close

Artă

Artă

Equinox

E1

 

Valentin Mușoiu
Sala Teatrului Equinox este locul magic în care am păşit pe tărâmul inefabilului, luând parte la actul creaţiei şi învăţând astfel cât de multă nevoie avem noi oamenii de artă. Pot spune că în sala Teatrului Equinox am crescut om. Fără Equinox şi fără domnul Mihai Vasile, aş fi fost o victimă sigură a subculturii televizorului, iar vieţii mele de cifre şi algoritmi i-ar fi lipsit lumina vioaie cu care arta îţi relevă lucruri minunate, invizibile altora.

Iulia Curtman
Spun sincer şi scriu cu lacrimi în ochi! Equinox a fost si va rămâne pentru mine o stare de spirit, o experienţă inexplicabilă!

Luciana Blaha
Pentru mine Equinoxul a fost locul în care am învăţat să simt din adâncul sufletului şi să folosesc asta ca să trăiesc cu adevărat. M-a ajutat să învăţ despre om în general, şi prin consecinţă despre mine, despre alţii, şi despre lucruri prin care trecem cu toţii. La Equinox am învăţat că două fiinţe pot fi în acelaşi loc şi doar a fi şi a fi conştiente de asta e suficient pentru a interacţiona. M-a învăţat să vorbesc prin tăcere şi să urlu când e nevoie. A fost oaza mea de libertate şi inspiraţie pentru multe lucruri, printre care şi a face parte din grupul de liberă gândire Aleph. Equinox nu e doar un teatru, e o comunitate de regizori, actori, scriitori, muzicieni, fotografi şi pictori, un loc de confluenţa al artelor. Un loc de exersare a independenţei şi a libertăţii de expresie artistică. Dacă un astfel de loc a supravieţuit comuniştilor şi nu zilei de astăzi, atunci ceva e fundamental greşit cu societatea în care trăim. Întotdeauna va fi nevoie de lucruri care să smulgă lumea din cotidian, care să trezească gândirea liberă, iar Teatrul Equinox e unul dintre ele, indiferent de locaţie.

Găbiţa Neacşu
Equinoxul va rămâne mereu pentru mine familia care m-a modelat, m-a ajutat să-mi depăşesc temerile, frustrările şi care mi-a oferit sprijin în cea mai importantă perioadă a vieţii mele, adolescenţa. De aici am pornit în viaţă cu multă încredere şi optimism. Pentru toţi cei care au păşit pe scenele teatrului, Equinoxul rămâne evadarea noastră din această lume plină de oameni superficiali şi insensibili.
Dar Equinoxul este mai mult decât un teatru, este un spirit tânăr şi energic care va dăinui mereu în Palatul Culturii!

Robert Obert
Equinox e locul în care am crescut ca om. Am jucat teatru, am făcut improvizaţii, am văzut spectacole geniale care erau în afara timpului. Locul ăsta mi-a dezvăluit un misticism al vizualului şi al sunetului, m-a făcut să vreau să fiu mai bun şi mai curat, mi-a creat gusturi rafinate pentru artă şi oameni. Şi nu numai mie, care oricum eram interesat de asta în mod direct, ci şi oamenilor care doar veneau ca spectatori şi care, la final, deveneau parte din acest organism viu care este Equinoxul. A fost locul în care mă hrăneam lacom cu arte şi cultură, cu stări şi energii parcă venite din alte lumi. Mulţumesc tuturor celor care au luat parte. Mă-nclin!
Asta ca să nu mai pomenesc de poezie şi altă scriitură, de proiecţiile cu filme, spectacole şi alte lucruri la care altfel nu am fi avut acces şi nu le-am fi căutat mai departe. Sau de muzici. Sau de fabulosul birou al lui Mihai Vasile. Sau de cămaşa lui Nichita care veghează cred, şi-acum.

Cristina Elena
În limita timpului de care am dispus, pentru mine Teatrul Equinox a însemnat evadarea din cotidian. Refugiul meu spre familia mea, altfel decât la o simplă întâlnire de familie, aşa cum suntem obişnuiţi. Datorită vouă am cunoscut oameni deosebiţi, talentaţi: scriitori, regizori, actori…Pe care, în acesta viaţă, nici nu aş fi avut cum să-i cunosc altfel. Pentru ce am trăit alături de voi, pentru ce a însemnat şi va însemna Teatrul Equinox, vă mulţumesc, vă respect şi vă iubesc! De această dată este rândul meu să fac o reverenţă în faţa voastră, a tuturor!

Anca Rusu
E o tragedie.
Pentru ca la Equinox s-a făcut revoluție cu mult înainte de revoluție.
Pentru că era dovada clară că se poate face teatru doar cu pasiune și talent.
Pentru că e prima și singura școală care a avut un impact real, pozitiv și de durată asupra mea ca om. Și pentru că nu vor mai fi oameni care să spună asta după 20 de ani.
Ca orice lucru bun într-un oraș nebun, trebuia strivit, scos din sărite și din rădăcini. E un moment trist pentru Ploiești, pentru România și pentru toți oamenii care nu vor mai avea de ce să se agațe într-un oras în agonie.

„Le Suricate”
Equinox e locul unde am învăţat sa fim oameni, iar a fi om e lucru mare. Equinox este locul unde am învăţat să descopăr lumea din mine şi să cunosc oameni minunaţi, acolo am văzut zeci de spectacole de cea mai bună calitate, acolo m-am îndrăgostit de artă, de teatru, de fotografie, de film, am învăţat să privesc, să gândesc, să ascult, să fiu. Equinox este ceva extrem de viu în noi, iar asta contează enorm de mult. Şi acum am în minte acea intrare în sală şi cu acel citat din Nichita.

Ligia Mihaela Dragnea
Equinox. Nu-mi găsesc cuvintele, nu cred că există cuvinte care să descrie ce a însemnat pentru mine teatrul, oamenii pe care i-am cunoscut acolo şi mai ales dl. profesor Mihai Vasile. Teatrul Equinox mi-a deschis inima si ochii, aici am realizat că asta îmi doresc să fac toata viaţa, că locul unde mă simt cel mai bine, unde mă simt eu este pe scenă. Pe lângă minunata artă a actorului, Teatrul Equinox ne mai învăţa câte ceva şi despre cultură, ne arăta oameni mari, scriitori mari altfel decât în manualele de la şcoală. În clipa în care ai intrat în sală, ai intrat într-un tărâm de basm, poţi să fii oricine şi nimeni nu te judecă, toţi ţi se alătură într-o lume minunată a sunetelor, a sentimentelor. Ţin să-i mulţumesc în mod special dl. Profesor pentru că a fost singurul care m-a ajutat să-mi dau seama ce vreau să fac cu viaţa mea, mi-a arătat teatrul într-un fel în care n-aş fi putut niciodată să-l văd dacă nu aveam plăcerea să lucrez cu el şi m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de actorie.

În Ploiești însă o să se facă întuneric din ce în ce mai devreme.

 

mai mult
ArtăPromovate

Mihai Vasile – Equinox

MihaiVasile

MIHAI VASILE

S-a născut în anul 1951.

Debutează încă din adolescenţă cu versuri şi grafică, dar şi în teatru, fiind atras irezistibil de arta actorului şi regie.

Fondează în anul 1980, la echinocţiul de toamnă, împreună cu alţi cîţiva tineri intelectuali, Teatrul Equinox, ca un spaţiu de interferenţă a mai multor arte: teatrul, dansul, filmul, artele vizuale, muzica.

De-a lungul a peste două decenii de activitate neîntreruptă a pus în scenă peste

150 de spectacole de teatru, dans, teatru de gest, teatru de imagine, a realizat filme de scurt metraj (poeme şi eseuri cinematografice, documentare)

Este referent-cercetător la Centrul Judeţean al Tradiţiei şi Creaţiei (şeful departamentului Teatru – Arte vizuale).

Este profesor de arte dramatice şi cinematografice la Şcoala de Arte din Ploieşti.

A susţinul mai multe ateliere în domeniul teatrului poeziei şi teatrului mitologiei în România, Franţa, Bulgaria.

Pentru activitatea sa de regizor a primit mai multe premii pentru unele din spectacolele sale în România şi în străinătate.

Are o susţinută activitate publicistică (eseuri şi lucrări de cercetare în domeniile antropologiei teatrale, mitologiei şi tradiţiilor, asupra teatrului şi artelor vizuale în general), redactor şef al publicaţiei culturale „ateLier 21”

A făcut un stagiu de formare (Dezvoltarea culturală şi gestionarea proiectului cultural) în Franţa (1997).

(ploiesti.ro)

mai mult
ArtăPromovate

„Teze și antiteze la Paris”, 1984: Pictura lui Eugen Ionescu

teze

29 noiembrie 1984

O emisiune de Monica Lovinescu. La microfon: Monica Lovinescu și Alain Parruit.

Invitatul emisiunii: Eugen Ionescu.

„Pentru prima oară la Paris, Galeria La Une, din Saint-Germain-des-Près, a prezentat pictură (desene, guașe, litografii) semnată de Eugen Ionescu.

Și cum ați putea lua mai bine cu acest nou aspect al operei ionesciene, decît lăsîndu-l pe autor însuși să-l comenteze?

Iată-l deci pe Eugen Ionescu într-o convorbire cu Monica Lovinescu.”

Ascultă online

(romania.europalibera.org)

mai mult
ArtăCenaclul I.L. Caragiale

Expozitie pictura – Ploiesti, 23 iulie

Georgeta-Popescu

Dragi colegi si prieteni din cenaclu!

Sunt GEORGETA POPESCU si am placerea sa va invit joi, 23 iulie ora 11,00 la vernisajul expozitiei mele de pictura, care are loc la Palatul Culturii Ploiesti, in curtea interioara!

Expozitia propriu-zisa este deschisa in Rotonda de la parter, de langa biblioteca, respectiv sectorul de pictura clasica in ulei pe panza, cu poezii personale atasate, iar sectorul de pictura abstracta l-am expus pe culoarul din dreapta al bibliotecii!

Va astept cu drag si multumesc anticipat pentru sustinerea voastra !

(Georgeta Popescu)

mai mult
1 2 3 9
Page 1 of 9