată de patriarhul Nicodim (1947); Distincţia bisericească “Iconom Stavrofor”, acordată de patriarhul Iustinian (1976); Premiul revistei Flacăra (1990); Titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti (1992); Diploma de Onoare a Societăţii Academice “Titu Maiorescu” (1993); Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de ofiţer (l decembrie 2000); Premiul “Ion Petrovici” al Academiei Române pe anul 2001, decernat post-mortem.
A trecut la cele veşnice în 10 august 2003, în Bucureşti, şi a fost înmormântat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru. (surse: Dicţionarul Teologilor Români, pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, 1996; www.crestinortodox.rohttp://parintelegaleriu.ro/)

Tags : Arhiepiscopia BucureştilorLiga Culturale a Românilor de Pretutindenipreotul Constantin GaleriuUNESCO

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.