” Pe la anii 30 d. H. o șleahtă de sărăntoci cărora Iisus le spălase creierul și erau convinși că vor domni peste Israel, că ei îi vor fi de ajutor atunci când el va deveni împărat, se țineau după el ca niște copii – odată i-a și spălat pe picioare – păcăliți cu vorbe la care oricine visează, mai ales după ce s-au lămurit că așa ceva există, că e posibil și că, de-a lungul timpului, s-a mai întâmplat doar că, bineînțeles, întotdeauna altora.
Nu vecinilor lor, nu celor din satul lor. Și totuși s-au lăsat păcăliți, și totuși Iisus, pe lângă puterea pe care ei și-o închipuiau și vedeau că el o are, mai avea o putere, aceea a înțelepciunii, poate a vicleniei își spuneau ei, și nu era deloc înafara planurilor și închipuirilor însoțitorilor lui, ba dimpotrivă, cu atât mai bine dacă urmașul lui David și Solomon, miljocitorul lor spre dobândirea bogățiilor împărătești va fi și un înțelept.
Și încep să exulte și să exalte în sufletele lor de oameni săraci și suspicioși în săracia lor, de oameni simpli și credincioși în credința lor, de oameni care aveau o moștenire din alte vorbe ale unei povești frumoase despre împărați și despre profeți ai neamului lor amărât ca orice neam mic și supus de puterile cele mari ale împărățiilor din jur, moștenire pe care acum acest Iisus le-o punea pe tavă.
Cine este acest Iisus? Ar putea el să împlinească aceste dorințe, în fond legitime, ale oricărui suflet obosit de griji, dornic de odihna pe care o au cei puternici, cei care comandă și li se împlinesc dorințele; este acest Iisus ca unii dintre aceștia?
Poate fi, și-au zis însoțitorii lui, încercând și ei să se convingă pe sine că nu e totul o păcăleală, de vreme ce e mereu atât de sigur pe el, atât de blând și mereu calm în tot ce face și în tonul promisiunilor, nu atât explicitate de el -ba chiar el e de neînțeles de multe ori- cât văzute de ucenici ca posibile. Așadar El e Omul, el e cel pe care-L vom asculta și-I vom fi de ajutor și oameni de nădejde ai celui care va domni peste Israel și peste întreaga lume.”
Ce altceva să fie în sufletul celor care îl însoțeau pe Iisus, având aceste convingeri atunci când după intrarea în Ierusalim, după împlinirea unui vis care doar trebuia recunoscut de Preoți, Iisus e răstignit și omorât pe cruce ca unul care în realitate nu are nicio putere. Ce putea să fie în sufletul celor care l-au crezut și au crezut în el, când aceștia înțeleg, poate cu o durere sinceră în adâncul sufletului lor, că Iisus e doar un impostor?
Hristos a înviat! Anul Domnului 2017
(Florin M.)
