Prima Duminică din Postul Mare, cea în care ne aflăm astăzi, este numită Duminica Ortodoxiei. Instituită în secolul al IX-lea, este sărbătoarea victoriei cinstitorilor sfintelor icoane asupra celor care doreau înlăturarea lor din cultul Bisericii (iconoclaștii). Cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, în anul 787, atunci când au fost anatematizați și cei care luptau împotriva lor. La 4 martie 843, Sinodul convocat la Constantinopol de Patriarhul Metodie, în timpul Împărătesei Teodora, confirmă hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice, inclusiv a dogmei cinstirii icoanelor. Întrucât, fiecare dintre ereziile condamnate cu acel prilej contesta un aspect sau altul al mântuirii câștigate prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, iar erezia iconoclastă avea ca țintă însăși iconomia mântuirii în ansamblul ei, restabilirea cultului icoanelor nu a reprezentat o victorie izolată, ci triumful întregii Ortodoxii. La 11 martie, în prima duminică a Postului Mare din anul 843, deciziile Sinodului din 4 martie au fost proclamate în mod solemn și se instituie Duminica Ortodoxiei, pentru a sublinia biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului, dar și asupra tuturor ereziilor în general.
Pastorală a Sfântului Sinod al BOR
Sfântul Sinod al BOR, în scrisoarea pastorală transmisă în Duminica Ortodoxiei clerului şi credincioşilor din Patriarhia Română, face cunoscut rolul icoanelor în viaţa noastră. „Sfintele icoane ne încredințează de valoarea persoanei umane, a persoanei noastre, dar și a semenului. Hristos și sfinții ne privesc din icoane și ne îndeamnă să avem o privire curată, sinceră și binevoitoare”, subliniază membrii sinodali. Păstrând aceeaşi linie a evidenţierii simbolismului icoanelor, Sfântul Sinod apreciază că „icoana se fundamentează nu numai pe Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ci și pe Învierea Lui. Fără Învierea lui Hristos, icoana nu ar fi o reprezentare a vieții cerești transfigurate, ci numai un tablou comemorativ. Icoana ne prezintă pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care a luat trup omenesc, a trecut cu el prin moarte și Înviere”. În acelaşi registru, ierarhii afirmă la unison că „în sfintele icoane descoperim chipul uman restaurat, înnoit și sfințit, luminat de slava Împărăției lui Dumnezeu, ca o chemare la dobândirea asemănării cu Dumnezeu, prin strălucirea chipului slavei lui Dumnezeu pe fața sfinților”. „Privind la chipul lui Hristos și la chipurile sfinților din icoane, descoperim posibilitatea de a primi și noi harul sfințitor al lui Hristos și a-l face lucrător, prin rugăciune și iubire milostivă, prin comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Săi trăită în Biserică”. Unicitatea şi irepetabilitatea fiecărei persoane umane este o altă temă de interes urmărită de ierarhii din BOR, întrucât „fiecare om fiind o persoană unică și irepetabilă, plină de mister, o ființă cu vocație de a trăi veșnic în iubirea lui Dumnezeu cel veșnic”. „Acest chip al lui Dumnezeu în om poate fi întunecat din pricina păcatelor, a patimilor egoiste, a lipsei de iubire smerită și milostivă. Dar acest chip își poate redobândi strălucirea prin rugăciune și pocăință, prin participarea la viața liturgică a Bisericii, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin cultivarea dragostei frățești împreună cu toți care Îl mărturisesc pe Hristos ca Mântuitor și Tămăduitor”, se mai evidenţiază în textul pastoral. Fiecare om „poate deveni Samarineanul cel milostiv care îl ajută pe cel căzut în suferințe să se ridice și îl conduce pe drumul vindecării spirituale și trupești”. Sfântul Sinod ne îndeamnă „să nu uităm că Părinții Bisericii văd în Samarineanul milostiv din parabolă (Luca 10, 25-37) pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos Care a venit să ne ridice din boală, din păcat și din moarte”.
Prin urmare, „fiecare dintre noi poate să Îl urmeze pe Hristos și să devină aproapele celui aflat în suferință”, insistă membrii sinodali, iar lucrarea aceasta „se împlinește de la vorba cea bună și întăritoare în credință și nădejde, continuând cu ajutorarea semenului și oferind darul material necesar pentru lucrarea filantropică sau social-caritabilă a Bisericii”. „Lucrarea liturgică a Bisericii la care participăm se cuvine continuată prin programe de asistență socială și filantropică, prin construirea de lăcașuri de cult și de așezăminte ale Bisericii, precum: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unități medicale pentru bolnavi și altele asemenea”, au menţionat membrii Sfântului Sinod.
Pastorala Sfântului Sinod din Duminica Ortodoxiei poate fi lecturată integral aici.
Colectă pentru Fondul Central Misionar
În această duminică, în toate Bisericile Ortodoxe se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, una dintre cele trei existente în cultul ortodox, dar care se slujește numai de 10 ori pe an. În Postul Sfintelor Paști ea se oficiază în primele cinci duminici ale acestuia. De asemenea, din Duminica Ortodoxiei, în toate bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română se organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar, destinat susținerii parohiilor sărace din țară și străinătate și altor activități misionare ale Bisericii Ortodoxe Române. Această colectă a fost înființată prin hotărârea Sfântului Sinod în septembrie 1956 pentru a veni în sprijinul parohiilor sărace care nu-și puteau asigura plata angajaților, utilitățile și cele ce aveau nevoie, cu precădere din zona Transilvaniei, parohii proaspăt revenite la Ortodoxie. În prezent, 40% din Fondul Central Misionar este reținut de fiecare eparhie pentru a susține activitățile unităților de cult sărace din cuprinsul lor, iar 60% din ceea ce se colectează vine la Patriarhia Română pentru a susține activități de interes național bisericesc. O bună parte din banii strânși sunt destinați parohiilor românești din afara granițelor țării.
Colecta se va desfășura până în 25 martie 2018.
