close

Artă

Artă

Nino Stratan (1 octombrie 1955 -19 octombrie 2005)

Staratan

…râzând dulce/amar, curajosul meu prieten,râzând dulce/amar…

„…Niciodată doiul nu se lasă-ntâmplat
Eu nu auzit-am, poate bărbat cu
ființa iubită să fie în lume

Dar dublul, sosia ori cuplul sunt glume
Verdele nu se potrivește cu frunza
Barem unu cu unu, copil cu lehuza
Nici vântul cu aer, lumina cu steaua
Ușurința cu zborul, greu cu ocaua
Nimic nu se potrivește cu doi. Doiul e fix. Nu putem înapoi
Și nici înainte prin timp judeca
Dacă mâna e-a cincea, dacă apa e grea
Pentru doi timpul este mult prea precis
Încercați magazinele pentru dor, pentru vis
Acolo se-ntâmplă ca inima, una
Să fie alături de alta într-una
Afară de asta se poate cuvântul
Să cadă odată (perdelele, vântul)
Odată cu ce denumea și atunci
E-un doi întâmplat. Dar cuvintele-s spelunci
Unde –ntâlnirea cu lucrul e-ntâmplătoare
Ascultați-mă bine. Lăsați loc de mirare.”

(Nino Stratan)

mai mult
Artă

À la hauteur d’un certain Johann Sebastian

Handel

Découverte, grâce à un grand pianiste français, de l’intégrale des suites pour clavier de Haendel.

A mon humble avis, le mieux du merveilleux saxo-anglais.

Mieux que ses fantastiques suites pour orchestre, concerti grossi et tutti quanti…

Ici, à la hauteur d’un certain Johann Sebastian… 😉

 

(Arthur Teodorescu)

mai mult
Artă

Filip KOLLO

K2

Filip KOLLO

-coleg cu Gheorghe Dobrică-Filip a murit….

GHEORGHE PANTELIE-1981…

CÂND ERAM LA PITEȘTI…Dan Platon…

Și tot un Filip…

Vă iubește Tata…

(Ioan Vintilă Fintiș)

mai mult
Artă

Moartea Operei Naționale deschide stagiunea la Iași

Opera

Situația este tragică, astfel caracterizează managerul Operei Naționale din Iași noua stagiune. Beatrice Rancea explică faptul că nu s-au primit bani pentru premieră. Așa că, la Iași cel puțin, nu va fi nici un spectacol nou. Veștile proaste nu se opresc însă aici.

Managerul Operei Naționale din Iași Beatrice Rancea explică: „Poate la rectificarea bugetară din noiembrie o să mai primim ceva dar și atunci avem o problemă. Pentru că nu mai avem timp pentru a monta o premieră mare. O premieră mare nu se poate monta în două, trei săptămâni. Și la rectificarea bugetară s-ar putea să nu vină bani. Tot timpul așteptăm rectificări minune care nu se întâmplă”.

Mai mult chiar, nu s-au primit bani pentru plata colaboratorilor externi. Colaboratori externi care sunt de fapt permanenți numai că Ministerul Culturii a înghețat demult angajările. În această situație, de a pleca sau de a munci neplătiți se regăsesc membrii corului și cei ai corpului de balet. „Nu am primit nici banii pentru toți colaboratorii noștri, am renunțat la cor, la balet. Am păstrat strictul necesar” , s-a plâns managerul Operei Naționale din Iași.

Beatrice Rancea a precizat că va scoate din programul instituției pe care o conduce Indiile Galante, Aida și Carmen.

Cu tristețe, Beatrice Rancea a povestit ce întrebare a primit la concursul care a reconfirmat-o în funcția de manager pe următorii cinci ani.

„- Dacă ați primi bani, câte premiere ați putea avea până în decembrie?

– Când să primesc bani?

– Mâine! Dacă primiți bani mâine, câte premiere puteți organiza până în decembrie?”

(Violeta Cincu – rfi.ro)

mai mult
Artă

Doi artiști din Berlin au cercetat țara noastră din 2015, iar acum vă invită la o expoziție fotografică despre Moldova

ExpoFoto

Pe 6 septembrie, la ora 17.00, va fi vernisată expoziția „Taxonomie Moldova”. Lansarea proiectului expozițional va avea loc la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”. Expoziția este realizată de artistul și fotograful german Volker Kreidler, în colaborare cu curatoarea și mediatoarea de artă din Ucraina Tanja Sokolnykova. Ambii sunt stabiliți la Berlin și lucrează împreună din 2014.

Totul a început cu o călătorie a lui Volker Kreidler în Moldova în anul 2015. Mai târziu, Tanja Sokolnykova s-a alăturat în călătoria care durează încă până azi. În ultimii ani, aceștia au explorat situația socio-politică ambiguă și contradictorie din Moldova, trasând transformările postsovietice încorporate în interrelația oamenilor și mediul în care aceștia trăiesc cu ajutorul fotografiei, dar și alte momente importante din țara noastră.

Aceste reflecții au provocat cartografierea fotografică în formatul unei expoziții prin crearea unei zone de contact a unei mapări colective a Moldovei, ce-și propune să interogheze și să remodeleze politica locației și apartenenței în favoarea unei politici a relației și a relaționării.

Doritorii vor putea vedea expoziția până pe 28 septembrie. Mai multe detalii despre expoziție găsești AICI.

(diez.md)

mai mult
Artă

„Gastronom – artă contemporană cu patrimoniu culinar”

afistm

Duminică, 1 septembrie, 11.00, vernisaj al expoziției „Gastronom – artă contemporană cu patrimoniu culinar”, găzduită de Casa Jecza / Fundația Triade, Timișoara.

Producător: Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare
Parteneri: Nasui Collection & Gallery, Fundația Triade, Reciproc Cafe
Partener media: Modernism.ro
Proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Vor expune artiștii Lorena Brează, Mircea Cîrtog și Andreea Medar, care timp de 10 zile sunt implicați într-o activitate de rezidență culturală. Folosind mămăliga, ca materie primă, artiștii vor interoga prin demersul lor relația dintre hrană și cultură.

Proiectul curatorial este asigurat de Cosmin Nasui.

Expunere expoziție:

1-7 septembrie 2019, Casa Jecza / Fundația Interart Triade, Calea Martirilor nr. 51/45, Timișoara. Vernisaj 1 septembrie 2019, ora 11.00. Invitat: Sorina Jecza
Program: zilnic: 10.00-13.00 & 18.00-21.00

4-6 octombrie 2019, Festivalul La Pas Festival de gastronomie sustenabilă, Parcul Rozelor, Timișoara

Proiectul face parte din La Pas, un program implementat de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 în parteneriat cu Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare. Programul este orientat către evidențierea complexității legăturii dintre hrană, cultură și consum durabil.

(modernism.ro)

mai mult
Artă

Journées du patrimoine : le tapis de Notre-Dame exposé

ND2

Confié au Mobilier National durant la restauration de la cathédrale, ce tapis très rarement déployé sera l’une des attractions du week-end du 21 et 22 septembre.

Exceptionnel et monumental, le tapis du chœur de Notre-Dame va sortir de l’ombre. Confié au Mobilier National depuis l’incendie de la cathédrale, en avril dernier, ce chef-d’œuvre datant de 1833 sera exposé durant les 36e Journées européennes du patrimoine, les 21 et 22 septembre.

Classé Monument historique, cette pièce unique n’a été que très peu endommagée par le sinistre : elle dormait donc dans un coffre au sous-sol quand la charpente a été ravagée par les flammes. Fragile trésor de la cathédrale, le tapis n’était déployé dans la nef qu’à de très rares occasions : la cérémonie en l’honneur de Napoléon III (1852), la visite du tsar Nicolas II (1896), la première messe télévisée en 1948 ou lors d’une exposition dans la cathédrale en 2017.

Pour autant, l’œuvre n’est pas sortie totalement indemne de l’incendie. Des analyses ont montré qu’elle avait souffert de l’humidité, de dépôts de suie mais surtout, via les vapeurs, de plomb. Le Mobilier National, qui n’a pas commencé le vrai travail de restauration, a tout de même décidé d’exposer pendant deux jours le tapis, en prenant toutes les précautions nécessaires vis-à-vis du public.

Une occasion à ne pas manquer. Commandé en 1825 par Charles X (1757-1830) à la Manufacture royale de la Savonnerie, mesurant près de 27 m de long pour 7 m de large, tissé de laine aux couleurs chatoyantes, le tapis de chœur est un exemple parfait du savoir-faire des manufactures françaises.

(leparisien.fr)

mai mult
Artă

Pianele Bösendorfer

pian

Bösendorfer este unul dintre cei mai vechi și apreciați producători de piane din lume. Compania a fost înființata în 1828 iar în 1839 a devenit furnizorul oficial de piane pentru curtea Împăratului Austriei, primind titlul de “Imperial and Royal Piano Purveyor to the Court”. Ignaz Bösendorfer a fost primul artizan de piane din istorie căruia i s-a acordat acest titlu.

Din 25 iulie 1828 la Viena, Ignaz Bösendorfer a devenit membru al prestigioasei asociații vieneze ale producătorilor de instrumente muzicale, cu numărul de înregistrare oficială 225 669.

Aceasta este și data fondării ale celei mai vechi, dar încă existente manufacturi de piane din lume din segmentul premium.

Viena, 1838: un fapt cunoscut a fost că nu orice pian rezistă stilului de cântat pasionat și virtuoz al tânărului compozitor pianist Franz Liszt. Fiind recomandat de către prieteni, el alege un Bösendorfer Grand pentru concertul lui din Viena. Datorită asamblări superbe și ale calității ridicate, spre mirarea lui Liszt nu mai trebuia să-și țină în frâu spiritul artistic. Publicul a rămas uimit iar Bösendorfer a devenit faimos dintr-odată după acest concert. Astfel a început o prietenie între Liszt și Bösendorfer.

În acele timpuri pianele nu erau dedicate pentru scene, mai degrabă erau considerate ca niște instrumente pentru divertisment. Evenimentele mondene se întâmplau în spatele ușilor închise. Un exemplu prominent ai artiștilor care performau pentru înalta societate a fost Franz Schubert. În primul an al activității, Ignaz Bösendorfer a manufacturat patru exemplare iar în scurt timp, până în 1835 acest număr a crescut la 200. În 1839 Împăratul Austriei i-a acordat titlul de „Furnizor Oficial al Curții Imperiale și Regale”. El a fost primulproducător cu acest titlu. Datorită popularității pianelor Bösendorfer, volumul de cerere a crescut și Ignaz Bösendorfer a decis să construiască o fabrică nouă. Din păcate nu și-a putut finaliza acest proiect, el murind în 1859. Fabrica a rămas pe mâna fiului său, Ludwig.

După Ludwig Bösendorfer a urmat era Hutterstrasser, când în 1909 Ludwig Bösendorfer a vândut fabrica către prietenul său Carl Hutterstrasser. În această perioadă tulbure a istoriei europene fabrica a suferit multiple pierderi atât în perioada marii recensiuni cât și într-un raid aerian în Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea a înregistrat numeroase succese precum marele premiu de la Geneva și primul loc la concursul organizat de BBC în 1936.

După Război, producția începe să se reia treptat, ajungând la un număr de 100 de unități manufacturate anual. Fii Hutterstrasser neavând urmaș căruia să lase fabrica a vândut-o către compania Kimball International din Statele Unite.

După mai multe schimbări de proprietari, compania japoneză Yamaha cumpără Bösendorfer în 2008.
Fabrica rămâne o entitate de sine stătătoare și continuă să fie condusă ca și o companie austriacă independentă.
De atunci Bösendorfer se poate focusa la procesul de manufacturare de înaltă clasă, numărul de exemplare fiind în jur de 300 de instrumente pe an.

(unacorda.ro)

mai mult
Artă

La Roumanie, matrice de Brancusi – Invitation au voyage

Brancusi

Dans le Sud-Ouest de la Roumanie, de vastes forêts s’étendent sur les reliefs des contreforts des Carpates. Cette région rurale et pétrie de traditions a donné naissance au sculpteur Constantin Brancusi.

Sa jeunesse paysanne, tournée vers  la simplicité et la connaissance des éléments naturels, constitue le puissant moteur d’un travail artistique marqué par l’épure et l’abstraction.

(arte.tv)

mai mult
Artă

Conacul Florica

Conac

Acest proiect de casă în stil neoromânesc a fost publicat în revista Casa de Vacanţă, în numărul din aprilie 2019.

DISPUNEREA FUNCŢIUNILOR PE NIVELURI

Parter: cerdac, antreu, camera de zi, birou, două dormitoare, bucătărie, camera tehnică plus cămară, baie, grup sanitar

Avem din fericire și terenuri în pantă, poate chiar mai multe decât cele drepte ca’n palmă și cred că din acest motiv foarte mulți dintre cititori ar dori să vadă și proiecte de case pe terenuri înclinate.

Un astfel de proiect doresc să vă prezint în acest articol, un proiect de casă parter, ce pare mai impetuoasă privită din vale, și a cărei impetuozitate crește datorită frumuseții.

Stilul ales pentru această casă este cel al caselor de târgoveți din zona Prahovei, un exemplu în acest sens fiind casa Hagi Prodan din Ploiești, ce funcționează ca muzeu, fiind deschisă publicului.

Proiectul de casă pe care vi-l prezint preia tema cerdacului deschis pe o latură a casei, lung cât toata casa, cu stâlpi și balustrade de lemn plus arcade din rabiț (o structura de lemn peste care se pune plasa și se tencuiește), iar sub cerdac avem un mic beci.

Casa preia la interior confortul unei locuințe moderne prin funcțiunile prezente, dimensiunile și dotarea acestora, confort ce se reflectă la exterior printr-o lărgire a cerdacului în dreptul bucătăriei, în așa fel încât să putem acomoda o masă mai mare.

Casa dispune de două dormitoare și un birou, ceea ce o face potrivită pentru foarte mulți dintre dumneavoastră, în măsura în care și stilul vă este pe plac!

ÎMPĂRŢIRE INTERIOARĂ

Intrarea în casă se face prin intermediul unui antreu cu rol functional, după care ajungem în camera de zi destul de generoasă din care se desprind celelalte funcțiuni: bucătăria cu loc de luat masa, iar prin intermediul unui holișor, dormitoarele și baia.

Mai există spre spatele casei o cămară/cameră tehnică cu acces dinspre bucătărie și din exterior.

MATERIALE DE CONSTRUCŢIE

Funațiile casei sunt de tip grinzi liniare de beton armat. Structura beciului și a parterului sunt realizate din cadre de beton armat. Structura acoperișului este realizată din lemn uscat și tratat.

Învelitoarea casei este din ţiglă metalică cu acoperire de rocă vulcanică. Accesul în casă şi terasa sunt placate cu piatră naturală.

Pardoselile interioare sunt placate cu parchet în zonele uscate şi cu gresie/piatră antiderapantă în zonele umede.

Cu drag,

Arh Adrian Păun

(case-frumoase.ro)

mai mult
Artă

Exposition «Architectures rêvées» : «Versailles a avancé par tâtonnements successifs»

castelarta

Elisabeth Maisonnier, commissaire de l’exposition «Versailles, Architectures rêvées 1660-1815», décrypte la construction de ce monument emblématique.

Alors que l’exposition organisée dans le cadre de la Biennale d’architecture et du paysage (BAP) propose au public de découvrir, jusqu’au 3 août, Versailles tel qu’il aurait pu être, la commissaire Elisabeth Maisonnier revient sur les chantiers de ce joyau national.

On imagine souvent le château de Versailles comme immuable. Cela correspond à la réalité ?

ELISABTEH MAISONNIER. Plus ou moins. Il a peu évolué dans son aspect extérieur, du côté des jardins, car les choses ont rapidement été fixées lors de sa construction. En revanche, la façade côté ville, a, elle, beaucoup bougé entre 1660 et 1680. Durant cette période et contrairement aux idées reçues, Versailles a avancé par tâtonnements successifs et non selon un plan figé. Ensuite, de 1680 à 1770, la façade côté ville a très peu été modifiée.

Comment se construit le château ?

Louis XIV refuse d’écouter ses conseillers, qui lui recommandent de détruire le château de son père, Louis XIII. Tous ses successeurs resteront d’ailleurs attachés à cette demeure familiale emblématique. Les architectes lui présenteront malgré tout des projets d’unification des façades du côté de la ville, car ils veulent les harmoniser avec celles du côté jardins et mettre le château au goût du jour du XVIIIe siècle.

L’architecture moderne a-t-elle été inventée à Versailles ?

Non, elle ne s’invente pas là. La nouveauté de Versailles, c’est plutôt le déploiement de moyens très importants au service d’un projet énorme, à réaliser dans un temps limité. Versailles est précurseur dans ce qu’on pourrait appeler de nos jours la « ville nouvelle ». La ville de Versailles dans son ensemble que l’on connaît aujourd’hui a été quasiment conçue ex nihilo, et c’est une première en France à cette époque.

(Laurent Mauron – leparisien.fr)

mai mult
ArtăPromovate

Născut greu, travertinul s-a încheiat! Urmează metalul…

sculptura

CARANSEBEȘ – Cea de-a 16-a ediție a Simpozionului Internațional de Sculptură Monumentală de la Caransebeș și-a prezentat sâmbătă lucrările din acest an. 10 artiști din Spania, China, Siria, Canada, Serbia, Israel, Franța și România, coordonați de Eugen Petri, au lucrat în praful din tabăra de lângă râul Sebeș, în ultimele săptămâni, finalizând în acest fel ciclul în travertin început în 2016.

Și nu a fost deloc ușor, așa cum am aflat de la directorul Casei de Cultură „George Suru”, Ioan Cojocariu: „Parcă cineva își băgase coada ca să nu se împlinească toate cele trei cicluri în rocă, dar astăzi ne găsim în această frumoasă izbândă. Acești sculptori minunați au lucrat zi și noapte, o singură zi m-au rugat să le-o las liberă pentru a merge să-l vadă pe mai marele Brâncuși la el acasă, pentru care ei pleacă de acolo, de la ei, să-i vadă operele nemuritoare”.

Sceptic la un moment dat în ce privește simpozionul de sculptură, primarul Felix Borcean spune că arta și aceste sculpturi trebuie să aibă viitor în municipiu. „E o ediție care s-a născut greu, dar s-a realizat prin ambiția lui Eugen Petri și Ioan Cojocariu. Văzând câtă pasiune pun alții să ne prezinte arta, m-am gândit că noi facem de ani buni acest simpozion și caransebeșenii parcă nu-l apreciază așa cum se cuvine. Chiar și eu am avut această îndoială, ca primar, dacă e bine sau nu să-l mai facem, pentru că primeam din toate părțile înțepături, ce ne trebuie nouă atâtea statui, pietre? Dar m-am convins, arta trebuie să aibă viitor la Caransebeș, ar fi păcat ca noi, cei care ne ocupăm de destinele sale acum, să întrerupem acest frumos ciclu cultural”, a precizat edilul.

Despre cele 10 lucrări de artă din acest an a vorbit Marius Tița, realizator de emisiuni de artă la televiziunea națională. Acesta le-a comparat cu niște „minuni în piatră”, prin care se vorbește în lume de Caransebeș și România. „Avem simboluri, Insula lui Dorde Cpajak, lupta dintre apă și rocă, ca la Cazanele Dunării, avem Râul Timiș al lui Liu Yang, o avem pe Baba Dochia cea împietrită de Marie-Josee Leroux. E Lotusul lui Jamal Hassan, iar Joel Thepault își amintește că pietrele au fost cândva fosile. Profesorul Alar, din Damasc, a legat roca cu metal, poate ca o previziune a ceea ce va urma, Miguel Isla a improvizat geometric, iar Răzvan Mincu ne-a vorbit despre nașterea stelelor. Nu în cele din urmă, Eugen Petri a mers pe tensiuni, le-a căutat. Toate aceste lucrări pot sta liniștite în zonele centrale ale unor orașe mari”, a spus Tița.

Așa cum a anunțat Ioan Cojocariu, anul viitor va fi al sculpturilor în metal la Caransebeș, mai ales că directorul TMK Reșița, Romulus Ioan, le-a spus organizatorilor simpozionului că ar fi onorat dacă TMK ar fi sponsorul ciclului în metal.

(Răzvan Mihalcea – caon.ro)

mai mult
Artă

Portret de compozitor Eugen Doga, în cadrul ‘Vacanţelor muzicale la Piatra Neamţ’

afisfest

În cadrul Festivalului Internaţional Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ au loc astăzi, 3 iulie 2019, un recital instrumental şi un concert simfonic.

La Teatrul Tineretului, sub genericul Seara tânărului nemţean evoluează pianista Alina Azario şi violonistul Adrian Iliescu. De la ora 19.00, muzicienii propun publicului lucrări de Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms, George Enescu şi Bela Bartok. Iar de la ora 21.00, pe scena din Piaţa Turnului, Orchestra Simfonică Teleradio Moldova dirijată de Dumitru Cârciumaru prezintă un portret de compozitor Eugen Doga. Solişti: soprana Mariana Bulicanu şi tenorul Dumitru Mîţu.

Festivalul Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ va continua până sâmbătă, 6 iulie.

(Larisa Clempuş – romania-muzical.ro)

mai mult
1 2 3 5
Page 1 of 5