close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclul I.L. CaragialePoeziePromovate

Poezie

#

eu îți adun
urmele pașilor
și le readuc acasă
le spăl frumos
apoi le întind pe sârma
de uscat rufe
să se albească
și să nu le mai
recunoști
după mult timp
luna a coborât iar
pe pământ
ne-am plimbat la braț
toată noaptea
pășind peste apele râului
ca pe asfalt
urletul lupului alb
rănit mortal
din dragoste bolnavă
apoi noaptea rămâne
în lenjerie intimă
de un roșu mortal

 

Dan Drăguș

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Grănicer la Vama Cuvintelor – Cronică literară a Cenaclului „I.L.Caragiale” Ploieşti (14 noiembrie 2022)

WhatsApp Image 2022-11-16 at 3.52.35 PM

Grănicer la Vama Cuvintelor

Cronică literară a Cenaclului „I.L.Caragiale” Ploieşti (14 noiembrie 2022)

 

În cadrul rubricii Cine-filonul, Mihai Ioachimescu ne prezintă Principiul dominoului (titlul original: The Domino Principle), care este un film thriller american, realizat în 1977 de regizorul Stanley Kramer. Adam Kennedy a scris scenariul bazat pe romanul său omonim; un film ce poate fi încadrat la genul thriller politic. Gene Hackman e magistral în acest film, interpretând rolul unui condamnat eliberat din închisoare de către o organizație criminală, cu scopul de a se servi de experiența sa în Războiul din Vietnam pentru asasinarea unui adversar. Pelicula cinematografică este susținută de o distribuție de mare talent: Gene Hackman, Richard Widmark, Candice Bergen, precum și Eli Wallach.

Potrivit tematicii alese în această săptămână, reîntoarcerea la origini, Emilia Luchian ne prezintă două legende sortite a ne face să dăm timpul înapoi. Este vorba despre Legenda Lupului Dacic, Lupul Alb al Dacilor Liberi și despre Legenda lui Decebal și a lui Șuier, lupul său, după al cărui cap a fost realizat stindardul de luptă al armatei dacice. Apariţia steagului dacilor este legată şi de o legendă care spune că Decebal ar fi fost salvat de la moarte de un lup, pe care regele dac l-a scos dintr-o prăpastie, pe când animalul era pui şi avea un picior rupt. Decebal ar fi dus acel pui de lup în cetatea Sarmizegetusa şi s-a îngrijit de el. După ce s-a vindecat, regele dac l-a domesticit, iar lupul a devenit mare şi voinic. Atunci când se înfuria, animalul scotea un scheunat subţire, motiv pentru care Decebal i-a pus numele de Şuier. Într-o iarnă, regele dac, împreună cu Şuier, au mers în pădure la vânătoare, însă din vânător, Decebal a devenit vânat. O haită de lupi l-a înconjurat pe regele dac şi pe lupul său domesticit. Şuier a început să se lupte cu animalele sălbatice, dornice de harnă proaspătă, dându-i ocazia lui Decebal să fugă şi să se poată urca într-un copac. De acolo, a început să tragă cu arcul în haita de lupi, care s-a speriat şi a fugit în pădure. Din nefericire, Şuier a murit sfâşiat de lupii sălbatici, însă a reuşit să-şi salveze stăpânul. Când s-a întors în cetate, Decebal i-a cerut unui fierar să-i facă din metal un cap de lup, cu gura căscată, exact ca cel al lui Şuier, iar unui cojocar să coase pe acel cap pielicele de ied, sub forma unei pungi. După ce a prins acel cap de lup într-o prăjină, la bătaia vântului, acesta a început să şuiere şi astfel ar fi apărut steagul de luptă al dacilor. 

Pentru cele mai noi creații literare concură următorii membrii ai cenaclului: Cati Enache (Schimb de idei), Luminița Bratu (Poem în poveste), Ionel Sima (Toamna), Maria Bem (Frunze), Ofelia Davidescu și Mihail Ivănescu.

Noua rubrică Lecția de poezie înșiră o minunată ștafetă între Lumința Bratu (Puţinul meu mi-ajunge – Robert Burn), Emilia Luchian (Omar Kahayam) și Mihai Ioachimescu (1 Cor. 13:4-1).

Ramona Müller povestește colegilor despre Salonul literar ”Geo Bogza” (Maratonul Literar), găzduit de Casa de Cultură din Câmpina. Coordonat de poetul Florin Dochia și directorul Casei de Cultură, Alexandra Toma, maratonul i-a inclus pe poeții Florin Ciocea, Mariana Cîlț, Evelyne Maria Croitoru, Călin Dengel, Livia Dimulescu, Maria Dobrescu, Anda Mihaela Miroiu, Ramona Müller, Maria Nicolai, Coca Popescu, Codruț Radi, Cezara Răducu, Mircea Teculescu, Blanca Trandafir, Diana Trandafir, Ioana Sandu, Daniela Șontică, Ștefan Alexandru Sașa, precum și pe câțiva tineri de la Colegiul Național Nicolae Grigorescu din Câmpina. Surpriza evenimentului a fost recitalul susținut de binecunoscutul interpret de muzică folk, Emeric Imre. Ramona le dăruiește celor prezenți câteva exemplare din ultimele numere ale Revistei Urmuz și Revista Nouă.

Prezentarea continuă cu invitatul serii, scriitorul Christian Mocanu. Originar din Câmpina, județul Prahova, Christian Mocanu are un CV impresionant. Cunoscut autor al unor cărți de versuri cu rezonanță și adevăruri istorice, invitatul nostru ne spune povestea câtorva cărți, impresionante de altfel: Poeme Belagine, Cronica DAVO GHETĂ, O ISTORIE A NEAMULUI ÎN VERSURI ȘI MAGICA GEȚIE. “Toate poemele mele încearcă să fie un cerc și îmi doresc ca ele să nu se sfârșească, pentru că eu nu știu când se termină un poem”. Spiritualitatea Zalmoxiană a influențat lumea mai mult decât am putea crede, mai mult decât lasă să se vadă istoria oficială. Din Arcul Carpatic și până în cele mai îndepărtate zone ale Europei, principiile religiei Zalmoxiene, legile care i-au dat direcția, au hrănit multe generații de oameni… Așa numitele Legi Belagine sau Legile Frumoase sunt amintite de nenumărați învățați, din antichitate și până în Epoca Modernă. Nu întâmplător Pitagora recomanda adesea, acum 2.500 de ani, ca lumea să ia învățătură de la geți… 

Forma poetică aleasă de către autor, cea a rondelului scris într-o ortografie veche, bazată pe principi etimologice, dar și versul metric alexandrin sunt argumente convingătoare ale originalității și acurateții profilului său literar. Parfumul și gustul vechii limbi, astăzi par greu de definit. Evantaiul de comori lingvstice îi ispitește doar pe cei cu adevărat cunoscători ai graiului. Este important ca generația Instagram-ului și a Tik-tok-ului să cunoască și să înțeleagă valoarea slovei românești, desprinsă din lada de zestre a istoriei noastre. Pentru că această limbă este solul pământului fertilizat prin expresii, evenimente și simțiri de mii de ani. Este o lume ce dispare, o lume mai greu de înțeles pentru cei de azi, o lume care se îndepărtează. Pe lângă nevoile materiale (hrană, îmbrăcăminte adăpost), omul mai simte nevoia și de comunicare, în cadrul căreia conținutul, forma și expresia sunt elemente definitorii ale culturii. Matricea etno-socială a fiecărei nații depinde de geneza ei. Cărțile lui Christian Mocanu redau un întreg proces de revalorificare a circuitului vieții în prezentulmnostru viu, ele constituindu-se ca un adevărat îndreptar de minte, inimă și aleasă purtare pentru cei tineri, pentru cei care vor și pot să se întoarcă la picătura de apă vie a izvorului națiunii noastre. Greu de descris emoția la auzul relatării că volumul O Istorie a Neamului în versuri, scris cu ocazia Centenarului, un adevărat AND al culturii și spiritualității românești a fost tratat cu indiferență și toate exemplarele au fost aruncate la Schmelz (gunoi, rebut –lb. germană). Greu de înțeles este și faptul că unor asemenea publicații valoroase nu li se face publicitate.

MAGICA GEȚIE este este o ofrandă adusă strămoșilor noștri. Fiecare poezie este însoțită de fotografia unui obiect din piatră sau ceramică, vechi de mii de ani. Acestea provin din diferite culturi (Gumelnița, Cucuteni, Vădastra, Hamangia). Destul de conservator, pentru poetul nostrum, gustul nedezmințit al originalității trebuie transmis prin forța creatoare a obiectului, a simbolului și a limbii scrise și vorbite din generații. Succesiunea ireversibilă a vârstelor până în trecerea în neființă ne convinge pe noi, unii dintre români, că avem nevoie de tradiții și identitate, chiar dacă adoptăm elementele civilizației moderne. Incompetența, impostura și trădarea de neam sunt vectori activi în condițiile actuale – politice și sociale. Christian Mocanu rămâne un grănicer pentru vama scrisului românesc.

GÂNDITORUL
Pe scaun și cu capul între mâni
visà bărbatul de la Hamangía ,
alături de femeia lui cu sâni
ce‘și aşteptau menirea și magia…

Împovărat de griji și nori hapsâni ,
spre viitorul ce’şi mascà regía ,
pe scaun și cu capul între mâni
visà bărbatul de la Hamangía…

Văzând cam ce’i așteaptă pe Rumâni,
sub cine ‘o să geamă Rumânía
căzu pe gânduri mii de săptămâni
bărbatul dezvălit la Hamangía

pe scaun și cu capul între mâni…
(Christian Mocanu)

*cronică şi fotografii: Ramona Müller
**sub coord. Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu; preşedinte Ioan Vintilă Fintiş; secretari literari Ramona Müller şi Ana Lucreția Nedelcu.

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Poștașul Cuvintelor printre vagoanele vieții

WhatsApp Image 2022-11-09 at 11.44.37

Poștașul Cuvintelor printre vagoanele vieții

(cronica şedinței de cenaclu din 31 oct. 2022)

 

Ultima zi a lui Brumar, printre frunze desperecheate de trunchi și dovleci rotunzi sau sculptați, ne poartă pașii la Filarmonica „Paul Constantinescu”. Aici, simfonia toamnei ascute simțurile cuvintelor.

Mihai Ioachimescu ne prezintă, în cadrul rubricii Cine-filonul, pelicula cinematografică Cercul poeților dispăruți. Scenariul original este semnat de Tom Schulman pentru filmul Dead Poets Society -1989, în regia lui Peter Weir, cu Robin Williams si Ethan Hawke în două dintre rolurile principale. În 1990 Cercul poeților dispăruți a câștigat un Oscar pentru scenariu, premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului, premiile Cesar si David di Donatello pentru cel mai bun film străin, adunând în total 13 distincții si 14 nominalizări. Filmul relevă modelul profesorului care vede și înțelege ceea ce este ascuns în fiecare elev și se dedică pentru valorificarea potențialului tinerilor. Atunci când carismaticul profesor John Keating ajunge să predea la o școală traduțională de băieți, metodele sale neconvenționale de predare aduc un aer proaspăt sistemului. Keating reușește să își inspire studenții să își urmeze pasiunile, să-şi assume propria identitate asume și să accepte provocările, chiar dacă multe dintre situații contravin tradițiilor.

Tainele tuaregilor din Africa ne sunt dezvăluite de către Emilia Luchian. Tuaregii, „cei abandonaţi de zei” din deşertul Saharei, şi-au păstrat stilul de viaţă de-a lungul anilor. Detaliile cu adevărat facinante legate de cultura acestora stau însă în drepturile şi libertăţile de care se bucură femeile. Acestea, deşi trăiesc într-un trib islamic, au voie să umble cu feţele descoperite şi să aibă mai mulţi parteneri sexuali înainte de căsătorie. Spre deosebire de celelalte popoare musulmane, în cultura tuaregilor bărbaţii sunt cei care îşi acoperă faţa, nu femeile. „Femeile sunt frumoase. Ne dorim să le admirăm chipurile”, a fost explicaţia pe care a primit-o Butler. Datorită stilului lor de viaţă libertin, femeilor li se permite să se căsătorească mai târziu decât în alte triburi. Până atunci, sunt curtate de bărbaţi cu poezii, aceştia petrecând ore în şir „meşterind” la poemele care îi vor ajuta să câştige inima alesei lor. Şi femeile, la rândul lor, sunt învăţate de mame să le scrie poezii elogioase viitorilor soţi. Spre deosebire de alte culturi, femeile nu îşi pierd puterea şi drepturile în faţa bărbaţilor atunci când se căsătoresc. De fapt, ele deţin casa şi animalele, care sunt o resursă nepreţuită pentru tuaregi.

Cele mai recente poeme sunt citite de către Lumința Bratu, Așer Negoi, Ionel Sima și Ramona Müller. Ofelia Davidescu ne încântă cu o proză scurtă.

Noua rubrică Lecția de poezie ne reîntoarce la forma primă a conținutului poetic, lucru pus în evidență de către Luminița Bratu (Vasile Voiculescu) și Mihai Ioachimescu (Psalmul 55).

În continuare, Ramona Müller ni-l prezintă pe invitatul serii, George Tei. Cunoștințe vechi, cei doi se știu de la debutul Ramonei la Buzău din 2016. Poetul George Tei s-a născut în București în 1946, în cartierul Tei-Toboc. Are 6 strănepoți și 8 nepoți derivați din cei 4 copii. Absolvent al Școlii Profesionale de construcții-montaj, Ion Gheorghe , pe numele său adevărat, va acumula 41 ani de activitate ca lucrător la Poșta Română. Din aceștia, peste 27 ani a lucrat pe vagoanele poștale. Prin octombrie 1983, după operația de menisc la genunchiul meu drept, începusem să mâzgălesc hârtia. Cineva m-a îndrumat către cenaclul literar „Camil Petrescu”, care își desfășura activitatea în interiorul bibliotecii cu același nume, din cartierul bucureștean Drumul Taberei – Favorit. Mentorii cenaclului erau Valentin Deșliu și Nicolae V. Coban, ne mărturisește invitatul nostru. Îndemnat de mentorul său, Valentin Deșliu, Ion Gheorghe își alege pseudonimul de George Tei. Crede în prietenia adevărată și are numeroși scriitori și actori de renume în lista lui de prieteni.

A publicat mai multe cărți de poezie: „Fratele meu geamăn” – rondeluri (1995), cu o prefață a acad. Al. Balaci; „Lasă-mi dragostea” (1998), „Nu cer să mă iubiți” – rondeluri (2001), „Anna Perena” (2001), „Marsupiul îngerilor” – acrostihuri (2004), „Bolnav de timp” – selecție din cărțile publicate (2007), „Miza pe 1″ (2008), ”Niciodată Cuvintele” (2011), ”Muntele din mine” (2013), ”Remember” (2016), ”Scrisori către tine”(2020) etc. Deține numeroase premii naționale și regionale pentru poezie. Ramona Müller menționează faptul că știe, din surse personale și sigure, că multe dintre volumele poetului George Tei se găsesc în rafturile bibliotecii Familiei Regale.

În ciuda cârlionților albi și a bărbii ninse, George Tei este un poet fără vârstă. Sonetul este prințul moștenitor al liricii din Cartierul Tei. Cu un vădit simț al valorii recunoscute, dar și al modestiei, ne povestește numeroase fragmente din viața personală și literară care îi definesc orizontul de trăire și marchează nostalgia timpului.

Mă împrietenisem cu medicul care m-a operat, doctorul Iulius Schreithofer. Clujean. Lucra pe atunci la Spitalul CFR 2. După un timp a hotărât să se-ntoarcă definitiv în orașul natal. Dar înainte de plecare i-am făcut o invitație la masă. Cum nu se găseau de niciunele – era o artă să faci o masă – abia am convins-o pe nevastă-mea să imprumutăm niște bani și am comandat mâncarea de la un restaurant. Seara i-am scris o poezie soției mele, pentru că m-a înțeles. A doua zi, când eram cu toții așezați la masă, am ridicat primul păhărelul de coniac și am anunțat că am ceva de spus. Am citit poezia. Prietenul Iulică mi-a spus:”Bravo, George, ai talent!”. Autorul ne declară cum a încercat și încearcă să pătrundă în interiorul instituțiilor de învâțământ bucureștene sau din țară prin diferite forme sau proiecte, convins fiind că literatura contemporană are un rol definitoriu în dezvoltarea personalității.

În prezent este redactor-șef la Revista de cultură Contrast literar. Din colectivul de redacție mai fac parte Cornel Păunescu, Andra Duminică și Eugen Cristea. Membrii cenaclului s-au bucurat din plin de revistele primite în dar. La invitația poetului, fiecare dintre colegii noștri alege un număr al paginii cărții, din care să citească George Tei. Atmosfera caldă și prietenească dezleagă cuvintele și sentimentele în propria lor cale. Fie că este vorba despre Rondelul mioritic, Rondelul lucrătorilor de poștă, Rondelul alb sau de sutele de sonete adunate în ciorchini de sentimente, poezia lui George Tei dăruiește Întreaga veșnicie din cuvinte. „Eu sunt creat de Dumnezeu să ard mai mult sau mai puțin în fiecare” afirmă George Tei, poet remarcabil al culturii contemporane.

Prezența sa ne-a încântat și considerăm că vitalitatea și spiritualitatea autorului sunt componente de bază cuprinse în propriul filon literar.

Înmulțindu-se în grabă, transformându-se-n suspine.

Cu tăcerea de te lauzi, crezi că viețile-s cuvinte

În această lume crudă ce se laudă pe sine/

 

Dacă nu îți aperi timpul care, încă, nu te minte

Cine să îți creadă versul și căderile în tine?

Viitor rămas în urmă și trecut cătând  ʹnainte…

                                          Sonet XI-George Tei

 

 

*cronică şi fotografii: Ramona Müller

**sub coord. Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu; preşedinte Ioan Vintilă Fintiş; secretari literari Ramona Müller şi Ana Nedelcu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Artistul ca apostol ~ secvențe cinematografice în cadrul cenaclului „I.L.Caragiale” Ploieşti (17 oct.2022)

6

Cele mai recente căderi ale frunzelor lirice și împliniri tomnatice prin poeme sunt revitalizate de către Luminița Bratu, Doina Ofelia Davidescu, Maria Bem, Ramona Müller, Ionel Sima și Mihail Ivănescu.

Sunt trecute sub microscopul rezolvării câteva probleme administrative care țin de structura organizatorică și funcțională a cenaclului. Mihai Ioachimescu ne prezintă, în cadrul rubricii Cinefilonul, pelicula Pisica albă, pisica neagră, realizată în anul 1998. Conceput inițial ca un documentar despre muzica lăutărească, primul film făcut de Emir Kusturica după ce și-a anunțat retragerea din industria filmului ca urmare a scandalului în care a fost implicat proiectul său anterior, “Underground” (1995), “Pisica albă, pisica neagră” (1998), denumit inițial “Musika Akrobatica”, a ajuns să reprezinte, după decizia acestuia de a-i adăuga drept fir narativ o poveste reală auzită în vecini, o comedie ficțională parodică, fără prea mari implicații politice și
fără un mesaj clar, cu un ritm alert dictat de cel al muzicii pe care e bazat. Matko (Bajram Severdzan), un pungaș de mîna a doua, trăiește alături de fiul său de șaptesprezece ani, Zare (Florijan Ajdini), pe malul Dunării. După ce una dintre afacerile sale eșuează, el ajunge să îi datoreze o sumă mare de bani gangsterului Dadan (Srdan Todorovic). Neavînd cum să o plătească și nevoind să aibă probleme cu acesta, Matko îi propune lui Dadan să îl căsătorească pe Zare cu sora acestuia, Afrodita, o femeie pitică de care știe că-și așteaptă în zadar bărbatul visurilor. În ciuda protestelor lui Zare, care e îndrăgostit de Ida, și a dezinteresului manifestat de Afrodita, cei doi bat palma, iar nunta are loc. Și e o nuntă cu mare fast!

La lecția de istorie a Emiliei Luchian aflăm că maasai sunt crescători de vite, importanța bărbatului masai fiind măsurată de numărul de animale pe care le are și de numărul copiilor. Dacă are puțin din ambele, atunci este considerat sărac. Ei au rezistat întotdeauna încercărilor guvernelor din ambele țări de a adopta o viață mai sedentară. Și înainte, în epoca colonială, au
rezistat întotdeauna sclaviei. Societatea Maasai este una predominant patriarhală, iar deciziile sunt luate de bărbați, uneori cu sprijinul sau sfaturile bărbaților mai în vârstă. Obiceiurile oamenilor sunt transmise din generație în generație pe cale orală, iar infracțiunile sociale acceptă pedeapsa fizică sau plata în condimente, adică cu vite, dacă scuzele nu sunt acceptate sau cererea
de a face pace nu se realizează. În ceea ce privește religia mărturisită de maasai, aceștia sunt monoteiști, cred într-un singur zeu pe care îl numesc Enkai sau Engai. Este o ființă a naturii duale. Așa cum există un Engai Na-nyokie, un Dumnezeu Roșu răzbunător, există un Engai Narok, un Dumnezeu Negru, care este tipul bun din poveste. Există și un totem: Oodo Mongi sau
Vaca Roșie și Orok Kiteng sau Vaca Neagră; și, de asemenea, un totem animal care este leul.

Florin Manole deschide noua rubrică a cenaclului Lecția de poezie, ca un fel de reîntoarcere în trecut și la esență pornind de la conceptele lui Sorin Dumitrescu referitoare la poemele iconiceale lui Nicihita Stănescu. Astfel, Psalmul 44 apare ca o provocare la (re)învățare.

Gabriel Comanroni ne prezintă filmul documentar Marian Zidaru – Artistul ca apostol, un video suport realizat în 1993, pe vremea când era student. Scenariul și regia îi aparțin lui Gabriel Comanroni. Pelicula reflectă mișcarea religioasă și estetică a perioadei respective, promovată de pictorul și sculptorul Marian Zidaru. Pentru acesta din urmă temele simbolice și misterul dramatic îl conduc (la debutul său) către o ideologie religioasă în care el însuși el însuși își stabilește repertoriul și discursul artistic. Noțiunea de Noul Ierusalim nu este un loc, nu este o construcție, ci o stare. Artistul, ca prototip de existență, trebuie să reașeze cultura pe criterii morale și să aibă fața curată. În artă este necesar să fii mereu tânăr, deoarece tinerețea este starea de spirit fidelă în omogenitatea creației (ex. Chipul lui Iisus). Obiectul de artă ți se dezvăluie mai mult direct proporțional cu aderența legitimată de creator prin concept, compoziție și tehnică.
Reprezentările lui Marian Zidaru te îmbogățesc vertical. Aportul vizual al semnelor- carte, litere, cruce- accentuează drama umană în procesul metamorfozării. În 1994 filmul a fost difuzat pe TVR 2 de către Ruxandra Garofeanu. Ulterior, în 1995 a apărut și pe canalele RTL și Pro7. În prezent, Marian Zidaru este un sculptor plin de forță, cu un dinamism propriu și rafinat.

Mulțumim tuturor celor prezenți!
Cronică: Ramona Müller
Poze: Ramona Müller & Emilia Luchian

***sub coordonarea Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu”. Preşedinte:
Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller & Ana Nedelcu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

În cenaclul “I. L. Caragiale”, 28 februarie 1985. Lectură la bec

WhatsApp Image 2022-10-12 at 7.55.07 AM

LECTURĂ LA BEC, CU ECONOMIE. 28 februarie 1985, mai pe-nserat, la Palatul Culturii din Ploiești. În cenaclul „I.L. Caragiale”. Așa stă scris în jurnalul meu de-atunci. Pe-un ger de crăpau pietrele afară și un frig tot cam așa și-n interior. Caloriferele oprite. Lumina palidă a unui bec cu neon și cu mare economie. Cu paltoane, pulovere groase și chiar șepci îmblănite. Dar o căldură de-a dreptul solară în suflet, lecturi și dezbateri de cenaclu.

În imagine, de la stânga la dreapta: poetul Ion Stratan, poetul Florin Dochia (pe-atunci, din fericire, director al Casei municipale de cultură) și cu voia dumneavoastră chiar eu, în seara ce-mi era dăruită cu generozitate, citindu-mi micile proze în fața aprigilor confrați poeți, prozatori, dramaturgi, critici literari, muzicieni, actori, artiști. Am mai vorbit despre ei și voi vorbi mereu cu bucurie și admirație. Căci eram „mânați în luptă” de drag de literatură și uneori, nebunește, chiar mai mult, pe-acele vremuri de răstriște.

Text/foto © 1985, 2022 Ioan Mihai Cochinescu

 

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronică

Literatură tânără la Cenaclul „I.L.Caragiale” Ploieşti (cronica din 3 octombrie 2022)

40

Luni, 3 octombrie, Cenaclul literar "I. L. Caragiale" Ploiești a continuat cu lansări și lecturi de cenaclu ale membrilor tineri, pe care-i felicităm că s-au alăturat acestui demers, unicul de altfel din Ploiești. Începem cu cele mai recente creații literare, care aparțin Liviei Dimulescu, Mariei Bem, Luminiței Bratu, Andrei Dudău, Doinei Ofelia Davidescu, lui Așer Negoi, Toma Damaschin și Mihai Vulcănescu (proză scurtă).

Filmul săptămânii Scarface ne este recomandat de către Mihai Ioachimescu. Cel mai bun film cu Al Pacino în rolul mafiotului cubanez si a seducătoarei Michelle Ffeiffer în rolul Elvirei Hancock. Unul dintre cele mai bune filme cu gangsteri din istoria genului, "Scarface" marchează o colaborare fericită dintre unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile, Al Pacino şi, unul dintre cei mai carismatici regizori ai ultimelor două decenii, Brian de Palma. Realizat după un scenariu inedit
scris de Oliver Stone, care se abate sensibil de la originalul din 1931, "Scarface" este povestea lui Tony Montana, un criminal cubanez exilat la Miami, unde ajunge să-și fondeze un impresionant imperiu al drogurilor. Ascensiunea lui Montana,
înfățişată fără nici un fel de rețineri, se înfăptuiește pe multe cadavre, violența peliculei șocându-i la data premierei și pe cei mai înfocați fani ai lui De Palma. Montana își va uzurpa șeful, îi va seduce superba amantă, Elvira (Michelle
Pfeiffer), pentru ca în final să-i dea lovitura de grație, luându-i afacerea.

Emilia Luchian dă timpul înapoi, și nu pentru a ne reîntineri, ci pentru a continua serialul referitor la viața și tradițiile boșimanilor. La sfârșitul expunerii preluăm ceva din înțelepciunea unor proverbe boșimane, cum ar fi acesta: Un bărbat nu are
destule gânduri pentru o femeie.
Florin Manole aduce un omagiu poetului Ion Stratan, născut la 1.10.1955 prin lectura poemului Cădere. În continuare, sub bagheta filosofală a lui Virgil Ciomoș, Florin Manole ne introduce în lumea în care conceptul de posibil și principiul unic,
dar și lumea dualistă capătă sensuri noi de percepție.

Lectura de cenaclu aparține noului și tânărului nostru coleg, Așer Negoi, prezentat de către Ramona Müller. El ne citește câteva poeme din volumul lui de debut De vorbă cu …Timpul. Aprecierile pozitive deschid ringul comentariilor.
Ionel Simota crede că viitorul medic îmbină foarte bine în stilul său literar domeniul profesiei. Maria Bem consideră că poezia lui Așer Negoi este profundă, iar el este un exemplu pentru generația sa. Damaschin Popa, fiind cam de aceeași
vârstă cu poetul, apreciază ritmul cursiv și dinamic al scrierii. Florin Manole revine cu aceeași opinie, cum că ludicul lui Așer se potrivește stilului lui Topârceanu. În replică, poetul citește un poem nou, scris la sfatul lui Florin Manole și primit acum
o lună. Evident, Așer Negoi și-a făcut temele, gest apreciat de colegii noștri.
Gabriel Comanroni dezbate rolul și insistența cu care tânăra generație scrie cu rimă și cum uneori se pierde din conținutul și esența poemului. Aflând că Așer Negoi a lucrat cu editorul său, îl felicită pentru că cine Nu are critici nu poate evolua.
Doina Ofelia Davidescu apreciază maturitatea scrisului și profunzimea mesajelor lirice, contrare vârstei fragede pe care poetul o are, 24 de ani. Ramona Müller îl felicită pe colegul său, dându-i câteva sfaturi practice pentru dezvoltarea sa literară.
Dacă toamna se numără bobocii și recolta, la Cenaclul “I. L. Caragiale” Ploieşti se numără creațiile noi, dar și volumele recent publicate ale membrilor!

Mulțumim tuturor pentru prezență şi implicarea activă!

Cronică: Ramona Müller
Poze: Ramona Müller şi Emilia Luchian
Secretari literari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu
***sub coordonarea Asoc. “24PHarte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu;
Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

„Înfrigurare” _de Răpciune la cenaclul „I.L.Caragiale” Ploieşti (19 septembrie 2022)

39

Jumătatea lui Răpciune ne poartă pașii încă nedesfrunziți la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti.
Cele mai recente creații aparțin Luminiței Bratu (un poem dedicat Reginei Elisabeta), lui Adrian Frone și Așer Negoi.

Mihai Ioachimescu ne prezintă în cadrul obișnuitei rubrici ”Cinefilonul”, pelicula ”Legendele toamnei” (1994). Distribuția aparține unor nume mari ca Brad Pitt, Anthony Hopkins, Aidan Quinn, Julia Ormond și Henry Thomas. Nuvela tutelară și omonimă care a stat la baza filmului a fost scrisă de Jim Harisson. Un film complex, dar și emoționant în același
timp, care oglindește o adevărată dinamică familială timp de aproape 15-20 de ani, începând din primii ani ai celui de-al 2-lea deceniu al sec. XX din America. Onoarea și demnitatea, suspansul, răzbunarea, atașamentul familial absolut neclintit se împletesc în povestea celor trei frați care fac eforturi să rămână împreună.. “Trei frați, Alfred cel abil, Tristan aventurierul și Samuel, cel mai
vulnerabil, au fost crescuți într-o fermă în Montana, de tatăl lor și o familie de indieni. Sosește Susanah, logodnica lui Samuel, care va fi ucis în curând pe front. Susanah se va căsători în final cu Alfred, care face o carieră politică reușită, însă cel pe care ea îl iubește în secret este Tristan, plecat la celălalt capăt al lumii…”

Emilia Luchian continuă firul istoriei continentului african și ne prezintă boșimanii, mari iubitori de libertate.  Pentru aceștia, trecutul se suprapune şi se confundă cu prezentul si nu se pot distinge. După cele mai recente estimări, cei circa 100.000 de boșimani care au supraviețuit șocului colonizării si valurilor de migrații suferă schimbări ale modului de viață.
În general boșimanii sunt monogami și părinți model, dar poligamia nu este interzisă în cazul în care bărbatul e atât de bun vânător încât să asigure mâncarea pentru mai multe soții… E interzisă în schimb căsătoria între rude, semn că degenerescența s-a observat din cele mai vechi timpuri, comunitatea luând măsuri de protejare a speciei. Exogamia, adică obiceiul de a nu îngădui căsătoria între membrii aceleiași ginți, este clar atestată etnografic: „Dacă un boșiman vrea să se căsătorească, nevasta trebuie căutată în alt sat, înăuntrul hoardei sale nu se poate căsători.”

Florin Manole continuă seria de consideraţii asupra lui Alberto Giacometti (1901-1966) – sculptor și pictor elvețian. Alberto Giacometti este una dintre figurile majore ale culturii postbelice. Nu numai că a fost sculptor, dar și-a exprimat viziunea şi prin  pictura figurativă  și  desen . Fascinat de natura umană, cariera artistului a continuat să evolueze prin numeroasele sale întâlniri cu colegii artiști de avangardă și alți intelectuali influenți ai vremii. Cu toate acestea, stilul său rămâne recognoscibil printre o mie: figuri subțiri, adesea în mișcare și închise într-un spațiu limitat.

Ioana Radu este protagonista lecturii de cenaclu. Tânăra noastră colegă are 29 de ani și este prezentată de către Ramona Müller. De profesie jurist s-a reapucat de scris recent, după mai bine de 10 ani de rătăciri lăuntrice. Speră ca acest restart să o propulseze din lumea ei în lumea versului, deoarece ea scrie din pur escapism și din nevoia de a se elibera din angoasă.
Prima poezie citită se numește In bello veritas și face referire la războiul din Ucraina. Urmează poemele Ce-ar fi?, E frig și mi-e teamă, Călător II și Călător III.

Marian Smaranda consideră că emoția lirică a autoarei trebuie să tranșeze experiența
personală, care la rândul ei să fie redată și decantată. Florin Manole o încurajează pe tânăra noastră colegă să transpună din poemul dedicat războiului câteva strofe în plan teatral (dialog), pentru a amplifica detaliile și vibrațiile sociale. Se remarcă tendința de a scrie în rimă sub impulsul muzicalității poetice. Însă acest lucru trebuie făcut într-un mod coerent și conștient.
Ramona Müller o îndeamnă pe Ioana să țină cont de opiniile exprimate și să înțeleagă că acestea reprezintă puncte de reper pentru structura sa de bază. De asemenea, impunerea și respectarea aunor reguli de scris, eliminarea balastului și lectura sunt constante și instrumente constructive pentru profilul liric al oricărui autor. Vizibil emoționată, Ioana Dumitru apreciază sfaturile și părerile exprimate, mulțumind celor prezenți.

Mihai Drăgulin încheie o seară minunată prin recitarea unui poem scris de Adrian Păunescu. Printre noi s-au aflat alți membrii noi, tânăra Lidia Cîrstea, invitata d-nei Luchian, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Ploieşti. Tânăra a recitat câteva poeme, fiindu-i apreciate intervenția şi stilul poetic.

 

Mulțumim tuturor pentru participare!
*sub coordonarea Asoc. “24PHarte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu”
**preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş
***secretari literari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu
****poze: Ramona Müller

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Cronica şedinţei de cenaclu “I.L.Caragiale” Ploieşti 5 septembrie 2022

smart

Întâlnirile culturale şi de creaţie ale cenaclului lui Caragiale au din ce în ce mai mulţi adepţi, iar acest lucru ne bucură nespus pe noi, veteranii formaţiunii, care dau glas actului cultural în spirit caragialesc, în urbea mai marelui dramaturg.
Aşadar, pe acordurile tomnatice ale lui septembrie, am debutat în forţă întâlnirea, având alături de noi mulţi membri noi, de toate vârstele, dar mai ales tinere talente ce doresc să se afirme.

Şedinţa a debutat cu cel mai recent poem, rubrică în cadrul căreia au performat creativ următorii: tinerii Aşer Negoi, Toma Damaschin şi Andra Dudău. Apoi, în ordinea lecturii veteranilor: Livia Dimulescu, Ramona Müller, Luminiţa Bratu, Adrian Frone, Ionel Sima. În spiritu-i binecunoscut, am încheiat rubrica cu o scurtă proză a d-lui Mihail Ivănescu.
Cine-filonul, relatat întotdeauna de Mihai Ioachimescu, ne introduce în atmosfera unică a unui film românesc – ,,Bucureşti non-stop” (2015), în regia lui DanChişu.
La rubrica 11 minute de istorie, d-na Luchian ne prezintă un subiect inedit, diferit – istoria colonizării continentului African.
Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată unei lecturi de cenaclu (proză scurtă) şi a unei prezentări de eseu.

Lectura de cenaclu a d-nei Doina Ofelia Davidescu (care s-a alăturat recent cenaclului nostru) ne-a introdus într-un univers intim şi ludic al unei femei – Eva – blândețuri, tandreţuri, amărăciuni este o proză scurtă de mare intensitate. Autoarea s-a remarcat prin puterea detaliului, prin descrieri vizuale accentuate, având un spirit ludic şi un optimism caragialesc. Lectura d-nei Davidescu a debutat cu o scurtă prezentare a autoarei, realizată de Ana Nedelcu. Manuscrisul a stârnit comentarii diverse din partea membrilor, majoritatea exprimându-şi aprecierea pentru stilul abordat de autoare. Intervenții au avut loc din partea lui: Mihai Ioachimescu, Livia Dimulescu, Leonida Chifu, Ioana Dumitru, Florin Manole, Ana Nedelcu. O felicităm pe d-na Davidescu pentru acest
debut (manuscris) în sfera prozei scurte şi îi uram mult succes în tipărirea primului volum de acest gen.
După-amiaza s-a încheiat cu o serie de consideraţii asupra lui Alberto Giacometti (1901-1966)- sculptor și pictor elvețian, cunoscut mai ales pentru sculpturile sale în stil suprarealist, iar mai târziu pentru reprezentarea filiformă a figurilor omenești.
Eseul aparține lui Florin Manole, care a vorbit despre stilul sculptural al artistului prezentându-ne, de asemenea, o serie de fotografii cu operele acestuia.

 

Mulţumim tuturor pentru participare!

***sub coordonarea Asoc. “24PHarte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu
Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş
Cronică: Ana Nedelcu – secretar literar de cenaclu
Fotografii: Ramona Müller – secretar literar de cenaclu –

mai mult
Cenaclul I.L. Caragiale

În jur – Cornelia Prisacariu

WhatsApp Image 2022-09-02 at 08.30.38

În jur
Mări de mâini
Și deșerturi de picioare
Își gălăgesc micimea
În nereușința
De a câștiga
Locul întâi
La atenție.
Chipuri vagi
De oameni vagi
Cu zâmbete șterse
Din suflet
Aruncă venin
Cu boltă.
E întuneric
În inimi
Speranța și-a ascuns
Atingerea și-i
Haos și frică
Și- i frig,
Frig în sânge fierbinte
Din creierele șterse
De necunoaștere.
Mulți
Din cei ce-și spun oameni
Se luptă cu tine
Pentru o fereastră deschisă
Sau închisă într-o încăpere
Uitând că scopul existenței
Este Creșterea.
Alți mulți
Din cei ce-și spun oameni
Se-adună în haite
Ca să-ți dea lecții
Doar pentru ca esti diferit de ei
Uitând că scopul existenței
Este Bucuria de a trăi.
Alții și mai mulți
Din cei ce-și spun oameni
Găsesc un scop
În a distruge suflete
Prin tot ceea ce emană
Uitând ca scopul existenței
Este Iubirea.
Cei ce-și spun oameni
Se prăbușesc
Agățându-se unii de alții
Călcând unii peste alții
Cățărându-se unii pe alții
Uitând că scopul existenței
Este de a fi.

În jur – Cornelia Prisacariu, Ploiești,vineri 02 septembrie 2022, orele 06,25 a.m.

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeFotoPromovate

Ședința de lucru a Cenaclului “I.L.Caragiale”

WhatsApp Image 2022-08-23 at 12.59.04 (3)

Au fost prezenți: Emilia Luchian, Livia Dimulescu, Valentin Irimia, Luminița Bratu, Mihail Ivănescu, Mihai Ioachimescu, Ionel Sima, Nicu Drăgulin, Cătălin Apostol, Florin Manole, Florin Oprea Sălceanu, Corina Nistor, Chifu Leonida Corneliu (amfitrion), Maria Bem (lector) și alți invitați cărora le urăm bun venit și-i mai așteptăm.

Fotografii de Emilia Luchian

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

WhatsApp Image 2022-08-18 at 22.53.40

– Ședința Cenaclului “I. L. Caragiale” (22 august a. c.) are loc la Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga”, sala MERIDIAN – Strada Sublocotenent Erou Călin Cătălin nr. 1, Ploiești.

Sub coordonarea Asociației “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu
Președinte – Ioan Vintilă FINTIȘ

Secretar literar – Ana Lucreția NEDELCU

mai mult
1 2 3 16
Page 1 of 16