close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclul I.L. CaragialeCentru de PresăPromovate

Cenaclul Literar “I. L. Caragiale” – Ploiești. Anunț.

The Janeway Festival and A Agency presents

 

Ședința de lucru a Cenaclului “I. L. Caragiale”- Ploiești, care trebuia să aibă loc în data de 11 aprilie, la Filarmonica “Paul Constantinescu”, va fi reprogramată din cauza restricțiilor sanitare impuse de pandemie. Data pentru următoarea intâlnire va fi anunțată din timp. Membrii cenaclului și simpatizanții rămân în legătură permanentă, pentru activitățile specifice, prin intermediul publicației “24pharte.ro” și a grupului de pe Facebook, “Cenaclul Literar I. L. Caragiale – Ploiesti“.

(Centru de presă 24pharte)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Ședința Cenaclului literar “I. L. Caragiale” Ploiești, luni, 29 martie

Cenaclu-mar

 

“Timpul trece pe unde trece cu mai multă repeziciune sau cu încetineală de dragoste.
La Ploieşti, bunăoară, unde minunatul profesor de istorie Nicolae Simache, a cărui amintire o evoc eu acum cu lacrimă în cuvinte şi cu dragoste în limba latină, a nemurit în atâtea generaţii de elevi, la Ploieşti bunăoară, timpul trece prin ceasuri vechi, aşeyate în mijlocul unui muzeu, şi prin albastrele şi pătatele de ulei combinezoane ale făcătorilor de sonde. Trece timpiul prin rubine de ceasuri, tremură pământul la Ploieşti ca taurele, de cât de pupat poate să fie cu tălpile.”

Nichita Stănescu, 1976

 

29.03.2021
Şedinţa Cenaclului literar I. L. Caragiale începe lin, primăvara zburând pe strune de chitară, omagiu adus de tânărul nostru coleg Alexandru Cristian Popa, tatălui său, poetul Laurenţiu Nicu Popa (“Poveste la o cabană”).
“Revista presei” revigorată de Ioan Vintilă Fintiş , etalează reviste de artă şi literatură: Tribuna, Orizont, România literară, Cafeneaua literară, Argeş etc.

La rubrica “Cel mai recent poem” doamna Luminiţa Bratu ne citeşte ultima sa creaţie “Seri la palat” (Palatul Culturii), dedicată evenimentului “Zilele Bibliotecii Judeţene Prahova” la centenar. Valentin Irimia continuă seria sonetelor sale recitând “Târziuă”. Doamna Maria Bem punctează importanţa comemorării poetului ploieştean Ion Stratan în cadrul evenimentului mai sus amintit. Dumneai consider că personalităţile Ploieştiului, cele care dau lumină, fie că sunt ele scriitori, pictori sau sculptori trebuie mai mult apreciate şi valorizate. Ultimul poem al Mariei Bem intitulat “Sunetul” îşi poartă acordul în sala Filarmonicii Paul Constantinescu. Ramona Mȕller aruncă piatra versului “în interiorul şotronului”.

Ioan Vintilă Fintiş surprinde un alt sunet din repertoriul său liric “Piane vibrând pe sub dealuri”. Omagiul patern continuă pe textele lui Laurenţiu Nicu Popa. Fiul său stoarce anotimpul sentimental în refrene încărcate de sensibilitate (“Avem ceva”, “De eşti petală de crin”). Chitara trece din sunet în mâinile sonetistului Valentin Irimia, care antrenează atmosfera.

Cele “10 minute de istorie” susţinute de doamna Emilia Luchian aşază pe frontispiciul aducerilor aminte trei evenimente importante care au avut loc în luna martie:
1. 14 martie 1881 – Proclamarea Regatului României
2. 27 martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România
3. 31 martie 1933 – naşterea lui Nichita Stănescu
Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, a fost smulsă de Imperiul Rus în 1812, voievodatului Moldovei.
Al. Vlahuţă scria: “M-ai învăţat, durere, ce e să ai o ţară.”
Nicolae Iorga a avut un rol esenţial în pregătirea demersurilor pentru unirea cu fraţii basarabeni. Deseori el a criticat indiferenţa românilor şi a politicienilor faţă de situaţia de peste Prut şi condamna imoralitatea cinică faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Nicolae Iorga a fost mobilizat în procesul de românizare, devenind chiar viceprimarul Chişinăului. Ulterior, doctori şi profesori din Muntenia au activat pe teritoriul Basarabiei.

În 1976 Nichita Stănescu este primit la Chişinău. „Am venit de acasă, acasă” spune poetul după sărută pământul dezrădăcinat.
“Nimic nu este altceva.
Piatra îmieste verişoară
Rudă de tată îmi este pomul
Râul se trage din ochiul maică-mii
Nimic nu este altceva.
Cel de ieri şi cu cel de mâine
sunt fraţi de timp.
Cel de sus şi cu cel de jos
sunt fraţi de aer,
Nimic nu este altceva.

Mersul norilor pe cer
e siamez cu mersul norilor pe ape;
starea de tristeţe
e logodnică cu bucuria
iar jalea îmi încoronează
cu o aură de dinţi albi
râsul celui ce a apucat să râdă.

Nimic nu este altceva.
Moartea calului
se odihneşte în fundul ochiului meu.
Moartea acestei toamne
se reazemă cu ceafa pe o pernă albă de zăpadă.

Moartea se aseamănă
întocmai cu naşterea.
Nimic nu este altceva.
Ce am simţit înainte de a mă naşte
voi simţi şi după ce nu voi mai fi.
Cum a fost atunci aşa va fi atunci.

Nimic nu este altceva.
Totul este totul
iar eu sunt tu.
Nimic nu este altceva.”

Eduard Rădună ne citeşte din volumul său de versuri – Pe ţărmul din clepsidră -câteva poeme. “Vis de ţărm şi ape”, “Ţărmuri”, “Portret în roşu” etc.
Ioan Vintilă Fintiş apreciază poezia poetului-preot ca fiind o mare surpriză. Lirica lui Eduard Rădună încearcă să definească cu mare convingere o morală susţinută de versuri complete şi discrete.

Marian Zmaranda consideră volumul lui Rădună ca fiind unul remarcabil. Poetul este la a doua recitare şi prezenţă la cenaclu. Pepita lirică extrasă din filonul versului defineşte tipul existenţial al creaţiei. Fie că este vorba de rimă împerecheată, încrucişată sau de vers liber, poezia lui Eduard Rădună poate dispersa tensiunea ritmică, dar în acelaşi timp are capacitatea de a absorbi neregularităţile. Împletind elementele civilizaţiei din antica Grecie cu cele ale iudeo- creştinismului într-o manieră fertilă, poezia lui Rădună devine una de concepţie. Ritmurile şi tonalităţile filosofice deschid uneori realitatea într-o formulă destul de eterogenă. Structurată pe trei capitole : “ Genune în lumină”, “Ţărmuri lăuntrice” şi “Promontoriul vremii”, cartea poetului relevă fatul că „Eul poetic cunoaște o contopire cu universal experimentând eternitatea în limitele clipei. Iar clipei de eternitate i se opune perisabilitatea existenței; ni se adduce în prim –plan conștiința timpului.” (Gabriela Petri)

Șișul de os se străvede sub ceară
Ascuțit pe toți anii trecuți
Locurile admirate devin locuri lăuntrice, afirmă Zmaranda.

Iar timpul ar fi o apă vie
Sau o ființă de clipe care tresar
La marginea veșniciei și –să nu spui!-
O clipă de veșnicie e chiar
Un timp întreg, în plenitudinea lui.
Însă timpul trece, ora 19 revine post meridian…

Şi precum spunea Nini, poetul oraşului nostru:
“La Ploieşti, adică în acest oraş festiv al limbii române, unde întreţinerea silabei înroşeşte oul şi epitetul deraiază crivăţul iarna, la Ploieşti unde s-a înnodat frânghia limbii de gâtul unui mut pentru întâia oară şi unde prea în viitor s-a arătat limba, de Alexandu macedon ca s-o rezolve cu sobor. În ciuda dezinvolturii ei, limba, vorbirea şi garagara acoperă de fapt ca orice frunză adevărată un obiect al pudorii. Te iubesc e imposibil a spune la Poieşti.”
Dar noi îl iubim….

(Ramona Muller)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Ședința Cenaclului literar I.L. Caragiale, Ploiești

Cenaclu15martie2021

Plouă bacovian în orașul nichitian.

”În luna lui Marte” femeile sunt mai frumoase, mai venusiene…

La rubrica ”Cel mai recent poem”, Luminița Bratu ne prezintă ”Ploaie de vară”, iar Ramona Mȕller citește din volumul recent apărut (”Numele meu este altul”) ”pe fluviul sorții”. Sunt prezentate membrilor cenaclului revistele ”Atitudini vechi și noi” și ”Literadura”. Tânărul poet și chitarist Cristian Alexandru Popa ne încântă pe strune de chitară în ritm de primăvară. Marian Zmaranda ne invită să lecturăm site-ul revistei ”Steaua”, exemplificând poemele Lousei Glȕck și ale Claudiei Emerson.

Eseul lui Florin Manole ”A fi religios și a fi creștin / O perspectivă duhovnicească” pune în dezbatere însuflețirea omului prin faptă, prin Înviere.

”După cum Hristos, pe piatra apostolică și-a întemeiat Biserica, noi înșine, de trupul Său viu trebuie creștinește să ținem, pentru ca Biserica să țină tainic și la vedere, a fi temei vieții fiecărui creștin.
Și totuși, perplexitatea față de noua credință a păstrat ceva din prospețimea și entuziasmul începuturilor. Căci în paralel cu încercările omenești, fie de a ascunde, fie de a convinge numai prin evidențe, cum că nu e vorba de o înviere și chiar dacă ar fi fost să fie ceva, tot o înscenare a fost, un furt sau un eveniment, ca atâtea altele, credința într-un Hristos viu nu se va fi istovit deloc în uitare, în comuna și banala uitare, mai mult decât se întâmplă continuu cu toate aceste încercări.

Numai că a crede în această înviere și că ea a avut loc, nu este ca nicio credință, ci este credința cea nouă, este sfârșit și desăvârșire a unei credințe așa cum numai Dumnezeu poate desăvârși un lucru[12]. Argumentul e folosit de noi credincioșii numai la nevoie, dar chiar și așa, pentru o omenire întreagă ce nu așteaptă de la noi argumente, tot ce înseamnă Iisus Hristos este o noutate față de care, din primele momente s-au instalat îndoiala, reticența, suspiciunea și asta deoarece, tot pentru o lume întreagă, Iisus Hristos a înfrutat, în trup, toate religiile, toate subtilitățile acestora, inclusiv pe cea mozaică al cărei credincios era, desăvârșind astfel propria credință și pe toate celelalte înglobându-le. Pentru că fără realitatea și faptul nașterii lui Iisus Hristos, omul nu poate fi nici explicat și nici înțeles, ci cel mult abordat cu groază intelectuală, ca o infinitate sufocată, amăgitoare, ca de oglinzi puse față în față sau – pentru a nu rămâne pradă acestei singulare vanități crepusculare – ca o suprapunere de cercuri diafane în diverse culori. Și totuși, un dumnezeu văzut astfel nu înseamnă decât că o infinitate, un dumnezeu, oricare ar fi acela în superpotența lui, chiar Dumnezeul nostru creștin, dacă ar fi desprins de ideea de mântuire, asta ar face ca inclusiv distincția dintre cele trei persoane care alcătuiesc Sfânta Treime să pară arbitrară[13].”

Ioan Buduca este încântat de excepționala distincție pe care Florin Manole o face între a fi religios și a fi creștin, între religie și credință. Confuzia dintre cele două concepte poate fi foarte mare. Datorită acestei confuzii, unul ca Nietze a considerat creștinismul ca fiind ”o metafizică a călăului”. Oricâte războaie ar fi în exterior, acestea sunt doar urmări ale războiului interior. Cu cât te descoperi ca o ființă profundă, cu atât victoria interioară este mai mare și aceasta este cea care contează. Biserica nu a reușit să dezvolte o teologie clară a Învierii. Învierea trebuie reprezentată clar. În prezent vorbim prea mult despre suflet. Intelectualizăm conceptul de suflet, când de fapt trebuie să punem accent pe învierea noastră, care înseamnă învierea trupului în primul rând.

Damian Spiridon apreciază eseul lui Florin Manole ca fiind de un nivel foarte ridicat. În anul 2005, când Manole a prezentat un eseu în revista ”Idei în Dialog” (H. R. Patapievici) acestuia i s-a reproșat limbajul contradictoriu. Acum Florin Manole înregistrează un salt spectaculos. Are har și o capacitate extraordinară de a puncta și de a-și susține ideile.
Religia este în afară. Credința este în interior. Viața are sens prin Înviere, acest fapt este un plus activ.

Marian Zmaranda afirmă: ”Eu cred că sunt budist. Pentru mine aprecierile și analizele lui Manole sunt asemănătoare cu diagramele Venn. Fiecare credință este un asterix ,asta în măsura în care poți face diferența dintre credințe.” Până la urmă contează ce invață copiii la ora de religie în clasele I- IV, deoarece dimensiunea atee pe care o are populația unei țări este structurată pe o diferență specifică.

Cele ”10 minute de istorie” prezentate de Emilia Luchian ne poartă în alte lumi, mult mai vechi. Etruscii aveau o religie foarte complexă. ”Religia etruscilor cultiva credinţa în numeroase divinităţi celeste. Astfel, pe un ficat de bronz descoperit la Piacenza şi care închipuie cerul împărţit. În şaisprezece regiuni, se află înscrise numele a patruzeci de divinităţi. Alte nume sunt transmise ele izvoarele arheologice şi literare. După atitudinea lor faţă de oameni, divinităţile etrusce erau benefice sau malefic. Lumii subpământene i-ar fi aparţinut o fiinţă ciudată, Tages, nepotul lui Tinia. După cum spune legenda, acest personaj ar fi apărut din pământ, când s-a tras o brazdă mai adâncă în ţinutul Tarquiniei. Avea o înfăţişare ciudată : mic la stat cât un copil, dar având trăsăturile şi în-ţelepciunea unui om bătrân. Plugarul care l-a văzut s-a speriat şi a stri¬gat după ajutor. Atunci s-a adunat în acel loc – spune legenda – toată populaţia Etruriei. Tages (numit şi Genius) a dictat atunci regilor celor douăsprezece oraşe-state etrusce regulile pentru interpretarea semnelor cereşti, reguli ce trebuiau transmise din generaţie în generaţie. Apoi Tages a dispărut.” Disciplina etruscă se baza pe relația dintre om și zei. Etruscii aveau convingerea că viaţa se continuă şi după moarte. Împărăţia morţilor era socotită drept un tărâm al petrecerii veşnice, al veseliei. De aceea şi intrarea în această nouă stare se inaugura cu banchetul funerar, zugrăvit în cele mai vii culori pe frescele din mormintele etrusce.

Mihai Ivănescu ne prezintă câteva episoade de proză susținute de un umor cu o puternică amprentă retorică. Ironia și satira personajelor, mai mult sau mai puțin mondene – Vulpița egipteană – definesc o structură textuală care scoate în evidență postura excentrică și instabilă a ființei umane.

Vorbele pleacă în asfințit…

(Ramona Muller)

mai mult
Agenda culturalăCenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul pentru ședința Cenaclului Literar I. L. Caragiale – 15.03.2021

poesie324

Ședința bilunară de lucru a cenaclului “I. L. Caragiale” va avea loc, prin amabilitatea conducerii Filarmonicii ploieștene, luni, 15 martie, orele 17.00.

Sunt invitați, alături de membrii cenaclului, toți creatorii urbei, pentru discuții, opinii sau programări spre a-și prezenta lucrările.

Programul ședinței de cenaclu din data de 15.03.2021

  1. Cel mai recent poem
  2. Un eseu-FLORIN MANOLE
  3. Zece minute de istorie- EMILIA LUCHIAN
  4. Lectura de cenaclu -Proză de MIHAI IVĂNESCU
  5.  O recitare-NICU DRĂGULIN

(Ioan Vintila Fintis)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cenaclul literar “I. L. Caragiale” invitat al liceului “Nichita Stănescu”, Ploiești, 25 februarie, 2015

ILC1

 

Asociatia Tinerii Voluntari și Grupul de la Ploiesti alături de Cenaclul-literar-Orfeu-Ploieşti din Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga în cadrul Colegiul National Nichita Stanescu Ploiesti – o audienta numeroasa ce a participat la ședința de Cenaclu, la metodele non-formale de animare a sinelui și la momentele muzicale.

L-am omagiat pe Călin ANGELESCU, un poet ce merită să dăinuiască în memoria ploieștenilor. – “Să plângem/ bătrâneţea e un bocet final/ aici/ dar acolo/ dincolo de lumina înaltă/ unde ne scurgem fiecare în parte/ cu parte/ moarte fără de viaţă/ viaţă fără de moarte/ întors să mor acolo unde/ m-am născut dintr-o toană/ oprind ciclul somnului/ oaselor mozaic şi icoană//”

Marian Dragomir

 

La întâlnirea de ieri,am propus realizarea unui portret al lui Călin Angelescu şi expunerea acestuia undeva împreună cu un poem două…Nimeni din cei prezenţi nu ştiau că El a fost absolvent al liceului NS,başca despre formaţia Geneze ,trupă celebră în Ploieşti,având ca interpret şi textier pe Călin…

Ioan Vintilă Fintiș

 

Din pacate, generatia trecuta de profesori nu a transmis mai departe multe dintre informatiile pe care le detineau referitor la absolventi ai colegiului nostru care s-au dovedit a fi oameni de cultura sau oameni cu impact asupra generatiei din care a facut parte. Din acest motiv ii rog pe toti cei care pot contribui la alcatuirea unei istorii culturale a colegiului sa posteze aici toate informatiile pe care le detin.

Corina Barbu

Ioan Vintilă Fintiș, Ruxandra Bohat, Marian Dragomir, Valentin Irimia, Florin Manole
alături de profesori și tineri scriitori ai Liceului “Nichita Stănescu”, Ploiești, 25 februarie, 2015

(CentrudePresă)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovateTabăra Sculptură

Şedinţa Cenaclului Literar I.L. Caragiale, 15.02.2021

Revista presei literare

Revenirea la poezie, revenirea la artă, revenirea la noi…

Rubrica “Revista presei ” prezentată de Ioan Vintilă Fintiş pune în evidență ultimele apariții editoriale ale revistelor: Luceafărul de dimineață, Cafeneaua literară, Actualitatea literară, Tribuna etc.

Rubrica “Cel mai recent poem” însumează cele mai noi creații ale scriitorilor Valentin Irimia – “Alfabeţia”, Ramona Müller – “acasă e pur şi simplu”, Luminiţa Bratu – “Putea fi zen” şi Kati Enache – „Uimire”, “Faţă-n faţă”.

Cele “zece minute de istorie” ne trimit la judecata medievală. Emilia Luchian ne dezvăluie suferințele animalelor care au fost judecate și condamnate în Evul Mediu pentru diverse “delicte”.

Procesele intentate animalelor aveau două scopuri:
1. Izgonirea animalelor dăunătoare care produceau numeroase pagube.
2. Condamnarea la moare a animalelor care săvârșeau acte criminale.

Reținem aspectele bine punctuate ale realității mediului de astăzi, în care arealele animalelor sunt distruse de către om și o dată cu acestea, un întreg ecosistem.

În finalul întâlnirii membrii cenaclului vizionează filmul documentar “Memoria marmorei”. Pelicula surprinde episoade din activitatea sculptorilor din a treia ediție a Taberei Internaționale de Sculptură Monumentală – 2020, în Parcul Municipal Vest.

Text – Ramona Muller
Foto – Dumitru Paleacu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Programul pentru ședința Cenaclului Literar I. L. Caragiale – 15.02.2021, orele 17.00

memoria marmorei

Programul pentru ședința de luni 15.02.2021, ora 17.00, la Filarmonică.

  1. Revista presei culturale
  2. Poemul cel mai recent
  3. Zece minute de istorie – Emilia Luchian
    JUDECATĂ MEDIEVALĂ
  4.  Memoria Marmorei – Alice Neculea
    Tabăra de sculptură monumentală, Ploiești 2020
    Documentar de Cătălin Apostol-
    Tabăra de sculptură ÎN IMAGINI.

(Ioan Vintila Fintis)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeGrupul de la PloieștiPromovate

MOMENT ISTORIC: REÎNFIINŢAREA CENACLULUI “I.L.CARAGIALE” DIN PLOIEŞTI (7 februarie 2016)

Cenaclu02

Am hotărît recent într-o şedinţă a Consiliului de Administraţie a Societăţii pentru Literatură Ploieşti (SPLP, infiintata imediat dupa revolutia din 1989 prin Sentinta Civila nr. 6 a Tribunalului Ploiesti din 14 martie 1990 sub nr. de dosar 114/1990) si confirm public in calitate de presedinte in exercitiu al acestei Societati, ca actualul Cenaclu al Grupului de la Ploiesti, continuator real si de drept al fostului Cenaclu de literatura “I.L.Caragiale” Ploiesti sa reia activitatea acestuia, sub acelasi nume.

Acum cateva zile scriitorul Florin Manole mi-a comunicat ca in cel mai scurt timp se va face publica aceasta hotarire.

Nu exagerez deloc afirmand ca mi se pare a fi o hotarire istorica si necesara pentru revitalizarea activitatii literare ploiestene si speranta aparitiei unei generatii noi de tineri scriitori prahoveni de autentica valoare.

La sedinta Consiliului de Administratie al SPLP au participat: scriitorul Florin Manole, jurnalistul Leonida Corneliu Chifu, regizorul de film Catalin Apostol, poetul Ioan Vintilă Fintiş (liderul Grupului de la Ploieşti) si scriitorul Ioan Mihai Cochinescu, presedintele SPLP. Ii invitam cu drag pe toti fostii membri ai “Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiesti sa contacteze conducerea Grupului de la Ploiesti pentru detalii privind activitatea cenaclului.

Invitatia este adresata deopotriva tinerilor scriitori prahoveni.

(Ioan Mihai Cochinescu – 7 februarie 2016)

 

mai mult
1 2 3 8
Page 1 of 8