close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

Spune-le

WhatsApp Image 2022-01-24 at 08.57.41

 

Să-i spui mării,
Să-i spui nisipului,
Să-i spui vântului şi soarelui să-i spui,
Spune-le scoicilor şi pescăruşilor,
Urmelor de paşi, valurilor,
Timpului, tăcerii,
Bărcilor din larg şi norilor…
Spune-le clipelor pline de iubire,
Spune-le şoaptelor rostite cândva
Şi viselor răsfăţate de raze.
Şi şoaptelor, din nou…
Privirilor dintre noi,
Iubirii noastre de odinioară
Spune-le, dar spune-le mereu
Că nu am plecat,
Că sunt, că încă mai sunt acolo,
Pe acel ţărm…
Pentru totdeauna.

Foto Cristian Botez

Text/foto Cristian Botez

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Sentimente și calități în de-a v-ați ascunselea

WhatsApp Image 2022-01-22 at 18.05.00

 

În prim-planul domnului Cătălin Florian Țene omul s-ar juca de-a v-ați ascunselea cu: Nebunia. Plictiseala. Intriga. Entuziasmul. Fericirea. Încântarea. Adevărul. Apatia. Suspiciunea. Lenea. Credința. Succesul. Dependența. Frumusețea. Carisma. Rușinea. Libertatea. Egoismul. Minciuna. Pasiunea. Talentul. Uitarea. Iubirea.
Considerații: Plictiseala cască de trei ori și te adoarme.Succesul este dependent de umbra creierului. Frumusețea sare din zece în zece. Rușinea ne privește prin gaura cheii. Libertatea este în bătaia vântului, în sacul lui Eol. Egoismul a găsit ascunzătoare sigură, în om. Nebunia este mereu nebună, se ține de cuvânt, ne însoțește peste tot, caută sentimentele. Intriga e numai sprâncene și sprâncene. Entuziasmul dansează când este fericit. Adevărul nu se ascunde, știe că va fi descoperit. Nici Orgoliu nu stă ascuns. Carisma are ascunziș sigur în zborul fluturelui. Pasiunea țâșnește din craterul vulcanului-om. Talentul a fost găsit în lanul grâului auriu. Uitarea a uitat să se ascundă în jocul acesta de-a v-ați ascunselea, o găsești la tot pasul. Iubirea oarbă s-a ascuns sub un million de trandafiri, sub milioane de spini. Nebunia a găsit iubirea, cel mai puternic sentiment al omului, sub milioane de spini. Și jocul s-a terminat.

 

Dan Drăguș

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Vânt nebun de Bărăgan

WhatsApp Image 2022-01-20 at 10.52.28

 

Cât e lumea asta de mare și tot nu ai unde fugi de trecut, de „ce-ar fi fost dacă”… De ceea ce ți-ai dorit, cât de mărunt ar fi fost acel „dorit”, și n-ai avut vreodată…
N-ai unde fugi ori ascunde de acel gol imens și-amar, pe care ai fi vrut să-l umple cineva, cândva… cu iubire, cu mângâieri, cu o privire ori un zâmbet, măcar, uneori…
Fie că erai mic, de-o șchioapă, fie că erai vlăjgan, de-ți căutai din priviri mantaua de soldat, cine știe în ce cuier lăsată… fie că, fie că…
Timpul ăsta care ne numără anii, e, uneori, mai uscat decât vântul ăla nebun de spulberă Băraganul în miez de vară secetoasă… și mai tăios ca Viforul ori Crivățul de-ngheață sufletul în pietre…

Cristian Botez

mai mult
Cenaclu - PoeziePoeziePromovate

AZI MAI APROAPE, EMINESCU

WhatsApp Image 2022-01-15 at 07.08.38

 

Astăzi cred că se cuvine
Sa mă-ntreb și eu ca tine ,
De ce doar printre suspine
Vreme trece, vreme vine…
Văd in jur acum că toate
Sunt de-a dreptul răsturnate,
Vremurile -s dezbinate
Si-atunci zic și eu ca tine ,
Vreme trece, vreme vine…
Au trecut in goană anii,
Cine stă să-i mai socoate ?
Nu mai știu ce este bine,
Ce e rău din minți mă scoate,
Versul tău in gând revine,
Vreme trece, vreme vine…
Am sperat , dar stau cu teamă
De-alte valuri ce se-arată,
Iar și iar mă-ntorc la tine,
Te iubesc in tot și-n toate
Ce contară pentru tine ,
Pare-se c-au fost uitate,
Vreme trece , vreme vine…
Ai să-mi spui că joc doar teatru
Când mă sfătuiesc cu tine,
Joace alții ce le-o place,
Eu te caut , știi prea bine,
Tu-mi răspunzi , îmi ești aproape,

Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine…

Luminița Bratu
15 Ianuarie 2022

mai mult
Cenaclul I.L. Caragiale

Pentru că veni vorba

WhatsApp Image 2022-01-18 at 14.12.27

Pentru că veni vorba de viscol și pentru că mi-a reamintit domnul Liiceanu de bătrânețe,mi-aduc aminte de iarna din 1985 sau 1986…am prins ultimul tren către București din Ploiești Vest.Eram studenți blatiști,stăteam ca sardele pe culoar.Bagajele cu mâncare de jur împrejur.Trenul a stat 9 ore în Chitila, nașul era să fie linșat.Cineva a tras alarma, viscolul ne înlemnise.Din când în când,cei din compartiment ieșeau pe culoar cât să intrăm, pe rând, să ne mai încălzim puțin..până ce s-a scurs orice urmă de căldura..în miezul nopții ne-am scos fiecare mâncarea, ne-o împărțeam ca soldații pe front.Țin minte că o studentă avea orez cu lapte.Mi-aduc aminte cu nostalgie de gesturile alea pline de solidaritate și cu dezgust față de CFR, care nu se dezminte nici azi.Trenul accelerat Ploiești Vest-București, plecat la ora 19, a ajuns în București la ora 8.Câțiva curajoși au coborât la Chitila și-au mers pe jos până în capitală.În beznă, trenurile zăceau unul lângă altul.Ne aștepta una dintre cele mai crunte ierni din vremea lui Ceaușescu.

Livia Dimulescu

mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

Dormi în pace!

WhatsApp Image 2022-01-15 at 07.08.38

 

N-am spus-o eu, au spus-o plopii
Și codrii, lacul cel albastru,
Că el a fost și va rămâne
Cel mai frumos, al nostru, astru.

Pe când visa privind la stele
Pământul, pe poteci, călcându-l
Eu nu eram să-l văd de-aproape,
Dar azi îmi invadează gândul…

O frunză de-aș fi fost în cale-i
Sau doar o simplă floare-albastră,
Mă transformam numai privindu-l
Și s-ar fi scris povestea noastră.

Ce scriu acum nimic nu schimbă
Și nu sunt singura ce-o face,
Dar a rămas în nemurire
El, Eminescu…Dormi în pace!

Lidia Iustina Terecoasă
14 ianuarie 2022

mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

Pretext subțire de ianuarie

WhatsApp Image 2022-01-13 at 13.14.41

 

Și-i venea a plânge
ba-i venea a sânge

Opereta vieții
rolurile-și strânge
Soldăței de plumb
tropăie-n amurg
Hai, grăbim la soare
Gânduri, doruri, mare
Mâine nu există
Tușește-n batistă
rupe trei petale
una ție, una mie
ultima-i a Lui
Și-un cer de Van Gogh
apus de noroc

Dau pe dinafară
Rugă, lut, povară

(pretext subțire de ianuarie)

(sau după ce citești și plângi o zi și-o noapte “Pavilionul canceroșilor” de Alexandr Soljenițîn)

 

Vasili Kandinski

 

Amorena Minculescu

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Sonet de Ioan Vintilă Fintiș

WhatsApp Image 2022-01-07 at 12.12.21

 

În barba mea plâng noaptea vizigoții,
Sunt vagabond, bătrân sunt, șarlatan,
La vodcă stau cu viile, cu morții,
O clipă-mi pare viața doar un ban.

Jucat la cărți în schimbul unui an,
Și poate doar zăpada e de vină,
Prin care trece singur Gengis Han,
Când iarna se aprinde-n tescovină.

M-ați botezat Ioan, mi-ați dat pustiu,
Nu știu dacă sunt mort, dacă sunt viu,
Dar am să scriu sonetul cel mai trist,

Cu mâna arsă de o tristă ceară.
Sunt vagabond și-n viața ta exist,
Precum ninsoarea dn această seară…

Foto 24PHarte: Alice Neculea, Ioan Vintilă Fintiș, Ema Petrescu

Ioan Vintilă Fintiș

mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

Cristian Balint, poezii

cluj-napoca

*

eram…
dar mai mult erai
ca o cârjă din cer
peste toate ale mele schiloade…
așteptai cu blândețe
și nerăbdare
să redevin rădăcină
am întrebat venele
dacă nu cumva sunt crengi
prin sânge pluteau
bărci de hârtie
din care-ți zâmbeam metaforic
așteptând să se facă dimineață

04 01 2022

*

mă plimbam de mână
cu părul tău fluturând
deasupra erai ca o făclie nedescoperită încă
ochii albaștri
răsuceau pădurea
în nuanțe de verde și de apus
pe poteci pășeau fricile noastre
încordate-n după-amiezile de mâine
și parcă după umerii pământului te-am cupris
atât de stâns…
că nu s-a mai rotit în ziua-ceea

07 01 2022

 

Cristian Balint

mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePromovate

TRIO sculptural (3 poeme de Ana NEDELCU dedicate Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești 2021)

12e50e03-0e0a-4d18-a4e6-d3a1c77bd466 2

 

  • Poetul – Mit ascuns în granit (inspirat de lucrarea ,,Dorumetru” de Valentin Vârtosu)

As vrea să cred

Că titanul poemei

Cu litere agățate-n văzduh

Stă ascuns

Între aceste blocuri pătruns.

Mișcă precum un făt

În pântecul de granit

Artistul l-a captat inedit.

Dându-i o formă de corp abstract

Într-o piramidă

Se ascunde artefact.

Scrie în continuu

La foc minimal

Pâlpâie flacăra-n carnal.

În litera-i frenetică

Versuri pulsează

Din carapacea poetică.

E-un dor de-un metru lățime

Și de-o infinitate lungime

În a-și exprima sufletul candid

Spectatorului – călător avid.

Poetul – piramidă

Este de fapt un poetic profil Nichita

Oglindit într-o splendidă bucată

De granit translucidă.

Dorumetrul artistului

Măsoară în real un suflet

Ce tânjește după al său pocal fermecat

Din care se extrage

Această forță scriitoricească

Aruncată-n poțiune strămoșească.

Pe niște blocuri de granit

Vădit, subit

Prin care sculptorul

A creat un mit.

,,Ploieștiul este Nichita

Iar Nichita este Ploieștiul.”

Artistul a rostit.

(22 noiembrie2021)

,,Dorumetru”
,,Dorumetru” – detaliu
  • Cosmosul în suspensie (inspirat de lucrarea ,,Galaxia suveică” de Daniel Dan)

Dimineața adie în păru-mi nepieptănat.

Trag draperiile printre razele dimineții

Parcă miroase a toamnă coaptă de Brumar.

Mă uit timid prin țesătura zorilor

E ceață, iar clădirile se întrevăd

Printre fumul norilor

Și prin ochii mei întredeschişi.

Cuget pe-o rafală de timp

La cum să încep o nouă zi…

Privind în gol, spre o citadelă neclară

Mi se înfățișează franjuri, franjuri

Din activitatea umană

Freamătul de rouă se destramă

În cute atmosferice.

Mă gândesc să mă așez

La mașina de cusut suflete cosmice.

Să-mi țes orașul din fire nevăzute

Ale respirațiilor dornice

De a trasa ziua în debut artistic.

În amalgamul de accesorii

De pe masa artizanului

Mă impiedic de o suveica rătăcită.

Privesc curios spre această unealtă părăsită.

Si meditez…: ,,Oare nu de-o suveică-i nevoie

Pentru a uni firele necunoscute ale destinului?”

Apoi dau fuga la fereastră și înțeleg

Cum franjurile suspendate ale zorilor,

Cele ale activității umane,

Ale florilor, vremurilor, autorilor

Se țes la fuior

Printr-un fir de suveică vorbitor.

Suveica universală și cea profană

Cos fire umane întretăiate, alambicate

Într-o galaxie ce emană iz cosmic:

Un micro înnodat cu-n macro fir seismic.

Suspendate-ntr-un gând de dimineață

Și învârtite-n roata mașinii mele de cusut.

Acum știu cu ce mă îndeletnicesc astăzi.

(23 noiembrie 2021)

,,Galaxia suveica”
  • De veghe (inspirat de lucrarea ,,Poarta sufletului” de Vlad Dumitriu)

Doi ochi mă privesc insistent

Pe după sprâncenele arcuite.

Îmi pătrund dincolo

De parcela eului propriu

Străpungând terenurile nevăzute…

Rând pe rând,

Etericul, cauzalul, fizicul

Se topesc la limita bordurii umane

Creându-mi o stare

De tremur, refuz, confuz.

Îmi plimb privirea violată artistic

Către alte zări…

În stadiu difuz.

Dar parcă ei, cei doi ochi

Mă tot urmăresc precum cioburile

Dintr-o oglindă încețoșată

Ca o umbră fac salturi

Peste ocheadele mele timide,

Mă descoperă prin orice colț de lume

Și-mi transpune visele-n realitate.

Sunt ca un ghid întru dreptate.

Câtă expresivitate s-a infiltrat

Intr-un bloc de granit!…

Cred că până şi artistul

A rămas uimit…

Cutreier pesemne-ntr-un spațiu deschis

De-ai cărui ochi nu m-am dezis.

De veghe stau pavăză-n frunte

Mă uit peste umăr…

Al treilea ochi e-o punte.

O poartă a sufletului grăunte.

(23 noiembrie 2021)

,,Poarta sufletului”

(03 ianuarie 2022; ©Ana NEDELCU – redactor-sef Timpul Ploiesti)

***Interviul cu cei trei artiști-sculptori participanți în cadrul ediției a IV-a a Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Ploiești poate fi parcurs facând click aici.

mai mult
1 2 3 13
Page 1 of 13