close

Extern

ExternPromovate

Singer Yusuf Islam asks Muslims to find lost role. Schools no longer teaching children about God, British singer says

thumbs_b_c_6b692faf027a8049c6ea5bf22f883f90

The Muslim world has to develop its own sense of confidence and ambition, Yusuf Islam, world-famous musician, lyricist and educator, said on Thursday.

„It is hard to find a Muslim country producing its own airplanes, cars or televisions,” said Islam, also known as Cat Stevens, speaking at the World Halal Summit 2018 in Istanbul.

„The Muslim Ummah had lost its role as a global teacher of this brilliant message [Quran],” he added.

He said Muslim countries were dominated by thoughts that were alien to the philosophy of Islam.

„So many schools today are teaching brilliant things, technologies […] but where is God, where is Allah,” he said.

He said Muslims should come out of the nostalgia of their past glories and invest on themselves.

Islam, who started his music career in the 60s, became a Muslim in 1978. He has a chain of schools and charities.

The four-day summit and expo organized under the auspices of the Turkish Presidency kicked off on Thursday.

Over 500 buyers, 250 exhibitors, academics and experts attended the expo and the summit from the Middle East, West and Central Europe, the Balkans, and Africa.

By Gokhan Ergocun (2018)

mai mult
Extern

Alegerile 2019: cea mai mare prezență la urne din ultimii 20 de ani

AlegeriEU

Prezența la vot a crescut semnificativ la alegerile europene față de acum cinci ani. Acum a venit vremea finalizării grupurilor politice și a unei decizii asupra președintelui Comisiei.

 

Prezența la vot

De data asta, peste 50% dintre europenii cu drept de vot au participat la alegerile europene, cel mai mare procent din ultimii 20 de ani. Este prima dată când prezența la vot a crescut de la primele alegeri directe, din 1979.

Procentul a crescut în 21 de țări. În șapte dintre acesta, creșterea a fost cu peste 10 puncte procentuale. România a cunoscut o creștere de 18,63 de puncte procentuale.

Citiți mai multe despre alegeri pe blogul nostru.

Rezultate provizorii la 27 mai 2019, ora 14.37 CET: cifrele se pot schimba

 

Rezultatele

Până acum, sunt disponibile rezultate finale pentru Croația, Cipru, Cehia, Finlanda, Franța, Germania și Slovacia. Există estimări naționale pentru Irlanda și Regatul Unit și rezultate provizorii pentru celelalte țări. Rezultatele prezentate în imaginea de mai sus se pot schimba.

Pentru detalii, consultați site-ul rezultatelor, care este actualizat regulat.

 

Grupurile politice

După alegeri, noii deputați europeni trebuie să decidă cărui grup politic se alătură sau dacă vor forma grupuri noi. Grupurile includ membri din țări diferite, care împărtășesc afilierea politică.

Grupurile politice beneficiază de anumite avantaje, precum mai multă influență și mai mult timp de vorbire, dar trebuie să îndeplinească anumite cerințe: cel puțin 25 de membri provenind din cel puțin șapte state membre.

 

Candidații cap de listă

Partidele politice europene și-au desemnat candidații „cap de listă” pentru președinția Comisiei Europene. Pe baza rezultatelor alegerilor europene, unul dintre candidații „cap de listă” va fi ales Președinte al Comisiei de către Parlamentul European, după ce este propus în mod oficial de către șefii de stat și de guvern, care vor lua în considerare rezultatele alegerilor europene.

Așa s-a întâmplat pentru prima dată în 2014, când candidatul „cap de listă” al Partidului Popular European, Jean-Claude Juncker, a fost numit Președintele Comisiei.

Candidații cap de listă mai sunt cunoscuți și sub numele de Spitzenkandidaten.

Pe baza rezultatelor alegerilor, candidații cap de listă vor încerca să formeze o majoritate în Parlament, care să îi sprijine. Între timp, șefii de state și de guverne se vor întâlni în cadrul unui summit la Bruxelles pe 28 mai, pentru a discuta despre rezultatele alegerilor și pentru a începe procedura de numire a președintelui Comisiei și a șefilor celorlalte instituții europene. Consiliul intenționează să numească noii lideri până în iunie.

(europarl.europa.eu)

mai mult
ExternPromovate

O zi în Nigeria: 17 creștini răpiți de oameni înarmați. Peste 1.200 de biserici distruse în ultimii ani

crestinitate

Un slujitor creștin, fiica sa și 15 credincioși au fost răpiți în timp ce o persoană a fost ucisă de un grup de atacatori au atacatori duminica trecută. Este una dintre știrile comune ale acestei luni, difuzată din păcate doar de siteurile creștine ce monitorizează criza din Nigeria

Potrivit lui Nnamdi Obasi, coordonator al Grupului Internațional de Criză, Zakariah Ido împreună cu 11 fete și cinci băieți au fost răpiți în noapte de sâmbătă spre duminică din satul Dankande.

„A fost la ora 12:30 după miezul nopții. Eram în biserică unde avem cor împreună cu alte comunități creștine vecine. În mod obișnuit, organizăm astfel de întâlniri de coruri sâmbăta de la ora 21:00 până la ora 1:00 a.m.”, a declarat un martor anonim pentru publicația nigeriană The Cable.

Peste 20 de oameni înarmați au înconjurat biserica și au început să tragă. „Toți au fost îngroziți, nu se putea fugi deoarece biserica era înconjurată deja”, a explicat martorul.

Nath Waziri, secretar al consiliului parohial, a spus că răpitorii au cerut telefoanele de la toți cei din biserică și i-au amenințat cu moartea dacă nu le spun unde este parohul.

„După ce i-au amenințat pe coriști, s-au temut și le-a arătat acasă parohului”, a spus Wazir. „L-au luat pe el și pe fiica lui împreună cu alți 15, printre care și fiul parohului din satul vecin.”

Ziarul on-line The Cable a raportat că pistolarii au atacat și un sat din zona Igabi. Deși nu s-a confirmat cine este responsabil pentru atac și răpire, ziarul ThisDay a citat cu un martor ocular care a susținut că a fost vorba despre un grup de extremiști fulani înarmați cu arme și maceți.

„Suntem neajutorați, deoarece nu putem face altceva decât să raportăm la poliție când se întâmplă astfel de incidente… Sunt bine înarmați și întotdeauna vin în număr mare” a declarat alt martor care a povestit cum și nepotul său a fost ucis într-un astfel de atac. Martorul a adăugat că a fost pentru a cincea oară când răufăcătorii au invadat comunitatea lor. „Acum două luni, au răpit doi oameni de la fermă”, a spus martorul. „Una dintre persoane a fost ucisă chiar după ce le-am plătit răscumpărarea”.

Comunitățile creștine din nordul și centrul Nigeriei s-au confruntat cu atacuri tot mai mari din partea extremiștilor în ultimii ani, mii de oameni fiind uciși și nenumărate case și biserici distruse, anul trecut și-au pierdut viața peste 6000 de creștini, conform Metro Voice News. Se estimează că peste 1200 de locașuri de cult au fost distruse în aceste atacuri.

Crimele au loc pe un teritoriu vast, până spre granița sa cu Benin sau Cameroun și, deși fenomenul sumbru se manifestă de ani de zile, atrocitățile par să se amplifice de la o lună la alta.

„Este o simplificare (din partea guvernului) a interpretării acestor incidente, numindu-le „conflicte între fermieri”,  acest lucru nu rezolvă problema”, a declarat Stephen Enada din partea asociației Comitetul Internațional pentru Nigeria. „Trebuie să ne confruntăm cu realitatea de pe teren: în sudul Kadunului, un sat a fost aproape șters și peste 200 de persoane au fost ucise în ultima săptămână.”

Conform lui John Stonestreet, președinte al Center for Christian Worldview, este vorba despre un „genocid  îndreptat împotriva creștinilor de către păstorii Fulani ajutat de resurgența teroriștilor Boko Haram”.

Nigeria se situează pe locul 12 în lista țărilor în funcție de persecuția creștinilor, conform Open World Watch.

(avereabisericii.ro)

mai mult
Extern

Consiliul Afaceri Externe (Apărare), 14/05/2019

CE

Principalele rezultate

Regiunea Sahel

Miniștrii afacerilor externe și ai apărării din UE au discutat despre situația din Sahel cu omologii lor din țările din grupul G5 Sahel (Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger). Reuniunea a oferit ocazia de a confirma încă o dată importanța strategică a regiunii Sahel pentru UE, care sprijină țările din grupul G5 Sahel în eforturile lor de a aborda provocări multiple.

A fost o discuție deosebit de pozitivă, profundă și onestă. Am scos în evidență sprijinul pe care îl putem oferi pentru a reinstaura autoritatea de stat și a asigura furnizarea serviciilor de bază, deoarece absența acestora afectează viața populațiilor locale. Am căzut de acord că trebuie să lucrăm împreună la reforma sectorului de securitate și la anumite aspecte legate de comportamentul forțelor armate, care trebuie să fie exemplar. Am convenit că impunitatea nu va fi acceptată sub nicio formă.

Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate

Miniștrii au discutat în special despre modul în care se poate aborda deteriorarea recentă a situației în materie de securitate din regiune, inclusiv despre prezența crescută a grupurilor teroriste, precum și despre intensificarea violențelor intercomunitare. Ei și-au reafirmat hotărârea fermă de a-și spori eforturile de combatere a grupurilor jihadiste și a altor grupuri teroriste, precum și de a restabili stabilitatea, inclusiv prin măsuri suplimentare de operaționalizare a Forței comune a G5 Sahel. Miniștrii au menționat, de asemenea, rolul important al MINUSMA în sprijinirea eforturilor de securitate din Mali și din regiune. A fost subliniată, de asemenea, necesitatea consolidării prezenței statelor pe tot teritoriul regiunii Sahel, precum și importanța abordării încălcării drepturilor omului.

PESCO

Miniștrii apărării au discutat astăzi despre PESCO după primul an complet de punere în aplicare. Ei au analizat progresele realizate, inclusiv punerea în aplicare a celor 34 de proiecte convenite în acest cadru. Miniștrii au trecut în revistă discuțiile în curs privind condițiile generale în care statele terțe ar putea fi invitate să participe la proiecte individuale și și-au reafirmat angajamentul de a finaliza această activitate cât mai curând posibil.

Consiliul a adoptat o recomandare de evaluare a progreselor realizate de statele membre participante în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO).

Cooperarea UE-NATO

Miniștrii apărării au discutat despre cooperarea UE-NATO cu secretarul general adjunct al NATO, Rose Gottemoeller. Ei s-au concentrat în special asupra modalităților de contracarare a amenințărilor hibride.

Comitetul director al Agenției Europene de Apărare

Comitetul director al Agenției Europene de Apărare s-a întrunit după reuniunea Consiliului:

În marja întâlnirii, 22 de state membre au semnat un nou program al AEA vizând mobilitatea militară:

(consilium.europa.eu)

mai mult
Extern

Profesoară din Marea Britanie concediată pentru postare contra promovării ideologiei LGBTQ în școli

teacher

Kristie Higgs a fost concediată pe motiv că a încălcat politica LGBTQ a școlii unde lucra. Higgs, 43 ani, mamă a doi copii, lucra de 6 ani ca asistent pastoral la școala privată Farmor din Gloucestershire (Marea Britanie), unde se ocupa de îndrumarea și consilierea elevilor.

Școala a declanșat în urmă cu 2 luni o procedură disciplinară împotriva lui Higgs ca urmare a unei plângeri anonime primită prin email, unde aceasta era acuzată de postare de opinii bigote și homofobe. Higgs a postat pe contul de Facebook opiniile sale împotriva introducerii curriculei LGBTQ la școala primară, patronată de Biserica Angliei, unde învață fiul său cel mic.

Ministerul Educației din Marea Britanie intenționează ca de anul viitor să introducă în programa școlară materia Relații și Educație Sexuală (RES), încă de la ciclul primar, menită să-i indoctrineze pe elevi cu ideologia LGBTQ. Higgs a lansat pe contul de Facebook un apel pentru semnarea unei petiții în care se cere guvernului să renunțe la educația sexuală obligatorie la ciclul primar, pe care a catalogat-o ca „spălare a creierelor copiilor”. De asemenea, Higgs și-a exprimat dezacordul față de intenția școlii unde învață fiul său cel mic de a introduce programul „No Outsiders”, care promovează ideologia LGBTQ prin intermediul unor povestiri pentru copii. Higgs a argumentat că „No Outsiders” este în contradicție cu învățăturile creștine despre familie și sexualitate. De asemenea, Higgs a atras atenția asupra intensificării propagandei transgen în cărțile pentru copii din SUA, avertizând că acest lucru se întâmplă în prezent și în școlile din marea Britanie.

După încheierea anchetei disciplinare, Higgs a fost concediată pentru abateri grave de comportament, discriminare ilegală, abuzuri grave în utilizarea mediei de socializare, precum și folosirea unor comentarii în spațiul online care ar putea afecta onoarea și reputația școlii. „Suntem îngrijorați că nu ați demonstat că înțelegeți corect cerințele școlii de a respecta și tolera opiniile celorlalți și de a da ca exemplu o astfel de conduită”, se concluziona în notificarea de concediere primită de Higgs.

Peste 115.000 de persoane au semnat o petiție adresată parlamentului în care se opun introducerii RSE. Foarte mulți părinți din Birmingham și Manchester au protestat față de introducerea RSE sau a unor materii similare destinate îndoctrinării copiilor cu ideologia LGBTQ. Au fost deja consemnate mai multe cazuri de retrageri în masă ale copiilor de la școli unde a fost anunțată introducerea unor astfel de materii sau programe. Damian Hinds, secretarul pentru educație, a declarat că părinții trebuie consultați cu privire la curriculă, dar nu trebuie să aibă drept de veto.

În ceea ce o privește pe Higgs, aceasta și-a retras copilul de la programul „No Outsiders” și a declarat că principala ei preocupare a fost întotdeauna efectul pe care l-ar avea asupra copiilor expunerea la vârste foarte fragede la noțiuni privind sexul, orientarea sexuală sau identitatea de gen. „Sunt hotărâtă să lupt în acest caz și pentru toți creștinii și părinții din țară care sunt reduși la tăcere pentru că au și împărtășesc astfel de opinii”, a declarat Higgs.

Deși în timpul anchetei i s-a spus în repetate rânduri că nu este vorba de convingerile ei religioase, Higgs este convinsă că aceasta a fost doar o diversiune legală și că totul are legătură cu religia ei. În procesul pe care l-a intentat școlii pentru concediere abuzivă și discriminare Higgs este susținută de Centrul Juridic Creștin (CJC). Andrea Minichiello Williams, CEO al CJC a declarat că „Higgs nu numai că și-a pierdut slujba, dar acum întreaga ei carieră este pătată de aceste acuzații care o consideră un pericol pentru copiii vulnerabili. Și asta în pofida rezultatelor exemplare obținute în activitatea ei la locul de muncă cu tinerii sau în cadrul comunității. Dacă nu va câștiga acest caz, Higgs nu va mai putea niciodata lucra cu copiii, iar asta din cauza unei singure plângeri”.

Sursă: lifesitenews.com

(stiripentruviata.ro)

mai mult
Extern

Cel mai anti-creștin președinte din istoria SUA

obama

Obama și Hillary Clinton au numit victimele creștine din Sri Lanka „adoratori ai Paștelui. Era doar ultimul episod dintr-o serie sinistră.

Un comentariu arzător ca agheasma pe pielea demonizaților, al faimosului politolog David Horowitz în Front Page Magazine.

Ce președinte american a modificat felicitările de Crăciun ale Casei Albe, făcându-le să nu mai vorbească despre Naștere sau despre credință, ci despre câinii familiei sau alte subiecte fără nici o legătură cu Crăciunul?

Ce președinte american a decorat bradul de la Casa Albă cu ornamente printre care se afla Mao Tze Dun și un travestit?

Ce președinte american a exclus grupările pro-viață din asistența la un congres de sănătate organizat de Casa Albă?

Ce președinte american a numit la Vatican trei ambasadori care erau pro-avort?

Ce președinte american, vorbind la Universitatea Georgetown, a cerut ca o monogramă cu numele lui Iisus să fie acoperită în timpul discursului său?

Ce președinte american și-a făcut un obicei din a omite în mod deliberat expresia „Creatorul” când cita Declarația de Independență?

Ce președinte american s-a opus includerii faimoasei rugăciuni a lui Franklin Roosevelt din Ziua Z în Memorialul dedicat celui de-Al Doilea Război Mondial?

Ce administrație prezidențială a anunțat că va șterge datoriile la creditele studenților în schimbul activităților în serviciul public, dar nu și dacă serviciul public avea legătură cu religia?

Răspunsul este bineînțeles Barack Obama, personajul cel mai de extremă stânga care a stat vreodată la Casa Albă.

Atacurile lui Obama la adresa creștinilor i-au adus titulatura de „președintele american cel mai ostil Bibliei”, din partea site-ului www.wallbuilders.com, care a întocmit și această listă de incidente.

Desigur, nu este vorba decât de o listă fragmentară a atacurilor lui Obama la adresa creștinilor și a comunităților religioase în general.

Printre delictele cele mai grave ale lui Obama s-a numărat sprijinirea Fraților Musulmani în Egipt, fapt care a dat undă verde acestei origanizații să asasineze mii de creștini copți, doar pentru că erau creștini.

Mai rău, Obama a abandonat o bază militară în Irak și a retras trupele americane, creând un vid care a dat naștere ISIS și a dus la crearea Califatului Islamic.

Atunci, jihadiștii au început atunci să omoare sute de mii de creștini irakieni, fără vreun protest din partea lui Obama sau a unui efort militar serios pentru a-i opri.

Din cauza reticenței lui Obama, Statul Islamic a reușit să distrugă cea mai veche comunitate creștină din lume, a cărei biserică din Mossul ținuse fără întrerupere slujbe duminica încă din vremea Apostolului Pavel.

Acest genocid a fost unul dintre episoadele cele mai scandaloase din istoria americană. Și este responsabilitatea directă a unui președinte care a mers la ONU după atacul de la Benghazi pentru a proteja jihadiștii islamici responsabili de uciderea a patru americani – inclusiv a ambasadorului american.

Deși știa că această afirmație este falsă, Obama a pus moartea lor pe seama unui obscur regizor, al cărui film ofensator nu l-a văzut nimeni.

Apoi Obama a pronunțat cele mai bizare cuvinte rostite vreodată de un președinte american: „Viitorul nu trebuie să aparțină celor care îl calomniază pe Profetul Mahomed”.

Sângele de pe mâinile lui Obama era mai mult decât o trădare a creștinilor irakieni și a eroilor de la Benghazi. Era o trădare a tuturor americanilor și a tuturor irakienilor care și-au dat viața pentru a păstra această țară la adăpost de teroriști.

Era o trădare a Americii înseși.

(Autor: Adrian Pătruşcă – evz.ro)

mai mult
Extern

În Rusia se înregistrează 236 de cazuri de prizoneri politici

Rusia

În Rusia se înregistrează 236 de cazuri de prizonieri politici, cifră aflată într-o creştere evidentă comparativ cu anii precedenţi, în contextul unei ofensive a preşedintelui Vladimir Putin împotriva opozanţilor săi, potrivit unui studiu publicat luni de militanţi pentru drepturile omului, transmite AFP.

Studiul realizat de Perseus Strategies, un birou de avocaţi din Washington, evidenţiază faptul că, în realitate, această cifră este probabil „mult mai ridicată”.

În februarie 2015 existau 46 de prizonieri politici în Rusia, potrivit unei liste realizate de Memorial, o mişcare a societăţii civile ruse care a sprijinit studiul Perseus Strategies.

Conform cercetării realizate de Perseus Strategies, Rusia a reuşit să întemniţeze opozanţi cu ajutorul unor acuzaţii „în mod notoriu evazive”, cum ar fi cele referitoare la huliganism sau insultarea sentimentelor religioase.

Fostul ministru canadian de justiţie Irwin Cotler, în prezent directorul Centrului Raoul Wallenberg pentru drepturile omului, a afirmat că în Rusia are loc o „incriminare a vieţii cotidiene”.

„Toţi cei care sunt consideraţi ca fiind opozanţi ai regimului sunt pasibili de acuzaţii înscenate”, a susţinut Cotler, care a participat la realizarea studiului.

Cercetarea mai indică faptul că, pe lângă opozanţii politici, autorităţile ruse au în colimator şi lideri ai minorităţilor etnice sau religioase, militanţi pentru drepturile persoanelor LGBT, jurnalişti şi mai nou militanţi ucraineni, după anexarea Crimeii în 2014.

Cotler a apreciat că acest tip de represiune din partea Rusiei, dar şi din partea altor state din ce în ce mai autoritare, este cauzată de „impunitatea” de care aceste state consideră că beneficiază pe scena internaţională.

Conform studiului, cel mai vechi prizonier politic din Rusia este în acest moment Alexei Pichugin, un angajat al fostului gigant petrolier Iukos, arestat în 2003.

Pichugin ispăşeşte o pedeapsă cu închisoare pe viaţă, pentru mai multe acuzaţii, printre care şi ucidere. Apărătorii săi susţin însă că este vorba de acuzaţii false, destinate să-l afecteze pe şeful Iukos din acea vreme, Mihail Hodorkovski, devenit opozantul cel mai cunoscut al preşedintelui Vladimir Putin din exil.

Conform mamei lui Pichugin, Alla Nikolaevna Pichugina, fiul său suferă de mai multe probleme de sănătate. „Trăieşte într-o celulă minusculă de 16 ani, fără să vadă soarele”, a declarat telefonic, pentru AFP, mama prizonierului.

„Îl ţin închis pentru că vor ca el să depună mărturie falsă împotriva lui Hodorkovski, ceea ce Alexei refuză”, a precizat Alla Nikolaevna Pichugina.

Când vine vorba de bilanţului în materie de respectare a drepturilor omului, Moscova se apără invocând faptul că are concepţii diferite de cele ale Occidentului, transmite Agerpres.

(paginiromanesti.ca)

mai mult
Extern

Interviu cu Armand Goșu: Cauzele victoriei lui Vladimir Zelenski în alegerile prezidentiale din Ucraina și consecințele acestei victorii uimitoare

21apr

Idei principale:

  • Bilanțul președintelui Petro Poroșenko și cauzele victoriei lui Vladimir Zelinski
  • Cine și de ce l-a votat pe Zelenski?
  • Există o legătură între limbă, preferințele politice și identitatea națioanală în Ucraina?
  • Diferențele dintre campaniile electorale din turul întâi și cel de-al doilea tur?
  • Culisele dezbaterii finale de pe stadionul “Olimpic” din Kiev
  • La ce să ne așteptăm de la Zelenski?
  • Bucureștiul a ratat fereastra de oportunitate oferită de prezența lui Poroșenko în fotoliul de președinte al Ucrainei
  • Înfrângerea lui Poroșenko l-a făcut fericit pe Putin
  • Succesul democratizării Ucrainei va transforma această țară într-un model de urmat, inclusiv de către Rusia

O victorie copleșitoare a lui Vladimir Zelenski, cu 73%, la o participare de peste 62%, la fel ca în primul tur. Cum se explică?

Nu atât prin calitățile de politician ale lui Zelenski cât prin slăbiciunile principalului său contracandidat, actualul președinte Petro Poroșenko. Care, în ciuda înfrângerii pe care a recunoscut-o imediat după publicarea exit poll-urilor, are realizări excepționale ca președinte. Emoțiile de astăzi o să treacă, iar atunci o să putem aprecia obiectiv mandatul lui Poroșenko. A fost ales președinte în mai 2014, într-un moment dramatic. A găsit o țară ciuntită teritorial, în plin război cu Rusia, aproape de colaps economic. A refăcut practic de la zero armata ucraineană. A reconstruit economia țării, obținând sprijinul consistent al instituțiilor financiare internaționale, începând cu FMI și Banca Mondială. A făcut față presiunilor Rusiei, în primul rând militare, dar nu numai. A izbutit să mobilizeze cancelariile occidentale în sprijinul Kievului și a contribuit la întărirea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei. A semnat Acordul de Asociere cu UE și a negociat un regim de visa free pentru cetățenii ucraineni. A contribuit major la consolidarea națiunii și conștiinței naționale ucrainene. Prin negocieri abile a obținut Tomos din partea Patriarhiei Ecumenice, punând bazele Bisericii Ortodoxe Ucrainene Autonome. Poroșenko are un palmares senzațional.

Atunci, cum a pierdut alegerile la așa un scor?

Electoratul e un animal ciudat. Noile tehnologii par să-l transforme într-un copil naiv căruia un criminal pedofil îi oferă acadele. E un proces universal, Ucraina e doar o piesă într-un puzzle mult mai mare. La fel ca oriunde în lume, ucrainenii vor să vadă figuri noi în politică. Poroșenko e de 20 de ani pe prima scenă, sub lumina reflectoarelor. A fost deputat de mai multe ori, șef al Consiliului de Securitate Națională și Apărare, ministru al Afacerilor Externe, ministru al Economiei și Comerțului.

Poroșenko face parte din pleiada de oligarhi ucraineni, cu averi făcute prin manevre dubioase în anii tulburi 1990. Cu toate astea, el a avut o imagine relativ bună. Nu a fost implicat în mari scandaluri de corupție. Totuși, în ultimii ani, și președintele Poroșenko a dezamăgit un electorat cu stadarde suspect de înalte în materie de anticorupție. Nu a fost acuzat el direct de corupție, ci persoane din anturajul său, din echipa prezidențială. De care însă, președintele s-a despărțit foarte târziu, dovedind lipsă de sensibilitate față de opinia publică. Unele erau acuzații grave, care stârneau mari emoții în opinia publică. Nu poți să nu reacționezi când apropiați de-ai tăi fac afaceri de milioane cu echipamente militare în Donbass, unde zilnic mor oameni în lupte.

Tema luptei împotriva corupției este foarte populară în Ucraina, însă președintele nu i-a dat atenție. Mai mult, a numit în funcția de Procuror General un apropiat, pe Iuri Luțenko, fără studiile și pregătirea necesare, cu obiectivul evident de a controla anchetele și dosarele care ajungeau în instanțe. Pașii înainte făcuți în combaterea corupției, în reforma justiției, s-au realizat sub presiunea societății civile, a opiniei publice. De altfel, duminică seara, după exit poll, Zelenski a anunțat că una din primele măsuri pe care le va lua, va fi demiterea lui Luțenko.

În campanie a anunțat că o va numi pe Laura Codruța Kovesi în fruntea procuraturii anti-corupție. E credibil așa ceva?

Puțin probabil, în campania electorală se promit multe. Nici Zelenski nu s-a luat în serios. Altceva spune acest episod, anume că soft power-ul românesc în spațiul ex-sovietic se bazează pe succesul luptei cu corupția, pe reușitele DNA. România ar fi putut juca inteligent această carte în ultimul deceniu. Păcat că a ratat.

Zelenski trebuie să aibă și el unele calități dacă a fost ales președinte. Cum se explică victoria lui în alegeri?

Prin faptul că el are capacitatea să adune împreună mai multe grupuri electorale. Cei dezamăgiți de Poroșenko, care considerau că obiectivul principal este înlăturarea acestuia din fotoliul prezidențial. Sunt cei nemulțumiți de lentoarea reformelor, menținerea corupției, slabele rezultate în combaterea propagandei rusești. E un grup dinamic care l-a identificat pe Zelenski drept candidat câștigător și l-a votat.

Un alt grup este compus din cei care votează împotriva tuturor și care l-au găsit pe Zelenski drept candidatul antisistem. E un vot de protest împotriva elitelor trandiționale. Vorbim de un electorat tânăr, 20-35 de ani, pro-european, care detestă practicile politice tradiționale și care adesea nu votează pe motiv că nici un candidat nu se ridică la standardul înalt cât să le merite votul.

Și mai este un al treilea grup de votanți format din două mari categorii, electoratul rusofon și cel pro-rus, care nu se suprapun, decât parțial. De altfel, cel pro-rus este nucleul dur al electoratului fostului Partid al Regiunilor care a fost dezamăgit de candidaturile lui Iuri Boiko și Aleksandr Vilkul și preferă să voteze cu Zelenski. Acest electorat vrea încheierea grabnică a războiului din Donbass și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia. Electoratul rusofon a fost agresat de campania de ucrainizare promovată de Poroșenko și deranjat de scoaterea limbii ruse din școli și înlocuirea ei cu limba ucraineană. Acest electorat s-a identificat cu Zelenski, care se declară evreu, și care vorbește stricat limba ucraineană.

A contat și profilul public al actorului Zelenski din serialul “Sluga naroda”, slujitorul poporului?

Serialul a pregătit electoratul pentru candidatura lui Zelenski, fără îndoială. Acolo e istoria unui modest profesor de istorie, Vasili Petrovici Goloborodko care printr-o întâmplare ajunge președintele Ucrainei. Om din popor, îi pune la punct pe politicienii corupți și pe birocrații obraznici. În decembrie 2017 s-a înființat un partid care poartă numele serialului de televiziune. Acest partid a propus candidatura lui Zelenski la prezidențiale și se află pe primul lor în sondajele de opinie pentru parlamentarele din această toamnă, din luna octombrie. Dar cariera lui Zelenski în spectacole de estradă și cabaret politic datează de la mijlocul anilor ’90.

Cât e de pro-rus Zelenski? Există o legătură cauzală între limba vorbită, preferințele politice și identitatea națională?

Nu, nu există. Dar e foarte greu de înțeles acest lucru. Fără contactul direct cu oamenii de acolo, să-i vezi cum reacționează în situații concrete, nu poți să pricepi. E valabilă afirmația și pentru Republica Moldova. Cei care vorbesc rusa nu înseamnă că aleg Rusia ca opțiune geopolitică, de cultură și civilizație. Ăsta este și cazul lui Zelenski, evreu, vorbitor exclusiv de limba rusă. Găsiți pe youtube emisiunile de cabaret politic realizate de trupa sa “Kvartal – 95”. Da, sunt în rusă, dar sunt anti-Putin; pot să nu vă placă glumele, unele sunt grosolane, sexiste; dar nu e nimic acolo care să susțină anexarea Crimeei, campania separatiștilor din Donețk și Lugansk, politica anti-occidentală a Kremlinului.

Ăsta e și farmecul Ucrainei, care este o țară foarte variată, cu regiuni care se deosebesc unele de altele, care pare mereu că se rupe, dar care se dovedește extrem de viguroasă, cu o democrație sănătoasă, care funcționează pe baza compromisului realizat între regiunile atât de diverse, și în care regimuri autoritate de tipul Lukașenko și Putin, nu sunt posibile.

Totuși există o legătură între limba vorbită și felul în care se votează. Presa internațională a scris despre primul tur din Ucraina, că Zelenski a luat voturi în sud și est, regiunile locuite de rusofoni.

Am citit și eu și m-am mirat. Zelenski a luat voturi nu doar în sud și est ci și în centru și în vest. Iar acum în turul doi, în afară de Lviv și Ivano-Frankivsk, Zelenski este peste tot pe primul lor.

Nu trebuie să vă mirați. Amintiți-vă de mai 2014, la fel și Poroșenko a câștigat nu doar în vest, ci în întreaga Ucraină, fără ca limba vorbită să reprezinte un obstacol.

Să ne consolăm cu faptul că analize eronate despre Ucraina găsim nu doar în presa din România, ci și în alte țări.

Acum, Zelenski a câștigat cu cel mai mare număr de voturi, nu-i așa? E cea mai clară victorie obținută vreodată.

Au fost două alegeri prezidențiale câștigate în primul tur, în decembrie 1991, Leonid Kravciuk a luat 20 de milioane de voturi, peste 60%. Și în mai 2014, când Poroșenko a câștigat din primul tur cu aproape 55%, circa 10 milioane de voturi.

Leonid Kucima a luat 14 milioane în 1994 și 16 milioane de voturi în 1999. Iar Viktor Iușcenko, în al treilea tur de scrutin, din ianuarie 2005, a câștigat cu 52%, adică 15 milioane de voturi.

Tehnic, observația dvs este corectă, nici un candidat nu a câștigat președinția cu un asemenea scor, 73% până acum.

Era previzibilă o victorie la acest scor după primul tur?

Să faci pronosticuri despre Ucraina e un sport extrem. Nu l-am practicat niciodată.

Dacă-mi amintesc rezultatele din primul tur, Zelenski 30%, cu 5,7 milioane de voturi, la mare distanță urmat de Poroșenko, cu aproape 16%, circa 3 milioane de voturi, victoria copleșitoare din turul al doilea putea fi prevăzută.

De fapt, abia când s-au publicat rezultatele finale ale primului tur, era limpede că e dificil, aproape imposibil pentru Poroșenko să recupereze. Voturile care au mers în primul tur la Iulia Timoșenko, 13,4%, la Boiko, 12% și Vilkul, 4%, nu s-ar fi dus niciodată la Poroșenko, în turul doi. Practic, acesta nu avea de unde să culeagă suficiente voturi. Spre cinstea lui, Poroșenko s-a bătut pentru fiecare vot, până în ultima clipă.

Au fost diferențe între campania dinainte de turul întâi și cea dintre tururi? Ce s-a întâmplat semnificativ în aceste trei săptămâni?

Poroșenko și-a schimbat echipa de consilieri electorali. Au intrat în arenă experți israelieni care au câștigat alegerile prezidențial din Georgia. Campania a devenit cu mult mai dură, volumul de fake și false news a fost mult mai mare. Cele mai multe atacuri au venit dinspre Poroșenko, care avea de recuperat foarte mult. Deci, trebuia să iasă la atac. Zelenski intenționa să înghețe jocul, ca să-și conserve avantajul. El a continuat tactica de dinaintea primului tur, nu a acceptat interviuri, dezbateri, însă a fost foarte activ în online, clipuri video bine lucrate, impact foarte mare asupra electoratului.

Pe online a intrat și echipa lui Poroșenko și a făcut-o extrem de agresiv, cu un clip video, în care Zelenski e lovit de un uriaș camion Kamaz. Pentru publicul din România pare o glumă prostă, însă această scenă generează emoții puternice în Ucraina, unde în 1999 un candidat la președinție chiar a fost călcat de un Kamaz. Clipul a fost restras, poliția a anunțat o anchetă, iar Zelenski și-a întărit paza de corp. Nici tabăra acestuia n-a rămas datoare, mari afișe inundând principalele orașe. Pe ele, într-un colț capul lui Poroșenko, fără să i se vadă fața, iar în ceafă scris cu litere uriașe Kineț’, sfârșit!

Dacă în Republica Moldova, Putin e agent electoral al socialiștilor lui Dodon, pe afișele cărora a apărut, în Ucraina, imaginea președintelui Rusiei e folosită masiv de Poroșenko, pe post de sperietoare, ca să mobilizeze electoratul.

În aceste ultimele două săptămâni, o mare parte de intrigii a fost întreținută de negocierile privind organizarea dezbaterii dintre candidați. Zelenski a ales practic locul, stadionul “Olimpic” și ziua, 19 aprilie. Poroșenko a forțat o dezbatere pe 14 aprilie, a ieșit un miting pe stadion, nimic mai mult.

Ziua în care Zelenski a fost primit la Elysee, de președintele Macron? Era la Paris, nu avea cum să fie pe stadionul din Kiev.

Da, asta a fost duminică 14 aprilie. Dar și Poroșenko a fost primit la Elysee, câteva ore după Zelenski, numai că el s-a întors seara la Kiev, și a mers la stadion, pentru dezbatere. Lumea era adunată, a ieșit un miting, repetiție pentru 19 aprilie.

Era evident că Zelenski nu dorește dezbateri, a amânat-o cât a putut. A făcut-o în ultimul moment, în ideea că dacă nu iese bine, oricum nu va fi timp suficient ca să-i scadă procentele.

Dar toată această negociere și pregătire pentru dezbatere a fost un spectacol, în care a fost atras și Poroșenko. Cei doi candidați – la cerea lui Zelenski – au trebuit să-și facă analizele, iar faptul acesta le-a făcut discret, la o clinică privată, a oferit echipei lui Poroșenko ocazia să pună în circulație acuzația că Zelenski se droghează.

Cum a fost dezbaterea de pe stadionul “Olimpic” din Kiev? A fost destul de puțin comentată de presa internațională, de altfel. Ați văzut-o?

Sigur că da. A fost spectaculoasă. A durat doar o oră. S-a desfășurat în fața a 60-70.000 de spectatori. A fost singura întâlnire la care au participat ambii candidați. A fost greu negociată de cele două echipe de campanie.

S-a desfășurat vineri seară, cu câteva ore înainte de încheierea campaniei. Comentatorii de la Kiev spun că impactul acestei dezbateri asupra electoratului va fi foarte redus. Deci, refuzând dezbaterile publice multă vreme, acceptând una singură, cu câteva ore de închiderea campaniei electorale, Zelenski și-a atins obiectivul de a-și conserva avantajul în fața lui Poroșenko. N-avea de ce să se expună inutil.

Zelenski n-a avut răspunsuri la întrebări ci a dat replici pe scena de pe “Olimpic”. După încheierea dezbaterii, Zelenski a dispărut într-un minut de pe stadion, el și echipa sa de campanie, în vreme ce Poroșenko a rămas și a continuat mitingul electoral.

Adevărat, în ciuda faptului că a analizat atent campania electorală din Ucraina, presa occidentală abia dacă a comentat dezbaterea. Dar, nici nu putea să fie altfel. Vineri, 19 aprilie, a fost Vinerea Mare în Occident. Ziariștii și analiștii specializați în spațiul ex-sovietic sunt și ei în scurta vacanță de Pește.

Și cum a fost dezbaterea, spuneți că ați văzut-o, ne puteți da ceva detalii?

Stadionul a fost împărțit în două jumătăți, cu două scene, una pentru Poroșenko, alta pentru Zelenski. În fața celor două scene se aflau susținătorii fiecărui candidat. Poroșenko a încălcat protocolul negociat și s-a îndreptat spre scena pe care se afla Zelenski. De aceea am avut amândoi candidații pe aceeași scenă. Fiind scena lui Zelenski, susținătorii lui Poroșenko erau departe, la celălalt cap al terenului, astfel încât atunci când Poroșenko vorbea se auzeau huiduielile fanilor lui Zelenski, aflați în fața scenei.

Potrivit tragerii la sorți, primul a vorbit Zelenski, care a spus că președinte trebuie să fie un om de popor, nu un oligarh.

Previzibil, un discurs coerent cu personajul pe care-l interpretează în serialul “Sluga naroda”, nu-i așa?

Exact. A avut un discurs abil construit. A spus că e un om simplu, nu un politician, că vine la putere ca să distrugă sistemul politic existent. Și mai spune ceva, uitându-se spre Poroșenko, anume că această candidatură a sa e o consecință a greșelilor și promisiunilor exagerate făcute de Poroșenko. Sunt declarații de efect, fără îndoială.

În mesajul de la final, ultimele două minute, Zelenski revine și spune că el și echipa sa sunt oameni normali, că au o altă mentalitate, una de secol 21. Toată campania e construită pe teza că Zelenski e altceva, că n-a fost atins de virușii politici din Ucraina, că nu e responsabil pentru nimic din trecut, și că țara merită o șansă, cu un politician cu totul nou, imaculat și antisistem.

Ceea ce Poroșenko contestă, cu destule argumente. De altfel, apropierea lui Zelenski de un oligarh a fost o temă favorită a lui Poroșenko în campanie.

Cu asta și-a început Poroșenko discursul de pe “Olimpic”, adresându-se lui Zelenski: sunteți reprezentantul oligarhiei, sunteți milionar în euro, nu aratați sursele averii dvs. Poroșenko a reluat acuzația că în spatele lui Zelenski se află oligarhul fugar Kolomoiski. El este proprietarul canalului 1+1, care difuzează serialul “Sluga naroda” și care i-a făcut campanie electorală lui Zelenski. Kolomoiski fusese colaborator al lui Poroșenko. Privat Bank aflată în proprietatea lui Kolomoiski a fost cea mai mare bancă din Ucraina, numai că a fost naționalizată de stat. Acum un an, instanța de judecată a confirmat decizia Băncii Naționale de naționalizare. Însă, săptămâna trecută, aceeași instanță de judecată, a dat o sentință favorabilă lui Kolomoiski, declarând ilegală naționalizarea. Deci, Kolomoiski și-ar putea recăpăta Privat Bank în curând, iar spălările de bani, devalizările de fonduri publice ar putea fi trecute sub tăcere.

De altfel, avocatul lui Kolomoiski, Andrei Bogdan, a fost adesea văzut la sediul de campanie al lui Zelenski, el făcând legătura între oligarhul fugar și actorul politician.

Sunt și alte teme de atac ale lui Poroșenko, cum ar fi nedeclararea averii sau călătoriile la Moscova, după anexarea Crimeei făcute de Zelenski ori firmele sale din Rusia, din domeniul show business-ului.

La sfârșit e scena îngenuncherii lui Zelenski în fața mulțumii? Ce efect încerca să obțină?

Aveți nevoie de câteva detalii suplimentare. În campanie, presa apropiată de Poroșenko, l-a tot acuzat pe Zelenski că ar fi spus că e gata să se așeze în genunchi în fața lui Putin. E ceva scos din context, evident. Vineri, la dezbatere, Zelenski afirmă cu emoție în glas că e gata să se pună în genunchi, chiar în acel moment, în fața fiecărei mame care și-a pierdut copilul pe front, în fața fiecărui copil care și-a pierdut tatăl, în fața fiecărei femei care și-a pierdut soțul. Era o scenă pregătită atent. Zelenski se așează în genunchi și-i cere și lui Poroșenko să facă același lucru. Numai că Poroșenko, huiduit de mulțimea fanilor lui Zelenski, aflați în fața scenei, le întoarce spatele și se pune în genunchi în fața unei văduve care și-a pierdut soțul în luptele din Donbass și care ținea steagul Ucrainei aflându-se printre cei câțiva susținători ai săi de pe scenă.

Sfârșitul nu e mai puțin dramatic. La finalul dezbaterii, Poroșenko a început să cânte imnul, în vreme ce Zelenski era tare vesel, și-a îmbrățișat soția și desena în aer, din degete, semnul victoriei. A înțeles că trebuie să schimbe registrul, a pus repede mâna la inimă și a început să cânte și el imnul. Dezbaterea s-a terminat cu un întreg stadion intonând imnul Ucrainei.

La ce să ne așteptăm de la viitorul președinte al Ucrainei? E amenințat cursul pro-Vest, în vreun fel?

De vreme ce Zelenski n-are experiență politică și nici compentență pentru vreun domeniu specific, ne putem face o idee de ce ar putea urma încercând să identificăm consilierii lui implicați în campanie. A avut o echipă de circa 50 de oameni, majoritatea necunoscuți publicului larg. Unii sunt absolvenți de universități prestigioase americane, alții sunt apropiați de Rusia. O ultimă categorie sunt cei veniți prin filiera Kolomoiski. Principalul consilier politic al lui Zelenski este Dmitri Razumkov, cunoscut pentru vederile sale pro-ruse. La fel și consilierul media Aleksadr Harebin, care a lucrat pentru mai mulți oligarhi ruși, apoi a fost angajat la Aspen Institute din Kiev, de unde a trecut la Zelenski. El este categoric împotriva politicii de decomunizare a Ucrainei, împotriva susținerii limbii și culturii naționale ucrainene și un promotor asiduu al comunicării în limba rusă. Ei ar putea face parte din viitoarele echipe guvernamentale ale administrației Zelenski.

După turul întâi, a circulat o listă cu mai multe nume de presupuși consilieri ai lui Zelinski, reformatori cunoscuți pentru vederile lor democratice și pro-occidentale. S-a dovedit o manevră electorală, cei mai mulți au negat că ar fi colaborat cu Zelinski în campanie sau că li s-ar fi propus poziții de miniștri în viitorul guvern.

N-am un răspuns la întrebarea dvs, dar nu cred că Ucraina să-și permită să întoarcă spatele Occidentului și să meargă spre Rusia. Banii sunt la Bruxelles și Washington, nu la Moscova. Până și oligarhii ucraianeni atunci când fug din țară, se ascund în Elveția, Israel sau în Anglia, nu în Rusia.

Acum, la plecarea lui Poroșenko, despre care trebuie spus că e de origine din sudul Basarabiei, vorbitor de română, care-i palmaresul în relația bilaterală româno-ucraineană?

Zero virgulă ceva…. oricum, nesemnificativ. În ultimii ani, Kievul a vrut mai mult de la relația cu Bucureștiul, ca o contrapondere la tensionarea relației cu Budapesta. Și ca o echilibrare a celei cu Varșovia. În toamna anului 2014, s-a vehiculat printre analiștii ucraineni chiar proiectul unui parteneriat strategic. N-a ieșit nimic. La începutul anului 2015, în mediile diplomatice de la București se vorbea despre trilaterala cu Polonia și Ucraina. Nu s-a întâmplat nimic. Mai nou, Bucureștiului i se transmite să nu se atingă de nimic, să stea cuminte. Ceea ce MAE din Aleea Modrogan și face. Astfel că România a dispărut din politica regională. Ceea ce nu e neaparat rău. E mai onorabil să nu facă nimic, decât să facă prostii, astfel încât să-și compromită relațiile cu principalii parteneri.

Noul președinte Zelenski ar putea aduce un suflu nou în relația bilaterală?

Cred că e ultimul punct pe agenda lui relația cu România. Oricum, la București începe o serie de patru scrutinuri. Poate că abia după prezidențialele din această toamnă, și mai sigur după parlamentarele din toamna 2020, s-ar putea iniția ceva proiecte în relația bilaterală, care rămâne dominată de chestiunea minorităților.

Dacă România a ratat senină fereastra de oportunitate oferită de prezența lui Poroșenko în fotoliul de președinte al Ucrainei, e puțin probabil ca nivelul ambițiilor ei în relația bilaterală să crească în următoarea perioadă.

Victoria lui Zelenski convine Rusiei? Unde s-a aflat Rusia în toată această campanie electorală?

Nu m-aș încumeta să afirm că victoria lui Zelenski mulțumește Kremlinul. Mai degrabă aș afirma că înfrângerea lui Poroșenko l-a făcut fericit pe Putin. Asta da. Televiziunile rusești au făcut campanie împotriva lui Poroșenko, nu atât în favoara vreunui candidat. Kremlinul, guvernul Rusiei au evitat să discute public subiectul, tocmai pentru că orice declarație ar fi fost interpretată ca amestec în campania electorală. Multă vreme, Moscova a cochetat cu ideea nerecunoașterii rezultatului scrutinului din Ucraina. Nici acum nu mi-e clar, va recunoaște sau nu alegerile.

Altceva e însă important. Aceste alegeri au confirmat faptul că democrația ucraineană este viguroasă, instituțiile suficient de solide, că există competiție politică reală, pluralism politic autentic, că jocul politic nu e manipulat de forțe oculte, servicii secrete sau alte instituții de forță, ceea ce ar putea fi contagios nu doar pentru Rusia lui Putin, ci și pentru Moldova oligarhului Plahotniuc, sau pentru autocrații din alte foste republici sovietice. Un succes al tranziției în Ucraina, va transforma această țară într-un model de urmat pentru vecinii ei, în primul rând pentru Rusia. De aceea, orice scrutin electoral desfășurat în spațiul ex-sovietic care respectă standarde democratice occidentale reprezintă o sfidare la adresa lui Putin.

Sursa: contributors.ro

mai mult
ExternPromovate

Atentate în Sri Lanka. Întâlnirea unei familii cu unul dintre atacatorii sinucigași: „Era foarte calm”

Sri

Dilip Fernando, un bărbat din Sri Lanka, a ajuns la biserica St. Sebastian din Negombo în duminica de Paște, însă locul era atât de aglomerat încât a decis să meargă la altă biserică pentru slujbă. Decizia i-a salvat, probabil, viața. La scurt timp după ce a plecat, o explozie masivă a devastat biserca St. Sebastian. Zeci de persoane au murit aici, în aceeași zi în care o serie de atentate au lovit mai multe zone din Sri Lanka și au făcut cel puțin 290 de morți și alte câteva sute de răniți, scrie The Guardian.

„De obicei, vin aici la slujbe. Ieri, eu și soția mea am ajuns la 7:30, dar era atât de aglomerat încât nu aveam loc să stăm jos. Nu am vrut să stăm în picioare, așa că am plecat la o altă biserică”, spune bărbatul în vârstă de 66 de ani.

Însă mai multe rude ale sale au rămas la biserica St. Sebastian, doar că au decis să stea afară, pentru că înăuntru nu mai era loc. Ei cred că l-au văzut pe atacatorul sinucigaș care a comis atentatul.

„Spre finalul slujbei, au văzut un bărbat tânăr care a intrat în biserică cu o geantă mare și grea. L-a atins pe cap pe nepotul meu în timp ce intra. Era atacatorul”, spune Dilip Fernando.

Familia s-a întrebat de ce mai vine cineva la biserică la acea oră, în condițiile în care slujba ajunsese la final. Ei spun că bărbatul avea în jur de 30 de ani și arăta „foarte tânăr și inocent”: „Nu era nici entuziasmat, nu părea să îi fie nici teamă. Era foarte calm”.

La scurt timp după intrarea bărbatului în biserică a avut loc o explozie devastatoare. „Familia mea a auzit bubuitura. S-au speriat și au fugit, apoi m-au sunat imediat să afle dacă eram înăuntru. Dar eu eram deja în altă biserică”, mai spune bărbatul.

Valul de atentate a pornit cu şase explozii simultane care au vizat biserici şi hoteluri din capitala Colombo şi de la periferie.

Conform Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti, în Sri Lanka erau, la momentul atacurilor, 8 elevi români şi profesorul lor, aflaţi într-un schimb de experienţă, cât şi două familii, în vacanţă. Copiii au fost duşi într-o unitate militară de la marginea capitalei şi vor reveni în ţară pe 26 aprilie.

(digi24.ro)

mai mult
Extern

100 case de creştini arse de mulţimea musulmană în Lahore

Ext

O ceartă între doi prieteni a dus la o adevărată tragedie în capitala Pakistanului, Lahore.

Rezultatul a fost incendierea a peste 100 de case ale creştinilor din zonă de către mulţimea musulmană furioasă, relatează poliţia şi agenţiile de ştiri din ţară.

O mulţime de 3000 de musulmani a luat cu asalt Colonia Joseph, după ce un creştin a fost acuzat că a făcut declaraţii defăimătoare la adresa lui Mahomed.

Peste 60 de persoane au fost arestate, însă sute de familii creştine au rămas să doarmă sub cerul liber, hăituite de extremiştii însetaţi de sânge.

Sawan Masih a fost arestat vineri, dupa ce a fost denuntat de catre un prieten musulman, Shahid Imran, care l-a acuzat de blasfemie, delict pasibil de pedeapsa cu moartea in Pakistan, tara in care 97% dintre cei 180 de milioane de locuitori sunt musulmani. Astfel, un numar mare de crestini si-au parasit locuintele, temandu-se de represalii.

În Pakistan, legea blasfemiei face victime printre creştinii nevinovaţi, orice acuzaţie de blasfemie sau afirmaţii neconforme cu religia islamului fiind sinonime cu arestarea, torturarea sau chiar uciderea de către mulţimea de extremişti sau de către un fel de vigilantes islamişti, care acţionează deopotrivă în libertate şi în închisori.

Traducere și adaptare: Pr. Ioan Valentin Istrati – doxologia.ro
Sursa: afp.com

mai mult
Extern

Pakistan: musulmanii dau foc unui băiețel de 14 ani pentru că este creștin

Pakistan

Un băiat în vârstă de 14 de ani din Pakistan este grav rănit după ce i-a fost dat foc pentru că era creștin.

Potrivit Breitbart.com, băiatul cunoscut ca Nuaman spune că vinerea trecută a fost oprit pe stradă de către doi tineri musulmani care l-au întrebat cărei religii aparține.

Când le-a spus că este creștin, au început să-l bată și să-l stropească cu kerosen, după care i-au dat foc.

Flăcările au fost stinse de către trecători, dar nu înainte de a-i arde 55% din corp.

În acest moment arsurile îi sunt tratate la Spitalul Meo din Lahore, provincia Punjab.

„Le-am spus că sunt creștin. Au început să mă bată, iar când am încercat să fug amândoi au început să mă urmărească, să arunce cu kerosen pe mine și să-mi dea foc”, a declarat Nuaman.

Este al doilea caz din ultima lună când unui creștin pakistanez i se dă foc datorită credinței sale.

Pe 20 martie, Sunny Masih, în vârstă de 17 ani, a fost bătut de musulmani și aruncat într-un cuptor aprins. El a suferit arsuri severe însă, ca prin minune, a supraviețuit atacului din districtul Sheikhupura.

Creștinii formează doar 2% la din populația predominat musulman-pakistaneză și suferă în mod frecvent atacuri violente datorită credinței lor.

Grupurile care militează pentru drepturile omului susțin că poliția face prea puține pentru ai proteja sau pentru a trage la răspundere pe cei responsabili, și că legea țării privind blasfemia este folosită într-un mod greșit pentru a putea hărțui și discrimina pe creștini.

Traducere și adaptare: Pr. Lucian Filip – doxologia.ro
Sursa: ecumenicalnews.com

mai mult
Extern

Economia activităților mărunte: legislația UE îmbunătățește drepturile lucrătorilor (infographic)

EP

Aflați cum noile norme UE vor îmbunătăți drepturile lucrătorilor din domeniul economiei activităților mărunte și vor asigura condiții mai bune de muncă.

Deputații europeni urmează să voteze privind acordul provizoriu încheiat cu miniștrii UE referitor la noile drepturi minime pentru toți angajații. Această legislație acordă noi drepturi angajaților cu contracte de muncă atipice și celor ce au locurile de muncă neobișnuite, precum lucrătorii independenți sau angajații pe termen scurt, fenomen ce este cunoscut la nivelul forței de muncă drept „gig economy” sau economia activităților mărunte.

Noile norme urmăresc să protejeze lucrătorii prin asigurarea unor condiții de lucru mai transparente și mai previzibile, cum ar fi durata perioadei de probă, programul de lucru și dreptul la formare obligatorie gratuită.

Normele prevăd, de asemenea, că angajatorii nu ar trebui să interzică unui lucrător să se angajeze la un alt loc de muncă în timpul său liber și solicită ca angajatorii să ofere informații esențiale despre responsabilitățile angajaților privind condițiile de lucru într-o săptămână. Acesta este un pas important în politica socială a UE.

Aflați mai multe despre noile reguli din infographic.

 

Schimbările fundamentale la nivelul forţei de muncă, spre exemplu, digitalizarea în creștere și crearea de noi modele de afaceri în care pozițiile temporare și contractele cu lucrătorii independenți pentru angajamente pe termen scurt sunt din ce în ce mai comune (așa-numita gig economy), au condus la apariția de locuri de muncă nestandardizate.

În 2016, unul dintre patru contracte de muncă era pentru forme atipice de lucru. Piața forței de muncă necesită contracte flexibile, însă flexibilitatea trebuie combinată cu o protecție minimă.

Criterii utilizate pentru a descrie statutul de lucrător:
  • o persoană ce oferă anumite servicii pentru o anumită perioadă de timp, sub îndrumarea unui alt individ în schimbul unei remunerații,
  • oricine lucrează 3 ore pe săptămână și 12 ore, în medie, pe o perioadă de 4 săptămâni.

Noile norme ar proteja: muncitorii interni, temporari, ce lucrează pe bază de vouchere, lucrătorii pe platforme, precum și stagiarii, cu condiția ca aceștia să îndeplinească criteriile de mai sus. Lucrătorii independenți ce nu depind de un angajator ar fi excluși de la noile reguli.

 

Pașii următori

După aprobarea noilor norme de către Parlamentul European, acestea trebuie să fie aprobate și de miniștrii UE.

 

Mai multe despre ce face UE pentru drepturile lucrătorilor

UE lucrează în continuu la îmbunătățirea condițiilor de muncă. Recent, Parlamentul European a susținut noi reguli pentru a ajuta părinții și îngrijitorii care lucrează să-și echilibreze mai bine viața profesională și de familie. De asemenea, a fost adoptată o reformă pentru a îmbunătăți protecția lucrătorilor detașați.

UE a stabilit, de asemenea, norme privind orele de muncăsănătatea și siguranța la locul de muncă și securitate socială pentru cazurile în care cineva lucrează într-un alt stat membru.

Sursa: europarl.europa.eu

mai mult
Extern

Principalele subiecte și evenimente media din perioada 8-21 aprilie 2019

CE

Sinteză a principalelor subiecte care vor fi discutate în cadrul reuniunilor Consiliului UE din următoarele două săptămâni.

Consiliul Afaceri Externe, 8 aprilie 2019

Consiliul va discuta despre Afganistan și Parteneriatul estic. De asemenea, miniștrii afacerilor externe vor discuta despre situația din Venezuela.

Consiliul Afaceri Generale (articolul 50), 9 aprilie 2019

Miniștrii UE27 vor pregăti reuniunea extraordinară a Consiliului European (articolul 50) din 10 aprilie.

Consiliul Afaceri Generale, 9 aprilie 2019

Consiliul va discuta despre următorul cadru financiar multianual, precum și despre situația actuală în ceea ce privește statul de drept în Polonia și respectarea valorilor UE în Ungaria.

Se preconizează, de asemenea, adoptarea unor concluzii de către Consiliu privind documentul de reflecție al Comisiei intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”.

Reuniunea extraordinară a Consiliului European (articolul 50), 10 aprilie 2019

La 10 aprilie, șefii de stat și de guvern din UE27 se vor întâlni pentru a discuta cele mai recente evoluții legate de Brexit.

Consiliul Agricultură și Pescuit, 15 aprilie 2019

Consiliul va organiza schimburi de opinii cu privire la pachetul de reformă a PAC post-2020, O planetă curată pentru toți: o viziune strategică pe termen lung pentru o economie neutră din punctul de vedere al climei și Grupul operativ pentru Africa rurală.

mai mult
Extern

Schimbare „seismică” la ONU: Comisia Națiunilor Unite privind Statutul Femeilor adoptă atitudini pro-viață și pro-familie, sub bagheta noii delegații americane

Nikki_Haley

Neincluderea avortului între „drepturile sexuale și reproductive” și afirmarea importanței rolului femeii care se dedică familiei – două succese majore orchestrate de noua delegație a SUA la Națiunile Unite.

Alegerea președintelui Trump în Statele Unite începe să-și arate roadele și la ONU. După ce vreme de 8 ani imensa influență politică și financiară a administrației Obama a fost folosită pentru a transforma Organizația Națiunilor Unite în cel mai radical suporter al avortului, noua delegație americană, sub conducerea ambasadoarei Nikki Haley, ia poziție clară în favoarea protejării adevăratelor drepturi ale omului, în primul rând a dreptului la viață.

Mai exact, în timpul recent încheiatei reuniuni a Comisiei Națiunilor Unite privind Statutul Femeilor, care a avut loc între 13 și 24 martie la New York, delegația americană a afirmat, prin d-na Haley, o poziție publică pro-viață cât se poate de clară, atât în timpul dezbaterilor preliminare cât și în negocierile pentru declarația finală.

Tema de anul acesta a reuniunii a fost „Economic empowerment of women in the workplace” („Mai multă putere pentru femei în câmpul muncii”).

Astfel, consensul internațional asupra politicilor ONU privind „sănătatea sexuală și reproductivă” nu „creează … un drept la avort”, se arată în punctul de vedere al delegației Statelor Unite oferit la discuțiile în vederea adoptării documentului final al reuniunii, cunoscut sub numele de Agreed Conclusions(Concluziile agreate – documentul va fi disponibil în câteva zile).

Dreptul la viață al copilului nenăscut și avortul sunt permanent un subiect de dispută în reuniunile Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, fiind dezbătute cu fiecare ocazie, laolaltă cu cele mai avangardiste și controversate politici sociale.

În general, guvernele și agențiile ONU care promovează avortul o fac fie direct, fie prin folosirea unor eufemisme precum „drepturi sexuale și reproductive”.

Anul acesta însă, mulțumită delegației SUA, acordul final nu doar că a omis obișnuita referință la „avortul sigur și legal” dar a exclus existența vreunui „drept la avort” din toate referințele la „sănătatea sexuală și reproductivă” și „drepturile reproductive”, angajând națiunile în efortul de a evita avortul și de a refuza să-l considere ca metodă de „planificare a familiei”.

Statele Unite „nu sprijină [includerea] avortul[ui] în asistența pentru sănătatea reproductivă” și subliniază că „Statele Unite este cel mai mare donator bilateral de asistență maternală, pentru nou născuți și copii și planificare familială”. Acest răspuns a fost oferit criticilor recent restauratei politici „Mexico City”, prin care președintele Donald Trump a sistat finanțarea grupurilor internaționale care promovează avortul sau efectuează astfel de servicii în afara SUA.

Nikki Haley a solicitat statelor membre ale ONU să „își amintească ceea ce stă la baza drepturilor femeilor” adică asigurarea de securitate, resurse, oportunități și dreptul de a avea reprezentare. „Acestea sunt problemele despre care ar trebui să discutăm” a declarat Haley într-o serie de remarci centrate pe propria sa experiență de fiică a unor imigranți indieni.

De altfel, numirea lui Nikki Haley ca Ambasador al SUA la ONU în ianuarie a fost un semnal de alarmă pentru grupurile de lobby pro-avort și pro-homosexualitate. Politicile în domeniul drepturilor civile ale administrației Trump „se așteaptă să dea un impuls grupurilor conservatoare de dreapta [sic] care caută să submineze drepturile femeilor” la întâlnirea anuală de la New York, scrisese cu câteva zile înainte Liz Ford într-un editorial pentru ziarul britanic de stânga The Guardian, care găzduiește de obicei pozițiile lobby-ului feminist și pro-avort.

Uniunea Europeană – frustrare și izolare

Acordul final al reuniunii Comisiei ONU privind Statutul Femeilor a fost o lovitură puternică aplicată țărilor europene, care promovează nu doar avortul dar și „educația sexuală completă”, despre a cărei nocivitate am vorbit în repetate rânduri. Un efort de ultimă oră al delegațiilor statelor UE de a elimina excluderea avortului din conținutul termenilor „sănătate sexuală și reproductivă” a eșuat.

Spania, vorbind în numele Uniunii Europene, și-a exprimat frustrarea și dezamăgirea pentru că documentul final nu oferă decât pe alocuri „mostre” de angajament constructiv:

„Regretăm că legătura dintre puterea pe care economia o conferă femeilor și sănătatea sexuală și reproductivă nu a putut fi făcută mai puternică prin mai buna reflectare a componentelor de drepturile omului”, a afirmat delegatul spaniol.

Grupul statelor UE s-a mai plâns și că acordul final menționează primordialitatea politicilor decise la nivel național, întrucât aceasta ar „limita ambițiile Comisiei”, chiar dacă referirea la deciziile luate la nivel național este un standard în limbajul documentelor ONU.

De asemenea statele Uniunii Europene s-au mai arătat „preocupate de limbajul care reîntărește rolurile stereotipale ale femeilor și fetelor”, cu referire la solicitarea de recunoaștere a rolului și muncii mamelor care aleg să se dedice familiei.

Doar Franța a preluat ca un ecou vehemența și frustrarea delegației spaniole, în timp ce Polonia a dat un semnal că dorește să preia un rol central în opoziția la agenda socială progresistă a Uniunii Europene, delegata Poloniei declarând că fraza „drepturi sexuale și reproductive este lipsită de o definiție internațională recunoscută”. Nu avem niciun detaliu despre comportamentul delegației românești pe acest subiect dar, judecând după ce s-a întâmplat în ultimii ani și după completa lipsă de verticalitate în fața partenerilor externi mai puternici, dovedită de nenumărate ori până acum, nu avem nicio îndoială că România a făcut front comun cu UE în promovarea avortului și împotrivirea față de poziția americană.

Cu Canada și Noua Zeelandă dezamăgite dar tăcute, cu un Vatican (extrem de influent ca de obicei) vocal și poziții clare de la țările africane și majoritatea statelor latino-americane, Uniunea Europeană se regăsește deodată mai degrabă izolată în efortul său neîncetat și absurd de a conferi avortului o recunoaștere internațională ca „drept al omului”. Încă un semnal că Uniunea este, cu adevărat, în criză – nu doar economică și politică, dar mai ales morală.

(culturavietii.ro)

mai mult
Extern

Tusk convoacă pentru 10 aprilie un summit special privind Brexitul

EC

Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a anunțat că va avea loc o reuniune specială a UE27 pe 10 aprilie 2019.

Decizia este consecința respingerii acordului de retragere de către parlamentul Regatului Unit. La 21 martie, liderii UE27 au hotărât, de comun acord cu Regatul Unit, să amâne Brexitul până la 12 aprilie 2019 în eventualitatea respingerii Acordului privind retragerea Regatului Unit.

 

Mai multe informații

mai mult
Extern

Noul buget Erasmus+: mobilitate și noi oportunități pentru tineri

EP

De la un buget mai mare, până la mai multe oportunități pentru persoanele dezavantajate – Parlamentul European a aprobat noi priorități pentru următorul program Erasmus+.

Pe 28 martie, Parlamentul European a aprobat programul Erasmus+ pentru perioada 2021-2027.

 

Deputații europeni propun mai multe schimbări ale programului. Aceștia intenționează să mărească bugetul programului de trei ori pentru perioada 2021-2027 și să asigurare cofinanțarea și interacțiunea cu alte programe europene. De asemenea, europarlamentarii optează pentru încurajarea persoanelor cu oportunități limitate de a participa la program, oferindu-le un sprijin special ce ar include: formarea lingvistică, susținerea administrativă sau oportunități de învățare electronică. Programul ar include și centre de excelență profesională – platforme transnaționale care să asigure calitatea formării profesionale, astfel încât participanții să poată dezvolta competențe în anumite domenii.

 

Pe 13 martie, Parlamentul a decis să sprijine finanțarea tuturor activităților actuale de mobilitate educațională Erasmus+, în cazul în care Marea Britanie ar părăsi UE fără un acord.

 

Ce este Erasmus+?

Erasmus+ este un program european ce sprijină educarea și formarea tineretului, precum și sportul în Europa. Acesta a luat naștere în 1987 ca program de schimb de studenți, iar din 2014 oferă și oportunități pentru profesori, stagiari și voluntari de toate vârstele.

 

Peste 9 milioane de persoane au participat la programul Erasmus+ în ultimii 30 de ani și aproape 800.000 de persoane au beneficiat de acest program numai în 2017. Domeniul geografic al programului acoperă în prezent 33 de țări (toate cele 28 de state membre ale UE, precum și Turcia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Norvegia, Islanda și Liechtenstein). Programul este deschis țărilor partenere din întreaga lume.

 

Potrivit Comisiei Europene, unul din trei cursanți Erasmus+ primește un post în cadrul companiei în care își face practica, iar după cinci ani de la absolvire, rata șomajului tinerilor care au studiat sau au fost instruiți în străinătate este cu 23% mai mică decât cea a colegilor lor ne-mobili.

 

Cum puteți să aplicați?

Erasmus+ oferă oportunități atât pentru persoane fizice, cât și pentru organizații din întreaga lume. Cu toate acestea, în funcție de partea de program pentru care doriți să faceți o cerere, procedura de pregătire și de aplicare poate fi diferită. Puteți găsi mai multe informații aici.

 

Europa creativă

Pe 28 martie, Parlamentul a stabilit noi priorități pentru un alt program european de cultură – Europa creativă. Acesta se va concentra pe creșterea sprijinului pentru mobilitatea artiștilor, utilizarea mai bună a tehnologiilor digitale și distribuirea de lucrări.

mai mult
1 2 3 7
Page 1 of 7