close

Creștinătate

CreștinătatePromovate

Mel Gibson în Athos la final

by Redacție 24PH Arte on
Mel-Gibson-11
Răspândiți dragostea:

Celebrul actor, regizor și producător Mel Gibson a părăsit Sfântul Munte Athos ieri 29 iunie după Sfânta Liturghie și masa de duminică. Actorul a stat între 27 și 29 iunie la mănăstirea Hilandar unde a venit într-o vizită privată în scopuri duhovnicești profunde care au inclus participarea la sărbătoarea Sfântul Mucenic și Cneaz Lazăr numită Vidovdan precum și pregătirea sa mai intensă pentru filmările care o să înceapă în septembrie pentru filmul „Învierea” care este continuarea de la „Patimile lui Hristos” și care se concentrează pe evenimentele de după Învierea Domnului până la moartea ultimului apostol.

Mel Gibson a petrecut foarte bine, discutând cu monahii, inclusiv în fotografia oficială de după Sfânta Liturghie fiind foarte relaxat în Crocs:

Părintele Stareț Metodie i-a fost ghid duhovnicesc și istoric în pelerinajul său prin Athos și prin istoria Serbiei. Un loc principal l-a avut – din multe motive – Sf. Mucenic și Cneaz Lazăr lângă care cei doi au făcut o fotografie:

De asemenea, dl. Mel Gibson a făcut o fotografie lângă Sfântul Milos Obilic, un celebru și extraordinar cavaler sârb care a servit patria sub Sfântul Cneaz Lazăr.

Desigur că ar fi cu totul extraordinar ca dl. Mel Gibson să facă o epopee cinematografică având ca subiect viața eroică a Sfântului Cneaz Lazăr și cel dimpreună cu el.

Bineînțeles că principala fotografie a fost făcută alături de icoana Maica Domnului „cu trei mâini”, odorul cel mai de preț al mănăstirii, fosta icoană a Sfântului Ioan Damaschin și a Sfântului Savva primul arhiepiscop al sârbilor, cel care a (re)clădit mănăstirea din temelii și care s-a sfințit în această mănăstire.

Totul s-a petrecut într-un cadru foarte restrâns și privat, fotografi fiind părintele Milutin de la Hilandar (cel din stânga din fotografia următoare) și un apropiat al mănăstirii – David Pavlovic (cel care apare dimpreună cu Mel Gibson în cea de-a 2-a fotografie):

Este grăitor că David Pavlovic (fotograful care apare în rasă în fotografia de mai sus) notează la această fotografie publicată pe contul său, un celebru citat din filmul Braveheart care reprezintă chintesența neamului sârb în legătură cu pelerinajul dl. Mel Gibson:

“They may take our lives, but they’ll never take our freedom!” – Mel Gibson ??

(„E posibil ca să ne ia viețile, însă niciodată nu o să ne ia libertatea!”)

Sursă: https://www.chilieathonita.ro/2025/06/30/mel-gibson-in-athos-la-final/?fbclid=IwY2xjawLPubJleHRuA2FlbQIxMQABHlDdCFV8L-aR1wtN76zsoh48HrEHzEBFbKOIypNnUobKQk-e-TBA9oojBRVc_aem_dYiLBkx2nbUrBXI9xyHfgA&sfnsn=wa

mai mult
CreștinătatePromovate

Preoții români din Cernăuți spun că au fost amenințați cu înrolarea dacă insistă cu afilierea la BOR. Cazul a ajuns pe masa lui Nicușor Dan

by Redacție 24PH Arte on
unnamed

Preoții români din Cernăuți spun că au fost amenințați cu înrolarea dacă insistă cu afilierea la BOR. Cazul a ajuns pe masa lui Nicușor Dan

Una din cele două biserici ortodoxe din satul Pătrăuții de Jos, din regiunea Cernăuți, a cărei comunitate își dorește afilirea la Biserica Ortodoxă Română.
Una din cele două biserici ortodoxe din satul Pătrăuții de Jos, din regiunea Cernăuți, a cărei comunitate își dorește afilirea la Biserica Ortodoxă Română.

Trei organizații religioase românești din Ucraina cer intervenția președintelui Nicușor Dan pentru înregistrarea unei asociații care permite afilierea comunităților românești din Ucraina la Biserica Ortodoxă Română. Preoții români din regiunea Cernăuți au spus pentru Europa Liberă că ar fi fost amenințați de autorități inclusiv cu înrolarea pentru război.

Pe 17 iunie 2025, în catedrala mitropolitană din Cernăuți, Ucraina, unde au loc slujbe și în limba română, s-a petrecut un eveniment cutremurător.

Câțiva zeci de tineri, unii cu cagule pe față, au intrat în lăcașul de cult în care slujesc și preoți români și i-au agresat pe unii dintre clerici. Imagini de la fața locului, prezentate de televiziuni și de alte instituții media, arată descinderea grupului de „bătăuși” în biserică.

Tinerii agresori ar fi acționat în sprijinul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), o Biserică înființată ca autocefală (de sine stătătoare) în 2018 și care este susținută în prezent de statul ucrainean, spun reprezentanți ai unor comunități românești din Ucraina.

Pe 17 iunie, în fața catedralei s-au strâns de altfel și sute de persoane, între care numeroși români, care se opun preluării catedralei în subordinea Bisericii ucrainene autocefale.

Acceptată de patriarhul ecumenic ortodox al Constantinopolului, Bartolomeu, în 2019, BOU este recunoscută deocamdată doar de Bisericile autocefale de sorginte greacă (Bisericile Greciei, Ciprului și cea din Alexandria) nu și de Biserica Ortodoxă Română, sârbă, bulgară, sau cea rusă, dar nici de celelalte Biserici ortodoxe autocefale.

Nou-înființata Biserică ortodoxă ucraineană își dorește însă preluarea tuturor comunităților religioase ortodoxe afiliate fostei Biserici din Ucraina – Biserica Ortodoxe Ucraineană – structură religioasă care, deși are un nume similar, este subordonată Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, de la Moscova (de care susține că s-a desprins însă, în 2022).

Printre comunitățile ortodoxe din Ucraina care sunt afiliate Bisericii subordonate Moscovei se numără și cele românești, în care slujesc aproximativ 130 de preoți, în special în regiunile Cernăuți, Odesa, dar nu numai.

O parte din acestea au încercat să se dezafilieze de la Biserica subordonată Patriarhiei de la Moscova, interzisă în august 2024 de Rada (Parlamentul) ucraineană și să treacă, în schimb, în subordonarea Bisericii Ortodoxe Române.

Însă nu sunt lăsate, spun pentru Europa Liberă reprezentanți ai comunităților românești. Mai mult, ar fi presate, inclusiv cu amenințări de mobilizare pe frontul de război, de autoritățile ucrainene, prin intermediul unor structuri de forță.

„Noi am dorit să ieșim din afilierea față de Biserica Rusă, inclusiv pe fondul războiului, pe care patriarhul Kiril îl susține, dar vrem să ne întoarcem la Biserica Ortodoxă Română, nu să aderăm la Biserica ucraineană autocefală. Ni se pun piedici pe toate părțile”, spune pentru Europa Liberă un preot ortodox român dintr-o comunitate românească din regiunea Cernăuți, care dorește afilierea la BOR.

Nu a dorit să își divulge numele, tocmai de frica represaliilor, după ce trei comunități românești din regiunea Cernăuți – de la Pătrăuții de Jos, Hrușeuți și Boian – au depus pe 19 mai documente de dezafiliere de la Biserica subordonată Moscovei și de afiliere la BOR.

A doua zi, ar fi fost forțate să le retragă, după cum ne-au confirmat doi preoți din regiunea Cernăuți.

Preoții „au fost contactați, prin intermediul a doi primari și a unei persoane interpuse de o structură de forță ucraineană și amenințați că dacă nu renunţă la demersurile lor, ei și toți bărbații apți de mobilizare din acele localități vor fi încorporaţi imediat şi trimişi pe front în prima linie”, spune pentru Europa Liberă avocatul Eugen Patraș.

Europa Liberă nu a putut confirma independent această acuzație. Am cerut un punct de vedere de la autoritățile ucrainene, însă nu am primit un răspuns.

Patraș este președinte al organizației religioase „Sfântul Ioan de la Suceava”, din Cernăuți, de unde este originar. Este una dintre organizațiile religioase care au depus la administrația ucraineană, pe 28 august 2024, o cerere de înregistrare a „Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” (BOR UA), agreată de Patriarhia BOR, și care ar permite afilierea comunităților la acestea.

Deși asociația este înființată potrivit legilor internaționale și ucrainene, Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei (DESS) tergiversează soluționarea cererii de înregistrare, cu mult peste termenele legale de cel mult trei luni, subliniază el.

Răspunsurile transmise de DESS inițiatorilor asociației – puse la dispoziția Europei Libere – inclusiv după un memoriu transmis de inițiatori președintelui Volodimir Zelenski, nu oferă o explicație clară.

Pe de altă parte, la doar cinci zile de la depunerea cererii de înregistrare a asociației, ca reprezentant împuternicit, Eugen Patraș a primit o interdicție de intrare în Ucraina, pentru trei ani, povestește el.

DESS se opune de fapt înregistrării, reiese dintr-un răspuns transmis Europei Libere de Cancelaria Sfântului Sinod al BOR.

BOR subliniază că instituția ucraineană a cerut explicit Patriarhiei Române „să recunoască Biserica Ortodoxă a Ucrainei (cea înființată în 2018, n.r.), iar preoții ortodocși români din Ucraina să fie îndemnați să țină de această nouă structură bisericească.”

De altfel, ambasadorul Ucrainei în România, Ihor Prokopchuk, a exprimat joi, 26 iunie, o poziție similară cu cea pe care ar fi transmis-o DESS. „Subliniez importanța primară a chestiunii recunoașterii depline a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de către Biserica Ortodoxă Română”, a spus Ihor Prokopchuk, într-o conferință de presă, citat de Agerpres.

El a adăugat că situația tensionată între comunități românești ortodoxe și autoritățile ucrainene nu reprezintă un conflict interetnic, lucru pe care regimul de la Moscova l-ar propaga, ci rezumă conflictul între Biserica Ortodoxă Ucraineană (derivată a Bisericii Ruse) și Biserica autocefală ucraineană.

BOR nu recunoaște însă această nouă Biserică – pentru care nu există un consens în lumea ortodoxă. În februarie 2024, Sinodul a luat o decizie de încurajare a demersurilor comunităților românești „de a reface comuniunea cu Biserica Mamă, Patriarhia Română, Biserica-mamă, Patriarhia România.”

Cancelaria Sinodului BOT transmite Europei Libere că susține deciziile sau intențiile de afiliere a comunităților românești ortodoxe la Patriarhia Română. Adaugă că a semnalat instituțiilor române responsabile de politică externă toate presiunile care i-au fost aduse la cunoștință și că au primit asigurări că autoritățile române vor face demersurile pentru găsirea unor soluții.

Între instituțiile românești din domeniul cultelor, respectiv din partea BOR și autoritățile ucrainene, au existat mai multe întâlniri pe temă, așa cum ne-a transmis și Ministerul Afacerilor Externe. Nu au dus la nicio concluzie.

Memoriu către președintele Nicușor Dan

Descumpăniți de presiunile la care spun că sunt supuse între timp comunitățile române ortodoxe din Ucraina, reprezentanții celor trei organizații religioase care au cerut înregistrarea Asociației BOR de pe teritoriul ucrainean au trimis pe 20 iunie 2025 un memoriu președintelui Nicușor Dan.

„În temeiul dreptului la libertate religioasă, solicităm intervenția de urgență și personală a Excelenței Voastre în vederea înregistrării Organizației Religioase «Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina»” (BOR UA), și asigurarea unui climat firesc de revenire a bisericilor românești din Ucraina la sânul Patriarhiei Române”, spun președinții celor trei organizații, din regiunile Cernăuți și Odesa – raionul Ismail și orașul Reni.

Ei subliniază că asociația a fost înființată după toate rigorile dreptului internațional și ale legilor ucrainene și că tergiversările DESS nu au niciun fundament.

În textul documentului, reprezentanții organizațiilor expun contextul în care au formulat memoriul, unul extrem de presant pentru comunitățile românești, explică aceștia.

Încercarea de preluare a catedralei din Cernăuți este doar vârful aisbergului, susțin ei. Autoritățile ucrainene au mai preluat deja, formal, alte trei lăcașuri de cult cu tradiție românească din oraș, inclusiv capela mitropoliților bucovineni, despre care Europa Liberă a scris încă din 2024.

În Capela Mitropolitană din Cernăuți, timp de 30 de ani, etnicii români din oraș au participat la slujbe religioase.
În Capela Mitropolitană din Cernăuți, timp de 30 de ani, etnicii români din oraș au participat la slujbe religioase.

Eugen Patraș spune că, la fel ca în cazul catedralei din Cernăuți, preluările s-au făcut în urma unor adunări ad-hoc, „adunări stradale”, susținute de autoritățile ucrainene și Biserica ucraineană autocefală.

Alte două biserici cu semnificație și istorie similară și în care s-a slujit (și) în limba română, au fost preluate și în orașul Storojineț, arată organizațiile.

Toate aceste lăcașuri de cult ar fi fost înregistrate, în doar câteva zile, la Lvov, pe numele episcopului de Cernăuți al Bisericii autocefale, explică avocatul. Asta în timp ce înregistrarea asociației românești întârzie de aproximativ zece luni, adaugă el.

„În lipsa înregistrării Asociației, trăim o prigoană a preoților și a enoriașilor din parohiile românești care doresc să treacă, legal și creștinește, de la Biserica Ortodoxă Ucraineană (derivată a Patriarhiei Moscovei) la Biserica Ortodoxă Română”, spun autorii memoriului adresat președintelui României.

Europa Liberă a adresat o solicitare Administrației Prezidențiale, cu privire la confrimarea primirii memoriului și eventualele demersuri pe care președintele, respectiv reprezentanții instituției prezidențiale, le au în vedere. Nu am primit încă un răspuns.

Presiuni și amenințări, directe sau voalate, cu mobilizarea pe front

Prigoana despre care vorbesc autorii memoriului adresat președintelui este argumentată în text nu doar prin preluarea lăcașurilor de cult amintite, ci mai ales de presiunile și amenințările pe care le-ar fi suferit preoții și alți membrii ai comunităților care în 19 mai 202, după ce au depus cereri de dezafiliere de la Biserica derivată a Patriarhiei Moscovei și de alipire nu la Biserica ucraineană autocefală, ci la BOR.

Au luat pe cont propriu inițiativa afilierii la BOR, în condițiile în care înregistrarea oficială a asociației care consfințește prezența acesteia în Ucraina este amânată de autoritățile de la Kiev.

Este vorba de comunitățile din Pătrăuții de Jos, Boian și Hrușeuți, toate din regiunea Cernăuți, din așa numita Bucovină de Nord, care a aparținut României, până la cel de-al Doilea Război Mondial.

Comunitățile de aici numără în total câteva mii de etnici români, iar cererile au fost depuse la Cancelaria DESS după întrunirea și acceptul adunărilor parohiale.

Anterior, cererile de primire sub jurisdicația BOR fuseseră transmise Patriarhiei Române, care și-a dat acceptul.

A doua zi după depunere, pe 20 mai 2025, preoții și enoriașii „au fost amenințați de autorități cu mobilizarea imediată pe front, în prima linie, a tuturor bărbaților apți de mobilizare din localitățile date în cazul nerenunțării la cereri. Drept urmare, preoții au fost constrânși să-și retracteze cererile a doua zi, iar în prezent sunt intimidați de autorități.”

Europa Liberă a luat legătura cu doi dintre preoții acestor comunități. Ambii au confirmat, sub protecția anonimatului, presiunile la care au fost supuși.

„Autoritățile ne-au transmis că vor căuta în detaliu, în sat, toți tinerii și îi vor duce pe front”, ne-a spus unul din preoți.

Celuilalt, primarul localității i-a transmis, după ce a fost contactat de structurile de forță ucrainene, să facă bine și să nu ceară nicio afiliere la BOR.

„Mi-a transmis, cu subînțeles, că să am în vedere că sunt tânăr”, adică încorporabil, povestește preotul.

Aproximativ 30 de preoți și-au manifestat, într-o întâlnire cu mitropolitul Meletie, al Bisericii subordonate Patriarhie Moscovei din urmă cu aproximativ o lună și jumătate, intenția de a se afilia la BOR.

Clericii nu înțeleg de ce, pe de o parte, autoritățile ucrainene au cerut prin lege, în 2024, dezafilierea până la 20 mai 2025 a organizațiilor religioase (incluzând parohiile, n.r.) afiliate Bisericii ucrainene subordonate Moscovei, dar pe de alta se opun cu tările alipirii comunităților românești la BOR.

„Nu am mai vrut să ținem de Moscova tocmai pentru că vedem ce se întâmplă aici la noi, în Ucraina, au murit totuși bătrâni, tineri”, spune unul din preoții din regiunea Cernăuți. În același timp „vrem să revenim la Biserica-mamă, de care am aparținut și până în 1940”, adaugă el.

Reprezentanții comunităților românești sunt de fapt prinși la mijloc în confruntarea, cu conotații politice, între Biserica autocefală ucraineană și cea care ține canonic de Moscova și de care aparțin majoritatea.

Dezafilierea de Biserica derivată a Bisericii Ruse nu este neapărat încurajată nici de ierarhii acesteia din Ucraina, mai spune preotul. În timp ce mitropolitul regional, Meletie, a avut inițial un ton mai conciliant că „nici nu ne poate împiedica să ieșim, dar nici nu zice să plecăm”, după întâlnirea cu mitropolitul rus de la Kiev tonul s-a schimbat.

„De fapt suntem presați din toate părțile”, adaugă clericul. Preotul Mihai Stegărescu, din raionul Ismail, regiunea Odesa, președinte al uneia din organizațiile care au inițiat înființarea asociației BOR din Ucraina, a povestit într-un articol publicat de Europa Liberă în 2024 că structurile Bisericii ruse din regiune privesc cu superioritate, din punct de vedere religios, spre comunitățile românești ortodoxe de aici și spre BOR.

Un prim demers privind reunirea comunităților românești ortodoxe într-o structură s-a făcut încă din 2019, după ce Biserica autocefală ucraineană a fost recunoscută de Patriahria ecumenică. Atât autoritățile bisericești ucrainene, cât și cele rusești s-au dovedit recalcitrante, spune și Eugen Patraș.

Chiar dacă unele comunități românești nu doresc neapărat dezafilierea pe linie religioasă de Patriarhia Moscovei și altele vor acest pas, numitorul comun este că niciuna din comunități nu vrea afilierea la noua Biserică autocefală a Ucrainei.

Etnicii români îi spun „inițiativa Poroshenko”, fiind înființată în mandatul fostului președinte ucrainean.

„În primul rând nu e canonică întrutotul, a fost agreată de patriarhia ecumenică, dar în afară de Bisericile grecești, alte Biserici autocefale, cea sârbă, cea românească, desigur și cea rusească, nu o recunosc”, spune preotul.

Spre deosebire de lumea catolică, unde deciziile Papei sunt suficient pentru a parafa hotărâri locale, deciziile patriarhului ecumenic de Constantinopol – care a acceptat, în 2019, înființarea Bisericii autocefale ucrainene – nu înlocuiesc nevoia consensului între toate Bisericile autocefale ortodoxe.

În al doilea rând, Biserica autonomă ucraineană ar reprezenta o emanație politică și nu o evoluție organică, religioasă și are accente ultranaționaliste, adaugă clericul. Acest aspect este semnalat și în memoriul adresat preșdintelui Nicușor Dan.

Românii din Ucraina au temerea ca Biserica autocefală ucraineană „să nu devină un instrument de ucrainizare forțată, după modelul școlilor, al căror număr s-a redus la jumătate față de anul 1991”, spune Eugen Patraș.

În acest context, alipirea de BOR, pentru comunitățile care vor să se dezafilieze de Patriarhia Moscovei, e singura alternativă. Contextul tulbure al războiului oferă o „șansă unică, așa cum nu a mai fost după 1940 poate” de revenire în subordinea Patriarhiei române, spune celălalt preot intervievat de Europa Liberă.

Avocatul Patraș spune că în Ucraina există oricum Biserici, de alte confesiuni, care au centrul în afara Ucrainei, precum Biserica greco-catolică, romano-catolică, sau cultul mozaic. Mai mult, există și o facțiune a confesiunii baptiste, din Ucraina, care aparține de Biserica baptistă din România, explică el.

Eugen Patraș mai subliniază că revenirea bisericilor românești ortodoxe sub jurisdicația Patriarhiei Române nu este nicidecum un instrument politic, ci o formă necesară de păstrare a identității românești. A existat un proces continuu de ucrainenizare, spune el.

„Școlile cu predare în română și așa s-au înjumătăți, dacă și bisericile își pierd identitatea, cu ce rămânem?”, se întreabă, retoric.

Patriarhia BOR: Comunitățile românești nu vor să adere la Biserica ortodoxă a Ucrainei

Cancelaria Sinodului Bisericii Ortoxe Române (BOR), organismul de decizie al acesteia, coordonat de patriarhul Daniel, a transmis pentru Europa Liberă precizări cu privire la situația comunităților românești ortodoxe din Ucraina.

Potrivit instituției, demersul de înregistrare a asociației Biserica Ortodoxă Română din Ucraina a fost luată de trei organizații religioase românești, neafiliate, la câteva zile după ce, în 20 august 2024, Rada ucraineană a luat decizia potrivit căreia „Biserica Rusă din Ucraina trebuie să își înceteze activitatea”, iar organizațiile religioase aflate în jurisdicția sa se dezafilieze de la Mitropolia rusă până în 20 mai 2025.

„Soluționarea acestei cereri, deplin legală și completă după legislația ucraineană, este amânată fără termen”, spune Cancelaria BOR. Amintește că Serviciul de stat pentru politici etnice și libertate de conștiință de la Kiev (DESS) a solicitat explicit Patriarhiei Române să recunoască Biserica autocefală a Ucrainei și să îndemne clericii să adere cu comunitățile lor, la aceasta.

Totuși „comunitățile ortodoxe române din Ucraina refuză însă vehement să adere la Biserica Ortodoxă a Ucrainei”, mai spun reprezentanții Patriarhiei române, „vrând să rămână în jurisdicția actuală, iar altele făcând demersuri juridice pentru a trece în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române chiar și fără recunoașterea, de către Statul ucrainean, a Asociației religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, adaugă.

Patriarhia spune că la început de mai 2025 a primit cererile a patru mari comunități din regiunea Cernăuți, însoțite de sute de semnături, ale preoților și enoriașilor, de a intra sub jurisdicția BOR, „ceea ce s-a și întâmplat.”

Cancelaria BOR a precizat că nu oferă numele comunităților și al preoților, „pentru protecția lor față de amenințările și constrângerile ulterioare la care au fost supuși.”

Amintește că aceste comunități au depus pe 19 mai 2025 – cu o zi înainte să expire termenul fixat de legea Radei ucrainene din 2025 – cereri de dezafiliere de la Biserica Rusă și „au devenit parohii independente, sub jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române.”

Patriarhia notează că a doua zi, sub presiuni și amenințări, de încorporare a bărbaților din comunitățile respective, expuse mai sus – dar inclusiv cu „concedierea tuturor semnatarilor care erau angajați în instituții de stat sau aflate în legătură cu instituții de stat” cererile au fost retrase.

Cancelaria BOR ne-a mai transmis că a informat instituțiile românești responsabile de politica externă „despre aceste abuzuri” și că a primit asigurărui că „mesajul nostru a fost recepționat la adevărata lui gravitate și se vor face demersurile diplomatice necesare.”

„Românii ortodocși din Ucraina, după aceste incidente, consideră că numai recunoașterea de către autoritățile ucrainene a Asociației religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina va constitui o garanție minimală că astfel de abuzuri nu vor mai avea loc”, conchide BOR.

Ce spune Ministerul de Externe

Europa Liberă a întrebat Ministerul Afacerilor Externe dacă și ce demersuri a făcut sau intenționează să întreprindă.

Ministerul transmite că a întreprins eforturi diplomatice permanente și că „păstrarea şi afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparținând minorității române din statele vecine reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe românești.”

„România a promovat, o abordare constructivă, onestă și transparentă, cu privire la toate subiectele aflate pe agendă, inclusiv situația drepturilor persoanelor aparținând comunității române din statul vecin”, transmite Ministerul. Menționează că are contacte permanente cu reprezentanții comunităților românești și cu autoritățile ucrainene.

Partea română a subliniat de fiecare dată că „respectarea și exercitarea dreptului la educație și la serviciul religios în limba maternă sunt chestiuni fundamentale.” Autoritățile ucrainene au transmis, susține MAE, „asigurări privind sprijinul autorităților ucrainene pentru a identifica împreună soluții constructive.”

Ministerul amintește vizita președintelui DESS, Viktor Yelenski, la București, în octombrie 2024, când partea română a cerut cooperarea autorităților ucrainene pentru „rezolvarea unor probleme specifice semnalate de comunitatea românească din Ucraina, inclusiv cele de natură religioasă.”

Totuși, cele două părți au subliniat că este importanța dialogului la nivel eclezial, astfel încât să se identifice soluții pentru etnicii români.

În încheierea răspunsul său, MAE a ținut să evidențieze că în tensiunile semnalate trebuie ținut cont și de contextul mai larg, al invaziei declanșate de Rusia în Ucraina și că „sunt evidente încercările Rusiei de a genera tensiuni, neîncredere si ura.”

Moscova ar folosi „mijloace de propagandă, manipulare informațională și interferență pentru a diviza comunități și a submina solidaritatea româno-ucraineană în fața agresiunii sale brutale.”

Avocatul Eugen Patraș, dar și preoții cu care a discutat Europa Liberă spun că deciziile de afiliere la BOR nu au însă vreo legătură cu o influență rusească.

Patraș a ținut să infirme afirmații ale unor surse din mediul diplomatic, conform cărora unele din organizațiile religioase românești care au inițiat formarea Asociației BOR în Ucraina ar fi avut ele însele poziții controversate, de încetare a ajutorului acordat Ucrainei.

El subliniază că vehicularea unor astfel de lucruri reprezintă „o etichetare”, fără niciun fundament, a acestor organizații.

„Noi nu am spus niciodată așa ceva. Ce am susținut este că, în condițiile în care România sprijină necondiționat și multilateral Ucraina, nu este corect și nu este creștinesc ca Ucraina să ne refuze înregistrarea asociației”, conchide Eugen Patraș.

Răspunsurile Departamentului pentru libertate de conștiință din Ucraina

Reprezentanții celor trei organizații românești care au înființat în 25 august 2024 asociația Biserica Ortodoxă România (BOR) din Ucraina și în 28 august 2024 au depus cererea de înregistrare a acesteia la Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință (DESS) din Ucraina nu au primit până acum explicații convingătoare vizavi de motivele pentru care cererea nu le-a fost soluționată încă și oficializarea asociației să fie acceptată.

Într-un prim răspuns, transmis acestora în 27 septembrie 2024, DESS menționa că în cursul acelei luni a primit și o adresă din partea patriarhului BOR, Daniel, de susținere a organizației.

Ținând cont și de adresa respectivă, dar și de faptul că subiectul include mai multe domenii, relațiilor bilaterale între România și Ucraina, pacea interconfesională și drepturile minorităților, „Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință (DEES) va desfășura consultări extinse atât în țară, inclusiv cu oamenii de știință, cât și în afara țării, inclusiv cu partea română.”

În 18 aprilie 2025, DESS a transmis un răspuns mai elaborat, care a venit însă după insistențe și inclusiv un memoriu al organizațiilor religioase ortodoxe adresat președintelui Volodimir Zelenski.

În adresa respectivă, Serviciul spune că „acordă o atenție sporită asigurării dreptului garantat la libertatea de conștiință în general, și persoanelor aparținând minorității (comunității) naționale române din Ucraina, în mod special.”

Menționează mai multe întâlniri bilaterale în acest sens, precum vizita președintelui DESS, Viktor Yelenski, la București și întâlnirile cu oficialități ale statului dar și ale BOR, din octombrie 2024, respectiv vizita prim-adjunctului președintelui Serviciului, în nouembrie a aceluiași an, în Bucovina, unde a avut discuții cu reprezentanții clerului și ai comunității române.

Sunt menționate și consultări bilaterale între Viktor Yelenski și secretarul român pentru Culte, Ciprian Olinici.

În cadrul întâlnirilor „partea ucraineană vine cu propunerea unui model de armonizare a relațiilor din sfera religioasă, fapt la care ne-am referit deja în corespondența noastră și care constă în următoarele.”

Mai exact, DESS susține că în România funcționează un Vicariat ortodox ucrainean, subordonat patriarhului BOR și că la fel în Ucraina ar putea funcționa un Vicariat ortodox român, care să fie subordonat mitropolitului Bisericii ortodoxe ucrainene. De precizat că BOR este o Biserică a cărei autocefalie este recunoscută de aproximativ 100 de ani de lumea ortodoxă, spre deosebire de nou-înființata Biserică ucraineană.

DESS mai amintește că inclusiv BOR l-a informat pe mitropolitul Epifanie, al Bisericii ortodoxe ucrainene autocefale, că în țările unde Patriarhia română a înființat structuri ecleziale, asta s-a făcut în acord cu Bisericile din acele țări.

Serviciul își manifestă, în încheiere, deschiderea pentru soluționarea problemelor din sfera interconfesională, respectiv inter-statală și inter-bisericească.

Avocatul Eugen Patraș subliniază că trebuie făcută o distincție între relațiile inter-statale și o cerere de înființare a unei asociații, în conformitate cu principiile libertății religioase și al dreptului ucrainean și internațional și pe care autoritățile ucrainene întârzie să o soluționeze.

„Nu poți tinde la propria libertate prin negarea libertății (inclusiv a celei religioase) altora”, spune avocatul.

Europa Liberă a adresat mai multe întrebări DESS cu privire la problemele semnalate de comunitățile românești și la statusul înregistrării asociației BOR în Ucraina. Vom publica răspunsul când îl vom primi.

mai mult
CreștinătatePromovateRepere

Neomartirii Sirieni

by Redacție 24PH Arte on
some-of-the-holy-new-martyrs-murdered-in-the-st-elijah-1536×1024

Neomartirii Sirieni

 

mai mult
CreștinătatePromovateSfinții zilei

Cuviosul David din Salonic – 26 Iunie

by Redacție 24PH Arte on
WhatsApp Image 2025-06-26 at 15.09.37

Cuviosul David din Salonic – 26 Iunie

Dragii mei,
Azi se face pomenirea acestui URIAȘ Sfânt. Un mare ascet al Ortodoxiei. Un prieten al tuturor celor in diverse nevoi. Un mare făcător de minuni. Un Sfânt pentru care însuși Hristos a mărturisit.
În poză sunt la racla lui iar pe perete este o fresca în care ni se aminteste una din minunile lui. L-a tămâiat pe împărat și poporul adunat timp de o ora ținând în mâini cărbuni aprinși fără să fie vătămat. Asta este dubla marturisire a Sf. David și a Lui Hristos pentru Sf David.
Acest Sfânt a viețuit trei ani într-un copac până a scăpat de patimi. Va dați seama ce nevoință este necesara pentru a ne face bine duhovnicește?
Trei ani în ploi si arșița soarelui. În vânt, fără acoperiș, cu un somn iepuresc în așa fel încât să nu cadă din pom.
Si noi?
M-am cutremurat când am sărutat racla și m-am gândit că voi sta la judecată langa El. Ce o sa zic eu prin comparație cu El?
Daca aveti timp citiți-i viața si faceți acatistul Lui azi.
Pentru rugaciunila Sf David, miluiește-ne Hristoase!

Cătălin Rusu

mai mult
CreștinătatePromovate

Predică la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

by Redacție 24PH Arte on
sf_ioan_botezatorul37_0

Predică la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Predică la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Predică la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Istorisirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul o găsim descrisă de Sfântul Evanghelist Luca, acela care a istorisit şi naşterea şi co­pilăria Mântuitorului Hristos, primind amănuntele chiar din gura Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care, cum spune evanghe­listul, „păstra toate cuvintele acestea în inima ei” (Luca II, 19).  Naşterea Sfântului Ioan a fost vestită de Arhanghelul Gavriil cu şase luni înainte de a merge la Nazaret ca să vestească Sfintei Fe­cioare că va naşte pe Mântuitorul.

„Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui” (Luca I, 76).

Biserica creştină prăznuieşte astăzi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. El se găseşte în ierarhia sfinţilor pe treapta cea mai înaltă, prin cinstirea acordată chiar de Mântuito­rul Hristos, când, vorbind ucenicilor săi despre Sfântul Ioan Botezătorul, care era închis în temniţă de Irod Antipa, zice: „Adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei XI, 71).

După căderea primilor oameni, Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă pentru mântuirea noastră, a vestit din timp în timp, prin pro­orocii Săi, venirea în lume a Mântuitorului Hristos. Proorocirea lui Daniil, care preciza şi timpul întrupării lui Mesia, a făcut ca la „plinirea vremii” omenirea să aştepte cu nerăbdare pe Mântuito­rul. „Ştim că va veni Hristos – zice femeia samarineancă – când va veni ne va spune toate lucrurile” (Ioan IV, 25). Irod întreabă pe arhierei şi cărturari unde avea să se nască Hristos? Iar Magii din răsărituri străbat depărtări mari pentru a găsi şi a se închina lui Mesia. Ultimul act al pregătirii omenirii a fost trimiterea Sfântului Ioan, ca înaintemergător şi botezător al Mântuitorului nostru. Minunată este naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pentru că lu­cruri mari şi minunate s-au întâmplat atunci. Mai întâi, trebuie să amintim că în afară de viaţa Mântuitorului şi a Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, nici o altă viaţă şi venire în lume a altei persoane nu a fost proorocită, fără numai a Sfântului Ioan, Proorocul şi Înaintemergătorul Domnului. Cu opt sute de ani înainte de naşterea Sfântului Ioan, Proorocul Isaia, vorbind despre el, îl numeşte: „Glasul celui ce strigă în pustie gătiţi calea Domnului, drepte faceţi căile Lui” (Isaia XL, 3). Şi însuşi Mântuitorul, vorbind noroadelor despre Sfântul Ioan, ci­tează din profeţia lui Miheea, care trăise în urmă cu 400 de ani: „El este acela despre care s-a scris: Iată, eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul meu, care îţi va pregăti calea înaintea Ta” (Matei XI, 11).

Istorisirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul o găsim descrisă de Sfântul Evanghelist Luca, acela care a istorisit şi naşterea şi co­pilăria Mântuitorului Hristos, primind amănuntele chiar din gura Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care, cum spune evanghe­listul, „păstra toate cuvintele acestea în inima ei” (Luca II, 19).  Naşterea Sfântului Ioan a fost vestită de Arhanghelul Gavriil cu şase luni înainte de a merge la Nazaret ca să vestească Sfintei Fe­cioare că va naşte pe Mântuitorul.

Bătrânul preot Zaharia din ceata lui Avia era căsătorit cu Elisabeta din neamul lui Aaron şi rudenie cu Sfânta Fecioară Măria. Amândoi erau întristaţi pentru că nu aveau copii. „Erau neprihă­niţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca I, 6). Când au căzut sorţii să tămâieze Zaharia în templul Domnului şi norodul era afară, i se arată în­gerul Domnului, care-i zise: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciu­nea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. El va fi mare înaintea Domnu­lui. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de duh sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor” (Luca I, 13-15). Zaharia preotul se îndoieşte de adevărul celor vestite, din cauza bâtrâneţei şi pentru că Elisabeta soţia lui era stearpă. Pentru această neîncredere este pedepsit: „Eu sunt Gavriil care stau îna­intea lui Dumnezeu şi am fost trimis să-ţi aduc această veste bună şi, iată, vei fi mut şi nu vei mai vorbi până în ziua când se vor în­tâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintelor mele care se vor împlini la vremea lor” (Luca I, 19).

Într-adevăr, limba preotului Zaharia se dezleagă după nouă luni, adică la naşterea pruncului său, mai precis, la tăierea împre­jur a opta zi, când cerând o tăbliţă, scrise numele ce se va da pruncului: Ioan, va fi numele lui. Dar până atunci, un alt fapt minunat arată spusa îngerului că Ioan avea să fie „plin de Duh Sfânt încă din pântecele maicii sale”, şi anume: îndată ce Sfânta Fecioară primi Bunavestire de la acelaşi Arhanghel Gavriil care o linişteşte spre încredinţare cu cu­vintele: „Iată şi rudenia ta, Elisabeta a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, ea căreia i se zicea stearpă este acum în a şasea lună, căci nimic nu este cu neputinţă înaintea lui Dumnezeu” (Luca I, 36), a plecat spre Hebron unde locuia ruda sa Elisabeta. Şi istori­seşte Sfânta Evanghelie că, atunci când a auzit Elisabeta închină­ciunea Mariei, a săltat pruncul cu mare bucurie în pântecele ei „Şi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta şi a strigat cu glas mare: „Bine­cuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău şi de unde mie cinstea aceasta ca să vie la mine Maica Domnului meu, căci, iată, când ajunse la urechile mele glasul închinării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie” (Luca I, 41). Deci, Sfântul Ioan Botezătorul, în pântecele maicii sale fiind, re­cunoaşte pe Mântuitorul, cel de curând întrupat în Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, iar Sfânta Elisabeta, fiind inspirată de Sfântul Duh, grăieşte oarecum: „Tu eşti Maica Domnului, iar eu maica omului, tu Maica Stăpânului, eu maica robului, tu Maica îm­păratului, eu maica ostaşului, tu Maica Dătătorului legii, eu a împlinitorului legii, de unde pentru mine atâta cinste ca să vii tu la mine?!”

Un alt fapt minunat petrecut la naşterea Sfântului Ioan a fost, cum am amintit în treacăt, dezlegarea limbii tatălui său, Zaharia, care, tot sub insuflarea Duhului Sfânt, prooroceşte: „Şi tu, prun­cule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge îna­intea Domnului ca să pregăteşti căile Lui”. Şi mai arată Sfântul Evanghelist încheind istorisirea naşterii Sfântului Ioan, că „prun­cul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel” (Luca I, 80).

Sfânta Tradiţie arată că atunci când Irod a ucis pruncii, fiind amăgit de magi, Sfânta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan în pustie şi, murind ea după puţină vreme, iar Zaharia fiind omorât din po­runca lui Irod în templu, Sfântul Ioan – pruncul a rămas în pustie, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La vârsta majoratului, a ieşit la predică, şi veneau la el noroade multe din Ierusalim, din Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, care, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi în râul Iordanului (Matei III, 5-6). Din naşterea minunată şi viaţa plină de virtuţi mari şi de sfinţe­nie a Sfântului Prooroc şi Înaintemergător Ioan, se cuvine să luăm învăţături pentru viaţa noastră, cum zice Sfântul Apostol Pavel despre sfinţi, că „privind la felul cum şi-au săvârşit viaţa, să le urmaţi credinţa” (Evrei XIII, 7).  Fie-ne pildă de urmat: caracterul său neînfrânt şi viaţa trăită în modestie şi adâncă smerenie. Vorbind despre aceasta, Mântuitorul spunea noroadelor: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie, o trestie clăti­nată de vânt, un om îmbrăcat în haine moi? Aceia sunt în casele împăraţilor. Un prooroc? Iată mai mult decât un prooroc” (Matei XI, 7-10).

Sfântul Ioan Botezătorul se hrănea puţin şi se îmbrăca într-o haină de păr de cămilă şi era încins cu o curea. Viaţa ascetică şi sfântă i-a dus vestea până departe şi veneau noroadele la el, unii socotindu-l Mesia. El însă nu-şi atribuia ce nu avea şi nu se lăuda nici cu ce era. Unei delegaţii de preoţi şi leviţi, trimisă să-l întrebe cine este, îi răspunde: „Nu sunt eu Hristosul!” Şi l-a întrebat: „Eşti Ilie?” Şi a răspuns: „Nu!”, „Eşti proorocul?”, „Nu!”. „Dar cine eşti?” „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, neteziţi căile Domnului, cum a zis Isaia Proorocul” (Ioan I, 19-23).

Nu se socotea nici prooroc şi nici măcar om, el era un glas care striga în pustie şi pregătea calea Domnului. „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-L cunoaşteţi, acela vă va boteza cu Duh Sfânt, acela vine după Mine şi este înaintea mea, şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui” (Ioan I,  26-27).

Iată smerenia Sfântului Ioan. Dar el mustră fărădelegile oame­nilor şi pe toţi îi cheamă la pocăinţă: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Cărturarilor şi fariseilor le strigă: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi roade vrednice de pocăinţă; să nu credeţi că puteţi zice în voi: avem tată pe Avraam, că vă spun: Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice pe fiii lui Avraam” (Matei III, 7-10). Cuvântul său mustrător nu cruţă nici pe regele incestuos Irod, care trăia cu cumnata sa şi căruia, din închisoarea unde îl aruncase, Sfântul Ioan îi striga: „Nu ţi se cade să ai pe soţia fratelui tău!”. După cum ştiţi, această tărie de caracter îi aduse şi martiriul prin tăierea capului. Pentru virtuţile lui mari, s-a învrednicit să spună despre el Mântuitorul că este mai mult decât un prooroc şi că „din cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Tot pentru aceasta, el se învredniceşte a boteza pe Mântuitorul Hristos în Iordan şi a fi martor ocular al arătării Prea Sfintei Treimi.

Predica şi învăţăturile Sfântului Ioan Botezătorul pot servi şi astăzi spre îndrumarea noastră.

Exemplul virtuţilor Sfântului Ioan Botezătorul, viaţa şi predica lui despre pocăinţă să înfrângă egoismul, trufia, luxul, linguşirea şi alte patimi şi obiceiuri care înjosesc firea noastră. Făcând roade vrednice de pocăinţă, vom dobândi împărăţia cerească, pentru ru­găciunile Prea Curatei Maici şi ale Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului. Amin.

Sursa: Pr. Octavian Popescu, (Glasul Bisericii nr. 5-6, 1967).

mai mult
CreștinătatePromovate

Predică la Duminica a II-a după Rusalii – a Sfinţilor Români – Pr. Ilie Cleopa

by Redacție 24PH Arte on
duminica_a_ii-a_dupa_rusalii_-_a_sfintilor_romani_1

Predică la Duminica a II-a după Rusalii – a Sfinţilor Români – Pr. Ilie Cleopa

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria

Sursă: https://doxologia.ro/predica-la-duminica-ii-dupa-rusalii-sfintilor-romani-pr-ilie-cleopa

Predică la Duminica a II-a după Rusalii - a Sfinţilor Români - Pr. Ilie Cleopa

Harul lui Dumnezeu nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească și să conlucreze cu Harul sau să-l respingă.

“Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni“ (Matei 4, 19)

 

Iubiți credincioși,

Astăzi, când Sfânta Evanghelie vorbește de chemarea celor dintâi ucenici ai lui Hristos, am socotit de cuviință să vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor.

Să știți că chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri și cu multe planuri dumnezeiești. Uneori Dumnezeu cheamă la sine pe toți când zice: “Întoarceți-vă către Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiți cele mai îndepărtate meleaguri ale pământului. Eu sunt Dumnezeu tare și nu este altul“ (Isaia 45, 22). În alt loc zice: “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28). Iarăși vedem că chemarea lui Dumnezeu este adresată mai ales celor păcătoși, după cuvântul care zice: “N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință“ (Marcu 2, 17; Luca 5, 32).

Mijloacele prin care Dumnezeu cheamă pe oameni la mântuire sunt felurite. Chemarea dumnezeiască cea mai mare și mai aleasă s-a făcut prin Iisus Hristos, după cum a proorocit Isaia, zicând: “Neamurile care nu Te știau pe Tine Te vor chema și popoarele care nu Te cunoșteau la Tine vor alerga“ (Isaia 55, 5). Sau când zice: “Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine“ (Ioan 12, 32). Zice și marele Apostol Pavel: “Prin Care am luat har și apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinței, toate neamurile, între care sunteți chemați și voi ai lui Iisus Hristos“ (Romani 1, 5-6). Chemarea oamenilor la mântuire se face prin Duhul Sfânt cu multă răbdare, după mărturia care zice: “Și Tu i-ai îngăduit pe ei ani mulți și le-ai deșteptat luarea-aminte prin Duhul Tău și prin proorocii Tăi, dar ei nu și-au plecat urechea“ (Neemia 9, 30).

Dumnezeu cheamă pe oameni la pocăință și prin prezența zidirilor Sale căci zice: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria“ (Psalm 18, 1).

Mulți oameni înțelepțiți de Dumnezeu, văzând frumusețea și armonia minunată a zidirilor, au ajuns la cunoașterea Ziditorului a toate, căci întreaga creație mărturisește că este opera mâinilor lui. Aceasta o spune și Sfântul Apostol Pavel zicând: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să fie fără cuvânt de apărare“ (Romani 1, 20). Iar Solomon zice: “Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te, pe Cel ce le-a zidit“ (Înțelepciunea lui Solomon 13, 5).

Este încă o chemare a lui Dumnezeu după alegere, cum spune Sfântul Pavel: “Pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și preaslăvit“ (Romani 8, 30). Dar să nu înțelegem greșit, că Dumnezeu pe care mai înainte i-a hotărât pe aceștia i-a chemat și i-a îndreptat. Această chemare după alegere nu o face Dumnezeu fără voia omului. El fiind Atotștiutor și cunoscător de inimi, cheamă pe aceia care sunt vrednici de chemare, adică pe acei pe care mai înainte îi vede că vor voi să-I urmeze și să facă poruncile Lui, pentru că Dumnezeu nu mântuiește pe om fără de om, fără voința lui. Dumnezeu voiește, “ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).

Harul lui Dumnezeu nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească și să conlucreze cu Harul sau să-l respingă. Cei dintâi se mântuiesc, ceilalți nu. Auzi ce zice: “Iată stau la ușă și bat. De va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine“ (Apocalipsa 3, 20). Așadar, să înțelegem că deși oamenii nu se pot mântui singuri, ci prin Har, totuși mântuirea lor atârnă de libertatea lor, ca să lase să pătrundă Harul lui Dumnezeu întru ei sau nu, și să se mântuiască sau nu. Deci, să se știe clar că “Dumnezeu mântuiește sau osândește pe oameni, după faptele lor“ (Psalm 61, 11; Înțelepciunea lui Isus Sirah 35, 22; II Regi 3, 39; Iona 4, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 32, 19; Iezechiel 33, 20; Romani 2, 6). Vederea de mai înainte a lui Dumnezeu nu înrâurește libertatea oamenilor.

Am însemnat aceasta aici pentru a ști că chemarea și alegerea oamenilor spre mântuire, nu se face de Dumnezeu fără voia lor, după cum afirmă unii. Marele Apostol Pavel ne spune: “Rugați-vă să fiți vrednici de chemarea voastră“ (II Tesaloniceni 1, 11) Cu alte cuvinte ne spune să nu fim nepăsători față de chemarea lui Dumnezeu, ci să unim voia noastră cu voia Lui și să lucrăm cu frică și cutremur la mântuirea noastră, precum ne învață același mare Apostol (Filipeni 2, 12; I Corinteni 15, 10; Matei 5, 17).

Dar la ce cheamă Dumnezeu? La această întrebare vom răspunde cu cuvintele dumnezeieștii Scripturi. Dumnezeu ne cheamă la pocăință (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 31-32); Dumnezeu ne cheamă la împăcare cu El (Isaia 27, 5; II Corinteni 5, 20); Dumnezeu ne cheamă la sfințenie (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2; I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15); Dumnezeu ne cheamă de la întuneric la lumină (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9); Dumnezeu ne cheamă din moarte la viață (Ioan 5, 24); Dumnezeu ne cheamă la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne cheamă la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheamă la slava cea veșnică a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II Tesaloniceni 2, 14); Dumnezeu ne cheamă la mântuirea de veci (Evrei 9, 15) Dumnezeu ne cheamă la Împărăția și slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12); Dumnezeu ne cheamă la viața cea veșnică (I Timotei 6, 12).

Iată, iubiți credincioși, la câte fericiri și bunătăți veșnice ne cheamă pe noi Bunul nostru Dumnezeu. Oare câtă datorie avem noi păcătoșii, a-L iubi și a-L asculta pentru a dobândi atâtea nenumărate bunătăți și fericiri, la care El ne cheamă din a lui nemărginită milă și bunătate fără de asemănare!

În cele ce urmează să vedem ce rele îi așteaptă pe acei care resping chemarea lui Dumnezeu. Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se depărtează de harul Lui (Iezechiel 3, 27; 12, 2-5; Matei 10, 14; Luca 9, 5; 10, 10-14). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovnicească (Fapte 28, 24-27; Romani 1, 21; 11, 7-10). Cei ce nu ascultă și resping chemarea lui Dumnezeu ajung la rătăcire (Isaia 66, 4; II Tesaloniceni 2, 10-11). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu se vor pedepsi vremelnic (Isaia 65, 12; Ieremia 6, 16); cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la depărtare de El (Romani 1, 24; 1, 32).

Iubiți credincioși,

 

Până aici v-am vorbit despre chemarea, în general, pe care o face Dumnezeu către tot omul, căci nu este om care să nu aibă pe pământ o chemare dumnezeiască. Însăși nașterea noastră trupească, adică chemarea din neexistență la viață este o chemare a lui Dumnezeu, căci nimeni nu se naște fără voia și pronia Lui. Apoi fiecare om este chemat sau rânduit de sus să aibă un rol, o menire în viața aceasta. Unul este chemat să fie tată sau mamă de copii. Altul este chemat să lucreze cu mâinile sau cu mintea, să îngrijească pe bolnavi, să învețe și să educe pe oameni, să conducă popoare, să facă opere de binefacere, să slujească într-un fel societatea în care trăiește.

Pe lângă această chemare firească, Dumnezeu adresează fiecărui om și o chemare duhovnicească, de a cărei împlinire sau respingere depinde mântuirea sau osânda noastră. Astfel Dumnezeu ne cheamă la credință, la pocăință, la rugăciune, la împlinirea faptelor bune, la o adevărată trăire în Hristos, adică la sfințenie și desăvârșire, după cuvântul Sfântului Duh care zice: “Fiți sfinți, precum și Eu sunt sfânt! Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt“ (Levitic 19, 2; 11, 44).

Dar Dumnezeu cheamă pe unii oameni cu viață sfântă la împlinirea unei misiuni dumnezeiești speciale, mult mai înalte pe pământ. Așa au fost chemați și aleși în Vechiul Testament regii și profeții, iar în Noul Testament apostolii, episcopii, preoții, mucenicii și toți sfinții.

În Sfânta Evanghelie de astăzi ni se vorbește despre chemarea primilor patru apostoli. “Pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileei a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele au mers după El. De acolo mergând mai departe, a văzut alți doi frați pe Iacob al lui Zevedeu, și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El“ (Matei 4, 18-22).

Erau multe corăbii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mântuitorul lumii numai pe unii i-a chemat la Sine, pentru această chemare și misiune dumnezeiască, de a-I fi martori ai Învierii, apostoli și propovăduitori ai Sfintei Evanghelii “până la marginile pământului“.

I-a chemat dintr-o corabie pescărească în altă corabie, duhovnicească. Din corabia grijilor pământești, în corabia Duhului Sfânt, care este Biserica pe care avea s-o întemeieze Hristos. Până la această chemare, cei patru ucenici își împlineau chemarea cea dintâi, lucrând cu mâinile lor ca să trăiască. Acum însă au fost chemați și aleși de Fiul lui Dumnezeu ca să fie pescari ai lumii, „vânători de oameni”, vestitori ai Sfintei Evanghelii, întemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pământ. Aceasta este o chemare cu totul dumnezeiască, rânduită la anumite vremi și adresată numai celor sfinți și aleși, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfânt la descoperirea voii lui Dumnezeu și la mântuirea oamenilor.

N-a chemat Hristos la apostolat, nici oameni bogați, nici învățați, nici cunoscuți și cinstiți. A chemat pescari, oameni săraci și fără învățătură, oameni smeriți și curați la suflet, ca să smerească pe cei mândri, să mustre pe cei necredincioși și să ridice pe cei căzuți în întunericul necunoștinței de Dumnezeu. I-a chemat Hristos la sine goi, cerându-le să se lepede de cele pământești, de avere, de rude, de prieteni, de trufia acestei vieți și să-I fie ucenici, apostoli, mărturisitori și împreună lucrători la înnoirea lumii. A chemat Hristos pe cei mai smeriți și curați la suflet, dezbrăcați de toate grijile trecătoare, ca să-i poată fi ucenici credincioși gata să-și dea viața pentru El.

Vedeți pe cine cheamă și alege Hristos? Vedeți ce fel de chemare le face și ce le promite? Vă voi face vânători de oameni! Nu le promite averi și cinste pe pământ. Ci, dimpotrivă, le spune cu alt prilej că veți fi urâți de toți oamenii pentru numele Meu. Iar cei patru ucenici galileeni nu se tem, nu se împotrivesc Duhului Sfânt, nici nu se duc mai întâi la ai lor să-și ia rămas bun, ci “îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după“ El (Matei 4, 22). Vedeți ascultare fără condiții? Vedeți credință simplă și curată la cei de jos? Vedeți lepădare de sine la apostoli? Părăsesc hotărâți toate și intră cu curaj în școala lui Hristos, cea mai înaltă școală din toată lumea și din toate timpurile.

Aici aveau să învețe Petru și Andrei, Iacob și Ioan și ceilalți ucenici, episcopi și preoți, tainele credinței în Dumnezeu, puterea rugăciunii, adâncul smereniei, tăria blândeții, înțelepciunea Duhului, râvna apostoliei și îndrăzneala mărturisirii evangheliei lui Hristos. Aici aveau să învețe cea mai înaltă teologie a Duhului Sfânt și meșteșugul vânării sufletelor omenești. Căci nimic nu este mai greu decât să câștigi suflete pentru împărăția cerurilor. Nimic nu este mai greu pentru slujitorii Bisericii lui Hristos, decât să transforme sufletele oamenilor. Adică să facă din răi, buni; din necredincioși creștini adevărați; din desfrânați și bețivi, oameni pocăiți; din pescari, ucenici și din fricoși, mărturisitori și mucenici.

Apoi vedeți că apostolii și slujitorii Evangheliei nu se cheamă și nu se aleg singuri. Ci Domnul îi cheamă, îi alege, îi învață, îi întărește suflă peste ei Duhul Sfânt și numai după aceea îi trimite să vestească cuvântul mântuirii în toată lumea. Fără o asemenea chemare, fără vocație pentru preoție, fără o viață sfântă, curată și plăcută lui Dumnezeu, nimeni să nu îndrăznească să intre în preoție și să slujească cele sfinte în biserică, cu nevrednicie, ca nu cumva și pe sine să se osândească și pe credincioși să-i smintească și să-i piardă. Iar chemarea pentru preoție o poate descoperi numai duhovnicul în scaunul de spovedanie.

Din Evanghelia de astăzi vedem că nici predicatorii sectelor și a tot felul de grupări religioase nu au chemare și o alegere specială. Căci nimeni nu i-a chemat, nimeni nu i-a sfințit suflând peste ei harul Duhului Sfânt, nimeni nu i-a trimis în lume să predice după mintea lor Evanghelia mântuirii. De aceea, nu trebuie să ascultăm decât de adevărații preoți și slujitori ai Bisericii lui Hristos, care sunt urmașii direcți ai Sfinților Apostoli, prin hirotonie canonică, adică prin punerea mâinilor episcopilor și rânduiți ca preoți în satele și bisericile ortodoxe.

Iubiți credincioși,

 

Dacă toți avem o chemare și o misiune de la Dumnezeu pe pământ, să vedem ce chemare anume avem fiecare dintre noi și dacă ne-o împlinim cum trebuie cu adevărat. Cei mai mulți credincioși sunteți căsătoriți și aveți familie și copii. Vă împliniți cum se cuvine datoria de creștini ortodocși și cea de părinți? Veniți regulat în sărbători la biserică? Vă rugați acasă cu copiii dumneavoastră? Vă spovediți regulat în sfintele posturi? Iertați pe cei ce v-au supărat? Aveți smerenie, credință tare în Dumnezeu și răbdare în necazurile vieții? Vă împliniți datoria de soți, născând copii, așa cum ați făgăduit-o la cununie, nu îi ucideți? Vă creșteți copiii în frică de Dumnezeu, sau îi lăsați de capul lor?

Iată câte întrebări se pun celor căsătoriți, de la care Dumnezeu așteaptă tot atâtea răspunsuri. La fel și cei necăsătoriți, văduvele și bătrânii sunt întrebați de Hristos dacă merg regulat la biserică, dacă duc viață curată, dacă se roagă și citesc cărți sfinte, dacă se spovedesc și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului.

Astăzi, mai mult ca oricând, ne cheamă Hristos la pocăință, la biserică, la faptele bune care ne aduc bucuria mântuirii. Fiecare dintre noi să ne deschidem inima, pentru Dumnezeu, pentru Evanghelie, pentru o viață creștinească mai înaltă, mai curată, cât mai sfântă. Apoi să ne cercetăm dacă am făcut, sau nu, măcar o parte din sfintele noastre datorii creștinești, dacă ne-am împlinit menirea pentru care am fost creați.

Să rugăm pe Mântuitorul să ne lumineze și să ne ajute a ne împlini cu sfințenie marea noastră chemare de creștini și fii ai Bisericii lui Hristos. Amin.

mai mult
CreștinătatePromovate

O biserică din raionul Râșcani a părăsit Mitropolia Moldovei și a trecut la Mitropolia Basarabiei

by Redacție 24PH Arte on
1dbbdb4101921e76ada0a5e10195323dd5548e3b60b7bb7957ca392b1c6ed2ed

O biserică din raionul Râșcani a părăsit Mitropolia Moldovei și a trecut la Mitropolia Basarabiei

 Sursă: https://tvrmoldova.md/article/729204c3ba4758e1/o-biserica-din-raionul-rascani-a-parasit-mitropolia-moldovei-si-a-trecut-la-mitropolia-basarabiei.html?fbclid=IwY2xjawK_Y4hleHRuA2FlbQIxMQABHuEjsPw5dm6kUfNZ-YTNTT5fkB0SmCa7wh9lbOMbobQN8JwfYXVCXVsF_YHD_aem_s901lsafEHvG0nAcOP2GrQ&sfnsn=wa

post-img
Preotul Constantin Turtureanu, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din satul Grinăuți, Râșcani
Sursa foto: nordnews.md

Preotul Constantin Turtureanu, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din satul Grinăuți, Râșcani, a anunțat duminică, 15 iunie, în fața enoriașilor că iese de sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, și trece la Mitropolia Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Române.

Echipa  NordNews  a vrut să afle ce a stat la baza deciziei preotului, dar și a comunității.

„Sunt și astfel de nuanțe. Unora pur și simplu nu le place ceea ce se întâmplă. Am primit, de exemplu, o întrebare de la un tânăr: Părinte, de ce mai rămâneți? Sau și dumneavoastră sunteți părtaș la războiul în care mor copii acolo, în Ucraina?, a spus Constantin Turtureanu, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din s. Grinăuți, r. Râșcani.

Părintele spune că, în aproape 13 ani de slujire la biserica din sat, nu a beneficiat de o susținere consistentă din partea Mitropoliei Moldovei, întrucât parohia este mică și are resurse limitate pentru întreținere.

„Parcă simt o mai mare căldură în suflet. Am avut și câteva pelerinaje cu credincioșii la mănăstirile din România. Am vrut să înțelegem care este diferența dintre ce se întâmplă acolo, aici și chiar la ruși, pentru că unii au fost și pe la ei. Părinte, nicio schimbare. Nicio schimbare esențială, am rămas cu aceeași credință. S-au schimbat doar lucrurile administrative. Practic, acum ne supunem Patriarhiei Române”, a adăugat Constantin Turtureanu, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Grinăuți, r. Râșcani.

„Mai avem multe de schimbat, dar, din cauza lipsei de finanțe, ne-am oprit. Urmează lucrări foarte dificile și costisitoare. Mai întâi, adunăm bani ca să le facem pe acestea, apoi ne ocupăm de celelalte”, a adăugat Constantin Turtureanu.

Oamenii din sat spun că această decizie este una binevenită din mai multe puncte de vedere.

„Despre asta se vorbește la televiziune, cineva cunoscut. Ne așteptam la așa ceva, deoarece Moldova merge pe cale de aderare la Uniunea Europeană, clar că și în biserică trebuie să fie careva schimbări. Să meargă și biserica în aceeși direcție”, a afirmat Maria Frecăuțanu, locuitoare a satului Grinăuți, r. Râșcani.

„Eu cred în Dumnezeu, el este unul singur pentru toți. Și Iisus Hristos. Cum mă rog eu, așa se roagă naționalitatea rusă, ucrainenii, toți.  Asta-i politică. Kiril face politică. Binecuvântează soldații să meargă să ucidă copii, femei”, a spus Mihail Lungu, locuitor al satului Grinăuți, r. Râșcani.

„El a făcut alegere între două mitropolii. Dacă el a crezut că acolo e mai bine, înseamnă că acolo ne ducem toți enoriașii. Da cine nu vrea, eu așa spun. La noi îs haholi. Da știți cum îs haholii noștri? Nici noi nu vorbim corect limba română. Dar ar trebui să vorbim corect, fiindcă suntem rupți de la Patria-Mamă, din Moldova românescă. Ei vorbesc așa: „берем сапу та идем прашуем” – „Luăm sapa și mergem la prășit”. Eu le spun așa: „Ori vorbiți ucrainește, ori rusește, ori limba română”, dar ei refuză să vorbească limba noastră”, a zis Alexandra Tcaci, locuitoare a satului Grinăuți, r. Râșcani.

„Eu, din puținul care îl am, nu vreau să dau cuiva să binecuvânteze ca acei oameni să se ducă să lupte la război. Acolo sunt mame, și eu sunt împotriva copiilor. Și nu sunt pentru să fie aceleași dezbinării și la noi”, a spus Valentina Lungu, locuitoare a satului Grinăuți, r. Râșcani.

Jurnaliștii NordNews au încercat să obțină o reacție din partea episcopului de Soroca, Ioan Moșneguțu, reprezentant al Mitropoliei Moldovei, dar acesta nu a răspuns la apelurile noastre.

Într-o discuție la telefon, Episcopul Ioan Moșneguțu i-ar fi adus la cunoștință preotului Constantin Turtureanu că Mitropolia Moldovei îl va opri din slujire.

În martie 2024, și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Răuțel, precum și Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Glodeni au trecut la Mitropolia Basarabiei. Aceste decizii au fost urmate de scandaluri și proteste, organizate și coordonate de Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel.

mai mult
CreștinătatePromovate

Predică la Duminica I după Rusalii – a Tuturor Sfinţilor – Pr. Vasile Gordon

by Redacție 24PH Arte on
duminica_tuturor_sfintilor_17

Predică la Duminica I după Rusalii – a Tuturor Sfinţilor – Pr. Vasile Gordon

  • Predică la Duminica I după Rusalii - a Tuturor Sfinţilor - Pr. Vasile Gordon

    Duminica I după Rusalii – a Tuturor Sfinţilor

Mare bucurie, iubiţi fraţi, vom trăi, astfel, întâlnind pe Maica Domnului, pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfinţii Apostoli, dimpreună cu toţi ceilalţi sfinţi despre care citim atâtea lucruri minunate în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor.

La marea trecere a pragului dintre viaţa pământească şi veşnicie, dacă vom fi rânduiţi în ceata drepţilor, sufletele noastre, însoţite de sfinţii îngeri, se vor bucura de marea întâlnire în ceruri cu Dumnezeul Treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu Sfânta Fecioară Maria, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi strămoşii noştri, cu toţi cei dragi care s-au săvârşit mai înainte de noi.

Aceasta este, credem, cea mai mare fericire a Raiului: să te întâlneşti şi să comunici, faţă către faţă, cu vieţuitorii cerului, cunoscuţi sau necunoscuţi înainte. Căci, aşa cum ne învaţă Scriptura şi Părinţii Bisericii, după moartea noastră cu trupul noi nu încetăm să fim persoane, care văd, aud, vorbesc.

Cum va fi dincolo vorbirea, auzul, vederea, este un lucru de taină, a cărui cunoaştere ne va fi dată doar după plecarea de aici. Căci zice Sfântul Apostol Pavel: „Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, atunci, însă, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin” (I Cor. 13, 12).

Crezând, astfel, în această mare întâlnire, nădăjduim să-i vedem, în lumina Preasfintei  Treimi, împreună cu Maica Domnului, pe toţi sfinţii rânduiţi de Biserică în calendarele noastre şi pe care noi îi pomenim cu toată cuviinţa: îngeri, prooroci, apostoli, mucenici, cuvioşi, ierarhi ş.a., adeverindu-se în faţa ochilor noştri spusele psalmistului: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!” (Psalm 67, 36).

Timp a-i vedea şi a vorbi cu ei va fi din belşug: veşnicia nu este în nici un fel supusă vreunui ceasornic, nici ameninţată de venirea serii, căci „ziua” ei este fără de sfârşit, fiind „neînserată”, cum frumos se exprimă cărţile noastre de slujbă: „Ziua cea neînserată a Împărăţiei…”.

Această „zi” numită de părintele apostolic Barnaba „a opta” (Epistola XV, 9), este descrisă astfel de părintele Dumitru Stăniloae: „Viaţa viitoare va fi o duminică fără de sfârşit, sau paradisul regăsit şi eshatologia inaugurată, clipa aurorii cu al ei minunat deodată şi lumina fără asfinţit a zilei a opta în care Dumnezeu va fi totul în toate…” (Dogmatica, III, 6).

Mare bucurie, iubiţi fraţi, vom trăi, astfel, întâlnind pe Maica Domnului, pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfinţii Apostoli, dimpreună cu toţi ceilalţi sfinţi despre care citim atâtea lucruri minunate în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor.

Bucuria va fi sporită, însă, de întâlnirea cu sfinţi de care n-am mai auzit, dar a căror vedere va constitui pentru noi o surpriză aparte a zilei a 8-a. Căci este pe înţelesul oricui că în calendar nu sunt cuprinşi toţi sfinţii bine plăcuţi lui Dumnezeu, ci doar un număr limitat al lor.

Ei bine, la sfinţii necunoscuţi s-au gândit Părinţii Bisericii când au fixat în calendar şi o duminică „a tuturor sfinţilor”, duminica de astăzi, întâia după Rusalii. Este o sărbătoare comună a tuturor sfinţilor ale căror nume şi urme s-au pierdut, s-au uitat, sau au rămas neînregistrate şi necunoscute.

Aşezarea acestei pomeniri îndată după Rusalii nu s-a făcut, însă, la întâmplare: dumnezeieştii noştri Părinţi au voit să arate că Pogorârea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli nişte lucruri atât de mari, încât a sfinţit şi a înţelepţit pe cei de un aluat cu noi, aducându-i, prin Iisus Hristos, la Dumnezeu: pe unii prin mucenicie şi sânge, pe alţii prin trăire şi viaţă virtuoasă, Duhul Sfânt săvârşind, astfel, fapte minunate, mai presus de fire.

Pomenirea sfinţilor necunoscuţi în această duminică nu exclude, fireşte, cinstirea celor cunoscuţi. De aceea, calendarul nu zice „duminica tuturor sfinţilor necunoscuţi”, ci, simplu, „a tuturor sfinţilor”, pentru că ei nu pot fi despărţiţi: toţi au vieţuit şi luptat pentru un singur Hristos. Cinstirea lor este mult şi bine plăcută Domnului, noi urmând îndemnul proorocului David Psalmistul: „Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui!” (Psalm 150, 1).

Mărturisim, în consecinţă, cu durere sfâşietoare, că mare greşeală săvârşesc acei fraţi ai noştri, aşa-numiţi „sectari”, care nu cinstesc pe sfinţi pe motiv că prin pomenirea lor s-ar micşora închinarea adusă lui Dumnezeu. Nici vorbă de aşa ceva.

Dumnezeu nu este singur, izolat. El este un Dumnezeu al comuniunii şi dragostei, de-a pururi înconjurat de îngeri şi sfinţi. De aceea psalmistul ne îndeamnă să-L lăudăm întru sfinţii Lui. Şi pentru că Părinţii Bisericii celei nedespărţite au prevăzut rătăcirile sărmanilor sectari de astăzi cu privire la cinstirea sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, au redactat un document bazat pe învăţătura Scripturii, încă din anul 787, la Sinodul al VII-lea ecumenic.

Redăm un fragment din el: „Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi prooroceşti, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim, mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, pe prooroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii părinţi purtători de Dumnezeu şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor. Cine nu mărturiseşte că toţi sfinţii cei care au plăcut lui Dumnezeu, atât cei dinainte de lege, cât şi cei de sub har, sunt vrednici de cinste după trup şi după suflet, ori nu fac rugăciuni către sfinţi, să fie anatema! (Cuvântul „anatema”, amintim, înseamnă „lepădat, blestemat”)”.

Ne îngăduim o întrebare acum: cunosc fraţii sectari această hotărâre a Bisericii celei una, care nu era numită atunci nici ortodoxă, nici catolică, nici protestantă, ci, simplu, BISERICA, mamă a tuturor, inclusiv a „bisericilor” rupte din ea astăzi? Credem că nu. De aceea, ne revine nouă, drept credincioşilor, datoria de a face cunoscută învăţătura cea dreaptă, potrivit Scripturii şi Părinţilor.

O dată cu aceasta, ne vom strădui să trăim în conştiinţa că, atunci când vom părăsi acest pământ, ne vom întâlni la judecată nu numai cu Dumnezeu ci şi cu sfinţii, căci El va ţine seamă de mărturiile lor atunci când va „cântări” faptele noastre. Sfântul Apostol Pavel o spune lămurit: „Nu ştiţi oare că sfinţii vor judeca lumea?” (I Cor. 6, 2).

Iar dacă, în viaţă fiind, i-am cinstit şi le-am imitat virtuţile, ne vom învrednici să fim şi noi în ceata lor, fericiţi să-i cunoaştem pe fiecare în parte, să vorbim cu ei, să ne minunăm de vederea chipului lor de cerească frumuseţe.

Pentru împlinirea acestei doriri, vieţuirea noastră trebuie să se asemene cu a lor. Căci spre sfinţenie suntem chemaţi de Mântuitorul Iisus Hristos: „Fiţi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” (Matei 5, 48).

Spre imitarea virtuţilor ne îndeamnă Sfinţii Apostoli: „Fiţi mie următor, precum şi eu sunt lui Hristos” (II Cor. 11, 1) şi urmaşii Apostolilor, Sfinţii Părinţi: „Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm… . În grădina Domnului nu sunt numai trandafirii martirilor, ci şi crinii fecioarelor, iedera soţilor, violetele văduvelor” – zice, de exemplu, Fericitul Augustin.

Şi lucru minunat, această imitare ne creează obişnuinţe evlavioase, în vorbă, gândire, fapte, manifestări. Iar obişnuinţa nu ne va fi doar ca o „a doua natură” cum adesea se spune, cu oarecare omenească dreptate, ci ne va modela propria natură, zidită de Dumnezeu.

Căci sfinţenia nu este ceva impropriu omului, sau adăugat, ci împlinirea umanului, cum atât de inspirat a zis Nichifor Crainic. Iar în clipa morţii, spune, potrivit învăţăturii Bisericii, părintele Seraphim Rose (1934-1982), sufletul nostru „se află pe sine în mijlocul altor spirite, bune şi rele. Iar el înclină spre cele cu care a dobândit mai multă asemănare în duh, iar dacă încă din trup a fost sub influenţa vreunora dintre ele, apoi cu acelea va şi rămâne la ieşirea din trup” (Sufletul după moarte, Apostol X).

Cât de preţios este, iubiţi fraţi, acest avertisment!

A noastră este, aşadar, alegerea şi voinţa, cu ce fel de persoane vrem să ne asemănăm şi să ne întâlnim la trecerea pragului: cu cele luminate, sfinţii, sau, Doamne păzeşte, cu cele întunecate, diavolii!

O dată cu aceasta, să ne întrebăm: voim să ne vedem părinţii, strămoşii, sau să nu-i mai vedem niciodată? Răspunsul se află în totala noastră libertate de alegere! De aceea, în ziua de azi (şi în toate zilele) să zicem cu evlavie: toţi sfinţii (cunoscuţi şi necunoscuţi) rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, să ne învrednicim a fi asemenea vouă. Amin.

mai mult
ActualitateCreștinătatePromovate

„Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt a fost lansat oficial în limba engleză în Marea Britanie

by Redacție 24PH Arte on
N-Steinhardt-2-890×594.jpeg

„Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt a fost lansat oficial în limba engleză în Marea Britanie

Sursă: https://basilica.ro/jurnalul-fericirii-de-n-steinhardt-engleza-in-marea-britanie/?fbclid=IwY2xjawKjzo1leHRuA2FlbQIxMQABHmcNRVPpZXnFfm5GPUXFEfD0RcZy2p9HVP_0WMkUfk7WlNmYxuxpcIKn_sdi_aem_aa6R5-SPr6BFxIBBaexabA&sfnsn=wa

Volumul „Jurnalul fericirii – The Journal of Joy” de Nicolae Steinhardt a fost lansat în premieră vineri în Regatul Unit al Marii Britanii.

Traducerea a fost publicată în 2024 de editura St Vladimir’s Seminary Press (SVS Press), marcând o etapă semnificativă în promovarea literaturii ortodoxe românești în spațiul anglofon.

Lansarea reprezintă nu doar un succes editorial, ci și un gest de recunoaștere internațională a uneia dintre cele mai valoroase opere ale literaturii spirituale românești din secolul XX.

Prelegeri și invitați

Lansarea s-a desfășurat la prestigiosul sediu al Institutului Cultural Român din Londra (1 Belgrave Square) și a fost organizat în parteneriat cu Institutul pentru Studii Creștin Ortodoxe din Cambridge (IOCS) și Ambasada României la Londra.

Răzvan Porumb, director adjunct al IOCS, a deschis seara cu o prezentare despre autor, iar pr. Dragoș Herescu, directorul institutului, a moderat evenimentul și a transmis mesajul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord
Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord

Evenimentul a fost onorat de prezența unor personalități remarcabile din lumea academică și ecleziastică: Înaltpreasfințitul Părinte Rowan Williams, fost Arhiepiscop de Canterbury, și pr. Bogdan Bucur, de la St Vladimir’s Orthodox Theological Seminary, care au susținut prelegeri despre viața și opera lui Nicolae Steinhardt.

În cadrul lansării au participat Laura Popescu, ambasadorul României la Londra, Aura Woodward, directorul Institutului Cultural Român Londra, Alex Tudorie, președintele Saint Vladimir’s Seminary, arhim. Macarie Motogna, starețul Mănăstirii Rohia, și eseistul și istoricul literar Florian Roatiș.

Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord
Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord

Mesajul IPS Atanasie

Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Mării Britanii și Irlandei de Nord, a apreciat traducerea în limba engleză a volumului, considerând că ideile și conceptele autorului vor putea fi transmise de acum încolo unui public mai larg.

„Pentru prea mult timp, înțelepciunea spirituală valoroasă conținută în aceste pagini a fost accesibilă în principal doar în limba română. Această traducere minuțioasă, însoțită de un aparat critic, nu doar că face accesibile gândurile Părintelui Nicolae Steinhardt unui public larg, ci oferă și contextul necesar pentru o înțelegere mai profundă a perspectivei sale teologice unice”, a transmis ierarhul.

Arhiepiscopul și-a exprimat gândurile cu privire la autenticitatea momentelor grele trăite în timpul detenției de Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia care a biruit suferința prin întâlnirea cu Hristos.

Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord
Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord

„Închis în condițiile dure ale regimului comunist, el a descoperit o bucurie profundă și autentică, un martor puternic al credinței care a răbdat și a biruit suferința. Jurnalul Fericirii nu este doar o cronică a greutăților, ci o reflecție teologică formată din experiența personală, o mărturie puternică a prezenței lui Dumnezeu chiar și în momentele dificile”, a relatat Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie.

„Mărturia sa, încercată de prigoană, oferă un mesaj de speranță și reziliență spirituală, reamintindu-ne că bucuria adevărată nu depinde de circumstanțele exterioare, ci este un dar de la Dumnezeu, găsit în întâlnirea personală cu Hristos, chiar și în mijlocul celor mai grele încercări umane”.

Foto credit: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfântul Nicolae Velimirovici – Treimea – iubire şi ascultare infinite

by Redacție 24PH Arte on
sfanta_treime

Sfântul Nicolae Velimirovici – Treimea – iubire şi ascultare infinite

Sfântul Nicolae Velimirovici – Treimea – iubire şi ascultare infinite

Precum nici un fel de iubire din lumea zidită nu se poate asemăna cu iubirea împărtăşită de către fiecare dintre Persoanele Dumnezeieşti, tot aşa nici o ascultare nu poate fi asemenea ascultării lor, Una de Cealaltă Persoană.

Când se seamănă sămânţa, puterea căldurii şi a luminii trebuie să pătrundă înăuntru ca s-o facă să crească.

Când se plantează pomul, puterea vântului trebuie să vină ca să-l facă puternic şi să-şi întărească rădăcina.

Când gospodarul îşi construieşte casa, el caută puterea rugăciunii, ca să-i sfinţească casa.

Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţa de cel mai mare preţ în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea Sfântului Duh, ca să-i dea căldură şi lumină, şi să o facă să crească.

Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile deşerte şi necultivate ale morţii. Trebuia ca vârtejul puternic al Duhului să respire în el, ca să întemeieze Pomul Vieţii.

Înţelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea veşniciei se făcuse sălaşuri de suflete alese ale oamenilor. Puterea şi înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia să pogoare în acest sălaş şi să-l sfinţească.

Mirele Dumnezeiesc Îşi alesese Mireasa Sa, Biserica sufletelor curate, şi Duhul bucuriei veşnice trebuia să pogoare ca să unească cerul şi pământul cu un inel, şi să înveşmânteze Mireasa în haină de nuntă.

Toate urmau să se întâmple aşa cum au fost proorocite. Duhul Sfânt a fost făgăduit şi Duhul Sfânt a venit. Cine putea să făgăduiască venirea pe pământ a Duhului Atotputernic afară numai de Cel care ştia că Duhul va face ascultare şi va veni? Şi cui va putea să dea asemenea ascultare grabnică dacă nu Celui Unuia faţă de care El are iubire desăvârşită?

O, cât de desăvârşită este iubirea binevoitoare, ca să arate ascultare desăvârşită! Această iubire desavârşita nu se poate arăta desăvârşit în nici un alt chip decât numai în ascultare desăvârşită. Iubirea este cu grijă mare în toata vremea şi în tot ceasul, şi cu dorinţa şi graba de a asculta pe cel iubit. Şi din ascultare desăvârşita vine, ca un izvor de lapte şi miere, bucurie desăvârşită, care face iubirea un lucru frumos.

Tatăl are iubire desăvârşită pentru Fiul şi Duhul Sfânt; Fiul are iubire desăvârşită pentru Tatal şi pentru Duhul; şi Duhul are iubire desăvârşită pentru Tatăl şi pentru Fiul.

Datorită acestei iubiri desăvârşite, Tatăl este Slujitorul grabnic al Fiului şi al Duhului, tot aşa cum este Fiul faţă de Tatăl şi de Duhul, şi Duhul faţă de Tatăl şi de Fiul.

Iubirea desăvârşita Îl face pe Tatăl slujitor desăvârşit al Fiului şi al Duhului; aşa cum face Fiul Tatălui şi Duhului, şi Duhul Tatălui şi Fiului. Precum nici un fel de iubire din lumea zidită nu se poate asemăna cu iubirea împărtăşită de către fiecare dintre Persoanele Dumnezeieşti, tot aşa nici o ascultare nu poate fi asemenea ascultării lor, Una de Cealaltă Persoană.

“Lucrul pe care Mi L-ai dat să-l fac, l-am săvârşit” (Ioan 17:4); “Facă-se voia Ta” (Matei 6:10). Nu arată aceste cuvinte ascultarea desăvârşita a Fiului faţă de Tatăl?

“Părinte … Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi” (Ioan 11:41-42), a spus Domnul când l-a înviat pe Lazăr; şi mai târziu, El a strigat cu un prilej oarecare: “Părinte, preaslăveşte-Ţi numele!” Atunci a venit glas din cer: “Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi” (Ioan 12:28). Nu arată toate astea ascultarea desăvârşită a Tatălui faţă de Fiul?

“Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14:16); “Iar când va veni Mângâietorul, … Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (15:26). Şi într-adevăr, în a cincizecea zi dupa Înviere, Mângâietorul, Duhul adevărului, S-a pogorât peste cei cărora El le făgăduise. Nu arată aceasta, ascultare desăvârşită faţă de Fiul?

Porunca mântuitoare pe care Apostolul Pavel o rânduieşte tuturor credincioşilor: “în cinste, unii altora daţi-vă întâietate” (Romani 12:10), se săvârşeste întru desăvârşirea ei între Persoanele Sfintei Treimi.

mai mult
CreștinătatePromovate

53 de femei și copii s-au botezat la Mapogoro

by Redacție 24PH Arte on
53_botezuri_tanzania_masai_iunie_2025-15 (1)

În satul de masai de la Mapogoro a fost mare sărbătoare. 53 de familii și copii au fost botezați sâmbătă.

În satul de masai de la Mapogoro a fost mare sărbătoare.

53 de familii și copii au fost botezați sâmbătă.

De obicei, în familiile de masai, primele care se botează sunt femeile care iau cu ele și copiii.

La bărbații masai e mai dificil. Greu aleg să se boteze. Mulți cred în obiceiuri păgâne: se roagă în jurul unui copac, chiotele și dansul fiind rugăciunea lor…

Când anul acesta, de Sfintele Paști, s-au botezat 14 bărbați din tribul de la Mapogoro, alți patru au vrut să se boteze.

Pentru ei mai trebuie făcută, însă, răbdare. E nevoie de o perioadă de cateheză, de mers la biserică, la slujbe, să învețe să facă Sfânta Cruce, să știe de Crez, de Tatăl nostru, să înțeleagă Sfintele Taine și la ce obiceiuri ale lor e nevoie să renunțe.

A fost o zi de mare bucurie pentru comunitate și pentru noi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Împreună putem susține misiunea din Kidamali! Prin contribuția noastră, a tuturor, aducem îmbunătățiri semnificative în viața comunităților locale! Citește poveștile și donează pe ajutorpentrutanzania.ro!

Sursă: https://doxologia.ro/53-de-femei-copii-s-au-botezat-la-mapogoro?fbclid=IwY2xjawKxZbNleHRuA2FlbQIxMQABHrTM3mpD8_yswvciVyAiuiDYUqqkiy3eCItnUNE-Qm4iszvP6ARRHvyce0sP_aem_MPyyOVkDCuuTz9KwxjYrBA&sfnsn=scwspwa

mai mult
CreștinătatePromovate

Rusaliile – zi de mare bucurie

by Redacție 24PH Arte on
fresca_biserica-sf-iulian-din-tars_foto-silviu-cluci-168

Rusaliile – zi de mare bucurie

Rusaliile – zi de mare bucurie

  • Sursă: https://doxologia.ro/rusaliile-zi-de-mare-bucurie

După pogorârea Duhului Sfânt comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserică, adică adunarea tuturor celor aleși din lume care cred în Sfânta Treime, sunt botezați și se împărtășesc cu aceleași Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea și datorită prezenței Duhului Sfânt în ea.

Încă înainte de patima și moartea Sa, Iisus Hristos a prezis ucenicilor că le va trimite un alt „Mângâietor”, „Duhul Adevărului care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26). Acesta îi va învăța tot Adevărul. Același lucru l-a promis și cu ocazia înălțării Sale la cer.

Împlinirea promisiunii a avut loc la zece zile după Înălțare, în dimineața zilei în care evreii din toată lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de către Moise. După pogorârea Duhului Sfânt comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserică, adică adunarea tuturor celor aleși din lume care cred în Sfânta Treime, sunt botezați și se împărtășesc cu aceleași Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea și datorită prezenței Duhului Sfânt în ea.

Evenimentul pogorârii Duhului Sfânt este comemorat de Biserică în a cincizecia zi după Paști, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. În primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt a fost numită în românește „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morților.

Creștinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morților. În unele zone ale țării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra pentru pomenirea morților. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. În tradiția Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători.

Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

(Vasile Răducă, Ghidul creștinului ortodox de azi, Editura Humanitas, p. 130-131)

mai mult
ActualitateCreștinătatePromovate

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Duminica a 8-a după Paști 8 Iunie 2025

by Redacție 24PH Arte on
WhatsApp Image 2025-06-01 at 16.39.56

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Duminica a 8-a după Paști – 8 Iunie 2025

Faptele bune și rugăciunea ne aduc harul Duhului Sfânt

Sursă: https://doxologia.ro/faptele-bune-rugaciunea-ne-aduc-harul-duhului-sfant

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

Faptele bune și rugăciunea ne aduc harul Duhului Sfânt

Ai vrea, de pildă, să mergi la biserică și fie nu e niciuna prin preajmă, fie s-a terminat slujba. Ai vrea să miluiești pe vreun sărac, și nu-i nici unul sau n-ai pe moment ce să-i dai. Dar toate acestea nu împiedică rugăciunea; de ea, oricine și oriunde se poate folosi.

„Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui! Iată de ce s-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său. Desigur, orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt.

Ai vrea, de pildă, să mergi la biserică și fie nu e niciuna prin preajmă, fie s-a terminat slujba. Ai vrea să miluiești pe vreun sărac, și nu-i nici unul sau n-ai pe moment ce să-i dai. Ai vrea să-ți păzești fecioria, dar n-ai putere să îndeplinești asta din cauza firii tale slabe sau din cauza uneltirilor vrămașe. Ai vrea să faci și altă oarecare faptă bună pentru Hristos și, la fel, ești lipsit de putere sau nu găsești prilej. Dar toate acestea nu împiedică rugăciunea; de ea oricine și oriunde se poate folosi – și bogatul și săracul, și cel nobil și cel simplu, și cel puternic și cel slab, și cel sănătos și cel bolnav, și cel drept și cel păcătos.

Cât de mare este puterea rugăciunii, chiar și a omului păcătos, când este înălțată din tot sufletul, putem judeca după următoarea, când la cererea unei mame disperate, care-și pierduse ultimul fiu, o femeie prostituată, întâlnită în drumul ei și încă necurățită de păcatul ei, mișcată de durerea acestei mame, a strigat către Domnul: Nu pentru mine, care sunt o păcătoasă blestemată, ci pentru lacrimile acestei mame care plânge pentru fiul ei, crezând cu tărie în milostivirea și atotputernicia Ta, Iisuse Hristoase, înviază, Doamne, pe fiul ei!… și Domnul L-a înviat.”

(Extras din convorbirea Sfântului Serafim cu M. A. Motovilov, în Viața, învățăturile și profețiile Sfântului Serafim de Sarov, traducere de Arhimandritul Paulin Lecca, Editura Schimbarea la Față, pp. 164-165)

mai mult
CreștinătatePromovate

Moșii de vară, pomenirea generală a morților

by Redacție 24PH Arte on
poza_parastas(1)

Mosii de vara, pomenirea generala a mortilor

Sursă: https://www.crestinortodox.ro/parastas/mosii-vara-pomenirea-generala-mortilor-74859.html

Sambata, 7 iunie 2025, inainte de Duminica Rusaliilor sunt „Mosii de vara”, sarbatoare dedicata pomenirii mortilor. Cu aceasta ocazie, in toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuti la cele vesnice.

Biserica Ortodoxa a consacrat sambata, ca zi de pomenire a mortilor. Doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate in chip special pomenirii generale a mortilor: Sambata dinaintea Duminicii lasatului  sec de  carne (a  Infricosatei Judecati) si Sambata  dinaintea  Duminicii  Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor).

Ambele zile poarta in popor si denumirea de „Mosi” (cea dintai: „Mosii de iarna”, cealalta „Mosii de vara”), pentru ca in ele facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri cei adormiti.

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne se face pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se sarbatoreasca Infricosatoarea Judecata, la care ne vom infatisa cu totii in lumea de apoi. De aceea, intrucat multi dintre dreptii Vechiului Testament au adormit fara sa vada pe Mantuitorul fagaduit si asteptat si multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru ei.

In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau „Mosii de vara”), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile  inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.

De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca Biserica Ortodoxa, consacrand aceasta sambata pomenirii generale a mortilor, n-a facut altceva decat sa crestineze stravechea sarbatoare pagana de vara, numita Parentalia, prin care romanii isi pomeneau si cinsteau pe mortii (parintii) lor (parentes, de unde Parentalia). 

Alte zile de pomenire a mortilor

In credinta populara s-au statornicit in timpul mai nou – indeosebi in Biserica romaneasca si in cea ruseasca – si alte zile decat sambata, din care unele cu data fixa, altele cu data variabila pentru pomeniri ale mortilor.

Astfel, in Biserica rusa se indatineaza o astfel de pomenire in ziua de 6 august, cand, fiind sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica se roaga ca si cei morti sa se impartaseasca de lumina dumnezeiasca a Taborului.

In Biserica ruseasca se practica, din timpuri mai vechi, o pomenire generala a mortilor, cunoscuta sub denumirea populara de „Pastile Blajinilor”, care are loc dupa Duminica Tomii. Practica aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns si in partea de rasarit a tarii noastre (Moldova), ba chiar si in unele regiuni din Ardeal si Banat, unde „Pastile Blajinilor” se mai numesc si „Mosii de Pasti”, si se serbeaza fie luni dupa Duminica Tomii, fie in Duminica Tomii (in Banat) sau chiar in lunea din Saptamana Luminata.

In Biserica romaneasca se face pomenirea generala a eroilor, adica a tuturor celor morti pe campurile de lupta, in Joia Inaltarii Domnului, pentru ca si sufletele  celor care s-au jertfit sa se inalte, cu Domnul, in slava cereasca.

Mosii de vara – Datini si credinte

„Mosii de vara”, tinuti in sambata Rusaliilor, este unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut, cani, strachini si vase de lemn (cofe), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene „Mosii de vara” incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depind de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului.

Adrian Cocosila

mai mult
CreștinătatePromovate

Părintele Valerian Pâslaru, starețul Mănăstirii „Sfântul Filimon”, despre eroii, mărturisitorii și mucenicii din închisorile comuniste: „Sunt sprijinul acestor vremuri și sunt viața acestui neam”

by Redacție 24PH Arte on
WhatsApp Image 2025-05-31 at 15.55.58

Părintele Valerian Pâslaru, starețul Mănăstirii „Sfântul Filimon”, despre eroii, mărturisitorii și mucenicii din închisorile comuniste: „Sunt sprijinul acestor vremuri și sunt viața acestui neam”

„Cei care erau chemați ca mucenici au plecat Acasă încununați de mucenicie, iar cei care erau chemați ca mărturisitori au ieșit din ocnele comuniste și l-au mărturisit impecabil pe Hristos. Pușcăria se prelungise afară și țara aceasta devenise o pușcărie întreagă. De aceea, trebuie să fim cu mare atenție și să studiem ce au însemnat acești oameni pentru neamul românesc, cum s-au asemănat cu marii lideri, cum s-au asemănat cu eroii pe care-i păstrăm în istoria țării din cele mai vechi timpuri și până acum. Ei sunt eroii din zilele noastre, dar nu știu câți își mai aduc aminte de ei. Este un lucru grav, pentru că dacă n-ai continuitate și nu ai legătură cu trunchiul din care te tragi, riști să dispari. O frunză smulsă din copac și aruncată în bătaia vântului sfârșește prin a se usca și a dispărea. La fel o creangă care se rupe din acest copac. Nana Pazi, așa cum îi spuneau apropiații Aspaziei Oțel Petrescu, a fost un exemplu, pentru că a fost o tânără intelectuală, se știe că intelectualii sunt mai fragili decât ceilalți, care a înfruntat ticăloșia vremii comuniste, securiste, cu un curaj deosebit și cu o înțelepciune deosebită, pe care numai bătrânii o au. Erau un om tânăr, a cărui tinerețe a fost curmată de nimicnicia vremurilor și care a reușit prin credință, prin tenacitate, prin râvnă, să se ridice peste valul vremii. Foarte puțini oameni reușesc lucrul acesta. A avut o experiență pe care a tradus-o în cărți memorabile, cum ar fi „Doamne, strigat-am!”, dar și „Spice”. Nu și-a uitat exemplele pe care le-a avut și mărturisitoarea în închisoare, oameni la fel de tineri ca și ea. Și-atunci când a ieșit din închisoare nu i-a fost frică să mărturisească adevărul.

Eroii neamului sunt sprijinul acestor vremuri și sunt viața acestui neam, ceea ce dovedește că Învierea există, că nu este o poveste. Pentru că, iată, cei plecați dintre noi sunt mai vii decât noi, cei care trăim acum, care suntem morți, inactivi și puțin credincioși. Cred că ceea ce ne lipsește astăzi este credința. Suntem ca evreii din timpul lui Hristos, îl mărturisim pe Hristos cu buzele, dar suntem interesați de altceva. Timp de 30 de ani, Măicuța Domnului a demonstrat că iubește și ocrotește această țară, pentru că așa cum a fost jefuită România poate numai în țările africane s-a mai întâlnit, și noi totuși suntem o țară europeană, un reper de civilizație pentru toate popoarele lumii. Și deși am fost jefuiți până la os, aș spune, nu până la sânge, nu ne lipsește nimic. Aceasta este dovada dragostei Maicii Domnului pentru această țară. Iar noi nu suntem recunoscători și nici nu ne dăm seama”. (mărturie consemnată de Florin Palas).

mai mult
CreștinătatePromovateSfinții zilei

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful – 1 iunie

by Redacție 24PH Arte on
WhatsApp Image 2025-06-01 at 15.38.15

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful – 1 iunie

Născut în secolul al II-lea din părinți păgâni, Sfântul Iustin a devenit creștin după ce un bătrân pe care l-a întâlnit pe malul mării i-a vorbit despre Hristos. Ajuns la Roma, a deschis prima școală filosofică în care a predat credința creștină, deși trăia într-o vreme a persecuțiilor, în care creștinii se ascundeau pentru a nu fi omorâți.
Denunțat autorităților, Sfântul Iustin a refuzat să se lepede de Hristos și a murit ca un martir, fiindu-i tăiat capul cu sabia. Sfintele sale moaște se află în Biserica „„Sfântul Ioan Botezătorul”, în Sacrofano, în apropierea Romei.

mai mult
1 2 3 … 75
Page 1 of 75