Cele mai recente căderi ale frunzelor lirice și împliniri tomnatice prin poeme sunt revitalizate de către Luminița Bratu, Doina Ofelia Davidescu, Maria Bem, Ramona Müller, Ionel Sima și Mihail Ivănescu.
Sunt trecute sub microscopul rezolvării câteva probleme administrative care țin de structura organizatorică și funcțională a cenaclului. Mihai Ioachimescu ne prezintă, în cadrul rubricii Cinefilonul, pelicula Pisica albă, pisica neagră, realizată în anul 1998. Conceput inițial ca un documentar despre muzica lăutărească, primul film făcut de Emir Kusturica după ce și-a anunțat retragerea din industria filmului ca urmare a scandalului în care a fost implicat proiectul său anterior, “Underground” (1995), “Pisica albă, pisica neagră” (1998), denumit inițial “Musika Akrobatica”, a ajuns să reprezinte, după decizia acestuia de a-i adăuga drept fir narativ o poveste reală auzită în vecini, o comedie ficțională parodică, fără prea mari implicații politice și
fără un mesaj clar, cu un ritm alert dictat de cel al muzicii pe care e bazat. Matko (Bajram Severdzan), un pungaș de mîna a doua, trăiește alături de fiul său de șaptesprezece ani, Zare (Florijan Ajdini), pe malul Dunării. După ce una dintre afacerile sale eșuează, el ajunge să îi datoreze o sumă mare de bani gangsterului Dadan (Srdan Todorovic). Neavînd cum să o plătească și nevoind să aibă probleme cu acesta, Matko îi propune lui Dadan să îl căsătorească pe Zare cu sora acestuia, Afrodita, o femeie pitică de care știe că-și așteaptă în zadar bărbatul visurilor. În ciuda protestelor lui Zare, care e îndrăgostit de Ida, și a dezinteresului manifestat de Afrodita, cei doi bat palma, iar nunta are loc. Și e o nuntă cu mare fast!
La lecția de istorie a Emiliei Luchian aflăm că maasai sunt crescători de vite, importanța bărbatului masai fiind măsurată de numărul de animale pe care le are și de numărul copiilor. Dacă are puțin din ambele, atunci este considerat sărac. Ei au rezistat întotdeauna încercărilor guvernelor din ambele țări de a adopta o viață mai sedentară. Și înainte, în epoca colonială, au
rezistat întotdeauna sclaviei. Societatea Maasai este una predominant patriarhală, iar deciziile sunt luate de bărbați, uneori cu sprijinul sau sfaturile bărbaților mai în vârstă. Obiceiurile oamenilor sunt transmise din generație în generație pe cale orală, iar infracțiunile sociale acceptă pedeapsa fizică sau plata în condimente, adică cu vite, dacă scuzele nu sunt acceptate sau cererea
de a face pace nu se realizează. În ceea ce privește religia mărturisită de maasai, aceștia sunt monoteiști, cred într-un singur zeu pe care îl numesc Enkai sau Engai. Este o ființă a naturii duale. Așa cum există un Engai Na-nyokie, un Dumnezeu Roșu răzbunător, există un Engai Narok, un Dumnezeu Negru, care este tipul bun din poveste. Există și un totem: Oodo Mongi sau
Vaca Roșie și Orok Kiteng sau Vaca Neagră; și, de asemenea, un totem animal care este leul.
Florin Manole deschide noua rubrică a cenaclului Lecția de poezie, ca un fel de reîntoarcere în trecut și la esență pornind de la conceptele lui Sorin Dumitrescu referitoare la poemele iconiceale lui Nicihita Stănescu. Astfel, Psalmul 44 apare ca o provocare la (re)învățare.
Gabriel Comanroni ne prezintă filmul documentar Marian Zidaru – Artistul ca apostol, un video suport realizat în 1993, pe vremea când era student. Scenariul și regia îi aparțin lui Gabriel Comanroni. Pelicula reflectă mișcarea religioasă și estetică a perioadei respective, promovată de pictorul și sculptorul Marian Zidaru. Pentru acesta din urmă temele simbolice și misterul dramatic îl conduc (la debutul său) către o ideologie religioasă în care el însuși el însuși își stabilește repertoriul și discursul artistic. Noțiunea de Noul Ierusalim nu este un loc, nu este o construcție, ci o stare. Artistul, ca prototip de existență, trebuie să reașeze cultura pe criterii morale și să aibă fața curată. În artă este necesar să fii mereu tânăr, deoarece tinerețea este starea de spirit fidelă în omogenitatea creației (ex. Chipul lui Iisus). Obiectul de artă ți se dezvăluie mai mult direct proporțional cu aderența legitimată de creator prin concept, compoziție și tehnică.
Reprezentările lui Marian Zidaru te îmbogățesc vertical. Aportul vizual al semnelor- carte, litere, cruce- accentuează drama umană în procesul metamorfozării. În 1994 filmul a fost difuzat pe TVR 2 de către Ruxandra Garofeanu. Ulterior, în 1995 a apărut și pe canalele RTL și Pro7. În prezent, Marian Zidaru este un sculptor plin de forță, cu un dinamism propriu și rafinat.
Mulțumim tuturor celor prezenți!
Cronică: Ramona Müller
Poze: Ramona Müller & Emilia Luchian
***sub coordonarea Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu”. Preşedinte:
Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller & Ana Nedelcu
