close

Cenaclul I.L. Caragiale

Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Frunzele cad, simfonia devine ruginie…

c1

 

18.10.2021
Ultima şedinţă a Cenaclului literar I.L.Caragiale a fost ca între prieteni.
Mihai Ivănescu ne prezintă un articol monografic referitor la satul Parepa. Lirismul toamnei bacoviene este conturat de poemele lui Katy Enache şi Mariei Bem.
Ramona Müller îi prezintă pe cei doi tineri ploieşteni care au publicat în revista “Literadura”, Ştefan Şandru şi Patricia Elena Stoica.
Ştefan Şandru a debutat de curând cu volumul “Făt Frumos din patimă”, ed. Creator.
Patricia Elena Stoica a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Ramona citeşte un poem de al Patriciei.
(Ramona Müller)
mai mult
Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Cronică literară şedinţa Cenaclului I.L. Caragiale, 4.10.2021

c1

 

Dacă e luni, e încă bine…

Cele mai recente poeme aparţin doamnelor Ramona Müller, Ema Petrescu, Ana Nedelcu şi Luminiţa Bratu.
Mihai Ioachimescu ne propune spre vizionare cel mai bun film al tuturor timpurilor, în opinia sa, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Filmul american a fost realizat în 1975, după romanul omonim al lui Ken Kesey din 1962. Pelicula cinematografică a primit numeroase premii, printre care şi 5 Premii Oscar: Cel mai bun film (produs de Saul Zaentz si Michael Douglas), Cel mai bun actor (Jack Nickolson), Cea mai buna actrita (Louise Fletcher), Cel mai bun regizor (Milos Forman) si Cel mai bun scenariu adaptat (Lawrence Hauben si Bo Goldman).

Randall Patrick McMurphy este un tip antisocial și periculos ajuns la închisoare pentru corupere de minori. Pledând nebun scapă de închisoare şi este transferat într-un spital de boli mintale. Aici spiritul lui rebel trebuie să se supună rutinei şi rigorilor. Încercând să mai încălzească atmosfera apăsătoare din ospiciu Randall Patrick se împrieteneşte cu nebunii, reuşind să îşi construiască un cerc de oameni în jurul său. Acest lucru atrage atenţia asistentei şefe Mildred Ratched, o femeie tiranică, ce persecută în mod frecvent bolnavii. Se declanşează un război iminent. Filmul ne arată cum societatea se raportează greşit la persoanele care suferă de probleme psihice şi în acelaşi timp ne prezintă personaje cu care putem să empatizăm în prisma unor valori comune.

Traian Lazăr readuce în discuţie câteva aspecte referitoare la activitatea cenaclului: necesitatea publicării unei reviste, colaborarea cu un critic literar care să gireze scrierile colegilor şi intervenţii stricte pe textele celor care îşi prezintă creaţiile pentru înţelegerea obiectivă a lacunelor.

În opinia dumnelui cartea Liviei Dimulescu dezvăluie personaje puternic individualizate. Suflul narativ al autoarei rezidă în modul în care a construit, prin prisma imaginaţiei, esenţa romanului. „Soţul fără nume” este cel care scrie mai mult de jumătate de carte, ultima parte fiind concepută de soţia lui Cora. Romanul aduce în prin plan câteva probleme fundamentale ale societăţii contemporane: adulterul, coruperea de minori, depresia etc.
##Cuplul-personaj al romanului supraviețuia existențial având și momente bune, dar viața, care nu aduce numai Adevăr, Bine și Frumos, complică lucrurile. În locuința cuplului își află adăpost, pentru un timp, până la soluționarea unei probleme de moștenire, soția tatălui vitreg al Corei, Claudia, „o pasăre de noapte” de pradă (p. 56). Căreia soțul Corei îi cade victimă! O victimă încântată!

Folosirea procedeului „limbajului moale” nu se rezumă la domeniul raporturilor erotice, impregnează multe dintre paginile cărții etalând delicatețe, discreție, gingășie în redactare: „sufletul meu stă pe raft ca o pasăre care a uitat drumul spre cuib”; „am dat cu ochii de cer – îmi era partener, se înseninase și mă mângâia pe
creștet”; „plouă mărunt; stropii anemici ca niște cuvinte ce trebuie neapărat spuse se adună în bălți pline cu noroi”.

Remarcăm și o înnoire tematică. După aproape două secole de literatură consacrată drumului de la sat la oraș, în acest roman se ițește un fir narativ secundar privind mișcarea inversă, înapoi la țară: „Augustin își dăduse demisia. Avea un fler al situațiilor care mă intimida. Întotdeauna știai că deciziile lui sunt bune. Și totuși… viața la țară” (p. 5)
Livia Dimulescu – o prozatoare ce are la ea cuvintele necesare și suportul adecvat pe care să le așeze temeinic, fără să atârne dizgrațios și fără să cadă.##
(Convorbiri literare, septembrie 2021, „Soţul fără nume”, Traian Lazăr)

Nicolae Stanciu apreciază faptul că Livia Dimulesu este printre puţinii membrii ai cenaclului care scrie si proză, nu numai poezie.. Consideră, de asemenea că modestia colegei noastre este principala cauză pentru care nu este cunoscută la nivelul la care ar trebui. Fiind o scriitoare cu experienţă, autoarea „Interioarelor” mizează în discusul său narativ pe natura metamorfică şi lucrurile care prind viaţă, unele chiar devin personaje.

Autoarea ne citeşte un fragment din roman. Ne mărturiseşte că apariţia volumului i se datorează lui Florin Dochia, care a susţinut-o pentru publicare. Fiind o fire introvertită Livia scrie pentru a „umple un gol”. Ea conchide că în absenţa unui suflet pereche-bărbat, un suflet care să fie „etanş” cu personalitatea ei, ar fi o soră geamănă, care apare la sfârşiul romanului.

„De la Livia Dimulescu am învăţat că orice întâmplare poate deveni literatură”. Mihai Ioachimescu
Ramona Müller apreciază conţinutul complex al romanului şi originalitatea scrierii. Pentru cititorul avizat lectura transmite un mesaj clar despre frământările şi dimensiunile introspective, de unde şi titlul sugestiv „Interioare”. Totul se petrece în interior, în interiorul uman. Toată acţiunea romanului se petrece în interioare: apartamente, spital, labirint, bar etc.

Referitor la aspectele punctuale legate de activitatea cenaclului Ramona Müller consideră că fără implicarea unor persoane care să îşi dorească cele menţionate de Traian Lazăr, totul rămâne la stadiul de propunere. Şi cum explicaţia unui abandon este mai facilă decât argumentarea unei implicări, cele mai frumoase cuvinte rămân faptele.

Drept pentru care semnez,
Ramona Müller

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePoeziePromovate

DIFERENȚA ÎNTRE POEZII; ÎNTRE POEȚI

Ddragus

DIFERENȚA ÎNTRE POEZII; ÎNTRE POEȚI (Blaga, Macedonschi, Eminescu) -Text prelucrat după criticul literar Ionuț Țene, de citit.

„Citind lirica modernă și contemporană, de multe ori mă gândesc cu o reverie nostalgică, în ce constă și ce anume face diferența dintre două poezii bune, scrise de autori recunoscuți și, totuși, doar una dintre opere lirice și un singur autor primește laurii popularității și rezistența lecturii în timp a publicului. Sunt poeți, puțini printer cei de azi, care rămân prinși cu boldul recunoașterii în conștiința critică, a opiniei publice, în manuale școlare și alții nu, deși la o analiză stilistică și critică nu poți spune cu mâna pe inimă că unii poeți pot fi ocultați de mersul implacabil al istoriei literare. Până la urmă este ceva inefabil și invizibil care face ca o poezie să fie mai apreciată decât alta deși estetic și ca forme stilistice par că sunt identice ca valoare. Diferența ține de inefabil și de inconștientul actului artistic, nu de raționalitatea lui sau de percepția critică a cititorului. Acel ceva care nu se vede, dar se simte, face diferența între poeziile scrise de autori diferiți, care estetic și stilistic în teoria literară au aceleași carcteristici. Poezii bune s-au scris întotdeauna, doar unele intră în inima conștiinței publice și rămân peste timp inconfundabile în istoriile literare ale lumii. Charles Du Bos spunea că ”poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj”. O emoție intensă transmite cititorului o poezie a unui autor, mai mult de cât poezia altui autor, deși ambele sunt reușite stilistic și estetic. „Emoția se strecoară în toată viețuirea” și poezia spunea Tudor Arghezi. Aici e secretul ”diferenței” în poezie: intensitatea emoției și culoarea acesteia. Este de fapt ”parfumul” liric care face descendența. Acel ”parfum” identificabil al inconștiutului îl putem asemăna cu consumul unor fructe. Diferența o face prospețimea lor. Una e să mănânci direct fructele din pomii livezii și alta aceleași fructe după ce le-ai ținut câteva zile în fructieră. Ele sunt aceleași fructe, dar gustul și parfumul diferă. Cele culese direct din pom au un gust și un parfum care nu poate fi comparat cu cele ”stătute” în fructieră deși sunt aceleași fructe. Așa este și în poezie. Sunt poezii scrise într-un stil superb și în formă desăvârșită, deși ele nu rămân în conștiința publică și în istoria literaturii. Alte poezii, în schimb au acel ceva indicibil sau de neînțeles care cucerește inimile cititorului și pe criticul literar. Diferența o face acel ”parfum” proaspăt al originalității și originității, apropierea de izvoarele inconștienței emoției poetice. Se poate explica această diferență. E greu de înțeles și ține de o percepție a forței emoției și gustului literar, care nu poate fi explicată rațional într-o manieră a inteligenței. Ține de inima care simte de unde provine izvorul liric, care are rădăcinile directe în emoție. Cred că nu licențele poetice fac diferența dintre poezii și nici alegerea cu acribie a figurilor de stil. Valoarea nu ține de gen, ritm, silabe sau sinalefă, ci de emoția primară transmisă puternic, de acel mesaj inițiatic și ontologic, care face ca un poet să fie mai iubit decât altul și opera sa să fie mai larg percepută de public cu inima, nu cu formele inteligenței. E un paradox al poeziei, ea ordonează lumea în haosul social, aducând umanitatea la formele esențiale ale existenței. Poeții văd acolo unde ceilalți au un zid în față. Această vedere naște poezia, iar autenticitatea ei este mai veritabilă, mai ontologică și, desigur, izvorăște cu o emoție puternică prin și printre rădăcinile inconștientului inefabil. Izvorul poeziei este enigmatic, paradigmatic și paradoxal, la fel cum reiese din poezia ”Izvorul nopţii” de Lucian Blaga.

Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri
încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare că ochii tăi, adânci,
sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi….

Izvorul ”întunericului” este acel mister din care se revarsă lumina, un reflex al forței emoției.Fragilitatea poeziei este tocmai forța sa de durabilitate în timpul istoriei literare. De ce poezia de o frumusețe alcalină ”Corabia” de Alexandru Macedonski, deși folosește aceleași motive sau figuri de stil similare ca și poezia ”Somnoroase păsărele”, nu atinge ”parfumul” și perfecțiunea eminesciană. Sunt două poezii superbe, dar există un dar și un dat, care face poezia lui Mihai Eminescu mai ușor de reținut în conștiința cititorului și în manualele de istorie literară. Alexandru Macedonki ne introduce în magia nopții:

La ţărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Şi marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg şi pânze argintate
Abia uşor sunt legănate…
Magia nopţii este sfântă…
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd…
– Cârmaciul oftează, Matrozii melancolic cântă.
Oraşul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse…
Muzicile vesel vibrează,
…………………….
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mişcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
(Corabia – fragment)

E un portret nocturn ce se cadrează melancolia unui port eșuat între ape. Și totuși, acestei poeziei îi lipsește acea simplitate gravă care atinge esența magiei nopții eminesciene din ”Somnoroase păsărele„.
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!

E surprinsă, printr-o abordare lirică de o simplitate uimitoare și genială, o feerie a nopții inegalabilă în literatura română. Avem două poezii frumoase, dar ce face diferența dintre cele două poezii. E acel ”parfum” la Eminescu de fruct liric cules proaspăt și direct din pomul cunoștinței livezii raiului poetic. Acesta e secretul autenticității”!
Ionuț Țene, articol apărut în „NapocaNews”

Via Revista USLR “Poduri de Dor”
(29 septembrie, ddrăguș)

mai mult
ActualitateCenaclul I.L. CaragialePromovate

Cătălin Apostol – vicepreședinte Asociația Culturală 24pharte

1

 

Filmul „Granița morții” (producție Paradox Film Romania), după o vară fierbinte:
– Premiul publicului la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov
– Mențiune specială la Gala Premiilor UCIN
– Proiecții și sesiuni Q&A de succes la TIFF și Astra Film Sibiu

Urmează Barcelona și alte festivaluri europene.

Multumesc Mihai Pătrașcu (director imagine), Ela Stefanescu (editor imagine), Barna T Marius (producător).

Mulțumiri celor care m-au susținut, m-au încurajat și au crezut în proiectul meu.

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

D`ale poeziei în Răpciune

Cen20sept-1

Cuvintele sunt lut bun de frământat, mai ales în urbea lui Caragiale.

Şedinţa Cenaclului literar I. L. Caragiale din 20.09.2021 debutează cu rubrica „Cel mai recent poem” sub semnăturile poeţilor: Ema Petrescu, Ana Nedelcu, Ramona Müller, Maria Bem, Luminiţa Dascălu şi Eduard Rădună.

Mihai Ioachimescu ne recomandă spre vizionare filmul Filmul “‘Principiul Dominoului” regizat in anul 1977 de către Stanley Kramer, dupa romanul omonim al lui Adam Kenedy. În opinia sa, acesta este filmul perfect, în care accentual se pune pe antiteza om-sistem sau piesa de domino şi întregul joc, adică efectul de domino. Filmul propune cateva personaje speciale. Un condamnat la inchisoare, dar si trăgător de elită (Gene Hackman).O femeie frumoasă pe tipicul anilor 70 (Candice Bergen), un conspirator charismatic (Richard Widmark), colegul de puşcărie mucalit şi intrigant (Mickey Rooney – copilul teribil al Hollywood-ului), tânărul eminent şi un creier al operatiunii (Edward Albert). Intrebarea retorică prezentă în mintea spectatorului pe parcursul filmului este: Who are they ?-Cine sunt ei ? Ei sunt o organizaţie care pot scoate un om din închisoare, pot înscena atentate, pot controla oameni sau bunuri materiale..

Filmul propune ca temă de reflecţie faptul ca noi toţi suntem controlaţi, suntem prinşi într-o schemă, din care mai devreme sau mai târziu vom fi eliminaţi când nu mai respectăm ordinele.

Cele 11 minute de istorie” prezentată de Elena Luchian ne dezvăluie lumea arabă dintr-o perspectivă mai puţin cunoscută. Califul Hārūn al-Rashīd era fiul lui al-Mahdī , al treilea calif ʿAbbāsid (guvernat 775–785) , o fostă sclavă din Yemen și o femeie cu o personalitate puternică, care a influențat foarte mult afacerile de stat în domnia soțului și a fiilor ei. Prințul mai în vârstă,Hādī , avea patru ani când s-a născut Hārūn. Prinții au fost crescuți în curtea de la Bagdad și educați în Coran (cartea sfântă a Islamului), poezie, muzică, istoria islamică timpurie și practica juridică actuală.  Expediția din 782 l-a purtat în Bosfor , vizavi de Constantinopol, iar pacea a fost încheiată în condiții favorabile musulmanilor. Pentru acest succes, Hārūn a primit titlul onorific de al-Rashīd, „cel care urmează calea cea bună” și a fost numit al doilea succesor la tron ​​și numit guvernator al Tunisiei, Egiptului, Siriei, Armenia și Azerbaidjan, cu tutorele său Yaḥyā în calitate de administrator real. Aceste mișcări au fost probabil concepute de al-Khayzurān și Yaḥyā. Se spune că cei doi au indus-o pe Al-Mahdī să-l facă pe Hārūn succesorul său imediat, dar al-Mahdī a murit în august 785 fără a schimba oficial succesiunea. 

A avut relații diplomatice cu China și cu Carol cel Mare. Acestuia din urmă, într-un schimb de daruri, i-a trimis un ceas deosebit, care funcționa cu apă, marcând orele prin căderea unor bile de bronz într-un vas în timp ce niște figurine care reprezentau cavaleri ieșeau pe niște uși care se închideau în urma lor. Ceasul a făcut o impresie deosebită în Europa Occidentală.

Protagonistul serii, Raul Sebastin Baz ne prezintă câteva poeme şi istorisiri din viaţa palpitantă a comunelor din judeţul Prahova. Pe măsura amplitudinii sale spirituale, scriitura lui Raul Sebastian Baz analizează cu nesfârşită răbdare baza teoretică şi dosarele vremurilor apuse pentru a pune în scenă personaje şi situaţii bine temperate, dar condimentate subtil intertextual. Situaţiile de viaţă, mai mult sau mai puţin reale, marchează o realitate imediată prin reconstituirea mediului rural al secolelor trecute şi prin juxtapunerea argumentelor vieţii cotiene.

Casa melcului

Pășește cu grijă pe alee –

dacă nu ești atent, ai putea

să zdrobești casa melcului.

Nu te lăsa ademenit de

culorile grădinii după ploaie,

nu asculta sunetul picăturilor

căzând pe brusturi, pune piciorul

în locul potrivit, ca nu cumva

să zdrobești casa melcului.

Te vor striga hai mai repede,

cât vrei să mai stăm după tine,

uite, aici deja se închide,

frumoasa ta iubită a devenit

nerăbdătoare, ești ultimul,

ultimul dintre ultimii, vino

odată, dar tu nu te lua după ei,

păstrează-ți atenția încordată,

ca nu cumva, din neglijență,

să zdrobești casa melcului…

Descendenții lui Pitagora (poveste din Gherghița)

Misteriosul Eremia făcea parte dintr-o societate secretă legendară, numită „Descendenții lui Pitagora”. Înființată la Londra, nu se știe în ce an și de către cine, societatea își propunea să strângă laolaltă persoane animate de credința că societatea poate fi condusă, dar și instruită, după legitățile Armoniei Universale, Moralei, Eticii și Esteticii. Minți dintre cele mai luminate făceau parte din organizație, motiv pentru care astăzi se vorbește, în anumite loji masonice, despre faptul că progresul omenirii li se datorează în bună măsură Descendenților lui Pitagora.

Se mai spune că Eremia a refuzat să plece din Gherghița, cu toate că a fost invitat să se mute nu doar la București, dar și la Viena sau Paris. Visul lui era să obțină din nou pentru comuna lui statutul de oraș, pe care-l avusese în vremea lui Vodă Vlad Înecatul. Dar nu a reușit, din cauza unor interese puternice ale unor boieri care aveau moșii acolo și se temeau că dacă Gherghița ar fi devenit oraș, ar fi avut de plătit taxe mult mai mari. Misteriosul personaj s-a căsătorit cu o săteancă din Hătcărău, împreună cu care a locuit până la sfârșitul vieții, într‑o casă din apropierea lacului Țuianca. ”

(Ramona Muller)

mai mult
Agenda culturalăCenaclu - ProgramCenaclul I.L. CaragialePromovate

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DE CENACLU DIN DATA DE 20 SEPTEMBRIE 2021

1

 

Filarmonica “Paul Constantinescu” Ploiești, luni – 20 septembrie2021

PROGRAMUL CENACLULUI

1.       Cel mai recent poem

2.      MIHAI IOACHIMESCU
Filmul săptămânii

3.       RECITAL DE POEZIE
RAUL SEBASTIAN BAZ

4.      Unsprezece minute de istorie
ELENA LUCHIAN

5.    NICU DRĂGULIN – UN RECITAL DE POEZIE.

6.      STAREA ANTOLOGIEI ILC PENTRU 2021.

(Ioan Vintilă Fintiș)

mai mult
Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Ședința de lucru a Cenaclului literar “I. L. Caragiale” din 6 septembrie, 2021

C13

 

Programul s-a desfășurat conform anunțului de pe afiș.

Invitat a fost d-l Dumitru Buțoi, președinte al Asociației Cultural Umanitară “Luceafărul de Vest” din Timișoara. Domnia sa a făcut o scurtă prezentare a carierei dumisale de petrolist, dar și a preocupărilor dumnealui culturale.

Dumitru Buțoi este coordonator şi fondator al periodicului ,,Petrolistul” (1983-2015), fondator şi redactor şef al “Jurnalui Juridic”, redactor şef şi fondator al revistei de cultură ,,Luceafărul de Vest”, publică materiale de presă cu un larg caracter social, însumând însemnări, reportaje, interviuri, portrete, realizând şi o importantă operă publicistică, în volume ca “Oamenii aurului negru”, ” Oameni şi destine”, 1999,” Oameni, foc şi apă”, “Septembrie de vis”, “Oameni şi miracole”, “Oameni şi amintiri”.

Dumitru Buţoi a primit Premiul “ACTA non verba!” pentru lucrările din Almanahul UZPR, 1919-2019.

mai mult
Cenaclu - EseuCenaclul I.L. CaragialeLiteraturăPromovate

Anul 6006 sau Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România (II)

masoneria

 

Două acuze sau Biblia închisă

Francmasoneriei i se aduc două acuze importante: Unu: că ar fi o societate satanică, anticreștină. Doi: că ar fi antinațională.
”La primul punct cred că am răspuns deja. Masonul depune un jurământ. Dar, la noi, apare un element în plus: jurăm după Evanghelia după Ioan, cea mai frumoasă dintre evanghelii, nu ca președinții sau prim-miniștrii, pe Biblia închisă”.
Acuzei că masoneria ar fi antinațională i s-ar putea replica prin recursul la istorie: regii și împărații, de la Frederic cel mare la Ducele de Kent astăzi, au fost sau sunt masoni. Regii erau ”șefii” masoneriilor. Și George Washington a fost mason. ”Puteau fi împărații și președinții împotriva statelor pe care le conduceau? Puteau fi împotriva statelor lor politicieni sau oameni de cultură români ca ca I.C. Brătianu, Ion Heliade–Rădulescu, Alexandru Vaida-Voevod, Octavian Goga, naționaliști convinși, poeții Văcărești sau Spiru Haret? Dar Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr, Ion Minulescu, Teodorenii, Victor Eftimiu, Mihail Sadoveanu?”, se întreabă bătrânul mason.

 

Harap Alb, ucenic mason

Autorul îi ”investește” cu ”rang” masonic și pe Eminescu, și pe Ion Creangă, despre care se afirmă că n-ar fi fost masoni, ”dar, la Creangă, dacă citești Harap Alb, ai în față ritualul gradului de ucenic”. În viziunea lui Bălcești, Harap Alb este ”transpunerea literară superbă” a unui ritual masonic de Gradul I.
Nestorescu nutrește convingerea că mason nu devii, ci te naști. Masonii plătesc și ei o cotizație, ca la partid, e drept, dar masoneria este o ”dispoziție spirituală”.
Care este, totuși, secretul masoneriei? La această întrebare, răspunsul autorului a venit prompt: trăirea. ”Este singurul secret rămas în masonerie. Trăirea este strict individuală. Din nefericire, astăzi trăim într-o societate bolnavă, bulversată, orice s-ar spune”.

 

Semănătorul

Puțini sunt cei aleși să pășească pe ”calea regală” a masoneriei. Asta pentru că, la nivelul societății românești de astăzi, se resimte acut lipsa elitelor. Elitele au murit în pușcării sau au fugit în străinătate. ”Altele nu s-au născut încă, au nevoie de un semănător”. Cei care se gândesc să adere la mișcare trebuie să știe că masoneria nu produce nici revoluționari, nici guvernanți, nici miniștri. Ea seamănă idei. Pledează pentru toleranță. ”Declarația de Independență a SUA sau cea a Drepturilor Omului nu erau altceva decât idei masonice expuse pe hârtie. Masonii veneau spre făurirea unei lumi noi. Mai mult ca oricând, avem nevoie de toleranță”.

 

Calea

Pe autor îl încearcă un regret pe măsura dimensiunii fenomenului, în amploare. Masonii au de învins un crunt dușman. ”Există un mare rău azi în masonerie: cantitatea”, afirmă Bălcești. Sunt mii de masoni mai peste tot, în Americi milioane chiar, fapt care domolește energia sentimentului și dăunează solidarității și vitalității masonice. ”Dacă vom alerga după cantitate, nu vom realiza nimic. Amintiți-vă extraordinarele cuvinte ale lui Iisus: Am venit să împlinesc legea, nu să o schimb. Da, câtă vreme vom conferi valoare expresiei numerice a cantității, nu vom face mare lucru. Mulți intră, puțini rămân. Trei sute să fie, dar care să meargă pe calea Luminii și a Adevărului, care este Calea spre Dumnezeu”, a concluzionat autorul ”Enciclopediei…”, o lucrare care – se speră – va contribui semnificativ la ”făptuirea” masonică românească.

(Leonida Corneliu Chifu)

mai mult
Agenda culturalăCenaclu - ProgramCenaclul I.L. CaragialePromovate

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DE CENACLU DIN DATA DE 6 SEPTEMBRIE 2021

26
Programul ședinței de cenaclu din data de 6.09.2021. ora 17. Terasa CUZA.
1. Poemul cel mai recent
2. Mihai Ioachimescu-Filmul săptămânii
3.      LEGENDA FLORILOR ȘI A LOR POEZIE
         MARIA BEM –   LECTURĂ DE CENACLU
4. Gabriela Petri- Ecouri de la Festivalul de teatru, SIBIU 2021.
5. Emilia Luchian – Unsprezece minute de istorie.
(Ioan Vintilă Fintiș)
mai mult
Cenaclu - PoezieCenaclul I.L. CaragialePoeziePromovate

Poeme – Diana Petroșanu

Diana-Petrosanu

 

FEMEIA ALOGENA

In noaptea aceasta il iubesc pe Tarkovski

Intre vis si realitate

doar panza freatica a somnului

imprejmuieste tacerea-

granita intre adanc si suprafata

Senzatie inefabila :

sa vezi totul

sa nu simti nimic

decat gandurile unei femei alogene

nascute din golul

ce nu vrea sa irumpa in dorinti.

 

 

 

OMUL FARA UMBRA

Omul şi-a rupt umbra in bucăți

s-a hotărât să trăiască

atunci

omul a devenit

omul fără umbră

care s-a hotărât să trăiască .

 

 

 

CAMILLE , LUI RODIN

Iti cunosteam conturul

fibra cu fibra

nu mai aveam

nevoie de tine

ma hranesc

cu el

flamanda de tine

murind mereu

flamanda de tine.

 

(Diana Petroșanu)

mai mult
Cenaclu - EseuCenaclul I.L. CaragialeLiteraturăPromovate

Anul 6006 sau Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România (I)

masoneria

 

Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România”, lucrare în trei volume semnată de Horia Nestorescu–Bălcești, apărută la Editura ”Mileniul III” (coordonată de Constantin Trestioreanu), include aproape zece mii de nume care au însemnat enorm pentru ”făptuirea românească”. În intenția autorului (n. 1938), care numără aproape șase decenii de activitate pe tărâm masonic, cartea (o contribuție importantă la ”epopeea” masoneriei), generos ilustrată, reprezintă o încercare de a schimba tonalitatea discursurilor despre o mare mișcare, foarte veche, ale cărei origini sunt de căutat cu 4000 de ani înainte de Hristos. ”Calendarul masonic indică anul 6006”, precizează autorul (între timp s-a ajuns pe la anul 6021). Am fost asigurați că, atâta vreme cât vor fi oameni pe Terra, nu se va lăsa cortina peste mișcarea masonică. Ea va dăinui – probabil – cât Pământul.

Profesorul lui Caragiale

Autorul situează Ploieștiul – căruia i se acordă un loc semnificativ în ”Enciclopedie” – printre centrele masonice importante ale țării. În 1869, exista deja o lojă importantă aici, iar în 1880 și 1881 au apărut alte două. Documentele atestă prezența a 144 de masoni în Ploieștiul secolului al XIX-lea. Cine erau masonii? ”Nu-i cunoaștem. Majoritatea masonilor din acea perioadă a istoriei Ploieștiului erau ofițeri, dar nu se cunosc prea multe despre ei. Acest ordin, cavaleresc la origine, a prins mult mai bine în armată”. Avem, totuși, unele indicii referitoare la mișcare. Un oarecare Zaharia Antimescu, profesor, l-a avut elev pe… I.L. Caragiale. Mai încoace, cunoscutul scriitor I.A. Bassarabescu, fondator al Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga”, fost și prefect al județului.

Războaiele viitoare vor fi religioase”

Sesizăm în discursul autorului o pronunțată nuanță polemică. ”Din păcate, cuvântul francmason a fost ocultat, diabolizat (ca, de altfel, și mișcarea în interiorul căreia s-au manifestat masonii)” de cei mânați de patimi, cu stări de spirit ”fluctuante” sau purtători ai unor intenții subversive, menite să submineze mișcarea și mesajul ei. Acestora li se adaugă cei incapabili să-i pătrundă esența și întreaga complexitate.

Autorul, care nu doar vorbește, ci și scrie, susține că nimeni nu intră în masonerie dacă nu afirmă, verbal și în scris, că este credincios. ”Fiecare să creadă în Dumnezeul lui, dar să creadă. Războaiele viitoare nu vor fi economice sau pentru spațiu vital, ci religioase. Noi înțelegem jihad-ul în sensul lui actual. Ce au fost cruciadele, dacă nu un jihad cu crucea într-o mână și sabia în cealaltă?”. Masoneria se vrea o confrerie multietnică, multiconfesională. ”Vrea să facă mai mult decât restul, puzderia de asociații, societăți, ONG-uri. Să aducă în lume toleranța”. Un mason îl are lângă el, în templul masonic, nu numai pe fratele său ortodox, catolic etc, ci întreaga comunitate ecumenică. Bălcescu (din care autorul a citat copios – n.r.), observând o anumită ”sterilitate” a scriitorilor din vremea sa (!), considera că aceasta provine din lipsa ”convincțiilor” puternice în Dumnezeu. ”Masoneria, alături de Biserică, l-a regăsit pe Dumnezeu. Numai credința în Dumnezeu, în voința sa revelată și în nemurirea sufletului ne poate salva”, subliniază Horia Nestorescu – Bălcești. (sfârșitul primei părți)

(Leonida Corneliu Chifu)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

23 august 2021, terasa cafenelei “Bun Gust” (lângă liceul “A. I. Cuza”), Ploesci

Luni, la Cenaclu Literar “I. L. Caragiale”, au fost evocate evenimentele zilei de 23 august care au schimbat istoria de-a lungul timpului.

La ședința de lucru au fost prezenți:
Maria Bem, Luminița Bratu, Alice Neculea, Florin Oprea Sălceanu, Mihai Ioachimescu, Năstaca Chifu, Emilia Luchian, Mihail Ivănescu, Ioan Rusu, Chifu Leonida Corneliu, Florin Manole, Cătălin Apostol și Ioan Vintilă Fintiș

Asociația Culturală 24pharte

mai mult
Agenda culturalăCenaclu - ProgramCenaclul I.L. CaragialePromovate

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DE CENACLU DIN DATA DE 23 AUGUST 2021

5

 

PROGRAMUL PENTRU ȘEDINȚA DE CENACLU DIN DATA DE 23 AUGUST 2021:
1. Revista presei culturale.
2. Cel mai recent poem.
3. MIHAI IOACHIMESCU
                       Filmul săptămânii
4. MIHAI IVĂNESCU
          LECTURĂ DE CENACLU – Proză
5. Unsprezece minute de istorie-
              EMILIA LUCHIAN
(Ioan Vintilă Fintiș)
mai mult
1 2 3 10
Page 1 of 10