close

Artă

ActualitateArtăPromovate

Tabăra de sculptură monumentală contemporană Ploiești – ediția a VI-a Un proiect al Asociației Culturale 24Pharte

by Ana Raisa Manole on
395425467_679773810887376_890382021300071789_n
 La data de 21 octombrie 2023, a avut loc deschiderea ediției a VI-a a Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană din Ploiești.
Patru artiști, Laurențiu Mogoșanu (București), Nicolae Ovidiu Popa (București), Florin Strejac (Târgu-Mureș), Narcis Straton (Iași), vor lucra timp de o luna in marmură de Rușchița în Parcul Municipal Vest din Ploiești la vederea publicului doritor să cunoască procesul de creație.
In fotografie Florin Strejac, Nicolae Ovidiu Popa, Laurențiu Mogoșanu, Marian Dragomir, Anca Popa, Alice Neculea, Florin Manole.
⚜️
Eveniment inițiat de Asociația Culturală 24Pharte și susținut de Primăria Municipiului Ploiești, Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Consiliului Județean Prahova, Casa de Cultură „I.L.Caragiale”, Filarmonica „Paul Constantinescu”, Teatrul „Toma Caragiu”.
Cu mulțumiri pentru:
-Andrei Volosevici primarul Municipiului Ploiești
-Anca Popa viceprimar Municipiul Ploiești,
-Daniel Nicodim viceprimar Municipiul Ploiești
-Iulian Dumitrescu președintele Consiliului Județean Prahova,
-Apostol Constantin Cristian vicepreședintele
Consiliului Județean Prahova
-Florin Sicoie director Muzeul de Arta Ploiești
-Marian Dragomir director Casa de Cultură a Municipiului Ploiești
-Vlad Mateescu director Filarmonica Paul Constantinescu Ploiești
-Mihaela Rus director Teatru Toma Caragiu Ploiești
-Anca Tănăsică director Parcul Municipal Vest Ploiești
Evenimentul se află sub patronajul Ministerului Culturii și face parte din proiectul de înființare a Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber – Ploieşti.
Nu există patriotism fără patrimoniu.
Editor: Liviu Ioan Manole
mai mult
ArtăPromovate

REFLEXII DIN IUBIRE

by 24 PH ARTE on
WhatsApp Image 2023-07-04 at 07.05.38

REFLEXII DIN IUBIRE
Grupul 3D a debutat în anul 2006 cu o expoziţie la cunoscuta fundaţie
Pagani din Castellanza, regiunea Milano şi este alcătuit din trei sculptori, membri
ai aceleiaşi familii: Alfred Dumitriu, Giulian Dumitriu şi Vlad Dumitriu. Grupul
a fost activ în tot acest timp, ultima expunere de succes fiind la primul târg
internaţional de artă contemporană din România, MOBU 2023 Bucureşti, cu tema
„ The World Today”. Tema abordată de acestă dată este „Reflexii din iubire”,
plecând de la frumoasa declaraţie a lui Bahya ibn Paqûda din lucrarea sa „Les
devoirs du coeur”: Iubirea este un elan al fiinţei care, se detaşează spre Cel Iubit
pentru a se uni cu preaînalta sa lumină”.
Alfred Dumitriu prezintă un soare, replică a celebrului artefact „Vasul cu
îndrăgostiţi” de la Gumelniţa, înconjurat de reflexii ale unui răsărit la malul mării,
care poartă acest mesaj până la suprafaţa de reflexie a sufletului privitorului.
Giulian Dumitriu retrăieşte un vis al copilăriei, jocul luminii deasupra
comorilor, creând într-o atmosferă întunecată sclipiri ale unei păduri de argint şi
ale unor pietre din aur, simboluri ale unui proces de schimbare.
Vlad Dumitriu prezintă sub titlul „Ochiul – Poarta Sufletului” lucrări
reprezentând trecerea, filtrarea, transformarea luminii în trăire.
Artiştii fac vizitatorilor propunerea de a lăsa lumina lucrărilor să treacă
prin ochi (poarta sufletului) şi reflexele acestor lumini să se transforme în
reflecţii.

Text: Alfred Dumitriu

Editor: Liviu Ioan Manole

mai mult
ArtăPromovate

Ce este arta contemporană? O privire in profunzime asupra mișcării moderne

by 24 PH ARTE on
pffs

Ce este arta contemporană? O privire in profunzime asupra mișcării moderne

Pentru mulți oameni, a veni cu o  definiție a artei contemporane poate fi o sarcină dificilă. Deși titlul său este simplist și direct, semnificația sa modernă nu este la fel de clară. Din fericire, înțelegerea a ceea ce constituie ,,contemporan” este cu totul posibilă odata cu urmărirea istoriei conceptului și explorarea temelor sale de bază.

În sensul său de bază, termenul de artă contemporană se refera la artă – si anume, pictură, sculptură, fotografie, instalare, performanță și artă video – produse astăzi. Deși aparent simple, detaliile care înconjoara această definiție sunt adesea cam neclare, întrucat interpretările diferiților indivizi despre ,,astăzi” pot varia pe scara largă și sălbatică. Prin urmare, punctul de plecare exact al genului este încă dezbătut; cu toate acestea, mulți istorici de artă consideră că sfarșitul anilor 1960 sau începutul anilor 1970 (sfarșitul artei moderne sau modernismul) sunt o estimare adecvată.

Istorie: Mișcări majore de artă contemporană și artiști

Având în vedere definiția sa ,,arta de azi”, s-ar putea sa fiți surprinși să auziți că arta contemporană are de fapt o istorie relativ lungă. Pentru a-i urmări evoluția, să aruncăm o privire asupra mișcărilor majore și a artiștilor importanți care îi compun istoria.

Definiția artei contemporane

Destinată ca reacție la mișcările de artă modernă precedente, arta contemporană se crede că a început după calea Pop Art . În Marea Britanie si America de după război, Pop Art a fost inițiată de artiști precum Andy Warhol si Roy Lichtenstein . Acesta este definit de interesul pentru portretizarea culturii de masă si reinventarea produselor comerciale ca artă accesibila. În timp ce mișcarea a durat aproximativ din anii 1950 pană la începutul anilor 1970, a renăscut ca Neo-Pop Art în anii 1980 datorită unor artiști precum Jeff Koons.

Ce este arta contemporană

La fel ca artiștii care lucrează în stilul Pop Art au căutat să reproducă artistic obiecte, cei implicați în fotorealism – o mișcare concurentă – au urmărit să creeze desene si picturi hiperrealiste. Fotorealiștii lucrau adesea din fotografii, ceea ce le-a permis să reproducă cu exactitate portrete, peisaje și alte iconografii. Chuck Close si Gerhard Richter  au lucrat adesea în acest stil.

Arta Pop

La rândul său, Pop Art a contribuit și la modelarea Conceptualismului , care a respins ideea de artă ca marfă. În arta conceptuală, ideea din spatele unei opere de artă are prioritate. Printre artiștii conceptuali majori se numară Damien Hirst , Ai Wei Wei si Jenny Holzer . Deși aceastș miscare experimentală are radăcini in arta de la începutul secolului 21, ea a apărut ca o mișcare formală în anii 1960 și ramâne o mișcare majoră de artă contemporană în prezent.

 MINIMALISM

La fel ca Conceptualismul, Minimalismul s-a materializat în anii 1960 și este și astăzi predominant. Conform Tate , ambele mișcări ,,au provocat structurile existente pentru realizarea, difuzarea și vizionarea artei”. Totuși, ceea ce diferențiază minimalismul este că estetica sa simplă și abstractă invita spectatorii să raspundă la ceea ce văd – nu la ceea ce cred că reprezintă o anumită operă de artă. Donald Judd , Sol LeWitt si Dan Flavin sunt cațiva artiști minimaliști cheie.

ARTA DE PERFORMANȚĂ

O altă mișcare cu rădăcini conceptualiste este Performance Art . Începând cu anii 1960 și păstrându-și popularitatea astăzi, arta de performanță este o abordare a artei inspirată de dramă. În timp ce forma de artă este interpretată de artiști (așa cum sugerează și numele), nu este destinată exclusiv divertismentului. În schimb, scopul său este de a transmite un mesaj sau o idee. Printre artiștii de performanță predominanți se numără  Marina Abramovic , Yoko Ono si Joseph  Beuys.

Sursa: https://viajoa.ro/ce-este-arta-contemporana-o-privire-in-profunzime-asupra-miscarii-moderne/

mai mult
ArtăPromovate

Mesajul de Susținere a lui Gheorghe Zamfir pentru Nicu Covaci

by 24 PH ARTE on
WhatsApp Image 2023-03-17 at 12.43.01

Gheorghe Zamfir:
„Nicule, prieten drag, cu regret citesc știrile zilei și trebuie să-ți spun că-ți sunt alături și că povestea ta a fost trăită și de mine. Uniunea Compozitorilor din Franța mă primea cu brațele deschise în anii 70, iar UCMR nu a dorit acest lucru, până în anul 2005, pentru că cei de la conducerea uniunii mă considerau compozitor de sârbe și hore. Ce certificare îți mai trebuie ție, Nicu Covaci, legendă românească în ale muzicii, de la o astfel de organizație? Tu știi bine că umilirea valorilor naționale a fost și încă este un sport național. Esența muzicii noastre se află adânc sădită în sufletele multor generații, această realitate nu poate fi notată de nicio comisie. Fruntea sus! Te iubim, pentru tot ceea ce ești și ai lăsat ca artist!”

mai mult
ArtăPromovate

Arta vizibilă, arta invizibilă. Artă, non-artă

by 24 PH ARTE on
WhatsApp Image 2023-03-15 at 10.23.20

 Fiecare lucrare are o valoare artistică, materială, ce graţie existenţei altor obiecte de artă asemenea sau nu,  este considerată mai bună decât dacă ar exista doar ca  o operă singulară. Dar ce se întâmplă cu lucrările insolite care nu pot fi comparate cu altele? Expoziţia Invisible. Art about the Unseen, 1957-2012, din cadrul Galeriei Hayward, Centrul SouthBank, Londra, a prezentat publicului lucrări invizibile. Expoziţia din 2012, a fost organizată în jurul unui joc – cel al vizibilului şi invizibilului – şi al modului în care publicul interacţionează în faţa unei opere de artă insolite. Gianni Motti a prezentat o lucrare de artă realizată cu o cerneală invizibilă, iar privitorul, acceptând jocul între vizibil şi invizibil, putea fi de acord cu faptul că în faţa lui s-ar putea afla o operă de artă.

În cadrul expoziţiei, am descoperit şi lucrarea lui Maurizio Cattelan, Denunţul. În locul unei posibile lucrări de artă, privitorul descoperea un raport de poliţie, care consemna furtul unei opere semnate de Maurizio Cattelan. Prin înscrierea unei posibile lucrări în actele poliţiei, invizibilul devenea vizibil. O posibilă lucrare a fost furată. Acum se pune întrebarea: poate fi un act oficial o operă de artă, dacă i se oferă spaţiul cultural de prezentare, cum este un muzeu sau o galerie de artă?

De asemenea, poate fi orice obiect o operă de artă dacă este folosit de un artist consacrat şi este expus într-un spaţiu de consum de cultură? În 2019, la târgul de artă, Art Basel Miami, la standul galeriei Perrotin, Maurizio Cattelan, a lipit cu bandă o banană pe un perete alb. Banana lipită pe perete a devenit un hit al târgului. Şi suma cu care a fost vândută, cea de 120.000 de dolari a atras şi mai mult atenţia asupra sa.  Lucrarea Comediantul a devenit virală, pe toate canalele de ştiri se discuta de ea. A intrat în trending şi atât artiştii, cât şi oamenii simpli au început să o viralizeze la nivel global. Au lipit şi ei banane, au lipit alte fructe, obiecte din casă, s-au lipit pe ei chiar dacă Maurizio Cattelan a realizat acest lucru cu ajutorul curatorului său în 1999, în cadrul lucrării „O zi bună”.

Lucrarea a devenit o ştire mondială: o banană – operă de artă?

Un alt artist a avut curajul să o smulgă de pe perete şi să o mănânce. Astfel o operă de artă a fost pierdută printr-un act de distrugere voit, şi filmat live. Acest act de distrugere a unei lucrări de 120.000 de dolari a dus la un nou boom mediatic despre Maurizio Cattelan şi lucrarea sa, Comediantul.

Maurizio Cattelan, aidoma lui Banksy, a reuşit să capteze atenţia mondială, a intrat în casele tuturor cu lucrarea sa, Comediantul, chiar dacă cei mai mulţi nu ştiau ce este un târg de artă, cine este artistul sau de ce a ales o banană.

Un alt artist insolit este Banksy, artist care refuză cu bună ştiintă să îşi prezinte identitatea. El lasă ca lucrările sale – iconice, de acum – să fie cele care vorbesc despre stilul său artistic. În 2020, în plină pandemie de covid-19, şi izolare la domiciliu, Banksy a prezentat pe pagina sa de Instagram, o poză cu baia proprie, de care s-a folosit pentru a crea o nouă lucrare: cu menţiunea „Soţia mea nu apreciază că lucrez de acasă” (My wife hates it when I work from home).  Lucrarea cu peste 2.5 milioane de like-uri și peste 32.000 de comentarii a devenit virală, a apărut la ştiri, şi încă o dată am auzit de numele Banksy.

Lucrarea prezintă un grup de şobolani care devastează baia artistului, şi aşteaptă să treacă perioada de izolare. Sunt şobolani care se agaţă de obiectele din baie, aruncă sticlele de şampon, strică un sul de hârtie igienică, au scris pe pereţi câte zile au trecut de când sunt blocaţi acasă. În plus apare şi gaura din perete, locul pe unde au intrat în baie. Sunt şobolanii iconici creaţi de Banksy pentru a surprinde subiecte sensibile: deversările ilegale de substanţe toxice, diferenţele dintre clasele sociale, rapperi.

Pe 6 mai 2020, o lucrare de 1 metru înălţime semnată Banksy este expusă în zona de urgenţă a Spitalului Southampton General Hospital. Lucrarea Schimbarea jocului (Game Changer) prezintă un copil care îi lasă în coşul de jucării pe Batman şi pe Spiderman şi se joacă acum cu o păpușă îmbracată în ţinută de asistentă medicală şi cu mască peste gură. Bansky reiterează faptul că noii eroi din perioada de pandemie sunt cei implicaţi în domeniul medical. Aceşti noi super eroi poartă cape şi au super puteri de vindecare.

Dacă primele două lucrare Bansky sunt inaccesibile publicului (prea puţini au access în baia lui Banksy) sau parţial inaccesibile (foaierul spitalului Southampton General Hospital), o altă lucrare emblematică pentru artist, este Fata cu balon (creată în 2006), vândută cu 1.4 milioane de dolari, în 2018 la Casa de licitaţie Sotheby’s Londra, pentru ca la câteva secunde de la adjudecarea ei, să fie distrusă parţial de autor printr-un mecanism de tăiere, ascuns. Banksy a scris pe pagina sa de Instagram, un citat din Picasso pentru a îşi asuma această distrugere programată şi bine planificată: „Dorinţa de a distruge este de asemenea o dorinţă creativă” (The urge to destroy is also a creative urge).

Dacă Banksy a distrus voit, public, o lucrare de-a sa vândută pentru 1,4 milioane de dolari, în 2013 a oferit spre vânzare opere la sume modice. Graffiti-uri realizate de Bansky au fost vândute, în 2013 în New York, pentru 60 de dolari de către un bătrânel simpatic, într-o expoziţie stradală, organizată în Central Park. Această vânzare insolită, pop-up, cu lucrări Bansky a avut un stand simplu, un titlu Spray Art. Lumea a trecut pe lângă stand, fără să îl bage în seamă. Ulterior Bansky pe site-ul său şi-a asumat lucrările menţionând că cei care au dat 60 de dolari au cumpărat un Banksy original. O lucrare insignificantă de 60 de dolari, dintr-o dată a devenit o opera de artă originală a cărei valoare va creşte cu timpul.

Banksy, prin fiecare lucrare pe care o realizează, frizează cu conceptul de artă-nonartă, valoare- nonvaloare, multe dintre lucrările sale sunt sprayate pe pereţi şi nu pot fi preluate şi expuse într-o galerie de artă. Banksy a achiziţionat dintr-un magazin second hand, o lucrare cu un peisaj, asupra căreia a intervenit. Astfel a adăugat un personaj îmbrăcat într-o ţinută nazistă, personaj care stă pe o bancă şi admiră lacul şi munţii. Pânza ce prezenta un peisaj cu lac şi munţi, realizat în ulei pe pânză de un anume ID Sager, a devenit opera Banalitatea banalităţii răului de Banksy, vândută în scopuri caritabile pentru suma de 600.000 de dolari. Interesant este că Banksy a lăsat şi semnătura autorului prim al peisajului, şi a adăugat şi semnătura sa. Subiectul abordat este unul sensibil, şi anume acela că faptele de genocid nu sunt realizate de fanatici, de socipati, ci sunt infăptuite de oameni simpli care pleacă de la premiza că acţiunile lor sunt normale, date fiind circumstanţele politice, sociale şi economice.

Banksy este un artist fără nume, fără data de naştere, fără un parcurs educaţional cunoscut, însă a reuşit să devină un artist iconic pentru arta contemporană.

Atât Banksy, cât şi Maurizio Catellan sunt exemple de artişti contemporani capabili să găsească resursele pentru a depăşi barierele între artă – non-artă, vizibil şi invizibil. Dacă Denunţul lui Maurizio Catellan este expus într-o galerie de artă, şi este expus în muzee, multe lucrări grafitii create de Banksy sunt acoperite cu var alb sau distruse prin preluarea lor din locul public iniţial propus de artist.

Spaţiul unui muzeu, spaţiul unei galerii de artă transformă orice lucrare expusă în operă de artă. Un obiect banal devine astfel o opera de artă, şi viceversa dacă cei care achiziţionează/panotează o lucrare nu îi acordă valoarea meritată. A achiziţiona opere de artă contemporane este relativ uşor, însă a avea flerul de a descoperi artiştii care vor reuşi să pătrundă în lumea artei internaţionale este o loterie, cu sanşe ce pot fi îmbunătăţite prin cunoaşterea statusului artei.

Mihaela Ion este manager cultural și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul online Introducere în Arta Contemporană.

Ingrid Boeru 
mai mult
ActualitateArtăPersonalități

Rudolf Hametovici Nureev

by 24 PH ARTE on
Nureyev_10_Allan_Warren

Rudolf Hametovici Nureev (în tătară, Rudolf Xämit ulı Nuriev, în rusă Рудо́льф Хаме́тович Нуре́ев) (n. 17 mai 1938 – d. 6 ianuarie 1993) a fost un balerin de origine tătară din Uniunea Sovietică. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai talentați balerini ai secolului al douăzecilea

Biografie

Nureev s-a născut în zona Irkutsk, în timp ce mama sa călătorea cu trenul (prin Siberia) spre Vladivostok. Aici bunicul său, de origine tătară, era comisar politic. A copilărit în Bașchiria, în apropiere de Ufa. Încă de mic copil a fost atras de dansurile folclorice bașkire. Din 1955 a început să urmeze cursurile de balet, fiind invitat la Institutul Coregrafic din Vaganova, patronat de Școala de balet Kirov din Leningrad. Cu toate ca a început studiul baletului la vârsta de 17 ani, târziu pentru a face carieră de balerin, a fost repede recunoscut ca fiind balerinul cel mai talentat pe care școala l-a avut. În scurt timp, Nureev va deveni unul dintre cei mai faimoși balerini ruși, fiind invitat sa danseze la Viena.

Anul 1961 a fost un punct de cotitură în viața lui: în urma unui accident, prim-solistul Baletului Kirov, Konstantin Sergheev, nu a mai putut dansa, iar în locul acestuia, pentru o prestație la Paris, a fost ales Nureev. Prezența sa i-a uimit pe specialiștii în tehnica baletului.

La Paris ia hotărârea să nu se mai întoarcă în Uniunea Sovietică. În această perioadă l-a cunoscut pe balerinul Erik Bruhn, care i-a devenit protector, prieten, cât și partener de viață.

În 1962, este invitat de către balerina Margot Fonteyn pentru a dansa într-o gală de balet, alături de Royal Ballet, la Londra.

În anii ’70, a jucat în mai multe lungmetraje și a ajuns în Statele Unite pentru un spectacol preluat de pe Broadway: Regele și cu mine..

În 1983, devine directorul Baletului Operei din Paris.

În 1988, Nureev este numit Cavaler al Legiunii de Onoare.

În 1992, ministrul francez al culturii i-a acordat ceea mai înaltă distincție a Franței în domeniul artistic: Commandeur des Arts et des Lettres.

A murit la vârsta de 54 de ani. Este înmormântat în cimitirul Sainte-Genevieve-des-Bois.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Nuriev

 

mai mult
ArtăPromovateSport

Dan Stuparu: Arta caligrafiei – artă marțială

by Leonida Corneliu CHIFU on
DAN STUPARU 12

 

În ziua de 25 a lunii trecute, s-a sărbătorit Ziua Mondială a Karate-ului. Am publicat atunci două materiale avându-l în centru pe regretatul sensei Dan Stuparu (20 octombrie 1951-30 aprilie 2013), plecat din lumea aceasta la doar 61 de ani. (Reamintim faptul că, printre alte demnități, Dan Stuparu a fost președintele Federației Române de Karate Tradițional din 1993, când din Federația Română de Arte Marțiale, FRAM, s-a desprins mai întâi, Federația Română de Karate Tradițional și Discipline Asociate, apoi Federația Română de Karate Tradițional, FRKT, vicepreședinte al Federației Europene și președinte al Federației Balcanice de profil. Inginer și arbitru internațional de categoria A – ITKF).

La câteva zile după eveniment, mi-am amintit de o altă întâlnire pe care am avut-o, prin 2006, cu sensei, cu prilejul unei competiții desfășurate la Ploiești. Dar nu la acea competiție doresc să fac referire acum, ci să desprind câteva idei din conversația pe care am purtat-o atunci cu distinsul oaspete. Înainte de a trece la fapte, am decis, în glumă, după ce am ratat data de 25 octombrie (cum aminteam la început – Ziua Mondială a Karate-ului), să public acest material pe 7 noiembrie, întrucât pe 7 noiembrie (stil nou) se serbează și Marea Revoluție Socialistă din 25 Octombrie (stil vechi)!

O competiție care aștepta să se nască

Sensei Dan Stuparu dorea să întemeieze o competiție care să se numească… Turneul Campionilor. ”Modelul este furnizat de Cupa Mondială de Karate Tradițional, la care participă primii opt sportivi (atât la băieți, cât și la fete), care au întrunit cel mai bun punctaj la sfârșitul unui sezon, la probe individuale (kata și kumite). Pentru aceasta însă, trebuie să atragem sponsori și să facem în așa fel încât să fie totul televizat. Trebuie să conving ANS-ul, să încerc să le explic șefilor Agenției că sportivii noștri sunt printre cei mai buni. Apoi, că avem și cei mai buni arbitri din lume”, ne-a declarat Dan Stuparu, care ne-a mai amintit că și la Turneul Campionilor la tenis se întâlnesc la sfârșit, an de an, cel mai bine clasați tenismeni din sezonul respectiv.

”Ne rupem oasele și nu luăm nimic” sau mașina

Am remarcat absența sportivilor români la Cupa Mondială, deși aceștia se numără – într-adevăr – printre cei mai buni din lume. Este de ajuns să amintim doar rezultatele obținute la acea vreme și mai târziu de secțiile ploieștene Conpet–Petrolul (antrenor: Aurelian Nicolae), care furniza cei mai mulți sportivi loturilor naționale, și de cele ale CS Petrom (antrenor: Liviu Apostol). Secția Conpet-Petrolul a dat campioni mondiali și europeni atât sub culorile României, cât și în competițiile europene intercluburi (campioană europeană). ”La Cupa Mondială nu reușim să ajungem. Și chiar dacă am obține biletele, nu vor sportivii. <<Ne rupem oasele pe-acolo și nu luăm nimic>>, spun. Or, polonezii, care au ieșit – ca și noi – din comunism, dacă reușesc un titlu, câștigătorul are asigurată o mașină. La fel se întâmplă în Italia. Toți campionii mondiali ai Italiei au primit mașini”, ne explica președintele FRKT. Lucrurile nu s-au schimbat de atunci încoace.

Alte 400 săli de sport, dar altfel

L-am întrebat pe președinte cum i se pare sala de sport ”Octavian Belu” a Colegiului Național ”Al.I. Cuza” Ploiești, unde se desfășura prima fază a zonei Țara Românească la KT, rezervată seniorilor. ”E bunicică, însă la lipsa de infrastructură din sportul românesc nu strică încă 400 de săli de sport, dar pe proiecte serioase. Să fie bine compartimentate, să aibă săli de încălzire, tribune, săli de masaj ș.a. Îmi vine să plâng când văd ce echipament original poartă sportivii macedoneni, cu toate problemele pe care le are această țară. Este pentru prima oară, după 16 ani, când primim sume pentru echipament de la buget. 200 de milioane au fost alocate pentru echipament. E un semn bun. Eu aș impune un standard extrem de ridicat echipelor. Poți să fii bun, dar dacă ai mâncat prost și ai fost cazat prost nu poți să faci mare lucru. Aș mai întocmi un regulament și aș desemna oameni care să se ocupe numai de ținută și treninguri de prezentare impecabile. Să se facă treaba asta pentru orice sportiv care reprezintă România, nu numai pentru fotbaliști”.

În altă lume

Președintele considera că pretențiile sale sunt întru totul justificate. Karateka români au multe de spus în karate-ul tradițional mondial. Deși concurența este acerbă, noi federații naționale intrând cu pretenții în ”arena” internațională, viitorul acestei discipline în România este asigurat. ”Putem vorbi, fără exagerare, despre o școală românească de karate tradițional. Deja ne este greu să alegem dintre numeroșii tineri și copii care se fac remarcați acum. E o încântare pentru mine să-i văd la lucru. Când intru în dojo, dispar toate necazurile. Parcă sunt transpus în altă lume”.

Un amănunt

În timpul competiției de la Ploiești, ne-a frapat un amănunt. La un moment dat, aflat la masa juriului, Dan Stuparu, cu ochii pe banner-ul competiției, îi dădea o serie de indicații lui Aurelian Nicolae despre ce modificări ar putea fi aduse acestuia. Nicolae îl urmărea, atent la fiecare amănunt. Sensei-ul nu pierdea din vedere nimic. El se referea atât la ideogramele înscrise pe banner, cât și la caligrafierea acestora. Nu scăpa din vedere nici înscrisurile în limba română, nici dimensiunile banner-ului, nici felul în care acesta era amplasat.

Sugativa

După aceea, citind întrebarea din ochii noștri, Dan Stuparu ne-a lămurit: ”Un samurai trebuie să fie un intelectual, să fie poet, să fie atent la tremurul unei frunze, la o adiere, la freamătul artistic, un om sensibil care să vibreze la tot ce e în jurul lui și să-l ajute pe cel în nevoie. Mă refer la cel sărac și neajutorat. Samuraiul – titlu rău înțeles cu sensul de <<războinic>> – era un om extrem de educat. Cele două săbii erau doar marca sa și rar apela la ele. El putea foarte bine să nu lupte niciodată. Arta caligrafiei este ca o artă marțială. Hârtia pentru caligrafiat e ca o sugativă. Iar dacă trăsătura celui care scrie nu e perfectă și cu o viteză extraordinară (sau – cum se mai spune astăzi – cu un <<timing>> extraordinar), hârtia absoarbe și deformează totul. Asta înseamnă că nu s-a <<acționat>> perfect”.

                                                                                                                   Leonida Corneliu CHIFU

mai mult
ArtăInterviuPromovateSport

25 octombrie – Ziua Mondială a Karate-ului (II) Dan Stuparu: ”Din acest bazin al Prahovei ne-au venit foarte mulți campioni”

by Leonida Corneliu CHIFU on
DAN STUPARU 6

Interviu cu Sensei Dan Stuparu (6 DAN), vicepreședintele Federației Internaționale de Karate Tradițional (II)

Dan Stuparu (20 octombrie 1951-30 aprilie 2013), plecat dintre noi la doar 61 de ani,  a fost fondator și președintele Federației Române de Karate Tradițional. FRKT a luat ființă în 1993, în baza Ordinului MTS nr. 306/1993, sub denumirea de ”F.R. Karate Tradițional și Discipline Asociate”, pentru ca, în 1996, să ființeze sub denumirea și în forma actuală, respectiv FRKT. Sensei Dan Stuparu, președintele FRKT, a venit adeseori la Ploiești, ”obligat” și de performanțele karateka prahoveni, câștigători în repetate rânduri ai Cupei României. Conform regulamentului Federației, clubul câștigător devine gazda ediției viitoare a competiției. Trebuie menționat și faptul că, la puțină vreme după 1990, România s-a clasat, de cele mai multe, ori printre primele trei țări din lume la această disciplină sportivă. Noi n-am ratat nicio competiție de nivel național desfășurată la Ploiești și nici ocaziile de a dialoga cu sensei Dan Stuparu. Au rezultat numeroase articole, cronici, interviuri. Am ales de această dată chiar primul (scurt) interviu realizat în 1997, cu prilejul competiției amintite la început.
Nu este lipsit de semnificație faptul că FRKT ființează sub Înaltul Patronaj al Casei Regale a României.
Scurtul interviu care urmează a fost realizat cu prilejul finalelor Campionatelor Naționale de Karate Tradițional pentru Copii, Juniori și Tineret de la București. A fost prima mea întâlnire cu sensei Dan Stuparu, care ne-a răspuns cu multă amabilitate la întrebările pe care i le-am adresat. 

Reporter: Sensei, constat că, luându-ne cu problemele atât de delicate ale disciplinei, întârziarăm să vă întrebăm despre dumneavoastră. Vă rog să ne schițați câteva repere autobiografice.
Dan Stuparu: Născut în 1951. Balanță. Căsătorit. Am un băiețel, tot Dan pe numele său. Absolvent – promoția 1976 – al Universității din Brașov, Facultatea de Mecanică. Practică  din 1972, sub îndrumarea celui care a fost Dorel Negrea, trecut în neființă. ”Lucrăm în aceată perioadă pentru a treia ediție a Memorialului care-i poartă numele, ediție care sperăm să devină internațională”. Dorel Negrea a fost maestrul direct al senseiului Ilija Iorga, fondatorul stilului de karate tradițional Fudokan, recunoscut pe plan mondial și, bineînțeles, elev al maestrului Hidetaka Nishiyama, președintele Federației Internaționale de Karate Tradițional.

Pe maeștrii Nishiyama și Iorga îi încântă karate-ul românesc

R.: Ce cred maeștrii Iorga și Nishiyama despre Karate-ul tradițional românesc?
D.S.: Cu ambii maeștri, Iorga și Nishiyama, m-am întâlnit la Davos, unde s-a desfășurat ediția din acest an a Campionatelor Europene, și am avut convorbiri foarte apropiate, legate de soarta karate-ului tradițional, referindu-ne – în general – la activitățile pe care urmează să le întreprindem în România și în Europa, ținând cont de faptul că dețin funcția de vicepreședinte al Federației Internaționale de profil și pe cea de președinte al Federației Balcanice. Pot să vă spun, în treacăt, că maeștrii Nishyama și Iorga au făcut aprecieri măgulitoare despre karate-ul românesc. Pentru a completa reperele biografice, pot să vă mai spun că locuiesc în București, am o familie minunată, soția și copilul îndrăgesc această muncă pe care noi o depunem de 25 de ani încontinuu, pentru promovarea artelor marțiale, dar până la Revoluție, și în domeniul meseriilor în care ne-am format. Cam acestea ar fi reperele.
R.: Pentru că tot veni vorba de Davos… Cu ce ”încărcătură” v-ați întors de acolo?
D.S.: În clasamentul pe națiuni am rămas pe locul al doilea, poziție câștigată anul trecut, la București. 

Italienii vor să ia tot, indiferent prin ce mijloace

R.: Parcă remarc, totuși, o undă de nemulțumire în glasul și pe chipul dvs.
D.S.: Din punctul meu de vedere, mai puțin îmbucurător e faptul că n-am reușit să ne păstrăm cele patru titluri continentale cucerite anul trecut, la București. Ne-am păstrat doar unul. Am pierdut celelalte titluri la Enbu masculin, Fuku-go individual feminin și Kumite individual masculin, fapt cauzat de ”mici” susțineri din partea arbitrilor italieni, toate aceste titluri pierzându-le la sportivi din Cizmă. E o problemă mai veche, care a fost discutată anul acesta în Congres și care speram să se rezolve, în sensul ca nicio echipă de arbitraj să nu poată conține mai mult de un arbitru de

țară. De trei ani încoace, în componența fiecărei echipe de arbitraj – indiferent de probă – intră, în proporție de peste 50%, arbitri italieni. Noi știm că Italia are o valoare foarte ridicată și trebuie recunoscut faptul că această țară își aduce o contribuție deosebită la implementarea karate-ului la Jocurile Olimpice. Dar, pe de altă parte, nu putem să acceptăm ca pe baza acestor merite să obțină și toate titlurile.
R.: Câte medalii au obținut karateka români?
D.S.: ”Aurul” l-am obținut la Enbu mixt, prin Pavel Vancea și Gabriela Ionete. Încă o medalie de argint și una de bronz completează bilanțul delegației României. Cu această ”încărcătură” venim pe locul al doilea în rândul națiunilor. În urma noastră, Polonia.

”Urmăresc în permanență evoluția secțiilor de profil din Prahova” 

R.: Presupun că urmăriți, măcar din când în când, și activitatea secțiilor ploieștene Petrom și Voința. Cum apreciați activitatea acestora?
D.S.: Nu din când în când, ci în permanență. Sunt elevii mei direcți implicați acolo sau cei care au venit pe o filieră ocultă spre karate tradițional. Le cunosc toate activitățile. Au organizat multe competiții, chiar la nivel național, multe stagii de pregătire le facem împreună. Și rețineți: în artele marțiale organizarea este puțin diferită de cea a majorității  disciplinelor. Există o construcție piramidală care e legată de educație, pe lângă partea de organizare sportivă. I-am sprijinit, îi sprijin și îi voi sprijini, mai ales că din acest bazin al Prahovei ne-au venit foarte mulți campioni ai echipelor de juniori și tineret, medaliați la campionate europene, mondiale și cupe mondiale. De aceea, sperăm ca echipele de seniori să-și facă simțită valoarea cât de curând.

                                                                    Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

mai mult
1 2 3 … 12
Page 1 of 12