close

Artă

Artă

De ce contează frumuseţea (Why Beauty Matters) – documentar

Beauty

“De ce conteaza frumusetea” (Why Beauty Matters), un documentar care vorbeste despre cum este perceputa frumusetea in arta in zilele noastre si cum se reflecta in nivelul spiritual al oamenilor.

Filozoful Roger Scruton prezinta un eseu provocativ asupra importantei frumusetii in arta si in vietile noastre.

Scruton sustine ca in secolul 20, arta, arhitectura si muzica au intors spatele frumusetii, facand un cult de uratenie care ne conduce intr-un desert spiritual.

Citand filosofi precum Plato si Kant, si vorbind cu artisti precum Michael Craig-Martin si Alexander Stoddart, Scruton analizeaza unde s-a mers gresit in arta si prezinta cu pasiune cazul sau pentru a restabili frumusetea in centrul civilizatiei noastre.

(documentare.rightbe.com)

 

mai mult
ArtăPromovate

Ștefan Luchian (1868-1916) – Convoi la Plevna, 1890-1900

Luchian

Vă rugăm să acordaţi acestui tablou doar câteva clipe.

E zguduitor. Eu acum când vă scriu sunt tulburat de vederea lui.
Mai întâi, pentru că este al lui Luchian, cel cu florile, cu acea revărsare de culori care-ţi însoresc sufletul. Şi aici…
Aici e mai degrabă martirul Ştefan, Pictorul, de el vorbim, cel lovit de toate suferinţele lumii.

Tabloul se numeşte Convoi la Plevna. E vorba de acei ţărani care i-au bătut pe turci, una din marile puteri ale lumii, şi i-au câştigat ţării lor, ţării noastre, Independenţa.
Dar în tablou parcă nu lupta inegală cu un duşman mult superior numeric, mult superior ca dotare tehnică e înfăţişată, ci lupta cu neantul, cu stihia, cu destinul, toate, nu ştiu de ce, ostile nouă.
Dar le-am învins.

Şi le vom mai învinge o data, de două ori… De câte ori va fi nevoie.

(C. D. M)

mai mult
Artă

Manastirea Ciolanu

Manastirea-Ciolanu

Ansamblul Manastirea Ciolanu (monument istoric) – Tabăra de sculptură Măgura ocupă locul al doilea ca preferințe, după Vulcanii Noroioși, între atracțiile turistice buzoiene. Mănăstire de călugări, Ciolanu are două biserici, prima cu hramul Sf. Gheorghe (1590), construită de Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, iar cea de-a doua cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1828), ctitorie a episcopului Chesarie al Buzăului.

Manastirea Ciolanu (din comuna Tisău, nu Măgura cum insistă Wikipedia) a fost întemeiată în 1570 și reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu. Câteva icoane de aici au fost pictate de Gheorghe Tattarescu, iar un policandru a fost primit în 1867 de la însuși domnitorul Carol I, sosit aici în căutarea unui loc pentru construirea Castelului Peleș. Din nefericire, la poarta mănăstirii calul domnitorului și-a rupt piciorul, acesta a fost considerat un semn de la Dumnezeu, iar castelul Peleș a fost construit la Sinaia.

Anul 1766 este păstrat în arhivele locului ca ultim reper cronologic al Evului Mediu, atunci când mănăstirea beneficiază de un tardiv hrisov domnesc. După aceea, Manastirea Ciolanu dispare aproape un secol din scriptele istoriei scrise, obștea presupunându-se a fi risipită. De la 1825, când Episcopul Chesarie al Buzăului a începtut ridicarea marii biserici și până la Decretul 200 din anul 1959, obștea de aici a numărat între 80 și 100 de viețuitori.

La Manastirea Ciolanu găsim trei dintre icoanele realizate de Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel ce a zugrăvit biserica mare și care a condus Școala de pictură de la Buzău, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Din Grecia, în jurul anului 1830, au fost aduse aici moaștele mai multor sfinți, care se află într-o raclă, în biserica mare. Astfel, Ciolanu se bucură de ocrotirea Sfinților Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit și Parascheva. Pentru informații despre manastirea Ciolanu puteți apela 0737.172.268. Chiar lângă mănăstire, pe terenurile acesteia, a funcționat, în ultimele decenii ale secolului trecut, Tabăra de sculptură Măgura.

mai mult
ArtăPromovate

Interviu – Ana Maria Gergely

Ana-Maria-Gergely

Ana Maria Gergely – Artista din corpul de balet al Operei Naționale din Estonia, care face senzație în roluri de prim-solistă.

Ana Maria Gergely a descoperit baletul prima dată la Palatul Național al Copiilor din București, apoi în cadrul Studioului de balet din cadrul Operei Naționale București, condus de dna Magdalena Rovinescu și, mai târziu, la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”. La 15 ani, a fost admisă la The State Ballet School din Berlin unde a studiat baletul timp de 2 ani. Apoi, a primit o bursă completă la English National Ballet.

Ca elevă a Liceului de Coregrafie “Floria Capsali” a obținut titluri și aprecieri în concursuri și olimpiade precum Premiul I şi Premiul de Popularitate la Danza Europa, San Marino (2010); Outstanding Artist Award la Youth America Grand Prix, în semifinala  de la Paris (2010); Premiul I la Olimpiada de Coregrafie şi Artă Teatrală, Constanţa (2010); Premiul I la Olimpiada de Coregrafie şi Artă Teatrală, Timişoara (2011); Medalia de aur la concursul intern Staatliche Ballettschule Berlin (2011); a fost Finalistă la Youth America Grand Prix, New York (2011); Medalia de argint la festivalul internaţional de dans Tanzolymp, Berlin (2012).

Ballet Magazine Romania: Cum a început drumul tău în balet? Care au fost factorii care te-au determinat să continui această dificilă, dar frumoasă meserie?

Ana Maria Gergely: Drumul meu în lumea frumoasă a baletului a început la vârsta de 5 ani și, de atunci, singurii factori care m-au determinat să continui și să devin balerină de meserie, sunt pasiunea și ambiția.

Ballet Magazine Romania: De ce ai ales să-ți construiești cariera în afara țării? Cum este atmosfera în cadrul Operei Naționale din Estonia și de ce ai ales această instituție?

Ana Maria Gergely: Am ales să-mi construiesc o carieră în străinătate pentru un viitor și o carieră mai bune. Din nou, ambiția m-a determinat să visez la lucruri mai mari și încă mai am de urcat pe scara succesului.

Am ales să mă prezint la audiție pentru Opera Națională din Estonia pentru că au un repertoriu bogat în spectacole clasice și la momentul respectiv, a fost singurul contract care mi s-a oferit din partea unei instituții. Datorită faptului că această instituție nu are o companie de balet foarte mare, am avut multe oportunități să dansez roluri importante, ceea ce este folositor în evoluția mea ca dansator, dar folositor și pentru viitor, în situația în care mă voi gândi să fac parte dintr-o instituție / companie mai mare.

In general, există tensiuni între străinii și naționalii din companie, iar motivul este orgoliul pe care o au naționalii vis-a-vis de cum era compania înainte de invazia straină… iar acest lucru naște un aer de inegalitate în comportament, motiv pentru care mulți străini se gândesc să plece către alte teatre. Acest lucru există, cred, în multe instituții și companii din lume, care de cele mai multe ori au la bază școli bune, de unde ies anual balerini foarte bine pregătiți pentru această meserie.

Ballet Magazine Romania: Cum arată o zi din viața ta și cât de mult timp dedici studiului, repetițiilor, spectacolelor?

Ana Maria Gergely: O zi din viața mea începe la ora 10:30, cu studiile de balet pe care le consider foarte importante, iar o zi încărcată se termină la 17.30. In zilele în care avem și spectacol seara, avem în program studii și câteva repetiții care se desfășoară până la ora 14.30, iar apoi suntem liberi pana la ora 17.00, când trebuie să ne pregătim pentru spectacol.

In general avem un program destul de aglomerat pentru că avem două spectacole pe săptămână și multe alte balete de repetat în același timp. Cu alte cuvinte, niciodată nu ne ajunge timpul pentru repetiții.

Baletul este o artă care necesită antrenament de nivel atletic și o pasiune indestructibila.

Ballet Magazine Romania: Ce părere ai despre apariția unei reviste dedicate baletului, în România?

Ana Maria Gergely: Sper ca această revistă să prindă în paginile dedicate baletului multe persoane ale societății românești. Când încă eram elevă a Liceului de Coregrafie “Floria Capsali” din București, nu prea aveam informații din sfera baletului (un alt motiv pentru care am plecat în străinătate) și sper ca această revistă să fie o portiță către zona cultural-artistică, să ajute oamenii să înțeleagă frumusețea, profunzimea și maturitatea baletului.

Baletul este o artă care necesită antrenament de nivel atletic și o pasiune indestructibilă, iar eu sper ca Ballet Magazine să aducă conștientizare.

Ballet Magazine RomaniaIți dorim o stagiune încununată de succese, împliniri și bucurii!

Ana Maria Gergely: Mulțumesc frumos! Și mult succes, Ballet Magazine!

(Sena Vladoiu – balletmagazine.ro)

mai mult
Artă

Nino Stratan (1 octombrie 1955 -19 octombrie 2005)

Staratan

…râzând dulce/amar, curajosul meu prieten,râzând dulce/amar…

„…Niciodată doiul nu se lasă-ntâmplat
Eu nu auzit-am, poate bărbat cu
ființa iubită să fie în lume

Dar dublul, sosia ori cuplul sunt glume
Verdele nu se potrivește cu frunza
Barem unu cu unu, copil cu lehuza
Nici vântul cu aer, lumina cu steaua
Ușurința cu zborul, greu cu ocaua
Nimic nu se potrivește cu doi. Doiul e fix. Nu putem înapoi
Și nici înainte prin timp judeca
Dacă mâna e-a cincea, dacă apa e grea
Pentru doi timpul este mult prea precis
Încercați magazinele pentru dor, pentru vis
Acolo se-ntâmplă ca inima, una
Să fie alături de alta într-una
Afară de asta se poate cuvântul
Să cadă odată (perdelele, vântul)
Odată cu ce denumea și atunci
E-un doi întâmplat. Dar cuvintele-s spelunci
Unde –ntâlnirea cu lucrul e-ntâmplătoare
Ascultați-mă bine. Lăsați loc de mirare.”

(Nino Stratan)

mai mult
Artă

À la hauteur d’un certain Johann Sebastian

Handel

Découverte, grâce à un grand pianiste français, de l’intégrale des suites pour clavier de Haendel.

A mon humble avis, le mieux du merveilleux saxo-anglais.

Mieux que ses fantastiques suites pour orchestre, concerti grossi et tutti quanti…

Ici, à la hauteur d’un certain Johann Sebastian… 😉

 

(Arthur Teodorescu)

mai mult
Artă

Filip KOLLO

K2

Filip KOLLO

-coleg cu Gheorghe Dobrică-Filip a murit….

GHEORGHE PANTELIE-1981…

CÂND ERAM LA PITEȘTI…Dan Platon…

Și tot un Filip…

Vă iubește Tata…

(Ioan Vintilă Fintiș)

mai mult
Artă

Moartea Operei Naționale deschide stagiunea la Iași

Opera

Situația este tragică, astfel caracterizează managerul Operei Naționale din Iași noua stagiune. Beatrice Rancea explică faptul că nu s-au primit bani pentru premieră. Așa că, la Iași cel puțin, nu va fi nici un spectacol nou. Veștile proaste nu se opresc însă aici.

Managerul Operei Naționale din Iași Beatrice Rancea explică: „Poate la rectificarea bugetară din noiembrie o să mai primim ceva dar și atunci avem o problemă. Pentru că nu mai avem timp pentru a monta o premieră mare. O premieră mare nu se poate monta în două, trei săptămâni. Și la rectificarea bugetară s-ar putea să nu vină bani. Tot timpul așteptăm rectificări minune care nu se întâmplă”.

Mai mult chiar, nu s-au primit bani pentru plata colaboratorilor externi. Colaboratori externi care sunt de fapt permanenți numai că Ministerul Culturii a înghețat demult angajările. În această situație, de a pleca sau de a munci neplătiți se regăsesc membrii corului și cei ai corpului de balet. „Nu am primit nici banii pentru toți colaboratorii noștri, am renunțat la cor, la balet. Am păstrat strictul necesar” , s-a plâns managerul Operei Naționale din Iași.

Beatrice Rancea a precizat că va scoate din programul instituției pe care o conduce Indiile Galante, Aida și Carmen.

Cu tristețe, Beatrice Rancea a povestit ce întrebare a primit la concursul care a reconfirmat-o în funcția de manager pe următorii cinci ani.

„- Dacă ați primi bani, câte premiere ați putea avea până în decembrie?

– Când să primesc bani?

– Mâine! Dacă primiți bani mâine, câte premiere puteți organiza până în decembrie?”

(Violeta Cincu – rfi.ro)

mai mult
Artă

Doi artiști din Berlin au cercetat țara noastră din 2015, iar acum vă invită la o expoziție fotografică despre Moldova

ExpoFoto

Pe 6 septembrie, la ora 17.00, va fi vernisată expoziția „Taxonomie Moldova”. Lansarea proiectului expozițional va avea loc la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”. Expoziția este realizată de artistul și fotograful german Volker Kreidler, în colaborare cu curatoarea și mediatoarea de artă din Ucraina Tanja Sokolnykova. Ambii sunt stabiliți la Berlin și lucrează împreună din 2014.

Totul a început cu o călătorie a lui Volker Kreidler în Moldova în anul 2015. Mai târziu, Tanja Sokolnykova s-a alăturat în călătoria care durează încă până azi. În ultimii ani, aceștia au explorat situația socio-politică ambiguă și contradictorie din Moldova, trasând transformările postsovietice încorporate în interrelația oamenilor și mediul în care aceștia trăiesc cu ajutorul fotografiei, dar și alte momente importante din țara noastră.

Aceste reflecții au provocat cartografierea fotografică în formatul unei expoziții prin crearea unei zone de contact a unei mapări colective a Moldovei, ce-și propune să interogheze și să remodeleze politica locației și apartenenței în favoarea unei politici a relației și a relaționării.

Doritorii vor putea vedea expoziția până pe 28 septembrie. Mai multe detalii despre expoziție găsești AICI.

(diez.md)

mai mult
Artă

„Gastronom – artă contemporană cu patrimoniu culinar”

afistm

Duminică, 1 septembrie, 11.00, vernisaj al expoziției „Gastronom – artă contemporană cu patrimoniu culinar”, găzduită de Casa Jecza / Fundația Triade, Timișoara.

Producător: Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare
Parteneri: Nasui Collection & Gallery, Fundația Triade, Reciproc Cafe
Partener media: Modernism.ro
Proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Vor expune artiștii Lorena Brează, Mircea Cîrtog și Andreea Medar, care timp de 10 zile sunt implicați într-o activitate de rezidență culturală. Folosind mămăliga, ca materie primă, artiștii vor interoga prin demersul lor relația dintre hrană și cultură.

Proiectul curatorial este asigurat de Cosmin Nasui.

Expunere expoziție:

1-7 septembrie 2019, Casa Jecza / Fundația Interart Triade, Calea Martirilor nr. 51/45, Timișoara. Vernisaj 1 septembrie 2019, ora 11.00. Invitat: Sorina Jecza
Program: zilnic: 10.00-13.00 & 18.00-21.00

4-6 octombrie 2019, Festivalul La Pas Festival de gastronomie sustenabilă, Parcul Rozelor, Timișoara

Proiectul face parte din La Pas, un program implementat de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 în parteneriat cu Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare. Programul este orientat către evidențierea complexității legăturii dintre hrană, cultură și consum durabil.

(modernism.ro)

mai mult
Artă

Journées du patrimoine : le tapis de Notre-Dame exposé

ND2

Confié au Mobilier National durant la restauration de la cathédrale, ce tapis très rarement déployé sera l’une des attractions du week-end du 21 et 22 septembre.

Exceptionnel et monumental, le tapis du chœur de Notre-Dame va sortir de l’ombre. Confié au Mobilier National depuis l’incendie de la cathédrale, en avril dernier, ce chef-d’œuvre datant de 1833 sera exposé durant les 36e Journées européennes du patrimoine, les 21 et 22 septembre.

Classé Monument historique, cette pièce unique n’a été que très peu endommagée par le sinistre : elle dormait donc dans un coffre au sous-sol quand la charpente a été ravagée par les flammes. Fragile trésor de la cathédrale, le tapis n’était déployé dans la nef qu’à de très rares occasions : la cérémonie en l’honneur de Napoléon III (1852), la visite du tsar Nicolas II (1896), la première messe télévisée en 1948 ou lors d’une exposition dans la cathédrale en 2017.

Pour autant, l’œuvre n’est pas sortie totalement indemne de l’incendie. Des analyses ont montré qu’elle avait souffert de l’humidité, de dépôts de suie mais surtout, via les vapeurs, de plomb. Le Mobilier National, qui n’a pas commencé le vrai travail de restauration, a tout de même décidé d’exposer pendant deux jours le tapis, en prenant toutes les précautions nécessaires vis-à-vis du public.

Une occasion à ne pas manquer. Commandé en 1825 par Charles X (1757-1830) à la Manufacture royale de la Savonnerie, mesurant près de 27 m de long pour 7 m de large, tissé de laine aux couleurs chatoyantes, le tapis de chœur est un exemple parfait du savoir-faire des manufactures françaises.

(leparisien.fr)

mai mult
Artă

Pianele Bösendorfer

pian

Bösendorfer este unul dintre cei mai vechi și apreciați producători de piane din lume. Compania a fost înființata în 1828 iar în 1839 a devenit furnizorul oficial de piane pentru curtea Împăratului Austriei, primind titlul de “Imperial and Royal Piano Purveyor to the Court”. Ignaz Bösendorfer a fost primul artizan de piane din istorie căruia i s-a acordat acest titlu.

Din 25 iulie 1828 la Viena, Ignaz Bösendorfer a devenit membru al prestigioasei asociații vieneze ale producătorilor de instrumente muzicale, cu numărul de înregistrare oficială 225 669.

Aceasta este și data fondării ale celei mai vechi, dar încă existente manufacturi de piane din lume din segmentul premium.

Viena, 1838: un fapt cunoscut a fost că nu orice pian rezistă stilului de cântat pasionat și virtuoz al tânărului compozitor pianist Franz Liszt. Fiind recomandat de către prieteni, el alege un Bösendorfer Grand pentru concertul lui din Viena. Datorită asamblări superbe și ale calității ridicate, spre mirarea lui Liszt nu mai trebuia să-și țină în frâu spiritul artistic. Publicul a rămas uimit iar Bösendorfer a devenit faimos dintr-odată după acest concert. Astfel a început o prietenie între Liszt și Bösendorfer.

În acele timpuri pianele nu erau dedicate pentru scene, mai degrabă erau considerate ca niște instrumente pentru divertisment. Evenimentele mondene se întâmplau în spatele ușilor închise. Un exemplu prominent ai artiștilor care performau pentru înalta societate a fost Franz Schubert. În primul an al activității, Ignaz Bösendorfer a manufacturat patru exemplare iar în scurt timp, până în 1835 acest număr a crescut la 200. În 1839 Împăratul Austriei i-a acordat titlul de „Furnizor Oficial al Curții Imperiale și Regale”. El a fost primulproducător cu acest titlu. Datorită popularității pianelor Bösendorfer, volumul de cerere a crescut și Ignaz Bösendorfer a decis să construiască o fabrică nouă. Din păcate nu și-a putut finaliza acest proiect, el murind în 1859. Fabrica a rămas pe mâna fiului său, Ludwig.

După Ludwig Bösendorfer a urmat era Hutterstrasser, când în 1909 Ludwig Bösendorfer a vândut fabrica către prietenul său Carl Hutterstrasser. În această perioadă tulbure a istoriei europene fabrica a suferit multiple pierderi atât în perioada marii recensiuni cât și într-un raid aerian în Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea a înregistrat numeroase succese precum marele premiu de la Geneva și primul loc la concursul organizat de BBC în 1936.

După Război, producția începe să se reia treptat, ajungând la un număr de 100 de unități manufacturate anual. Fii Hutterstrasser neavând urmaș căruia să lase fabrica a vândut-o către compania Kimball International din Statele Unite.

După mai multe schimbări de proprietari, compania japoneză Yamaha cumpără Bösendorfer în 2008.
Fabrica rămâne o entitate de sine stătătoare și continuă să fie condusă ca și o companie austriacă independentă.
De atunci Bösendorfer se poate focusa la procesul de manufacturare de înaltă clasă, numărul de exemplare fiind în jur de 300 de instrumente pe an.

(unacorda.ro)

mai mult
Artă

La Roumanie, matrice de Brancusi – Invitation au voyage

Brancusi

Dans le Sud-Ouest de la Roumanie, de vastes forêts s’étendent sur les reliefs des contreforts des Carpates. Cette région rurale et pétrie de traditions a donné naissance au sculpteur Constantin Brancusi.

Sa jeunesse paysanne, tournée vers  la simplicité et la connaissance des éléments naturels, constitue le puissant moteur d’un travail artistique marqué par l’épure et l’abstraction.

(arte.tv)

mai mult
1 2 3 6
Page 1 of 6