Beatitudine. Eseu politic, Editura NEMIRA
Ierarhiile, premiile au ceva dubios rău, de când am terminat cu olimpiadele mi-am promis că nu mai intru în veci pe scheme de astea. M-am electrizat însă la premiul Tânărul poet al anului pentru că eram nominalizată cu oameni la care efectiv țin mult cum ar fi Andrei Dosa sau Vlad Drăgoi și, mai apoi, am fost bucuroasă că pot să-mi iau lejer niște mici device-uri ce așteptau demult pe listă. Dincolo de toate, se produce un soi de agitație binefăcătoare pentru poezie în contexte dintr-astea, ceea ce e încă o dată special, poate deveni eveniment. Spre exemplu în seara respectivă mi-am permis un micro-party (fix în lunea săptămânii, când abia începusem responsabil turnirul de ore acolo unde predau) singură ascultând fibrilatic noul val de trap și hip-hop noir tânăr, pe un vinuc decent de casă, la biroul meu de pe Sfinților. Va avea loc și o serată cu prietenii, care oricum are loc aprox. o dată la două săptămâni la mine, dar am îngroșat invitația și densitatea ce va urma a petrecerii cu pretextul premiului. So, iubire și puțin hedonism, cam ce le plăcea și poeților chinezi zen sau, mai nou, lui Cardi B – șmecheroasa de anul ăsta în top Billboard. Zice așa într-un interviu: „My neighbourhood isn’t a good-ass neighbourhood. But people show me love. It’s all love.”
Tudor GANEA, „Tânărul Prozator al anului 2017”
Miere, Editura Polirom
Ce să zic, m-am bucurat! Mă gândesc că e aiurea să nu te bucuri când trei critici brici îți dau un premiu literar. În acelaşi timp m-am gândit că această consecutivitate (Tudor Ganea a fost desemnat și în 2016 Tânărul Prozator al anului – n.r.) poate părea dubioasă în ochii unora. Să nu iasă vorbe, bârfe de genul „iar i-au dat lui ăla?”. Da’ mi-a trecut. M-am învoit două ore de la job şi m-am dus să-l iau.
Adriana STAN, „Tânărul Critic literar al anului 2017”
Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului în România, Editura Muzeul Literaturii Române
Simt că am spart gheața – mai ales că la București am prins prima zăpadă din iarna asta (și probabil printre ultimele din era noastră). Biografia mă leagă de o generație excepțională de critici, unii din care au și jurizat. Așa că să primesc titulatura (poate prea) generoasă dată de acest premiu e deopotrivă onorant și motivant. Sper să nu ajung vreodată critic bătrân, decât – inevitabil – ca vârstă.
Vlad DRĂGOI, „Tânărul Scriitor al anului 2017”
Sergio Leone, Editura Charmides
Servus, Bogdan,
Non-bani: În cazul meu, pt. o carte apărută în martie-aprilie, dacă apuc ceva premiu în perioada în care se dau ele, adică abia anul următor, e numai bine, că o mai readuce în atenţie puţin, îi mai dă nişte viaţă, nişte circulaţie, poate mai scrie cineva despre ea, ceea ce nu poate decît, cum am zis, bine să fie.
Bani: Eu mă bucur mult şi de bani, pt că mă gîndesc simplu, adică pe lîngă salariul care îmi vine pentru ce fac eu normal, eu banii ăştia luaţi pe poezie sau pe ce o fi legat de literatură încerc să-i pun deoparte, mostly pt un concediu fain (atenţie, nu EXTRAVAGANT), cîndva vara, să fie chill, banal dacă vrei, la Eforie Nord, poftim, dar să fie cum vreau eu, să ştiu că săptămîna aia şi cît mai e după nu duc grija la nimic, să am acolo, cît să zic, o mie 500 de roni pe care să-i pap inegal, nu mereu sănătos, dar nu inconştient. Pe de altă parte e şi trist asta, m-am gîndit la moarte şi m-am speriat/întristat, nu ştiu cum să zic bine chiar acum, ţine de obişnuirea cu o rutină amăgitoare, de cum trece timpul aşa, tot la fel practic, cu aceleaşi emanaţii transmise defectuos în forma unei aşteptări şubrede, adică iau premiu şi ce fac, pun deoparte pentru concediu fain, dar concediul acela fain se duce el, şi chiar dacă mai iei un premiu mai încolo, o să se ducă şi concediul acela, şi tot aşa, perioada dintre cînd pui banii deoparte şi concediu e o expectativă vidă în realitate, pentru proletar mediu cum sunt eu; cum e bine? poate e bine fără premiu, şi atunci expectativa nu mai e vidă, ea rămîne, dar e mai din aproape în aproape, pune povară mică pe mersul vieţii aşa cum e el azi, mîine etc.
Să nu te superi că nu m-am putut explica pînă la capăt şi că am încheiat trist, eu dacă iau premiu mă bucur sincer, asta vreau să se înţeleagă.
Dan COMAN, „Cartea de poezie a anului 2017”
insectarul Coman, Editura Charmides
Sunt obișnuit cu premiile literare. O pernă moale și pufoasă unde-mi odihnesc din când în când orgoliul. Dincolo de premii, rămân cărțile. E tot ce contează. Premiul de acum mă bucură pentru că cei care au decis sunt critici pe care-i admir. Și pentru că am fost alături de Cosmina, Vlad, Adriana și Tudor – iar eu sunt fanul lor.
