Am avut în fiecare ciclu cate 35 de colegi de clasă. Profesorii nu înnebuneau din cauza asta.
Notele erau de toate felurile, ca sa iei un 9 sau un 10 trebuia sa înveți pe brânci, frate.
Nu am avut niciodată extemporale anunțate. Când profesorul venea cu lucrările corectate, acceptam nota fără crâcnire. Nici nu putea fi vorba despre vreun „domn’ profesor, vreau și eu să’mi mai puneți o întrebare, ca să’mi măresc nota!”.
Toate notele de la lucrări erau trecute în catalog.
Dacă învățai, erai primul în clasă fără să conteze cu ce se ocupa mama sau tata.
Manualele erau baza, nu mergeam la școală ca sa ne dicteze profesorul lecția pe care a „conceput’o” în primul an de meserie.
Dintre absolvenții de gimnaziu foarte puțini erau anafabeți funcțional. La absolvenții de liceu nu se punea aceasta problemă.
(Pan Vio)
