close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Actualizare: Programul pentru ședința din 17.06.2019 a Cenaclului I.L. Caragiale

afis_17_iunie_2019

Data de 17.06.2019 (sărbătoarea Rusaliilor) este o zi liberă pentru angajații Filarmonicii.

Ședința de cenaclu se va desfășura la ANDU, o terasă peste drum de liceul ALEXANDRU IOAN CUZA.

Așa că vă aștept la orele 16.45, la liceul Al. Ioan Cuza.

(din strada de la Catedrală se trece strada pe Vasile Lupu și imediat la stânga se găsește această locație).

Luați legătura între dumneavoastră pentru a fi din nou o serată literară importantă. Citește și dă mai departe…

Programul pentru ședința de cenaclu din 17.06.2019, orele 17.00
(Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

  1. Revista presei culturale
  2. Cel mai recent poem
  3. Cronica cinematografică – Mihai Ioachimescu
  4. Lectură de cenaclu – SARAH B. JABER
  5. Eseul săptămânii – TEODORU GHIONDEA

Vă așteptăm!

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, ședința Cenaclului literar I.L. Caragiale, 20.05.2019

C1

Sărbătorim repaosul ploii în adunarea stropilor de frumos și epic din noi, în cadrul ambientului oferit de Filarmonica Paul Constantinescu. O ultimă întâlnire a membrilor cenaclului din această primăvară.

Ca de obicei, prima rubrică a ședinței de cenaclu Revista Presei ne este prezentată de președintele Ioan Vintilă Fintiș, care ne aliniază la vectorii literari ai principalelor reviste culturale: România Literară (nr. 20), Ramuri, Tribuna, Apostrof și Luceafărul de dimineață. Periplul prozaic pune în evidență cele mai proaspete articole ale lui Manolescu, Daniel Cristea Enache, Ioan Holban, Dan Cristea și ale altora.

Rubrica ”Cel mai recent poem” include lectura creațiilor literare ” M-am întâlnit cu gândul tău”, o tabletă romanțioasă, plină de savoare a Mariei Bem, ” O puncție sufletului bolnav de apusuri”, a lui Dorin Boroianu și ultimul poem al Andei Mihaela Miroiu.

”Gânduri pentru suflet”, rubrica semnată de Florin Manole, ne aduce în prim plan răspunsuri la întrebări existențiale având la bază operele lui Pascal și Patapievici. Omul, ca ființă ce nu se mulțumește niciodată, ca fire insațiabilă, încearcă să îl caute și să îl simtă pe Dumnezeu cognoscibil.”Dacă lucrurile s-au întâmplat, acestea au puterea faptelor, deci noi nu putem schimba nici ceea ce s-a petrecut, nici faptele. Faptele fiind realizate de Dumnezeu, ele sunt de necontrazis.” Dialectica pascaliană comportă două secvențe controversate: pe cea a grandorii și pe cea a mizeriei, pe cea umană și pe cea a divinului, deoarece ”omul este ce poate fi mai jos, omul poate fi ce poate fi mai înalt”. Sufletul poate fi depozitarul adevărului relativ, dar adevărul absolut necesită o prezență manifestată. Inima și spiritul presupun o demonstrație logică, dar în același timp și o persuasiune dovedită. Omul de nivel subceresc poate deveni un finit într-un infinit doar accesând eul de nivel rațional la componentele imensității spațiului etern.

Fintiș și Blanca Trandafir apreciază structura bine realizată a eseului realizat de Florin Manole, având acuratețe și coerență, pe când Marian Zmaranda consideră că descrierea este greoaie, având un caracter teutonic. Sorin Vânătoru apreciază că deseori, complexitatea umană este dificil de înțeles, iar perceptele concordă între diferite religii. Conform formulei matematicianului Heuvel oamenii vor ajunge să se roage la acea formulă ca la o divinitate. Astăzi conceptul de suflet este studiat la nivel neuronal.

Domnul profesor Teodor Ghiondea ne prezintă studiul GÂNDIREA METAFIZICĂ ÎN POEZIA EMINESCIANĂ, un adevărat curs de literatură, demn de introspecțiile propriei noastre culturi. ”Poetul absolut”, Mihai Eminescu folosește în modul său original elementele metafizicii la un înalt și admirabil nivel.

1.La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă
2.Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
3.Când nu se-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
4.Când pătruns de Sine-Însuşi odihnea Cel nepătruns.
5.Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?
6.N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă.
7.Căci era un întuneric ca o mare fără rază,
8.Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
9.Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
10.Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…

Girul constitutiv al identității sale poetice conține aspecte ale metafizicii în profunzimea ideilor și în transcendența condiției umane, precum și în valențele temporalității, ireversibilității veșniciei și ale universului impus pe noi coordonate. ”Şi cum viaţa acestei lumi, cu ciclurile şi subciclurile ei de manifestare, are un parcurs regresiv – de la vârsta de aur la cea de fier, de la vârsta paradisiacă la cea a totalei degenerări – până la reintegrarea sa în Principiu, poetul ne înfățișează scenariul apocaliptic, aşa cum îl aflăm, în esenţa sa, în toate textele sacre ale tradiţiilor, fie ele religii, fie tradiţii de consistenţă metafizică.”

Timpul metafizic este un timp prezent, veșnic, un timp sărac al poeților, înalt prin atitudinea spirituală. Eternitatea noastră ca șansă este și va rămâne Eminescu. Sorin Vânătoru apreciază că Eminescu este patriarhul FIINȚEI în literatura romană. Eminescu este infinit. Nimicul nu respectă proprietățile reale, iar vacuumul reprezintă un spațiu cu o entropie care tinde spre zero. Marian Zmaranda abordează original punctul său de vedere, schelatura lui Eminescu este mistică, prin filosofii diferite. Aproape îl uitasem pe Eminescu, dar mi l-ați reamintit prin lectura eseului dumneavoastră. Frumusețea versului său este comparabilă cu bătrânețea versurilor, ca un fel de Neculce…și mă gândeam, cum Eminescu care a creat de alți câțiva limba română modernă, să îl găsești cu patina aceasta de cronicar, de letopiseț.”

Raul Sebastian Buz ne prezintă trei proze scurte, un amestec de cronică și snoave, de eseu și narațiune, pline de aplomb:
1. O dramă între mărăcini
2. Ploaia ciobanului
3. Blestemul Ursarilor

Teodor Ghiondea apreciază autencitatea stilului abordat, adevărul ține de povestea care ține. Lecturile redau realiatea rurală a unor timpuri trecute sa prezente ale ruralului prahovean. Buna dispoziție a participanților este prelungită de recitarea magistrală a lui Nicu Drăgulin care ne impresionează prin poemele ”De vorbiți mă fac că nu aud” de Mihai Eminescu și ”Rică” de Miron Radu Paraschivescu.

Refrenul estival se apropie…

(Ramona Muller)

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul pentru ședința din 20.05.2019 a Cenaclului I.L. Caragiale

phARTE

Programul pentru ședința de cenaclu din 20.05.2019, orele 17.00
(Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

      1. Revista presei culturale
      2. Cel mai recent poem
      3. Un gând despre suflet – Florin Manole
      4. Cronica unui film – Mihai Ioachimescu
      5. PROZULIZDE – RAUL SEBASTIAN BAZ
      6. UN ESEU DESPRE EMINESCU – TEODORU GHIONDEA
      7. O recitare – NICU DRĂGULIN

Vă așteptăm!

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, Cenaclul Literar I.L. Caragiale, 06.05.2019

Cenaclu6mai

… In lipsa cronicarului de serviciu, am sa incerc ”o sama de cuvinte” despre sedinta Cenaclului I.L. Caragiale desfasurata pe 6 Mai, la frumoasa Filarmonica Paul Constantinescu.

… Presedintele Cenaclului, Vintila Ioan Fintis ne-a prezentat o interesanta revista a presei culturale din tara si ne-a recitat cateva poeme interesante.

… La rubrica ”Cel mai recent poem” s-au inscris la cuvant Maria Bem, Caty Enache, Blanca Trandafir, Vali Irimia, Sorin Vanatoru si Mihai Ioachimescu. Temele abordate de poeti au balansat intre credinta si tagada, dar si intre viata si moarte.

… Eseul despre opera filosofica a lui Blaise Pascal, prezentat de Florin Manole, a trezit un mare interes si a creat o discutie in contradictoriu, in care au intervenit cu replici savuroase Marian Zmaranda, Raul Baz, Livia Dimulescu, Alice Necula si Catalin Apostol.

… Un eseu interesant si contradictoriu despre conditia omului in raport cu divinitatea a fost prezentat de Sorin Vanatoru.

… Finalul sedintei a fost acaparat de Teodor Ghindea care ne-a purtat intr-o excursie imaginara in locurile sfinte ale Islamului, religie cu multe principii si valori inca nedescoperite de catre lumea civilizata.

… Imi face placere, de asemenea sa amintesc ca au fost prezenti la sedinta Cenaclului si Leonida Chifu, Nicu Dragulin, Dan Dragus, Florin Oprea Salceanu, Robert Aristotel Avrigeanu si Mihai Benoni.

… In speranta ca v-am captat interesul va multumesc pentru atentie si va anunt ca viitoarea sedinta de Cenaclu va avea loc pe 20 mai.

(Mihai Ioachimescu)

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul pentru ședința din 6.05.2019 a Cenaclului I.L. Caragiale

cenaclu2

Programul pentru ședința de cenaclu din 6.05.2019, orele 17.00
(Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

      1. Revista presei culturale
      2. Poemul cel mai recent
      3. Un gând despre suflet – Florin Manole
      4. Serata pentru eseu – Sorin Vânătoru, Robert Aristotel Avrigeanu, Teodoru Ghiondea
      5. Lectură sub microscop – Marian Zmaranda

Vă așteptăm!

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, Cenaclul Literar I.L. Caragiale, 22.04.2019

cenaclu

În Săptămâna Patimilor, în a doua zi a Paştelui Catolic, membrii Cenaclului I. L. Caragiale s-au reîntâlnit în cadrul primăvăratec oferit de Filarmonica Paul Constantinescu. Admirăm în culisele Filarmonicii elevii şi copii antrenaţi în activităţile artistice specifice acestei perioade. Rememorez câteva momente ale adolescenţei presărate cu vocalize corale şi momente ale brigăzii artistice. Pluteşte în atmosferă mireasma pascală şi a Floriilor abia trecute. Miroase a bine, a bucurie şi iubire!

Ioan Vintilă Fintiş ne prezintă „Revista Presei”, punând în evidenţă rubrica lui Daniel Cristea-Enache din „România Literară” şi rolul benefic de revalorizare a unor poeţi trecuţi oarecum într-un con de umbră. Printre aceştia se numără şi Petre Stoica, fost coleg cu Nichita Stănescu. Se subordonează în ordinea cronologică un „canon literar” dedicat de către „România Literară” celor mai iluştri scriitori, „100 de poeţi români în 100 de ani”. Urmează articole din publicaţiile „Apostroful” (poeme de Petrişor Militaru), „Luceafărul de dimineaţă”, „Tribuna” şi „Ramuri”.

La rubrica „Cel mai recent poem” : Mihai Ioachimescu ne încântă cu „Balada unei fantome”, doamna Luminiţa Bratu cu „Când Nietzsche a plâns” , Ramona Muller cu „singurătatea inelarului” şi Anda Mihaela Miroiu cu „Liber de senin” şi „Bacoviană”. Savurăm emoţia clipelor poetice în ropote de aplauze binemeritate.

Florin Manole încearcă să ridice mingea la fileul deja consacratei rubrici „Un gând despre suflet”. Identificând în realitatea actuală, dar şi de viitor apropiat probleme în conlucrarea relaţiei educaţie-suflet, Florin Manole ne îndeamnă să cugetăm asupra concluziilor halucinante ale unui expert în educaţie asupra „vinei” profesoarei înjunghiate, la una dintre şcolile din Ploieşti. Subiectul naşte opinii divergente şi convergente, „Clubul profesoarelor” din cadrul cenaclului afirmându-şi poziţia unitară chiar şi în timpul pauzei literare. Graţiela Avram şi Maria Bem susţin obligativitatea delimitării sarcinilor educative ale unui profesor de cele administrative şi de cele „de păzitor” ale elevilor. Rolul unui cadru didactic este acela de a-i învăţa pe elevi, nu de a împărţi laptele şi cornul sau de a sta de pază, pentru a supraveghea cine intră şi cine iese din şcoală. Fiind în acelaşi domeniu de activitate subscriu că datoria unui dascăl este de a se dărui „cu suflet” acestei meserii. Pentru a se înfăptui acest lucru, trebuie să i se asigure dascălului protecţia fizică şi afectivă necesară.

Florin Manole subliniază ideea necesităţii implicării mai multor tineri în activităţile educative, de genul întâlnirilor de cenaclu, pentru a putea transmite pe mai departe convingeri semnificative, realităţi literare şi valenţe responsabile în domeniul artei. Marian Smaranda include în această ipoteză rolul activ pe care îl are profesorul în modul în care un elev poate înţelege sau nu o idee, un eşec, un efect plurivalent al unei acţiuni.

Ioan Vintilă Fintiş ne introduce în lumea sa poetică prin lectura „Coridoarele cuvintelor”.

„Singur şi fericit am să mor într-o ţară a frigului-
niciun drum către acesta nu deschide alt drum,
un demon roade secunda, în valuri gâlgâie frigul
şi mă acoperă întrutotul.

Nu mai există nimic
Doar o apocalipsă de ninsoare în care şi muntele s-a prăbuşit.”

Maria Bem apreciază scrierea poetului ca fiind o „scriere grea” din care se deduce frica de moarte, ca proces biologic şi fiziologic, dar şi energia magică a cuvântului din care poetul, parcă renaşte.
Direcţiile induse de „spovedania” literară a preşedintelui de cenaclu iscă intersecţii de păreri. Inconfundabilul Smaranda apreciază că lirica lui Fintiş este ca o „atingere calofilă, plină de metafore”, iar că să descrii o asemenea moarte „ţi-ar trebui 1000 de ani” pentru că „astfel se dezvoltă lumea textuală pe care Ion o proiectează” , „ca o stingere calmă, astfel încât revolta este ca o renaştere”.
Poetul Sorin Vânătoru consideră că poezia lui Fintiş prezintă o „metaforizare excesivă, astfel încât se pierde sensul”; „un fragment de neant, dar dacă vine Fintiş şi îl priveşte fintişian iese o lume”, dintr-un increat se produce un creat, „dar acest tip de text, după părerea mea nu se mai poartă.” <<Tematica abordată poartă amprenta talentului său „impresionist” à la Monnet.
Apocalipsa lui Fintiş este frumoasă, ca o cofetărie întreagă, nu este dureroasă>>.
Graţiela Avram apreciază natura poetică indusă ca fiind „un scenariu apocaliptic” şi o imagine vulnerabilă a morţii, un tablou antic , o „lume arzând”, „căutare a unei lumi demult apuse”.

Teodor Ghiondea afirmă că reflectarea poetică a lui Ioan Fintiş prezintă accente hermeneutice, care îl plasează pe autor într-o perioadă postmedievală a concepţiei lierare, dinainte de Renaştere. Contrastele dintre un alb clar, simţit în tăcere şi cuvintele care răspund în aceeaşi culoare realizează succesiunea dintre naştere şi moarte ca un ritual iniţiatic. Substanţa textuală rezidă în capacitatea poetului, conform spuselor lui Marian Smaranda, că „fără să îmbrace haina călugărească benedictină”, Fintiş are capacitatea de a crea o funcţie iniţială în poem, pentru ca mai târziu aceasta să capete o altă utilizare. Poetul ne concluzionează legătura indisolubilă dintre eul său contemplativ în faţa morţii şi autenticitatea apocalipsei interioare. Verticalitatea oricărui proces uman constă din punct de vedere literar în crearea unei „poezii ascensionale”, în care dematerializarea are un efect şi rol important.

Ultima rubrică a ordinei de zi ni-l aduce în prim plan pe Teodor Ghiondea cu „Muntele” (Note de lectură la „Craii de Curtea- Veche” de Mateiu Caragiale). Ascultăm fascinaţi notele de lectură şi ne cufundăm în structura textuală şi universală redată. Teodor Ghiondea aminteşte de rolul important pe care l-a avut în formarea sa literară Vasile Lovinescu („Maeştrii nu mor”). Calistrat Hogaş a străbătut Munţii Neamţului, dar a avut parte şi de o cale iniţiatică în aceste drumuri ascensionale. Traian Lazăr intervine:
– L-aţi cunoscut personal pe Vasile Lovinescu? Se spune că este mai important decât Eugen.
– Este altceva!

Se fac referiri la „Creanga de aur” a lui Sadoveanu şi la faptul că multe lucruri Vasile Lovinescu le ştia de la Eugen Lovinescu, transmise nu din cărţi, ci împărtăşite în viaţa de zi cu zi. Teodor Ghiondea ne relatează, cum Vasile Lovinescu i-a povestit: ” Într-o zi, Sadoveanu cu alţi prieteni
mergea la vânătoare pe o vreme absolut imposibilă; s-au rătăcit cu maşina şi au ajuns într-un loc unde se întrezărea o moară mică, ţărănească. Coborând din maşină şi întrebând unde se află, ţăranul le-a spus doar să nu meargă mai departe pentru că Domnul Ştefan mai poartă o bătălie cu turcii. Nu au băgat de seamă vorbele lui. Sadoveanu care cunoştea mai bine decât oricine pe lumea asta munţii, n-a mai găsit niciodată locul acela pe care l-a căutat.”
Şi Mateiu Caragiale şi Eliade descriu asemenea întâmplări în lucrările lor. Eliade are un grad circumstanţial de înţelegere.

Istoricul Traian Lazăr intervine:
– Dumneavoastră vorbiţi la nivelul al patrulea de filosofie. M-ar fi interesat să ştiu ce v-a spus Lovinescu despre Kant şi teoria cunoaşterii. Acesta folosea 4 nivele de cunoaştere:
1. cunoaşterea empirică;
2. cunoaşterea intelectuală
3. cuoaşterea raţională,
4. cunoaşterea spirituală.

Sorin Vânătoru conchide că principiul care ordonează lumea este intelectul uman şi că intuiţia intelectuală nu schimbă axa filosofiei. Inima fiind organul principal de producere a cunoaşterii raţionale, accepţia tipologică a existenţei presupune şi raportarea la spirit.

Panaghia reprezintă „totul sfânt”, Maica Domnului, iar folosirea simbolurilor în gândirea concretă nu face decât să compenseze atitudinea emoţională e eului raportat la realitate. În schimb, „gândirea ezoterică este un lanţ de aserţiuni, care nu pot fi demonstrate logic”.

Se remarcă prezenţa ezoterismului în biserică, în mod evident datorită liniei, duhovnicului şi binecuvântării. Discuţiile despre metafizică ca „ştiinţa universalului” sau ca fiind „singurul mod în care principiul arată o faţă” aprind tonusul întâlnirii şi compun matricea conceptului manifestării eului. Când metafizica este dincolo de natură, la nivel structural şi calitatea dumnezeirii se deosebeşte de Dumnezeu însuşi. Florin Manole îl citează pe Heidegger: „Metafizica este situarea noastră în nimic pentru a vedea totul”.

Compensaţia trăirilor demonstrează construirea dimensiunii existenţiale ca pe un Munte…imperativul recognoscibil suplineşte raportarea la un echilibru creativ şi ne îndeamnă să ne raportăm la mental, spiritual şi psihologic, să fim gazdele „confluenţei” de ape, de viu şi iubire, de fiinţare în simetria ascensiunii şi a coborârii universale. Viaţa este realitatea unui vis şi visul unei realităţi. Simetria trăirilor ne aparţine, când noi suntem subiecţii şi protagoniştii destinului şi creăm predicatul acţiunii. Orice text, ca şi orice acţiune de viaţă, odată finalizate, necesită o pregătire iniţiatică. Suntem călători!

„MUNTELE este ceas al destinului, dar şi condiţia pogorârii Harului, a Providenţei, a Certitudinii şi a Adevărului. Disciplina mormântului reclamă exerciţiul extincţiilor repetate şi al “trecerilor” succesive de la o stare la alta , impunând disciplina călătoriei în amplitudinea altitudinii Muntelui. Fiecare potecă ce urcă în Înalt se toarce în Abis pe Axa lumii; luând direcţii diferite, se concentrează pe Vârful Muntelui, ţesând un văl de lumină care întovărăşeşte călătorul şi îi hrăneşte taina .”

Nicu Drăgulin interpretează în finalul şedinţei „Mistreţul cu colţi de argint” de Ştefan Augustin Doinaş, de la a cărui naştere pe 26 aprilie se împlinesc 97 de ani.

(Ramona Muller)

 

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul Ședinței Cenaclului I. L. Caragiale din 22.04.2019

Cenaclu

Programul pentru ședința de cenaclu din 22.04.2019, orele 17.00
(Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

1. Revista presei culturale
2. Cel mai recent poem
3. Florin Manole – Un gând despre suflet
4. Coridoarele cuvintelor – Un poem de Ioan Vintilă Fintiș
5. TEODORU GHIONDEA – Note de lectură la „Craii de curtea – veche” de Mateiu Caragiale
5. Marian Zmaranda – Lectură sub microscop

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, Cenaclul Literar I.L. Caragiale, 8.04.2019

Cenaclu

Începutul lunii aprilie ne înflorește sufletele cu după-amiezi culturale binecuvântate. În ambientul primitor al Filarmonicii Paul Constantinescu, Cenaclul I. L. Caragiale își primește membrii, invitații și prietenii pentru descifrarea tainelor literare.

Președintele cenaclului, Ioan Vintilă Fintiş urează „Bun venit!” oaspeților Liliana Popa, critic de artă și coordonator al Cenaclului literar „Poeții Cetății” (București), poetului Emanoil Toma, poetului Nicolae Ioan Dragu, lui Cornel Chitic și scriitorului Teodoru Ghiondea. Ne sintetizează Revista Presei, ce include articole din „România Literară”, „Argeșul” și „Cafeneaua Literară”.

„Cronica unui film” ne este prezentată de Mihai Ioachimescu. „Revenge” este invitația pe care o primim cu căldură deoarece Anthony Quinn „respiră și transpiră talent”, iar distribuția și scenariul de excepție recomandă filmul în topul cinematicii contemporane.

La rubrica „Cel mai recent poem” iau cuvântul numeroși membri și invitați ai Cenaclului.

Liliana Popa concretizează rolul artei în orice formă de manifestare a ei: pictură, teatru, poezie etc. Actorul joacă în fiecare seară altfel, iar dacă în teatru arta nu rezidă în timp ca nemurire, „poezia rămâne”. Exemplifică elocvent poezia lui Corin Culcea, vechi membru al cenaclului. Însă structura compoziției lirice ca funcție supremă și redutabilă a textului rezidă în motivul schematic al Mariei Udrea, care a asumat titlurile poemelor lui Culcea într-un singur poem. Din liliputana, dar vasta „Antologie lirică” ne recită Emanoil Toma, un „scriitor de lux”. Doamna Maria Bem ne recită „ Cum sunt eu prin ochii tăi” , iar prietena dumneaei, doamna Bratu ne încântă cu ultima sa creație.

Scrierile Liviei Dimulescu și ale lui Nicolae Ioan Dragu completează cercul liric al rubricii „Cel mai recent poem”.
Teodoru Ghiondea aduce în prim planul atenției noastre un omagiu poetului Ioan Alexandru, ca simbol, ca sens și ca semnificație interioară a literaturii. Atunci când „cuvântul depășește forma” , când „cuvântul înseamnă lipsa tăcerii”, „modul în care se deconstruieşte o conștiință poetică, dacă aceasta nu are o rădăcină trainică” reprezintă accesul la sensibilitate și frumos. „Poezia este limba zeilor”

Se comemorează cel care a pus bazele ca fondator al Grupului de la Ploiești, cu ramificații ulterioare pentru Cenaclul I. L. Caragiale, cel care a fost și cel căruia numeroși membri ai acestui cenaclu îi datorează evoluția literară, Victor Sterom. Toma Emanoil prețuiește foarte mult gândul liturgic alături de Livia Dimulescu, iar noi ne alăturăm în ofranda literară ce îi este adusă marelui literat. „O caldă amintire vie!”

Seara de proză începe cu inegalabila „egiptologă”, Graţiela Avram. Un profesionist trebuie să fie întotdeauna pregătit. Surprinzător pentru mine că nu o văd la prezidiu. O întreb prin gesturi, în timpul ședinței de cenaclu de ce este printre spectatori și nu la prezidiu. Îmi răspunde mimic, ceva din care deduc, speculativ, că ar avea emoții. Într-un târziu, înțeleg că îmi cerea telefonul pentru a avea acces la textul trimis prin mail participanților la cenaclu. Graţiela nu avea textul imprimat. Îi dau telefonul. Graţiela ne încântă cu lectura sa și mă surprind din ce în ce „cunoscătoare” în ale misterului egiptean.

Remarc stăpânirea de sine a autoarei, calda intonație a lecturii, pe care, totuși, mi-aș dori-o puțin mai dinamică, mai agresivă în anumite circumstanțe episodice. Textul citit ne include în realitatea altor paralele și în meridianele altui timp de ficțiune. Iubirea nu ține cont de efectul de piramidă, de timp sau de simbolurile magice, pentru că:

„Sufletul meu te-a cunoscut din veșnicie și vom merge împreună în veșnicie…în El Duat, tărâmul zeilor antici…
Te-am așteptat cinci ani sperând că vei veni….În fiecare an îmi împodobeam sufletul cu nestemate de iubire în speranța venirii tale…

Dar tu nu ai venit…
(…) semnele le vei întâlni pe drum. Te iubesc, Kate tu nu înțelegi că eu sunt prezent mereu lângă tine și că iubirea e eterna? Da, nu mai sunt în trup lângă tine, dar în spirit te însoțesc mereu și te ajut mereu.”

Ca o continuare a îmbrățișării piramidelor și a zeităților egiptene, Kati Enache spiralează seara narativă venind în „Întâmpinarea Domnului”. Autoarea ne întâmpină cu vise și ne îndeamnă la fapte. Subconștientul trezește întotdeauna conștientul! Rațiunea poate amorți și inevitabil, va crea vise! Viața ca un dans…un dans al cărui tempo noi îl dirijăm, fie un vals, fie un menuet, fie un blues sau doar un dans în fața oglinzii. „Eram îmbrăcată elegant, cu o rochie neagră, fluidă. Pantofii de lac fini și înguști începeau să mă strângă. Mă rugam în gând să nu mă ia nimeni la dans.”

Cele două autoare se disting prin vertebra spiritualității individuale, dar în același timp, ca parte universală din spiritualitate. Dumnezeu a fost, poate mai este zeu, în unele credințe, în unele realități sau vise („Zeul care nu pedepsește”). Coșmar nu poate fi!

Ioan Fintiş consideră că atmosfera indusă de cele două lecturi de proză se aseamănă cu cele specifice lui Mircea Eliade, deoarece realitatea se confundă cu imaginația visului. Marian Zmaranda consideră că femeia vrea stomac și inimă pe parcurs, iar nevoia transpunerii visului din tabloul idilic în realitate presupune un efect imediat. Kati Enache conchide că cele trei aspecte ale prozei prezentate sunt: singurătatea, alienarea și inocența.

Schimburile de idei, destul de fervente au la bază dimensiunea supraindividuală, realismul consolidat, iluzia visului, „pofta de de a fi ceva sau cineva, fără a te confunda cu altcineva” etc. Livia Dimulescu sintetizează rolul pe care îl are proză concentrarea pe segmentul de esenţă, pe când diluarea subiectului poate plictisi cititorul prin justificări pe care autorul poate nu le percepe obiectiv.

Rubrica „Lectura sub microscop” prezentată de Marian Zmaranda aduce în prim plan volumul Luminiţei Dascălu, „Ţinutul fratelui mai mare”, în interpretarea originală a criticului literar. Acesta are un sentiment de frustare faţă de primul volum al autoarei prezentat la Ploieşti, deoarece „cuvântul nu are semnificaţii clare” „azi nu este mâine” , chiar dacă poemele sunt intense. Poezia este cerebrală, cu toate că tehnica aparte de scriere impune o „graţie cu cuţitul în mână, chiar dacă nu apare emoţia instinctivă”. Fără a se revolta, poezia Luminiţei Dascălu, are un tragism specific, e ca un cristal, pe care se pot delimita poliedre şi contururi.

Finalul unei seri minunate, pline de frumos atât calitativ cât şi cantitativ, aparţine, ca de obicei actorului Nicu Drăgulin. Ne recită magistral o poezie a unui slujitor al matematicii, Ion Barbu: „După melci”.

Ramona Muller

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, 25.03.2019, Cenaclul literar I. L. Caragiale, Ploieşti

Cenaclu2503-3

Primăvara „nichitiană” ne oferă prilejul de a-l omagia pe marele poet ploieştean cum se cuvine.

Şedinţa acestei după-amieze, cu miros de poezie coaptă în cuptor de suflet prahovean, începe cu rubrica „Revista Presei” prezentată, ca de obicei, de preşedintele Ion Fintiş. Articolele din presa naţională: „România literară” nr. 12, nr. 13, „Tribuna” şi „Cafeneaua literară” pun în evidenţă informaţia ca măsură a acceptării unui anumit nivel literar.

„Nu te amăgi că poezia estetică se face din nimic” afirmă Virgil Diaconu, care adaugă în structura sa, şi alte două tipuri de poezie: generaţionistă şi subiectivă. „Nu te feri de folosirea metaforelor şi parababolelor care se constituie ca mesaj poetic”. Caty Enache completează conceptul de limbaj poetic, prin modul personal prin care poetul se exprimă, iar folosirea unui spectru larg de metafore şi expresii necesită un bagaj vast de cunoştinţe din partea autorului.

Petru Dumitriu, un prozator important care a publicat în Franţa foarte mult, se remarcă prin faptul că potenţează în scrierile sale rolul şi influenţa emigrantului în procesul de dezvoltare a unei naţii sau regiuni, ne relatează Ion Fintiş. „Tribuna, care apare într-un format extraordinar, numai în foaie velină, este o revistă a eseurilor.”

Meditaţia asupra sufletelor în varianta egipteană, ne este oferită de nimeni alta decât Graţiela Avram, care de altfel, domină acest teritoriu, de neînţeles pentru alţii. Sufletul are patru forme (componente): 1. Ba – sufletul propriu-zis, reprezentat printr-un cocor cu cap de om; 2. Ka – este legat de trup (de aici grija pentru procesul de îmbălsămare) şi rămâne în mormânt; 3. Ran – reprezintă numele omului care trebuia păstrat cât mai mult timp în amintirea generaţiilor următoare; 4. Akn – inima persoanei cântărită cu balanţa. Sufletele egiptenilor. Dacă sufletul cântărea mai mult decât pana lui Anubis, decedatul nu mergea în rai. Sufletul cântăreşte în jur de 2 grame, conform măsurătorilor făcute de către egipteni chiar de acum 4 000 de ani. Membrii cenaclului participă fervent la discuţiile animate pe baza asemănărilor dintre credinţa ortodoxă cu obiceiurile egiptene (prezenţa strigoilor, a unor sfinţi compatibili cu unii zei egipteni etc).

Rubrica „Dorul de Nichita” aduce în prim plan creaţiile cenacliştilor Maria Bem: „ Nichita nu moare”, Caty Enache: „Nichita” şi Mihai Ioachimescu: „L-am visat pe Nichita”.

Profesorul şi istoricul Traian Lazăr ne prezintă studiul: „Nichita Stănescu şi feţele modernităţii”. Nichita Stănescu, ca şi alţi poeţi a dorit să modernizeze permanent conţinutul poziei, schimbând forme, teme şi motive. Aprofundând tema iubirii el va excela prin limbaj şi se va individualiza prin elementele şi licenţele poetice, dezvoltate ulterior în mariera lui originală.

„Individualizarea lui Nichita Stănescu s-a manifestat, în principal, printr-o nouă atitudine în și față de procesul de creație. O atitudine liberă față de forma poeziei, față de temele poeziei și față de limbajul folosit în poezie.”
Nicu Drăgulin încheie această seară de Mărţişor, o seară completată cu una din impresionantele sale recitări din registrul literar al poetului ploieştean.

Dacă există o cunoaştere a creativităţii, atunci în mod sigur există şi un mod de a reconstrui ceva existent deja, într-un alt sens, într-o altă dimensiune. Ordonarea funcţiei cognitive pe baza unor principii funcţionale în orice domeniu, în cazul de faţă, domeniul artistic, al poeziei, este, din punctul meu de vedere esenţa conştientizării actului de creaţie „nichitian”.

Ramona Muller

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronică

Ședința Cenaclului I. L. Caragiale – 25.03.2019

Cenaclu

Cenaclul I. L. Caragiale s-a întâlnit din nou pe data de 25.03.2019 pentru a-l celebra pe poetul necuvintelor, ploieșteanul Nichita Stănescu.

Revista presei literare a fost rezumată de poetul Ion Fintiș, iar conceptul despre suflet la vechii egipteni a fost expus într-un dialog imaginar cu netheru egiptean și cu lumea zeilor.

Dialogul dintre minte și suflet are loc doar în prezența iubirii, dialog care la egipteni era ilustrat prin prezența inimii (akh) ca parte a sufletului etern.

S-au recitat poezii scrise în memoria lui Nichita Stănescu, poezii ce au evocat sufletul poetului ploieștean.

Seara a culminat cu interpretarea magistrală a poeziei stănesciene de către Nicu Drăgulin, cel ce ne încântă mereu cu prezența lui magică.

La final, un eseu despre îngerul blond al poeziei românești cel care a spus: ”A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.”

Grațiela AVRAM

 

 

 

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul Şedinţei Cenaclului Literar I.L. Caragiale – 25.03.2019

Cenaclu25mar

Programul Ședinței Cenaclului I. L. Caragiale din 25 martie 2019, ora 17.00 (Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

  1. Revista presei culturale
  2. Dialog despre suflet
    Grațiela Avram și Florin Manole
  3. Dor de Nichita – Cel mai recent poem
  4. Nichita Stănescu și fețele modernității
    Eseu de Traian D. Lazăr
  5. Nicu Drăgulin
    O recitare stănesciană

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Şedinţă Cenaclul Literar I.L. Caragiale – 11.03.2019

Cenaclu1

În atmosfera boemă a începutului de primăvară, membrii cenaclului ploieştean s-au reîntâlnit la Filamornica „Paul Constantinescu”.

La începutul şedinţei, preşedintele Ioan Vintilă Fintiş prezintă „Revista Presei Culturale” evocând în revista „Argeş” prezenţa literară a „trei trandafiri” ploieşteni: Blanca Trandafir, Diana Trandafir şi Constantin Trandafir. Din „România literară” ne consemnează intervenţia lui Daniel Cristea Enache asupra consistenţei operei poetului Ioan Alexandru, un poet remarcabil al anilor 60 şi nota distinctivă a lirismului celui care a fost inconfundabilul Baconsky. De asemenea, Vasile Igna, un poet „uitat” semnează prezent în condica de prezenţă poetică a revistei. Revista „Tribuna” poartă amprenta unui articol „Inedite”, a lui Christian Crăciun.

 

Asupra sufletului am meditat împreună cu Florin Manole ca o „trezire din nihilism”, convertind în discuţie problematica ştiinţifică a lui Pascal (existenţa aplicată a lui Dumnezeu) şi faptul că mintea omenească nu are niciun algoritm de calcul, fiind ireductibilă. Limitele raţiunii cer fapte, raţiunea este un primat al faptelor, iar faptele sunt concepute de Dumnezeu pentru că de la ele începe lumea.

Domnul Octavian Onea ne încântă cu o istorioară plină de sarcasm, ironie şi umor „Oblio”, râsetele doamnelor prezente umplând sala de veselie; un Caragiale cotidian adaptat şi adoptat noii structuri politice româneşti, el rămânând actual în orice condiţii.

Fintiş Ioan Vintilă îl prezintă pe Daniel Bănulescu, un important şi original scriitor al literaturii române, format pe plaiuri prahovene. Autor al volumelor: „Te pup în fund, Conducător Iubit!”, „Diavolul vânează inima ta” şi a Trilogiei de poezie cuprinzând : „Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului”, „Balada lui Daniel Bănulescu” şi „Daniel Bănulescu al rugăciunii”, ediții definitive, este tradus în numeroase limbi.

Invitatul serii ne citeşte din caietul studenţesc un fragment din romanul său, în care personajul principal, Bravul Conducător, „Nicky” (Nicolae Ceauşescu) este însoţit de câinii săi credincioşi Corbu şi Şaroma, într-o realitate ce dislocă mitul dictatorului român. Textul selectat prezintă o societate gata să falsifice în cunoştinţă de cauză individualitatea umană într-o viziune originală, sarcastic-ludică prin detaliile precizate. O societate de lingăi îşi justifică deseori comportamentul prin înzestrarea genetică şi/sau intelectuală de care dă dovadă.

Marian Zmaranda apreciază proza scriitorului ca fiind captivantă, iar fantoma lui Ceauşescu escortată de câinii cu puteri fantastice în cadrul unei evocări ce nu este ternă, face ca împletirea fantasticului cu plauzibilul să aparţină tipicului naţional „haz de necaz”.

Şi ceilalţi membrii ai cenaclului Mihai Ioachimescu, Florin Manole, Livia Dimulescu apreciază originalitatea din tehnica narativă a lui Daniel Bănulescu.

Partea finală a întâlnirii este dedicată unei evocări şi anume, scriitorului Cristian Popescu. Daniel Bănulescu referindu-se la cel care a fost prietenul său, consideră că acesta poate fi încadrat printre primii cei cinci scriitori români aflaţi în topul literaturii române, din ultimii 100 de ani. Cu toate că a trăit doar 36 de ani, Cristian Popescu râmâne un scriitor destul de puternic, un fel de Kafka al României, fiind recunoscut la nivel naţional şi internaţional. Şi-a dorit foarte mult să se integreze social chiar dacă a suferit de schizofrenie. Este foarte mult susţint de sora sa. Este cel care a susţinut că poezia este o stare normală a omului de rând, aceasta fiind prezentă în orice aspect cotidian şi în orice colţ urban. În prezent opera lui este extrem de rară, de peste 20 de ani nu a mai fost publicat nimic din ceea a scris. Ne-au rămas de la el 62 de caiete şi foarte multe manuscrise care aşteaptă să vadă lumina tiparului.


Actorul Nicu Drăgulin completează apoteotic prin lecturile din opera marelui scriitor o seară de o mare încărcătură emoţională şi de valoare artistică autentică.

(Ramona Muller)

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Să ne amintim: CENACLUL „I. L. CARAGIALE”, DUPĂ 20 DE ANI DE ÎNTRERUPERE ŞI 50 DE ANI DE EXISTENŢĂ.

Cenaclu 50 ani

Vă invităm cu drag luni, 7 martie 2016, ora 18,00, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti, Sala de Concerte „Ion Baciu”, unde va avea loc întâlnirea după 20 de ani de întrerupere şi 50 de ani de existenţă a istoricului cenaclu „I.L.Caragiale” din Ploieşti (condus pe rând de scriitorii George Moroşanu, Anton Tănăsescu, Florin Dochia, Romea Cantemir, Ioan Mihai Cochinescu, Ioan Vintilă Fintiş).

Vor susţine microrecitaluri solişti instrumentişti şi vocali, va avea loc un recital de poezie şi un dialog între poeţi, va fi proiectat filmul artistic „Umilinţă” în prezenţa regizorului Cătălin Apostol, se redeschid porţile cenaclului pentru toţi creatorii şi iubitorii de literatură, muzică, arte, film, dans, teatru. Vă aşteptăm cu sinceră prietenie! 🙂

Cu mulţumiri speciale pentru: Vlad Mateescu, Galea Ilie, Catalin Apostol, Ioan Vintilă Fintiş, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Ioan Vieru, Ioan Mihai Cochinescu şi Florin Andreescu, Lucia Gruescu, Sorina Ianculescu, Marin Marian, Lucian Vasilescu, Catalin Tzetze, Arthur Teodorescu, Florin Toma, Florin Sicoie, Bogdan-Lucian Stoicescu, Christian Craciun, Cris Mariana, Florin Dochia, pentru contribuţia din perioada anilor ’80, in care au mai activat şi scriitorii: Romea Cantemir, Martin Culcea, Gheorghe Iova, Daniel Banulescu, Radu Aldulescu, Ion Stratan, Florin Iaru, Puiu Damian Spiridon, Mihai Vasile, Emilia Vasile, Anton Tănăsescu, George Moroşanu, Costin Lupu, Sever Avram, Ion Vergu Dumitrescu, Bibi Vasilache, Ştefan Plăiaşu, Doru Bogdan, Nelu Stan, Mihai Ispirescu, Persida Ispirescu, Constantin Hârlav, Nic. Dumitrescu, Reli Ionescu, Ioan Cordoş, Călin Angelescu, Florin Oprea-Salcieanu, Dan Mocănescu, Nicolae Stan, Ioan-Dan Nicolescu, Vladimir Deteşanu, Nicolae Ion Dragu, Maria Georgescu, Lili Enoiu, Marian Popescu şi mulţi alţii.

În montajul foto, imagini de arhivă de la întâlnirile optzeciste ale cenaclului „I.L.Caragiale” în Ploieşti, Câmpina, Slănic, Mizil, Pucioasa, Târgovişte, Văleni, Urlaţi şi multe alte localităţi. O fericită prietenie îl reunea, periodic, cu „Teatrul Equinox” (actualmente Centrul Dramatic Mythos) condus de regizorul Mihai Vasile şi cu Filiala „Muntenia” a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAF) condusă de artistul fotograf David Friedmann.


Următoarea ședință a Cenaclului ”I.L.Caragiale” va avea loc luni, 11 martie 2019, orele 17.00

mai mult
1 2
Page 1 of 2