close

Creștinătate

CreștinătatePromovate

Duminica celor zece leprosi

128305_zece-leprosi

  Duminica celor zece leprosi

Textul Evangheliei de la Luca 17, 12-19 ne prezinta . Acestia, din cauza leprei, erau nevoiti sa traiasca intr-un loc izolat. Erau exclusi din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Daca din intamplare cineva se apropia de leprosi, cei bolnavi aveau datoria sa strige: “necurat, necurat”, ca cel sanatos sa se indeparteze de ei. Insa, in momentul in care Hristos se apropie de ei, acestia au alt strigat: “Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!” (Luca 17, 13).

Mantuitorul nu le ofera vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca doreste sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare daca cineva este bolnav sau vindecat de lepra (Lev. cap. 13). Pe de alta parte dorea sa le verifice credinta, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.

Faptul ca leprosii nu intreaba nimic, denota ca s-au increzut in cuvantul Mantuitorului. Din acest motiv, aflam din Evanghelie ca in timp ce se indreptau catre preoti, se vindeca. Din cei zece, numai unul se intoarce la Hristos pentru a-I multumi. Iar acesta era samarinean, deci de un alt neam fata de iudei. Interesant este ca daca iudeii si samarinenii se dusmaneau intre ei, in boala ei stateau impreuna, comunicau si se intelegeau.

Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astazi, ci si asupra pacatelor din cauza carora ne separam sau dam uitarii pe semeni. Daca cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele.

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne intalni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaste pe Hristos ca avand putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata in chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au facut cei din vechime. L-am lua la intrebari: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atentia ca nu-I pasa de noi. Iar daca ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credinta cu care au mers cei zece?

Sunt convins ca exista si astazi oameni cu o credinta atat de mare, incat se vindeca precum cei din trecut: “pe drum”. Mi-a fost dat sa intalnesc oameni care s-au vindecat in chip minunat. Imi doresc sa vad ca si bisericile devin neincapatoare datorita oamenilor care vin sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa in lume.

Adrian Cocosila

Via: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-celor-zece-leprosi-128305.html

mai mult
CreștinătateFilmPromovate

Neobișnuita călătorie a Serafimei – un film de desene animate de lung metraj cu Sf. Serafim de Sarov

maxresdefault2-1024×574

Ieșit pe ecranele Rusiei în august 2015, este primul lungmetraj animat rusesc dedicat în întregime unui sfânt și primul lungmetraj de animație misionar ortodox.

Adăugând la aceste argumente poziția de lider în animație digitală a studioului producător, KinoAtis, autorul primului lungmetraj rusesc animat 3D, ineditul megaproiect avea toate premisele pentru a obține succesul mult așteptat:„Neobișnuita călătorie a Serafimei” a primit Marele Premiu al Festivalului de film ortodox Pokrov (Kiev) și o mențiune a juriului la Festivalul Luchezarny Angel de la Moscova.

Sursa( se poate vedea filmul pe acest link): https://www.chilieathonita.ro/2023/01/07/neobisnuita-calatorie-a-serafimei-un-film-de-desene-animate-de-lung-metraj-cu-sf-serafim-de-sarov/

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Programul liturgic al sărbătorii Botezului Domnului la Catedrala Mitropolitană din Iași (vineri, 6 ianuarie 2023)

slujba-boboteaza-iasi-foto-tudorel-rusu_47

Sfințire cea mare a apei (Aghiasma Mare) se va săvârși, după Sfânta Liturghie, pe esplanada din fața intrării în locașul de cult, ca și în anii precedenți, în jurul orei 11.00 și va fi săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de soborul de preoți și diaconi ai Catedralei.

La Catedrala Mitropolitană din Iași, Sfânta Liturghie din ziua prăznuirii Botezului Domnului (Boboteaza) va fi oficiată în ziua de 6 ianuarie (vineri) în două locații diferite din incinta Ansamblului Mitropolitan, la altare diferite, cu începere de la ore diferite, astfel: în incinta „Eclesia” din Muzeul Mitropolitan, de la ora 6.30, respectiv în Catedrala Mitropolitană, unde Sfânta Liturghie Arhierească va începe în jurul orei 9.00.

Sfințire cea mare a apei (Aghiasma Mare) se va săvârși, după Sfânta Liturghie, pe esplanada din fața intrării în locașul de cult, ca și în anii precedenți, în jurul orei 11.00 și va fi săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de soborul de preoți și diaconi ai Catedralei.

Cei care vor dori să ia Agheasmă Mare de Bobotează vor trebui să se așeze, întocmai ca și anul trecut, pe două rânduri. Astfel, vor fi create două fluxuri de credincioși, cu acces atât dinspre Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, cât și dinspre Strada G.M. Cantacuzino. Va exista și un rând separat al credincioșilor care doresc să se închine la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Credincioșii care ies din Catedrală de la închinat vor avea și posibilitatea să se așeze apoi la rând spre a primi Agheasma Mare sau vor putea staționa în incinta Ansamblului Mitropolitan pentru a asista la slujba de sfințire care se va săvârși începând cu ora 11.00 pe esplanada din fața Catedralei. Agheasma Mare va fi oferită apoi credincioșilor de aproximativ 40 de voluntari coordonați de clericii care slujesc la Catedrala Mitropolitană din Iași. Pentru sărbătoarea Bobotezei din acest an, au fost pregătite la Catedrală 10 vase cu apa (a câte 1.000 de litri fiecare). Totodată, vor exista și 5.000 de sticle (de câte 0,5 l fiecare) pentru a fi oferite credincioșilor de către voluntarii Sfintei Cuvioase Parascheva.

Conform prevederilor tipiconale, aceeași slujbă de sfințire a apei (Agheasma Mare) se face și în ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie. Cu această agheasmă se merge apoi și se binecuvintează chiliile monahale din incinta Ansamblului Mitropolitan. Parte din ea este pusă în recipiente și va fi oferită a doua zi (de Bobotează) oficialităților, membrilor corului, reprezentanților presei și altor categorii de persoane.

Apa sfințită (Agheasma Mare) se gustă dimineața, apoi se ia anafura, timp de opt zile, până pe 14 ianuarie (Odovania praznicului Botezului Domnului), când se încheie prăznuirea liturgică. Prin invocarea Duhului Sfânt, această apă capătă puterea de a sfinți, de a tămădui și de a alunga duhurile necurate. În cadrul slujbei de Bobotează ne rugăm ca apa sfințită să fie, pentru cei ce vor fi stropiți sau vor gusta din ea, „spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.

(Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor)

Via https://doxologia.ro/programul-liturgic-al-sarbatorii-botezului-domnului-la-catedrala-mitropolitana-din-iasi-vineri-6

mai mult
ActualitateCreștinătatePromovate

Agapa creștină: a mânca, mâncare

WhatsApp Image 2022-12-24 at 02.44.51

Mai întîi s-a scos agapa din biserică, mai apoi s-a scos și masa din casă, pentru a-i muta pe toți să se hrănească în locuri străine.

La apusul civilizației, oamenii mănîncă pe genunchi, molfăie o pizza sau un hotdog în mașină, în pauza de la muncă sau în drum spre casă.

Din cînd în cînd, doar unii dintre ei, sînt invitați la mese festive, unde se cheltuie mulți bani pentru a mînca din picioare, într-un loc străin care te va scoate afară de îndată ce vremea plătită se va termina.

Ce caricatură a adevăratului ospăț! Ce înstrăinare de rostul inițial al agapei noastre creștine, masă a dragostei și milosteniei!

Adunați-vă împreună, măcar de sărbători, la biserică, dar și acasă și veți vedea că nimic nu apropie pe oameni ca o masă binecuvîntată luată împreună.

Ultima birunință a diavolului va fi atunci cînd oamenii vor mînca singuri, în ascuns…

 

Text: Savatie Baștivoi

mai mult
CreștinătatePromovate

Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Arborele genealogic al lui Hristos

genealogia_domnului

Arborele genealogic al lui Hristos

S-a născut, așadar, Hristos. Dar din cine S-a născut? Este nevoie să ne aruncăm ochii în adâncurile veacurilor și ale miilor de ani, ca să aflăm de când Hristos a început să vină pe pământ și când a venit în cele din urmă.

Traducere și adaptare: Laura Enache

Iarăși vine Crăciunul, iubiții mei. Cu adevărat S-a născut Hristos și S-a arătat în mijlocul oamenilor. Un imn de la înainte-prăznuire zice că Născătoarea de Dumnezeu a fost cuprinsă de uimire atunci când L-a născut pe Fiul ei, de aceea s-a plecat și s-a închinat ca o roabă Împăratului împăraților și L-a întrebat: „Cum Te-ai semănat în pântecele meu?”. Și fiindcă nu a primit nici un răspuns, s-a închinat din nou Pruncului Iisus, întrucât știa că este Dumnezeu, Singurul care a putut aduce din Cer firii omenești darul unic al dumnezeirii.

O asemenea plecare și îmbrățișare întâlnim și la Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, a cărui pomenire o săvârșim astăzi. Sfântul a făcut multe minuni și sute de oameni au crezut din pricina lui. Au preferat să devină mucenici, apostoli veșnici ai Bisericii și cetățeni ai Cerului, decât să-și salveze propria viață. Dar și sfântul și-a vărsat sângele pentru Hristos, precum și mama lui, Anthia, cea bine înfloritoare[1] în inima și în viața ei, care în loc să plângă pentru feciorul ei s-a avântat în arenă și l-a îmbrățișat pe fiul ei ca pe niște sfinte moaște, cu scopul de a fi junghiată și ea de călău.

Însă îmbrățișarea și sărutarea Preasfintei Maicii Domnului și a mamei mucenicului nu a avut loc numai atunci. Ea se face neîncetat de la Preasfânta, de la sfinți și de la Însuși Hristos, către toți cei care mărturisesc pentru slava lui Hristos. Astăzi, însă, Biserica noastră îi îmbrățișează pe toți cei care au umplut bisericile ei. Vă îmbrățișează pe voi, fiindcă voi sunteți martorii prin credință și prin pilda slavei Domnului nostru. Ochii voștri cei strălucitori și bătăile inimii voastre pentru Dumnezeu mă fac să vă spun cuvintele pe care Apostolul Pavel le spunea Colosenilor: Nădejdea voastră, bucuria voastră, bogăția voastră nu sunt nimic altceva decât „Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei”[2]. El cutremură inima voastră și El Însuși vă îmbrățișează.

S-a născut, așadar, Hristos. Dar din cine S-a născut? Este nevoie să ne aruncăm ochii în adâncurile veacurilor și ale miilor de ani, ca să aflăm de când Hristos a început să vină pe pământ și când a venit în cele din urmă.

Astăzi se prăznuiesc toți Strămoșii de la Adam până la Iosif și Preasfânta, toți aceia care au contribuit la Nașterea lui Hristos. Adam este primul strămoș. Plăsmuindu-l Domnul pe Adam și punându-l în Rai, a slujit nașterii și lucrării neamului omenesc. Adam însă a păcătuit și ne-a transmis și nouă firea lui păcătoasă. Cu toate acestea, Adam a devenit chip al Celui de-al doilea Adam, al lui Hristos. Dar Adam s-a născut „din pământ feciorelnic”, cum spun Părinții, fiindcă atunci pentru prima dată pământul a născut. Când un cuplu dobândește copil, bărbatul dă sămânța lui femeii, dar în clipa zămislirii Însuși Dumnezeu pune sufletul. În clipa aceea se întâlnește Dumnezeu cu omul, cu bărbatul și femeia care au devenit un singur om.

Dar cum a născut pământul? Pământul a născut prin faptul că a fost plăsmuit omul din lut. Dumnezeu a luat țărână din pământ[3]. Aici se ascunde o taină. Adam s-a născut din pământul feciorelnic, ca să fie preînchipuire a lui Hristos, Cel născut din pururea Fecioara Maria. Prin urmare, istoria lui Hristos începe din clipa nașterii lui Adam. Dar moartea lui Adam a devenit pretext să coboare Hristos, în acord cu prorocia Facerii[4], ca să fie ridicat Adam și (prin el) noi toți.

Adam a murit pentru că nu a ascultat. Hristos a murit fiindcă a ascultat. Aici avem o altă corespondență între cel dintâi Adam și Cel de-al doilea. Adam a murit pentru că a mâncat din pomul cunoștinței, va trăi totuși prin pomul vieții. Pe acesta l-a luat Hristos și l-a făcut Cruce. Așa cum Adam a murit mâncând din lemn, la fel și Hristos a murit pe lemn, pe Cruce, și a înviat.

(Arhimandritul Emilianos SimonopetritulCuvinte praznicale mistagogice, Indiktos, Athena, 2014)

[1] Joc de cuvinte; Anthia, în greacă, înseamnă floare.

[2] Col. 1, 27.

[3] Fc. 2, 7.

[4] Fc. 3, 15.

Articol preluat de la: https://doxologia.ro/predici/arborele-genealogic-al-lui-hristos

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Predică la Duminica a XXV-a după Rusalii – Pilsa samarineanului milostiv – IPS Irineu Pop-Bistriţeanul

samariteanul-milostiv-5_0

Hristos vrea să continue prin fiecare din noi, până la sfârşitul veacurilor, opera de „Samarinean milostiv”. El vrea ca Împărăţia lui Dumnezeu sădită înăuntrul nostru (cf. Lc. 17, 20-21) să nu rămână fără rezultat.

Dreptmăritori creştini,

 

Într-o zi, un legiuitor L-a întrebat pe Mântuitorul Hristos ce trebuie să facă el pentru a moşteni viaţa veşnică. Domnul i-a răspuns prin pilda bunului samarinean, acel călător de omenie, care s-a milostivit de omul rănit ce zăcea în drum şi l-a ajutat cu multă compasiune şi iubire (Lc. 10, 33-35).

De aici rezultă adevărul că toţi care vor să se mântuiască trebuie să săvârşească fapte de îndurare pentru semenii lor aflaţi în suferinţă. Prin milostivire ne asemănăm cu Hristos Cel iubitor şi manifestăm supremaţia noastră, adică demnitatea noastră de creaturi răscumpărate cu preţul jertfei dumnezeieşti (cf. I Pt. 1, 18-19).

 

Iubiţi credincioşi,

 

Omul îşi arată demnitatea de chip al lui Dumnezeu atunci când concretizează prin fapte iubirea sa pentru aproapele. Domnul zice: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi unul pe altul să vă iubiţi” (In. 13, 34).

Hristos vrea să continue prin fiecare din noi, până la sfârşitul veacurilor, opera de „Samarinean milostiv”. El vrea ca Împărăţia lui Dumnezeu sădită înăuntrul nostru (cf. Lc. 17, 20-21) să nu rămână fără rezultat.

Numai punând în lucrare iubirea pentru semenii noştri, ne arătăm superioritatea noastră, fiindcă ne asemănăm cu Dumnezeu, Care este iubire (cf. I In. 4, 8).

În anul 1912, noua şi uriaşa navă oceanică Titanic s-a izbit de un bloc de gheaţă în voiajul ei inaugural şi s-a scufundat, cu sute de vieţi pierdute. În urma acestei tragedii, într-un ziar au apărut două ilustraţii. Una conţinea o imagine a vaporului izbindu-se de blocul de gheaţă şi fărâmiţându-se ca o coajă de ou. Dedesubtul ilustraţiei, se putea citi aceste cuvinte: „Slăbiciunea omului, supremaţia naturii”.

Celălalt desen îl reprezenta pe unul dintre pasageri, W.T. Stead, păşind înapoi spre a oferi locul său în ultima barcă de salvare unei femei cu un copil; sub acea imagine, se aflau înscrise cuvintele: „Slăbiciunea naturii, supremaţia omului”.

Despre această supremaţie a omului vorbeşte Hristos în Evanghelie când ne arată că aceasta trebuie găsită în slujirea smerită a altora. „Cine vrea să fie întâi între voi – zice Domnul – să fie tuturor slugă. Pentru că Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa Sa răscumpărare pentru mulţi” (Mc. 10, 44-45).

Supremaţia nu constă în faptul că mulţi te servesc pe tine, ci în faptul că tu slujeşti pe oameni, din iubire pentru Hristos. Aceasta este adevărata supremaţie în ochii lui Dumnezeu! Pentru că El, Dumnezeul suprem, a trăit în mijlocul nostru timp de 33 de ani ca un slujitor, spălând picioarele oamenilor ca un sclav şi murind moarte de sclav pe cruce pentru mântuirea noastră!

Înainte de a putea fi slujitori eficienţi pentru Hristos, trebuie să ajungem să ştim cine suntem şi de ce suntem aici. Noi nu suntem aici să fim fericiţi şi să avem parte din belşug de toate bunurile.

Noi nu suntem aici să acumulăm atâta cât putem să mâncăm, să bem şi să ne veselim. Noi suntem aici ca şi copii ai lui Dumnezeu spre a fi folosiţi de El drept instrumente în lucrarea nesfârşită de a sluji, de a aduce sănătate şi izbăvire oamenilor care suferă în această lume.

Noi suntem aici spre a traduce credinţa şi iubirea noastră în fapte de slujire, semenilor noştri. Dumnezeu caută să exprime prin noi Împărăţia cerului, să o facă pe ea reală înaintea oamenilor prin practicarea iubirii întru slujire smerită. „Slujiţi unul altuia prin iubire”, scrie Sfântul Apostol Pavel (Gal. 5, 13).

Evlavia faţă de Dumnezeu îşi găseşte expresia ei exterioară în iubirea semenilor, adică este validată prin iubirea noastră pentru ceilalţi oameni. Sfântul Apostol Ioan scrie: „Cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe fratele său” (I In. 4, 20-21).

Iubirea este unitatea între două persoane, datorită căreia, acestea ajung la realizarea de sine, îmbogăţindu-se spiritual una pe alta.

Cu cât te dăruieşti mai mult, cu atât te îmbogăţeşti mai mult, cum se exprimă părintele Nicolae Steinhardt: „Dăruind vei dobândi”. Iubirea este „brăţara de aur a sufletului” (cf. Sfântul Ioan Gură de Aur), care dă omului nobleţe şi măreţie.

Bine spunea marele Dostoievski: „Toată gloria şi tot meritul omului pe pământ sunt împlinirea milosteniei”. Supremaţia omului străluceşte acolo unde domneşte iubirea. Căci iubirea are puterea de a transforma un păcătos în sfânt. Ea este un toiag în mâna omului, cheia de aur care este în stare să deschidă poarta de aur a cerului.

Arhiepiscopul Vasile al Cezareei, vizitând pe prezbiterul Anastasie, a găsit acolo, într-un bordei, un om grav bolnav de lepră, căruia îi căzuseră mai multe mădulare ale trupului. Văzându-l, ierarhul a zis lui Anastasie: „Pentru ce ai vrut să-mi tăinuieşti această comoară a ta? De laudă este vrednicia ta, dar în noaptea aceasta să mă laşi pe mine să-i slujesc, ca să fiu şi eu părtaş la plata ta”.

Stând cu el şi rugându-se, dimineaţa l-a scos cu totul sănătos. Pentru Sfântul Vasile cel Mare, omul însemna o comoară, iar preţuirea semenului însemna o sporire în demnitatea ta de „om pentru alţii”, după Modelul divin, Iisus Hristos.

Soljeniţân s-a rugat odată: „Dumnezeule, dă-mi harul să cunosc cum ceea ce nu mi-ai dat mie să fac, Tu ai dat altuia să facă şi lasă-mă să fac ceea ce Tu doreşti să fac!”.

Da, noi trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne lumineze şi să ne arate unde este nevoie de credinţă, de speranţă, de iubire şi de servire şi să ne folosească pentru a duce aceste lucruri acolo unde sunt necesare. Pentru aceasta se cere o permanentă trezvie.

Odată, unui soldat i s-a încredinţat o datorie; el fusese însărcinat să păzească un prizonier. Aceasta este tot ce i se ceruse lui să facă, dar prizonierul a scăpat. Când i s-a cerut o explicaţie, soldatul a putut răspunde doar atât: „În timp ce eu eram ocupat cu alte treburi, el a fugit!”.

În viaţă ni se oferă prilejuri pe care n-avem voie să le pierdem şi datorii pe care trebuie să le îndeplinim. Acum este „vremea potrivită” în care trebuie să lucrămiubirea.

„Dar un samarinean…, i-a legat rănile…şi a purtat grijă de el”, aşa citim în pericopa evanghelică de astăzi (Lc. 10, 33-34). Sfânta Scriptură ne îndeamnă să-l iubim pe aproapele nostru. Domnul a portretizat adevărata natură a iubirii în pilda atât de familiară a samarineanului milostiv.

El ne-a învăţat că dragostea vede nevoia sau durerea şi răspunde la ea. Exemplu, în această privinţă, este Însuşi Mântuitorul nostru, Care a văzut nevoile celor necăjiţi şi a răspuns. El a făcut mult mai mult decât să arunce o monedă sau o bancnotă în farfuria colectei şi în calitate de Samarinean milostiv, a avut milă de cei năpăstuiţi şi i-a ajutat.

Făcându-Se Model al slujirii, Hristos vindecă bolile sufleteşti şi trupeşti şi revarsă binecuvântarea mângâierii în sufletele necăjite.

Identificându-Se cu noi pentru a ne sluji, merge până acolo că Îşi dă viaţa pentru noi (cf. In. 10, 18). De aceea „şi noi suntem datori să ne punem sufletele pentru fraţi” (I In. 3,16).

 

Iubiţii mei,

 

Noi, creştinii, suntem „călători pe pământ” (Evr. 11, 13), dar în această călătorie spre cealaltă lume ne decidem destinul nostru veşnic. De aceea, nu trebuie să trecem nepăsători pe lângă lipsurile şi necazurile semenilor care cu glas sau fără glas solicită sprijinul nostru.

Să ducem ajutoare de tot felul prin azile de bătrâni, prin casele celor nevoiaşi, prin orfelinate şi spitale. Uşurând poveri, alinând dureri, miluind pe săraci şi mângâind pe cei zdrobiţi cu inima, ne asemănăm cu Iisus Hristos, Care a avut şi a arătat îndurare şi iubire faţă de toţi (cf. Mt. 9, 36).

Îndurarea faţă de cei în suferinţă urcă pe ucenicii Domnului la Rai, pentru că cei ce fac fapte bune vor ieşi din morminte „spre învierea vieţii” (In. 5, 29). Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Aveţi un ban? Cumpăraţi cerul! Nu aveţi bani? Dăruiţi un pahar cu apă, o pâine şi veţi primi Raiul. Daţi lucruri pieritoare şi veţi primi fericirea veşnică. Miluiţi pe cel sărac şi chiar dacă veţi tăcea la Judecată, o mie de guri vă vor lua apărarea”.

Într-adevăr, Dreptul Judecător va răsplăti pe miluitori şi binefăcători, zicându-le: „Veniţi,

binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Amin.

sursa: https://doxologia.ro/predici/predica-la-duminica-xxv-dupa-rusalii-pilsa-samarineanului-milostiv-ips-irineu-pop

mai mult
CreștinătateCronicăPromovate

O duminică la Parohia Ortodoxă din Ibiza

IMG_4915

Ieri, 30 Octombrie 2022, am fost sa ne împărtășim, Paula, prietena mea din Cordoba și Aneta Paulina, fata mea, la Parohia Ortodoxa “Trei Ierarhi”, din Ibiza.

Ibiza în noiembrie e un vis, iar prietena mea, a acceptat cu bucurie vizita la biserica noastră. Ea este catolica, și  isi iubește tradițiile învățate in familie, în special de la bunica ei Paula.

A plans de emoție ascultând cântarea preotului și a cântăreților bisericești. A aprins lumânări pentru  vii și pentru morți, în special pentru bunica Paula. A spus ca a simțit umanitatea și i-a plăcut ca cei mici erau lăsați sa zburde prin biserica și sa se învârte pe lângă strana preotului.
Mereu și-a imaginat comunitatea noastră ca una închisă însă s-a simțit bine primită.
Ne-am împărtășit, am stat la parastas și am primit pomana. Cozonaci, coliva, pâine și vin, Paula le-a primit cu bucurie și smerenie pe stomacul gol.
Am sărbătorit moartea și viața împreună, în cetatea din Ibiza.

 

 

Text si fotografii de Ana Raisa Manole

mai mult
CreștinătatePromovate

Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr)

1353_bogatul_nemilostiv

 

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învățături duhovnicești care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăiește și își aduce aminte de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului. (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române) Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

Sursa: crestinortodox.ro

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir 26 octombrie

WhatsApp Image 2022-10-24 at 18.53.41

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
26 octombrie

Ora 9:00 Acatist
9:30 Sf.Liturghie

Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat îndrăznelile tiranilor şi cu Dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie ai afun­dat-o. Pentru aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea de minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de chinuri, Mare Mucenice Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Via Biserica Ortodoxă Română Sfântul Mina din Freiburg

mai mult
CreștinătatePromovate

Moaștele Sfântului Grigorie Palama, aduse la București de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou

inchinarea_pelerinilor_-_hram_la_bucresti

La pelerinajul de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou din acest an vor fi aduse la București moaștele unui mare isihast, Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Cinstitele moaște ale Sfântului Grigorie vor fi aduse din Grecia. Delegația va sosi în timpul procesiunii „Calea Sfinților”, luni, 24 octombrie.

Astfel, la baza Dealului Patriarhiei se vor întâlni luni, în jurul orei 13.00: delegația din Veria care aduce moaștele Sfântului Grigorie Palama, coloana de la Catedrala Patriarhală care va însoți moaștele Sfântului Dimitrie, și alaiul de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou care va purta moaștele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie.

Cinstitele moaște vor fi întâmpinate la catedrală de Patriarhul României și vor fi apoi așezate spre cinstire în Baldachinul Sfinților.

Pelerinajul de sărbătoarea Sfântului Dimitrie are loc în perioada 22-28 octombrie. La Sfânta Liturghie dedicată cinstirii Cuviosului Dimitrie cel Nou se anunță prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Naousei și Kampaniei. Vezi programul integral al evenimentelor.

Sfântul Grigorie Palama este omagiat în acest an în toată Biserica Ortodoxă Română, anul 2022 fiind „Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.

De viața și lucrarea Sfântului Grigorie Palama (1296-1359) se leagă receptarea oficială a isihasmului în secolul al 14-lea, ca mișcare de înnoire duhovnicească prin rugăciune neîncetată.

Via:https://doxologia.ro/moastele-sfantului-grigorie-palama-aduse-la-bucuresti-de-sarbatoarea-sfantului-dimitrie-cel-nou

mai mult
1 2 3 63
Page 1 of 63