În timpul unei vizite pe ţărmul Mării Negre, Regina Maria s-a îndrăgostit de Mamaia anului 1920. „Mamaia: imense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârşitul i se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca nişte petale de flori aruncate de zâne, băi de mare şi acel râs ce izbucneşte anume când năvăleşte asupra ta apa rece, foşnetul şoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâşie de spumă albă ca zăpada. Jocuri prin nisip, câini nebunatici luptându-se cu câte o bucată groasă de lemn azvârlită de valuri pe mal sau înnebuniţi de bucurie şi alergând ca nişte ogari cenuşii într-o fugă zănatecă de-a lungul plajei, lătrat îmbătat de fericire, bărci încete lunecând alene pe întinderea lacurilor, soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre, prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii“, descrie ea Mamaia acelor ani ai secolului trecut.
Îndrăgostindu-se de acest ţinut, Regina Maria a ales să-şi construiască un castel, unde să-şi petreacă verile.
Construcţia a fost executată de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa conducere şi supraveghere a arhitectului Constantin D. Dobrescu, începând din 1 decembrie 1923, şi terminându-se în vara anului 1926.
Materialele de construcţie au fost furnizate de firme renumite în epocă: antrepriza Constantin Kirilescu (pentru piatra de fundaţie), Societatea Reconstrucţia Dobrogeană şi fabricile Petculescu Ferdinand Koska &Co.
Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din acea vreme, instalaţie de aer condiţionat cu ventilatoare, furnizate de la firma Siemens Schukert Werke, încălzire centrală şi electrică realizate de atelierul Ilie Popescu &Gh.Cretu.
Antreprenorul italian Antonio Moraldo s-a ocupat de asfaltarea teraselor palatului, iar Carlo Actis a făcut fântâna, trotuarele şi lacul din parc.
Din păcate, regina nu a petrecut nicio zi în castelul ce se întindea pe un domeniu de 1.200 de metri pătraţi, întrucât a descoperit Balcicul, unde şi-a ridicat un alt castel şi unde obişnuia să meargă în fiecare vară.
La 2 decembrie 1927, după moartea Regelui Ferdinand, palatul, compus din subsol cu 16 camere, baie, spălătorie, garaj, parter cu 12 camere, bufet, garderoba, trei terase, opt băi şi mansarda cu şapte camere şi baie, a fost donat de către Regina Maria şi de patru dintre copiii săi (Nicolae, Ileana, Elisabeta şi Mărioara), prinţesei Elena, mama Regelui Mihai.
Noua proprietară a ordonat transformarea parcului regal, prin instalarea conductelor de apă, modificarea drumurilor şi peluzelor.
După 1930, palatul va intra în posesia Regelui Carol al II- lea, care l-a folosit ca reşedinţă de vară.
Club Castel Mamaia se află în prezent pe lista monumentelor istorice de importanţă naţională. În vreme cu bulgarii au ştiut să-şi atragă turişti la Castelul din Balcic, românii nu au fost în stare să transforme castelul în punct de interes turistic naţional.
C.R.
